Interactiunile medicamentoase

I. REACŢII ADVERSE LA MEDICAMENTE

 Reacţiile adverse la medicamente sunt reacţii nocive, care apar la

dozele folosite obişnuit, în scop profilactic, curativ sau pentru
diagnostic. Ele trebuie deosebite de :
- efectele nedorite de ordin farmacodinamic (uscăciunea gurii
după atropină) → pot fi neplăcute, dar nu sunt nocive
- fenomenele de intoxicaţie acută - coma barbiturică - care apar
la utilizarea dozelor mari
 Probabilitatea apariţiei reacţiilor adverse este mai mare la
bătrȃni, femei şi la copii.
 Riscul creşte progresiv cu numărul medicamentelor
administrate unui singur bolnav.
După mecanismul lor, reacţiile adverse pot fi:

• De tip toxic
• De tip idiosincrazic
• De tip alergic
• Dependenţa medicamentoasă
 1. Reacţii adverse de tip toxic

 Reacţiile adverse de tip toxic sunt dependente de doză.

 Ele apar atunci cȃnd, în funcţie de bolnav sau de
medicament, dozele obişnuite au efecte toxice, provocȃnd
tulburări funcţionale sau leziuni ale diferitelor aparate şi
sisteme.
Factori care ţin de bolnav:

• Reactivitatea individuală → la un număr mic de persoane,

dozele obişnuite pot provoca reacţii toxice → datorate unor
particularităţi de metabolizare sau sensibilităţii excesive a
ţesutului ţintă
• Stări patologice → modifică comportarea farmacocinetică
sau farmacodinamică

→ insuficienţa hepatică (medicamente inactivate prin

metabolizare în ficat tind să se acumuleze)
→insuficienţa renală( medicamente epurate prin eliminare
renală prezintă o toxicitate crescută)
→miocardul bolnav (susceptibil la aritmii)
→ hipokaliemie (fenomene toxice produse de digitală).
 Factori care ţin de medicament:
• Substanţe cu toxicitate intrinsecă mare → la digitală doza
eficace este foarte apropiată de cea toxică

• Biodisponibilitatea → poate determina lipsa de eficacitate

sau un efect excesiv, cu consecinţe toxice, pentru aceeaşi
cantitate de medicament → digoxină, fenitoină

• Cale de administrare nepotrivită → risc crescut pentru

injectarea intravenoasă

• Schema de dozare → dacă nu se ţine seama de

farmacocinetica medicamentului folosit→ favorizează
toxicitatea
• Interacţiunile medicamentoase→ pot determina fenomene
toxice, datorită unor relaţii de sinergism sau potenţare:
a. tranchilizantele sau neurolepticele potenţează efectele unor
deprimante centrale (anestezice generale, hipnotice, morfină)
b. anticoagulante + aspirină→ accidente hemoragice grave

• Medicamente dismorfogene → administrate la gravide

provoacă defecte morfologice congenitale grave
→ citostaticele → sterilitate, avort, malformaţii congenitale
• Efecte mutagene→ modificări ale genotipului→ modificări ale
fenotipului ( citostaticele, imunosupresivele).
• Efecte cancerigene → uretanul, agenţii alchilanţi
 2. Reacţii adverse idiosincrazice

 Tulburările cu caracter idiosincrazic sau de intoleranţă sunt

independente de doză.

 Ele constau în reacţii neobişnuite, fie diferite calitativ de

efectele produse de medicamente la populaţia obişnuită, fie
determinate de doze de obicei lipsite de nocivitate.

