Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PACIENȚLOR OPERAȚI
SUPRAVEGHEREA POSTOPERATORIE ŞI ÎNGRIJIRI ACORDATE
PACIENȚILOR OPERAȚI
I. REÎNTOAECEREA ÎN CAMERĂ
În general, pacientul este adus în salon însoţit
de medicul anestezist şi de asistenta
de anestezie, care va urmări respiraţia
şi modul în care este transportat şi
aşezat în pat.
1. Transportul pacientei operate
Este indicat a se face cu patul rulant sau
cărucirul.
Pacienta va fi acoperită, pentru a fi ferită de
curenţi de aer sau schimbări de
temperatură.
SUPRAVEGHEREA POSTOPERATORIE ŞI ÎNGRIJIRI
ACORDATE PACIENTELOR OPERATE
2. Instalarea operatei
II. SUPRAVEGHEREA
OPERATEI
• urina: reluarea emisiei de urină în prima parte a zilei este un semn bun,
la început cantitatea de urină este abundentă, dar în două-trei zile
revine la normal. Se măsoară cantitatea şi se observă aspectul; dacă
emisia de urină lipseşte, se practică sondaj vezical , nu înainte însă de a
folosi şi acţiuni specifice asistentei medicale: lăsarea robinetului să
curgă , fluieratul unei melodii, căldură suprasimfizar etc.
• scaunul : se reia în următoarele 2-3 zile şi este precedat de eliminare
de gaze; în cazul în care nu apar gazele , se foloseşte tubul de gaze , iar
în cazul în care scaunul nu este spontan, se face o clismă evacuatoare.
• transpiraţia : se notează dacă apare, deoarece în cazul în care este
abundentă, poate antrena pierderi de apă importante.
• vomismentele: se va nota cantitatea, aspectul şi caracterul (bilioasă,
alimentară, sanguinolentă)
• pierderile prin drenaj : se notează aspectul şi cantitatea pentru fiecare
dren în parte.
SUPRAVEGHEREA POSTOPERATORIE ŞI ÎNGRIJIRI
ACORDATE PACIENTELOR OPERATE
• sunt urmărite de
chirurg şi anestezist,
nefăcând parte din
atribuţiile asistentei
medicale, ele fiind
semne importante în
evoluţia
postoperatorie: starea
abdomenului
(balonare, contractare,
accelerare a
peristaltismului
intestinal), starea
aparalui respirator.
SUPRAVEGHEREA POSTOPERATORIE ŞI ÎNGRIJIRI
ACORDATE PACIENTELOR OPERATE
B. Examenele complementare
b. Foaia de reanimare
Completează datele din Foaia de
temperatură şi dă posibilitatea de a
urmări bilanţul lichidian din zilele
postoperatorii, până la reluarea
tranzitului digestiv şi a alimentaţiei
normale.
SUPRAVEGHEREA POSTOPERATORIE ŞI ÎNGRIJIRI
ACORDATE PACIENTELOR OPERATE
1. În momentul trezirii
În momentul trezirii şi până la acesta,
asistenta medicală va supraveghea,
permanent, operata pentru a
împiedica eventualele incidente şi
urmările lor:
• vărsăturile - asistenta medicală va
aşeza operata cu capul într-o parte,
fără pernă, pentru evitarea trecerii
acestora în căile aeriene;
• agitaţia - prezenţa asistentei medicale
este obligatorie lângă pacientă; la
trezire, în starea de semiconştienţă
operata tinde să tragă de
pansamente, de drenuri sau sonde;
SUPRAVEGHEREA POSTOPERATORIE ŞI ÎNGRIJIRI
ACORDATE PACIENTELOR OPERATE
• imprudenţe posibile: să vrea să coboare din pat, să vrea să bea apă (în
acest caz, asistenta medicală este cea care-i va da să bea 1-2 linguriţe
de apă, după trezire, dacă operata nu a vomat în ultimele două ore),
sau ca membri ai familiei aflaţi lângă pacientă să-i dea să bea fără
discernământ.
