Utilizarea hidrocortizonului în diferite patologii

BLAJ MĂDĂLINA

GRUPA 6

1
Introducere

Corticosteroizii înglobează steroizii endogeni sintetizați și secretați de corticosuprarenală,

dar și steroizii de sinteză. Corticosteroizii sunt implicați în metabolismul glucidic, proteic, lipidic,
dar și în metabolismul electroliților și al apei, în menținerea funcționării normale a unor sisteme și
aparate.1

Datorită acțiunii metabolice, corticosteroizii sunt esențiali în menținerea homeostaziei în

condițiile de criză ale organismului, care necesită resurse suplimentare pentru menținerea
constantelor biologice.1

Corticosuprarenala biosintetizează și secretă trei tipuri de hormoni cu structură steroidică:

glucocorticoizi, mineralocorticoizi, steroizi androgeni. Zona externă (glomerulară) secretă
mineralocorticoizi, iar zona internă (fasciculară/ reticulară) secretă glucocorticoizi și în măsură mai
mică steroizi androgeni.1

Hidrocortizonul (cortizolul) este principalul glucocorticoid fiziologic și se utilizeză ca atare

sau sub formă de esteri. 1
Prezintă acțiunea antiinflamatoare de referință pentru glucocorticoizi,
retenție hidrosalină marcată de referință pentru corticosteroizi, dar și acțiune locală.1

Cortizolul este produs de glanda corticosuprarenală prin metabolismul colesterolului.4

Producția endogenă de cortizol de către corticosuprarenală este controlată de către axa

hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenală. Hormonul de eliberare a corticotrofinei , CRH, este eliberat
din hipotalamus și acționează asupra hipofizei anterioare pentru a elibera hormonul
adrenocorticotrop (ACTH), care stimulează producerea de cortizol și eliberarea sa din glanda
corticosuprarenală. Cortizolul circulant exercită mecanism de feedback negativ asupra hormonului
adrenocorticotrop și a hormonului eliberator de corticotrofină. Funcția normală a axului hipotalamo-
hipofizo-corticosuprarenală este importantă pentru sănătatea și bunăstarea generală.4

În condiții fiziologice normale, corticosuprarenala secretă zilnic 20-25 mg hidrocortizon. 1

Stresul fizic sau psihologic cum ar fi infecțiile, traumele majore sunt asociate cu niveluri crescute de
cortizol.4

Poate fi administrat exclusiv oral în boala Addison; poate fi administrat sub formă de
suspensie apoasă pentru injectare locală (intraarticular sau intraligamentar, epidural sau
intrarahidian, subconjuctival), dar și pentru aplicare topică.1

2
 Fiind glucocorticoid endogen primar are o varietate de efecte fiziologice la om.4

Este utilizat de obicei pentru a suprima sau a preveni semnele și simptomele răspunsurilor
alergice sau inflamației.4

Este utilizat pentru înlocuirea fiziologică a cortizolului atunci când axa hipotalamo-hipofizo
corticosuprarenală este deficitară din cauza unei afecțiuni suprarenale primare sau a unei insuficinețe
secundare a hipofizei sau hipotalamusului. 4

Efectele hidrocortizonului în șoc septic

Hidrocortizonul prezintă acțiune antiinflamatoare de referință, fiind utilizat la pacienții cu

boli pulmonare obstructive cronice, cancer, boli autoimune și insuficiență adrenocorticală. În șoc
septic, hidrocortizonul este utilizat la pacienții care nu au răspuns la terapia vasopresoare .3

Șocul septic este una din cele mai frecvente cauze de deces. Sepsisul sever este rezultatul
inflamației sistemice progresive și a răspunsului procoagulant cauzat de infecții.3

Într-un studiu desfășurat între aprilie 2014 și martie 2016 s-a demostrat acțiunea
tratamentului cu hidrocortizon asupra răspunsului inflamator și circulației periferice, principalele
cauze ale șocului septic. Au fost incluși 105 pacienți cu sepsis sever, dintre care o parte au fost
tratați cu hidrocortizon, în timp ce ceilalți nu.3

S-au măsurat nivelurile serice ale citokinelor de reglare ale inflamației la internare, cât și in
timpul tratamentului. Diverse citokine pro-inflamatorii, cum ar fi IL-1b, IFN-g, TNF-a și IL-6 au
fost scăzute mult mai repede la pacienții tratați cu hidrocortizon comparativ cu cei care nu au primit.
De asemenea, citokina anti-inflamație IL-10 a fost îmbunătățită la pacienții tratați cu hidrocortizon
mai repede decât în grupul netratat.3

S-a observat și ameliorarea variabilelor hemodinamice ( presiune arterială medie, presiune

venoasă centrală, rezistență vasculară sistemică, saturația venoasă centrală a oxigenului) după
tratamentul cu hidrocortizon.3

