COMA MIXEDEMATOASĂ

Coma mixedematoasă, stadiu sever de manifestare a hipotiroidiei, reprezintă o urgenţă

endocrinologică. Cantitatea mult scăzută de hormoni tiroidieni (tiroxină şi triiodotironină) în
sânge cauzează perturbarea proceselor metabolice, alterarea majoră a funcţiilor pincipalelor
sisteme de organe fiind inevitabilă. Din fericire, coma mixedematoasă este rar întâlnită. În
cele mai multe cazuri, prognosticul nu este unul favorabil, peste 50% dintre situaţii fiind
fatale. Pacienţii deja diagnosticaţi sau cei care prezintă semne clinice de hipotiroidism trebuie
atent monitorizaţi periodic, întrucât fac parte din categoria în care s-au depistat cele mai
numeroase cazuri de comă mixedematoasă. Statisticile arată o susceptibilitate crescută în
rândul femeilor cu hipofuncţie tiroidiană cronică, mai ales după vârsta de 60 ani.

Cauze
Frecvent, coma mixedematoasă se instalează la pacienţii cu hipotiroidism nediagnosticat ori
incorect manageriat. De asemenea, tratamentul cu iod radioactiv, intervenţiile chirurgicale
sau, în cazuri excepţionale, disturbări ale funcţiilor pituitară şi hipotalamică pot constitui
determinanţi ai comei mixedematoase.

Factori precipitanţi
Instalarea comei mixedematoase poate fi favorizată de:

· temperaturi scăzute (mai mult de 90% dintre cazurile de comă de înregistrează în

sezonul rece);
· intervenţii chirurgicale (cum ar fi tiroidectomia);
· infecţii (pulmonare, în special);
· anumite categorii de medicamente (sedative, narcotice, anestezice);
· hemoragii (mai ales cele ale tractului digestiv inferior- grastro-intestinale);
· infarct miocardic acut;
· insuficienţă respiratorie, cauzată adesea de boli obstructive cronice;
· accident vascular cerebral;
· sistarea tratamentului în cazul bolnavilor cu un stadiu avansat de hipotiroidism;

Conform studiilor de specialitate, consumul ridicat, în stare crudă, al unui soi chinezesc de
varză albă (numit Bok Choy) poate provoca starea comatoasă. S-au depistat în compoziţia
acestui aliment cantităţi semnificative de glucozinolaţi din metabolizarea cărora rezultă
compuşi care împiedică captarea iodului şi formarea hormonilor tiroidieni. În contextul unui
hipotiroidism preexistent, creşterea deficitului hormonal poate avea consecinţe grave asupra
pacientului.

Manifestări clinice:
· degradarea stării generale: se instalează o stare de somnolenţă, care prin alterare
progresivă duce la comă;
· hipotermie: în urma măsurătorilor efectuate se înregistrează valori termice ce pot scădea
sub 23° C;
· absenţa febrei, în ciuda existenţei unui proces infecţios;
· piele rece, uscată, palidă, îngroşată;
· macroglosie;
· hipotensiune arterială;
· bradicardie;
· scăderea debitului cardiac, însoţită rar de insuficienţă cardiacă;
· bradipnee;
· anorexie, dureri abdominale, constipaţie;
· tulburări de memorie, confuzie;
· depresie;
· crize convulsive;
· reducerea sau absenţa reflexelor osteo-tendinoase;

Modalităţi de diagnosticare:
o examen clinic: depistarea unei eventuale creşteri în volum a tiroidei, remarcarea unor
cicatrici rezultate în urma unei intervenţii la acest nivel, uneori glanda nu poate fi palpată;

o dozări hormonale (TSH, FT4, T3): valori crescute ale hormonului tireotrop (TSH) şi
titruri scăzute ale hormonilor tiroidieni; un caz excepţional e reprezentat de apariţia comei
mixedematoase în prezenţa unei insuficienţe hipotalamo-hipofizare severe, atunci când
tireotropina va avea valori sub limita inferioară a intervalului de referinţă;

o teste de laborator:
· Hemoleucograma: anemie, leucocitoză;
· Hiponatremie, însă natriureza are valori reduse sau normale;
· Hipoglicemie;
· Creatinfosfokinaza, transaminazele şi lactat dehidrogenaza sunt crescute;
· Hipoxie şi hipercapnie;
o atât ECG, cât şi EEG prezintă modificări nespecifice;

Tratamentul comei mixedematoase

Pacientul comatos necesită internare urgentă în secţia de trapie intensivă pentru restabilirea
echilibrului hemodinamic şi asigurarea ventilaţiei mecanice. Creşterea temperaturii corporale
se realizează ritmic, prin încălzirea pasivă a bolnavului cu pături, respectiv creşterea
temperaturii aerului din salon. Se asigură necesarul hidric prin soluţii perfuzabile (glucoză,
soluţie salină), dozele fiind reglate în conformitate cu nivelul plasmatic al sodiului.
Eliminarea deficitului hormonal se realizează prin administrarea intravenoasă de tiroxină în
doză iniţială de 300-500μg, urmată de ajustarea concentraţiei în funcţie de gradul stabilizării
nivelului hormonal.
Se urmăreşte înlăturarea factorilor declanşatori, precum tratarea bolii precipitante prin
antibioterapie.
 Planificarea interventiilor in bolile endocrine

PRIORITATI DE INGRIJIRE
-         supravegherea f-ctiilor vitale si vegetative
-         supravegherea starii de constienta
-         profilaxia infectiilor
-         prevenirea complicatiilor

PT. MENTINEREA ECHILIBRULUI HIDRO-ELECTROLITIC:

-         identifica hipervolemia si semnele de deshidratare prin:
·        masurarea TA si a pulsului in decubit, sezand si ortostatism
·        cerceteaza turgorului – persistenta pliului cutanat mai mult de 20 sec indica deshidratare
[ Turgor = elasticitatea pliului cutanat ]
·        supravegherea mucoasei bucale
-         hidratare parenterala la indicatia medicului
-         supravegherea diurezei care trebuie sa creasca cu 20 – 20 ml/ora
-         identifica excesul de volum prin:
-         supravegherea TA si a pulsului
-         observarea edemelor
·        ionograma sanguina si urina
-         anunta medical de toate modificarile survenite in starea pacientului