Mecanisme:

• Reacţii idiosincrazice prin anomalii de metabolizare a

medicamentelor → se manifestă prin reacţii toxice la doze
obişnuite de izoniazidă, hidralazină
• Reactivitate tisulară neobişnuită la anumite medicamente:

- hemoliză → sulfamide, nitrofurantoină, fenacetină→

deficitul hematiilor de glucozo -6 – fosfat dehidrogenază
( G-6- PD)

- methemoglobinemie → cloramfenicol, fenacetină,

paracetamol → deficit de methemoglobin reductază în
hematii

- hipertensiune intraoculară → la corticoizii aplicaţi local

 3. Reacţii adverse alergice

 Reacţiile adverse alergice la medicamente sunt efecte nocive

datorate intervenţiei unor mecanisme imune
 Frecvenţa lor este mică ≈ 10% din totalul reacţiilor adverse.
Majoritatea cazurilor se datoresc penicilinelor
 În condiţii clinice există diferenţe individuale mari; s-a descris
o predispoziţie alergică, care este predominant de natură
genetică
 Sensibilizarea alergică se dezvoltă de obicei după 5 - 14 zile de
la prima administrare
 Medicamentele pot provoca alergia indiferent de calea de
administrare, dar riscul sensibilizării este mai mare pentru
administrarea locală şi mai mic pentru administrarea orală.
 Există 4 tipuri de reacţii alergice, care diferă prin mecanism şi prin
manifestările clinice:

A) Reacţiile alergice de tip anafilactic (tip I) sunt mai frecvente la

persoanele atopice.
 Ele fac parte din categoria reacţiilor imediate şi sunt provocate de
cuplarea antigenului cu Ig E, care acoperă suprafaţa mastocitelor şi
bazofilelor. Consecutiv sunt eliberaţi mediatori umorali→ histamină,
kinine, leucotriene, prostaglandine → simptome caracteristice.
 Manifestarea acută este şocul anafilactic, declanşat mai ales când
alergenul este introdus în organism pe cale injectabilă.
 Medicamentele cu riscul cel mai mare sunt Penicilinele, anestezice,
substante iodate !
• Alte manifestări clinice mai puțin grave:
urticarie, edem angioneurotic, rinită seroasă,
astm bronşic
ERUPŢII URTICARIENE
EDEME
EDEME
 Tablou clinic
La început bolnavul acuză o senzaţie de slă­biciune, prurit, rigiditate
toracică, tuse, crampe abdominale. După 10-30 minute de la expunerea
la alergen (administrare parenterală) apar manifestările cardiovasculare
caracterizate prin tahicardie, hipotensiune brutală, urmată uneori de
oprirea cordului. Concomitent bolnavul acuză dispnee expiratorie (edem
laringian, bronhospasm), vărsături şi/sau dia­ree şi o reacţie cutanată şi
mucoasă generalizată. Constatarea eritemului, urticariei sau
angioedemului la un bolnav cu hTA severă uşurează diagnosticul de
şoc anafilactic. Extremităţile sunt la început colorate şi calde pentru ca
ulterior să devină reci şi cianotice datorită vasoconstricţiei reactive.

Evoluția poate fi rapid fatală!

Tratament
In formele severe primul gest terapeutic trebuie să
fie administrarea de adrenalină şi de oxigen.
Tratamentul are ca obiective reducerea
permeabilităţii capilare, combaterea
bronhospasmului şi a depresiei miocardului şi
înlocuirea lichidelor pierdute.
• Adrenalina este medicamentul de elecţie, întrucât în afara
efectului inotropic şi vasoconstrictor periferic acţionează
patogenetic, la nivelul mastocitului. Adrenalina creşte
nivelul cAMP din mastocit şi inhibă astfel eliberarea de
histamină şi alţi mediatori ai anafilaxiei. Ca urmare, se
obţin efecte favorabile asupra contractilităţii miocardului,
tonusului vascular periferic şi musculaturii bronşice. În
funcţie de gravitatea situaţiei, adrenalina se administrează
subcutanat (0,3-0,5 mg, repetat la 10-15 mi­nute) sau în
perfuzie i.v. (1-2 mg în 100 ml sol. salină).
Tabel.Doza de adrenalină sol. 1:1000 în şocul
anafilactic la copil

