Cercetare în nursing

Curs 1

INTRODUCERE ÎN STUDIUL DISCIPLINEI

I. Definirea conceptelor

În contextul mondial al revoluţiei cunoaşterii, informaţia şi cel ce o posedă alcătuiesc cu

adevărat ,,puterea”. Cercetarea ştiinţifică reprezintă principalul izvor de cunoaştere, fiind
necesară în toate compartimentele activităţii umane în contextul învăţării pe parcursul întregii
vieţi. Omul în toate timpurile a avut o curiozitate (în faţa spectacolului naturii - ce se ascunde în
,,spatele” său, să înţeleagă structura şi componentele lumii, fenomenele naturii, etc).
Este nevoie de autocorectare în îngrijirea pacientului ? Da ! Mai mult ca în oricare
domeniu. Trecerea de la rutină la practica bazată pe evidenţa clinică şi dovezi ştiinţifice,
presupune informarea continuă şi cunoaşterea raţionamentelor activităţii de zi cu zi. Astfel
practicienii îşi pot pune probleme legate de calitatea îngrijirilor acordate. Aceste probleme se pot
contura în timp ca teme de cercetare.
Cercetarea = activitate sistematică, bazată pe tehnici specifice, care permite acumularea de
noi cunoştinţe prin identificarea unor factori sau relaţii noi care îmbunătăţesc nivelul actual al
cunoaşterii.
Cercetare – studiu amănunţit efectuat în mod sistematic, cu scopul de a cunoaşte ceva;
investigaţie. Cercetarea are caracter nu numai ştiinţific ci şi pragmatic iar ca tipologie poate fi
împărţită în două mari categori: cercetare fundamentală şi cercetare aplicativă.
Cercetarea fundamentală are scopul de a genera şi oferi informaţii sau teorii şi de a
identifica principiile care stau la baza activităţii nursing. Cercetarea fundamentală este întreprinsă
pentru acumularea informaţiilor, extinderea bazei de cunoştinţe într-o disciplină, pentru a
îmbuntătăţii înţelegerea sau ajută la formularea sau redefinirea teoriei. De ex. un cercetător poate
studia în amănunt comportamentul individului datorat unui stres intens cu scopul de a înţelege
ştiinţific modificările induse de acesta, cum ar fi insomnia.
Cercetarea aplicată → găsirea soluţiilor la problemele imediate prin aplicarea principiilor
teoretice. Cercetarea aplicată se bazează pe găsirea unei soluţii imediate la o problemă existentă.
Un alt scop → planificarea sistematică a schimbării într-o situaţia problematică. De ex. poate fi
cercetarea aplicată un studiu al eficienţei intervenţiilor nursing specifice pentru a combate
insomnia apărută ca urmare a stresului.
Cercetarea fundamentală este potrivită pt descoperirea principiilor generale ale
comportamentului uman şi procesele biofiziologice, iar cercetarea aplicată este destinată să indice
cum aceste principii pot fi utilizate pt rezolvarea problemelor în practica nursing.
Ex. în disciplinele medicale datele obţinute pot fi utilizate pentru:
- a elucida anumite aspecte din etiologia (cauzele şi factorii ce influenţează apariţia
diverselor boli) unei boli.
- Pentru identificarea persoanelor care sunt supuse unui anumit risc de îmbolnăvire.
- A determina nevoile unui grup populaţional,
- A stimula interesul public într-o anumită problemă de sănătate publică.
- A evalua eficienţa unui program de sănătate în curs de desfăşurare, ş.a.
Nursingul – cuprinde cunoştinţe şi aptitudini specifice conceptelor şi proceselor proprii cât
şi intervenţii specifice cu efecte benefice evaluabile. Nursingul implică inteligenţă, spirit de
observaţie, sensibilitate, înţelegere pt cel de alături.
Profesia de asistent medical presupune:
- dezvoltare proprie,
- multă satisfacţie (când smulgem disperării sau morţii persoane necunoscute -
constituie ,,cauză” pt noi nursele),
- foarte mult consum de energie.
Serviciile de nursing care le acordăm fiinţelor individuale sau grupurilor
(preventive sau curative, de susţinere până în ultima clipă a vieţii) → servicii închinate vieţii, stării
de bine, sănătăţii şi dezvoltării acesteia.

1
 Cercetarea în nursing este o cercetare a aspectelor activităţii profesionale, care
ţine de atribuţiile şi responsabilităţile asistentelor medicale şi are ca scop îmbunătăţirea practicii,
educaţiei şi administrării serviciilor de nursing.
Cercetarea în nursing trebuie văzută ca pe o legătură între practică, educaţie şi
teorie.

II. Noţiuni introductive. Istoric. Specificul cercetării în nursing în România

Din perspectivă istorică, încă din perioada Primului Război Mondial, cercetarea a început
cu trei tipuri principale de studii:
identificarea prin documentare a surselor de date;
studii descriptive (ex. Studierea somnului);
cercetări experimentale (ca de exemplu studierea efectelor medicamentelor).
Cercetarea în nursing presupune cercetarea aspectelor specifice profesiei de nursing şi care
este realizată de asistentul medical. Responsabilitatea acestora se referă la aspectele educaţionale,
la managementul şi practica nursing.
Cercetarea în nursing poate fi asemănătoare cu cercetarea din alte specialităţi, de ex.
studierea anxietăţii poate fi studiată şi din perspectiva psihologică.
Cercetarea are drept scop creşterea calităţii procesului de nursing. În ţările în care
cercetarea în nursing (C.N.) se află într-un stadiu incipient, lipsa resurselor umane şi financiare
împiedică realizarea de progrese.
Termenul ,,cercetare” este deseori folosit pentru descrierea oricăruit tip de investigaţie, sau
activitate de colectare a informaţiilor.
C.N. = căutare sistematică a cunoştinţelor despre problemele importante ale nursingului şi
este o cercetare sistematică a dezvoltării cunoştinţelor privind importanţa problemelor nurselor,
servind la stabilirea unei baze ştiinţifice a cunoştinţelor pentru practica nursing.
Dezvoltarea şi utilizarea cunoştinţelor nursingului este esenţială pentru continuarea
îmbunătăţirii îngrijirii pacientului.