Sculatul din pat precoce reprezintă metoda cea mai eficace pentru
prevenirea complicaţiilor venoase.
În afara contraindicaţiilor, toţi operaţii se vor ridica din pat în seara
zilei intervenţiei sau a doua zi dimineaţa. Această manevră simplă
este benefică şi datorită faptului că favorizează amplitudinea
respiratorie, ventilaţia pulmonară, tusea şi expectoraţia,
accelerează reluarea tranzitului intestinal şi influenţează, în mod
pozitiv, psihicul bolnavei.
Înainte de a ridica pacienta din pat, va fi necesar să:
• verificăm dacă nu prezintă edeme ale membrelor inferioare -
măsurăm tensiunea arterială culcat şi apoi în ortostatism;
• ridicarea se face treptat: întâi la marginea patului, îşi balansează
gambele, face un pic de gimnastică respiratorie, cu braţele ridicate
în inspiraţie şi coborâte în expiraţie;
• nu trebuie să meargă singură, ci sprijinită de asistenta medicală şi
să nu exagereze de prima dată;
• se va ţine cont şi de ce spune pacienta, dacă vrea să mai meargă
sau să se oprească;
• după ce nu mai vrea să meargă, pacienta trebuie să se aşeze într-un
fotoliu înainte de reîntoarcerea în pat.
SUPRAVEGHEREA POSTOPERATORIE ŞI ÎNGRIJIRI
ACORDATE PACIENTELOR OPERATE
g. Rehidratarea
După intervenţii
chirurgicale, alimentaţia
normală se reia după 5-6
zile. Până la reluarea
acesteia, este necesar să
se administreze o raţie
hidrică, electrolitică şi
calorică suficientă
acoperirii necesităţilor
cotidiene.
Necesitstăţile de apă ale
organismului sunt, în
medie, de 20002500
ml/zi.
SUPRAVEGHEREA POSTOPERATORIE ŞI ÎNGRIJIRI
ACORDATE PACIENTELOR OPERATE
Această cantitate va fi furnizată sub formă de:
• băuturi, cât mai repede posibil, în cantitate moderată la început, 300 ml
ceai sau apă, în prima zi administrată cu linguriţa, 500 ml în a doua zi,
1000 ml în a treia zi ş.a.m.d.
• perfuzii, rehidratarea venoasă completând necesitatea zilnică; se va ţine
cont de starea cardiacă şi renală a operatei, iar ritmul picăturilor nu va fi
rapid.
Perfuziile venoase aduc organismului necesarul de apă, electroliţi şi calorii.
Eficacitatea rehidratării va fi controlată prin cantitatea de urină eliminată,
prin curba diurezei.
h. Alimentaţia şi realimentaţia
În cazurile cele mai frecvente, simple, de chirurgie obişnuită, se va ţine cont
de următoarele principii:
• bolnava va bea atunci când nu vomită;
• va mânca după ce a avut scaun precoce sau după emisia de gaze;
• nu va consuma fructe crude sau glucide în exces.
În ziua operaţiei, pacienta va bea apă cu linguriţa, rehidratarea fiind
completată cu perfuzii. După 24 de ore - ceai, citronadă şi supă de
zarzavat (numai zeama), iar a doua zi - ceai, citronadă îndulcită, lapte cu
ceai şi, de asemenea, zeama de la supa de zarzavat; a treia zi - iaurt, fidea,
tăiţei cu lapte, piure de cartofi, biscuiţi.
SUPRAVEGHEREA POSTOPERATORIE ŞI ÎNGRIJIRI
ACORDATE PACIENTELOR OPERATE
Complexitatea
evoluţiei
posoperatorii,
multitudinea
complicaţiilor ce se
pot ivi impun
asistentei medicale
o comportare şi o
conştiinţă
profesională
ireproşabilă, pentru
a se integra direct în
echipa chirurgicală,
în angrenajul căreia
trebuie să reprezinte
o “rotiţă mică”, dar
esenţială.