< 1 an 0,05 ml

1 an 0,1 ml

2 ani 0,2 ml

3-4 ani 0,3 ml

5 ani 0,4 ml

6-12 ani 0,5 ml

> 12 ani 0,5-1 ml

TRATAMENT

• Corticoterapie i.v: HHC 10 mg/kg iniţial,

repetat la 4-6 ore sau metilprednisolon 1-2
mg/kg i.v. la 6 ore.
• Pentru corectarea hipovolemiei consecutivă vasodilataţiei acute şi
pierderilor de lichide în interstiţiu, se vor administra coloizi (plasmă,
plasmaexpanderi) în cantităţi mari (1-2 I) şi în ritm rapid.
• în prezenţa stopului cardiac trebuie aplicată resuscitarea cardio-
respiratorie.
• Administrarea de oxigen prin mască facială este indicată de la
început. în prezenţa edemului laringian se impune intubaţia
endotraheală, iar bolnavii în apnee sau cu stop cardiac necesită
ventilaţie mecanică.
•  
 B) Reacţiile alergice de tip citotoxic (tip II) se datoresc formării
de anticorpi IgG şi IgM direcţionaţi specific asupra unor celule
purtătoare ale haptenei medicamentoase.
Aşa se explică anemiile hemolitice sau trombocitopeniile
imune produse de chinidină, sulfamide, ca şi granulocitopenia
la derivaţii pirazolici de felul aminofenazonei sau la tioamidele
antitiroidiene.

 O categorie particulară a alergiei de tip II sunt reacţiile

citotoxice autoimune, în care sub influenţa unor medicamente
se formează anticorpi faţă de antigeni nativi de pe suprafaţa
unor celule.
Exemplu este anemia hemolitică la metildopa
 C) Reacţiile alergice prin complexe imune (tip III) se datoresc
unor complexe solubile formate de antigen şi anticorpi
circulanţi (IgG, mai rar IgM). Aceste complexe imune solubile
se fixează în pereţii vaselor mici şi membranele bazale,
activând complementul şi generând procese inflamatorii.
Manifestările clinice mai frecvente sunt:
• boala serului
• edemul Quinke
• vasculitele
• Printre medicamentele incriminate sunt penicilinele şi
sulfamidele.
 D) Reacţiile alergice întârziate, mediate celular (tip IV)

 Se datoresc limfocitelor sensibilizate, care eliberează limfokine

generatoare de infiltrate macrocelulare perivenulare.

 Exemple sunt:
- dermatita de contact la unele antibiotice de uz local
(neomicina, gentamicina)
- fotoalergia medicamentoasă.
• Principalul mijloc de profilaxie a alergiei medicamentoase este
anamneza.

• Când alergia la un medicament este cunoscută se recomandă

evitarea acestuia şi a substanţelor înrudite chimic.

• Dacă apar manifestări alergice medicaţia cauzatoare se întrerupe.

• Ȋn situaţiispeciale se poate încerca desensibilizarea specifică.

Alergiile medicamentoase se tratează cu :
- antihistaminice, utile în formele uşoare, moderate ale
alergiilor de tip anafilactic
- glucocorticoizi, utili în toate tipurile de alergie, dar în
general rezervaţi manifestărilor severe
- adrenalina, care este indispensabilă în şocul anafilactic.

Ȋn caz de bronhospasm alergic se administrează:

bronhodilatatoare
- cromoglicat sau ketotifen (inhibitori ai degranulării
mastocitelor)
- glucocorticoizi inhalatori
- glucocorticoizi sistemici.
 4. Dependenţa medicamentoasă

Dependenţa medicamentoasă, adicţia sau toxicomania este o

stare de intoxicaţie cronică caracterizată prin necesitatea
folosirii unor toxice sau medicamente.

