Dobre Florentina 3B AMG

Anestezia generala

Anestezia generala (anestezie totala) este unul dintre tipurile de anestezie

necesar pentru desfasurarea actului medical chirurgical. Anestezia generala
reprezinta cea mai complexa si completa forma de anestezie.

Anestezia generala se bazeaza pe 4 principii ce actioneaza simultan :

• hipnoza (somn) - starea de inconstienta pe care pacientul o are in

timpul anesteziei generale;
• anxioliza si amnezie - starea de neliniste sau teama pe care unii

pacienti o au inaintea operatiei va fi mult diminuata. Pacientii vor

avea pierderi de memorie ce privesc doar timpul petrecut in sala de
operatie, fara a avea afecta memoria de fond;
• analgezie (lipsa durerii) - in timpul interventiei chirurgicale pacientul

nu va percepe stimulul dureros;

• relaxare musculara - inainte de inceperea operatiei se instituie

paralizia medicamentoasa a musculaturii, reversibila in totalitate la

sfarsitul operatiei. Paralizia faciliteaza actul chirurgical in sine dar
si controlul asupra functiei respiratorii prin ventilatie mecanica.

Anestezia generala se efectueaza cu agenti anestezici intravenosi si inhalatori.

Anestezia generala - avantaje si dezavantaje

Medicul anestezist analizeaza statutul medical al pacientului, istoricul lui

medical si este responsabil de stabilirea tipului de anestezie optim, tinand cont
si de preferintele pacientului.

Avantajele anesteziei generale :

 • ofera confort psihologic pacientului si amnezia momentului;
• ofera controlul complet al medicului anestezist asupra functiilor vitale

ale pacientului;
• se preteaza atat interventiilor cu durata mica de timp cat si celor cu

durata mare sau impredictibila;

• se administreaza rapid si este total reversibila;

• poate fi folosita ca alternativa pentru pacientii cu sensibilitate sau

alergie la anestezicele locale.

Dezavantajele anesteziei generale :

• costuri crescute;
• impune un grad de pregatire preoperatorie a pacientului;

• in primele 24 de ore dupa anestezie generala pot aparea fenomene de

greata, varsatura, somnolenta, iritatie a laringelui.

Consultul preanestezic reprezinta o componenta esentiala a bunei desfasurari

a operatiei. Este momentul in care pacientul si medicul anestezist iau contact
pentru prima data, sunt obiectivate date despre pacient (varsta, greutate, index
masa corporala, istoricul medical si chirurgical, tratamente cronice pe care
pacientul le urmeaza sau le-a urmat). Este esentiala corectitudinea
raspunsurilor date de pacient, cu ajutorul acestora medicul anestezist stabileste
tipul de anestezie, combinatia optima si dozele de medicamente folosite precum
si nivelul de monitorizare intraoperatorie optim. Tot in cadrul consultului
preanestezic medicul evalueaza clinic pacientul si face o lista de recomandari
esentiale.

Medicul anestezist va reevalua pacientul in dimineata operatiei si se va asigura

ca recomandarile facute la consultul preanestezic au fost respectate. Totodata
acesta poate opta pentru premedicatia pacientului inainte ca acesta sa fie dus
in blocul operator.

Anestezia generala cuprinde mai multe etape, fiecare dintre ele fiind deosebit
de importanta :

• monitorizarea pacientului - este primul gest pe care medicul anestezist

il face dupa ce pacientul este asezat pe masa de operatie si consta in
conectarea acestuia la aparatura specializata care ofera informatii pe
toata durata anesteziei despre: ritmul cardiac, tensiunea arteriala,
nivelul de oxigenare al organismului, corectitudinea ventilatiei
mecanice, profunzimea hipnozei, eficienta analgeziei si a gradului de
relaxare musculara. Monitorizarea se continua si dupa interventia
chirurgicala si trezirea pacientului, oprirea monitorizarii fiind
hotarata de catre personalul medical avizat;
• inductia anesteziei - este momentul in care pacientul, aflat pe masa de

operatie, trece de la starea de constienta la cea de somn concomitent

cu preluarea de catre anestezist a controlului functiei respiratorii;
• controlul cailor respiratorii - se face cu ajutorul unei masti laringiene

sau a unei sonde de intubatie orotraheala, in tot acest timp pacientul

fiind complet inconstient;
• mentinerea anesteziei generale - reprezinta de cele mai multe ori etapa

cea mai lunga, si este egala ca timp cu durata operatiei propriu-zise.

Pe toata aceasta durata pacientul este sub actiunea hipnozei, a
analgeziei si a relaxarii musculare;
• reversia anesteziei (trezirea) - aceasta etapa incepe atunci cand actul

chirurgical in sine este la final iar medicul anestezist decide oprirea

administrarii tuturor anestezicelor (intravenoase sau volatile).
Revenirea din anestezia generala este un proces de durata ce se
imparte in doua etape. Prima, si cea mai importanta, o reprezinta
reluarea respiratiilor spontane si controlul acestora in mod eficient
de catre pacient. Acest moment se suprapune cu revenirea relativa a
starii de constienta a pacientului. Va persista o stare de somnolenta
pentru alte 2 - 4 ore (efectul rezidual al anesteziei), aceasta fiind
etapa finala a procesului de trezire.