Aceste beneficii cheie (acțiune antiinflamatoare, stabilitate hemodinamică), pot aduce

beneficii la pacienți prin prevenirea șocului septic.3

Utilizarea hidrocortizonului în anafilaxie

3
 Anafilaxia este o reacție imunologică acută gravă, generalizată sau sistemică, ce are un debut
rapid și care poate fi fatală. Incidența anafilaxiei crește la nivel mondial, în special cea indusă de
alimente. Este determinată de activitatea directă sau indirectă a mastocitelor. Anafilaxia implică în
mod clasic pielea, sistemul respirator, gastrointestinal, cardiovascular și sistemul nervos central.2

Glucocorticoizii sunt inhibitori potenți ai proceselor inflamatorii și compuși antialergici

puternici, reducând numărul, maturarea și activarea mastocitelor, care joacă un rol important în
anafilaxie. Studii recente au demonstrat că glucocorticoizii induc un efect antiinflamator rapid prin
mecanism non-genomic, acționând prin receptorii legați de membrană sau citosolici. Organizația
Mondială pentru alergii recomandă administrarea glucocorticoizilor pentru a preveni reacțiile
bifazice.2

În cazul hidrocortizonului hemisuccinat sodic, efectul apare după 2 ore, ceea ce necesită
administrarea și altor medicamente care acționează rapid; de exemplu se administrează i.v. lent 0,5-
1 mg adrenalină, care se repetă la nevoie.1

Un studiu efectuat în Japonia în 1992 a avut drept obiectiv demonstrarea mecanismelor

inhibitoare ale glucocorticoizilor în reacții imediate de hipersensibilitate-anafilaxie cutanată pasivă
mediată de anticorpii IgE și reacțiile cutanate cauzate de histamină, serotonină și leucotriene C4 la
șoareci. Hidrocortizonul administrat la 1-4 și 12 ore a inhibat semnificativ anafilaxia cutanată
pasivă, iar maximul de inhibiție s-a observat după 2 ore.2

Efectele locale ale hidrocortizonului

Hidrocortizonul este activ și local. Apariția efectelor secundare este asociată cu utilizarea
prelungită; riscul este mult mai mic când este utilizat conform instrucțiunilor. Este un corticosteroid
blând, utilizat pentru a reduce inflamația, roșeața, mâncărimea în diferite tulburări inflamatorii ale
pielii cum ar fi psoriazis, eczeme, inclusiv dermatită atopică și seboreică. 6 Pentru administrare topică
se mai utilizează preparate cu: hidrocortizon butirat, hidrocortizon acetat, hidrocortizon valerat.1

Formularea acestuia este disponibilă într-o varietate de forme farmaceutice cum ar fi

unguente, creme, loțiuni și geluri.6

Dermatita seboreică este o formă de dermatită frecventă, recidivantă ce apare pe zonele

bogate în sebum. Infecția cu Malassezia este un factor patogenic important în dermatita seboreică. A
fost realizat un studiu efectuat pe o perioadă de 4 săptămâni. 30 de pacienți cu dermatită seboreică

4
moderată au fost tratați cu hidrocortizon cremă 1 %. Tratamentul a fost bine tolerat de pacienți, iar
severitatea dermatitei seboreice a scăzut semnificativ.6

Efectele hidrocortizonului în Boala Addison

Insuficiența suprarenală primară, sau boala Addison este o afecțiune cronică rară,
caracterizată prin deficit de glucocorticoizi și mineralocorticoizi din cauza leziunii glandei
suprarenale. Se remarcă printr-o rată ridicată a mortalității și printr-un risc crecut de comorbidități,
în special boli cardiovasculare, obezitate și alterare glicometabolică.7

Se recomandă ca terapie de substituție o doză de hidrocortizon de 15-25 mg. Tratamentul

convențional presupune o administrare dublă sau triplă de glucocorticoid, provocând expunerea
suprafiziologică a cortizolului. Recent, o nouă formulare sub formă de eliberarea duală o dată pe zi a
hidrocortizonului a fost dezvoltată pentru a îmbunătăți proprietățile farmacocinetice și
farmacodinamice, precum și complianța pacientului.7

Hidrocortizonul este glucocorticoidul de elecție la femeile însărcinate, deoarece nu

traversează placenta. Femeile cu boli cronice pot fi reticente în a rămâne însărcinate, din cauza
complicațiilor asociate. A fost raportat cazul unei femei însărcinate de 30 de ani, diagnosticată la
vârsta de 13 ani cu boala Addison. Ca și tratament lua hidrocortizon 20 mg+10 mg.5

În primul trimestru de sarcină, a fost internată prezentând: vărsături persistente, tensiune

arterială 110/60 mmHg, frecvența cardiacă 90 de bătăi pe minut și hiperpigmentare mucocutanată
marcată. Nivelul ACTH>1250 pg/ ml, cortizol 0,24 µg/dl. S-a mărit doza de hidrocortizon la 20
mg+ 10 mg +10 mg. I s-a prescris și fludrocortizon 0,05 mg, dar pacienta a refuzat datorită
problemelor de teratogenitate.5

La 20 de săptămâni de gestație, pacienta prezintă o stare mai bună, fără greață sau vărsături
și a arătat o reducere a pigmentării mucocutanate. Valorile ACTH 9.1 pg/ml, iar valorile cortizolului
18 µg/dl. Boala celiacă și screening-ul anemiei pernicioase au fost negative.5

La săptămâna 30 de gestație a fost ajustată doza de hidrocortizon la 20 mg+ 20 mg+ 10 mg.

Restul sarcinii a continuat fără complicații, pacienta era clinic bine, cu valori normale ale
electroliților, glucozei și tensiunii arteriale.5

La săptămâna 41 de gestație, i s-a indus travaliul și i s–a administrat intravenos

hidrocortizon în faza activă a travaliului (100 mg, 8/8 h). Nașterea a avut loc fără incidente și a

5
născut o fetiță de 4,030 Kg, scor Apgar 9/10/10. După naștere, a început tratamentul cu
hidrocortizon p.o. în doză dublă comparativ cu cea luată în timpul sarcinii (40 mg+40 mg+20 mg),
reduse după 48 de ore la doza luată în ultimele săptămâni de gestație.5

Dozele hidrocortizonului au fost reduse la dozele de întreținere în următoarele zile.

Doi ani după sarcină, ea merge regulat la evaluări endocrinologice și este tratată cu
hidrocortizon 15 mg+ 5 mg și fludrocortizon 0,1 mg id.5

Figura 1. Valorile ACTH și cortizolului înainte și după ajustarea dozelor de hidrocortizon și

la 3 săptămâni post-partum.5

Concluzie

1. Hidrocortizonul este principalul glucocorticoid fiziologic și este precursor al colesterolului.

2. Poate fi utilizat pe cale orală, pe cale parenterală, dar și pentru aplicare topică.
3. Tratamentul cu hidrocortizon are potențial antiinflamator și inversare hemodinamică,
prezentând efecte de stabilitate la pacienții cu sepsis sever.
4. Corticosteroizii sunt adesea folosiți ca terapie de primă linie în loc de adrenalină în
tratamentul anafilaxiei. Mecanismul de acțiune al glucocorticoizilor, alături de dovezile
referitoare la efectele rapide non-genomice constituie bază în utilizarea hidrocortizonului în
tratamentul de urgență al anafilaxiei.

6
5. Poate fi utilizat atât în sarcină, decoarece nu traversează bariera hemato-encefalică, iar
dozele pot fi ajustate astfel încât să se asigure atât sănătatera mamei, cât și a fătului.

Bibliografie:

1. Aurelia Nicoleta Cristea, Simona Negreș, Cristina Daniela Marineci, Ioana Laura
Turculeț; Tratat de Farmacologie Ediția I, Editura Medicală București, 2006;
2. C. K. Liyange, P. Galappatthy, S.L. Seneviratine; Corticosteroids in management of
anaphylaxis, a systematic review of evidence, Eur Ann Alergy Clin Immunol, 2017,
vol 49, N5, 196-207;
3. Cong Ding, Yue Zhao; Effects of Hydrocortisone on Regulating Inflamation,
Hemodynamic Stability, and Preventing Shock in Severe Sepsis Patients, Medical
science Monitor, 2018, 24:3612-3619;
4. Dennis M Williams; Clinical Pharmacology of Corticosteroids, Respiratory Care,
2018, vol 63, 655-670;
5. Diana Oliveira, Adriana Lages, Sandra Paiva, Francisco Carrilho; Treatment of
Addison’s disease during pregnancy, Endocrinology, Diabets & Metabolism, 2018;
6. K. Balighi, S.Z. Ghodsi, M. Daneshpazhooh, S. Ghale-Baghi, M. Nasimi, A.
Azizpour; Hydrocortisone 1% cream and sertaconazole 2 % cream to treat facial
seborrheic dermatitis: A double-blind, randimized clinical trial; International Journal
of Women’s Dermatology, 2017, 107-110;
7. L.M.Mongioi, R.A. Condorelli, S La Vigniera, A E Calogero, Dual-Release
hydrocortisone tratments: glycometabolic profile and health-related quality of life,
Endocrine Connections, 2018, 211-219;