Cele 4 trăsături, care definesc dependenţa, sub forma ei

completă sunt:
• dependenţa psihică, adică necesitatea de ordin psihologic de a
folosi un anumit medicament sau toxic;
• toleranţa, adică diminuarea progresivă a efectului la repetarea
administrării, respectiv necesitatea creşterii dozei pentru a
obţine efectul scontat
• dependenţa fizică, care constă în necesitatea de a continua
folosirea substanţei respective pentru a evita tulburările,
uneori grave, care apar la întreruperea administrării şi sunt
cunoscute sub denumirea de sindrom de abstinenţă

• psihotoxicitatea - se manifestă prin tulburări de

comportament, uneori cu caracter psihotic.
 Principalele substanţe cu potenţial de dependenţă sunt:
• morfina
• heroina şi alte opioide
• amfetaminele
• cocaina
• alcoolul etilic
• barbituricele şi alte hipnotice
• benzodiazepinele şi alte tranchilizante
• canabinoidele (marijuana, haşiş)
• nicotină (tutunul)
• cafeina (cafeaua).
 Tratamentul dependenţei este foarte dificil datorită întrepătrunderii
celor trei factori etiopatogenici: medicament psihotrop, teren
psihic, condiţii sociale favorizante.

Măsuri profilactice:

• acţiuni educative

• folosirea judicioasă a medicamentelor cu risc

• reglementări riguroase privind asemenea substanţe (cunoscute în

legislaţia noastră sub denumirea de „stupefiante").
Tratamentul curativ:

 se face în condiţii de spitalizare, sub supraveghere

 medicamente psihotrope, care înlătură fenomenele psihice

favorizante ale dependenţei

 substanţe care atenuează sindromul de dependenţă (de

exemplu metadona pentru morfină sau heroină)

 substanţe care provoacă aversiune (cum este disulfiramul în
cazul intoxicaţiei alcoolice).
 II. INTERACŢIUNI MEDICAMENTOASE

• Interacţiunile pot apărea înaintea pătrunderii medicamentelor

în organism, ca urmare a unor fenomene de ordin fizico-
chimic, sau după pătrundere, ca urmare a unor interferenţe de
ordin farmacocinetic sau farmacodinamic.
 1. Incompatibilităţile

Incompatibilităţile sau interacţiunile in vitro, apar înaintea pătrunderii

medicamentelor în organism şi se datoresc unor fenomene de ordin
fizico-chimic – precipitare, complexare, hidroliză, lichefiere,
efervescenţă, modificarea culorii.

În prezent incompatibilităţile sunt frecvente pentru soluţiile injectabile,

în condiţiile cȃnd acestea se amestecă în seringă şi mai ales cȃnd se
prepară perfuzii intravenoase conţinȃnd glucoză, electroliţi, vitamine,
antibiotice. Pot surveni complexări, precipitări, oxidări şi alte reacţii
fizico-chimice, care au uneori drept rezultat inactivarea uneia sau mai
multor componente.
Exemple:
* Heparina (anticoagulant) +
Gentamicina (chimioterapic antibacterian aminoglicozidic)
Hidrocortizon (corticosteroid) duce la inactivarea heparinei
• Papaverina (alcaloid din opium, antispastic şi vasodilatator slab) +
Aminofilina (metilxantina cu efect bronhodilatator, indicata in status
asthmaticus) duce la descompunerea papaverinei
* Tetraciclina + Peniciline duce la formare de precipitat
• * Adrenalina, Fenilefrina + Benzilpeniciline duce la inactivare antibiotic
Exemple:
• Ampicilina → nu se amestecă cu alte medicamente
• Aminofilina → este incompatibilă cu clorura de calciu,
Penicilina G, Eritromicina
• Diazepamul → nu se amestecă cu alte medicamente în seringă,
nu se diluează
• Digoxina → nu se amestecă cu alte medicamente în seringă
• Vitamina B şi C → sunt incompatibile cu aminofilina,
antibiotice
• Furosemid → nu se amestecă cu alte medicamente în seringă
• Fitomenadion → nu se amestecă cu alte medicamente în
seringă
• Lidocaina → incompatibilă cu bicarbonatul de sodiu
• Oxacilina → incompatibilă cu alte antibiotice, aminofilină,
 Interacţiunile antibioticelor în soluţii
Denumirea antibioticului injectabile
Combinări incompatibile

Aminoglicozide (Gentamicină
sulfat, Kanamicină, Streptomicină Peniciline, Polimixina B, Cefalosporine
sulfat)

Aminoglicozide, Ampicilină sodică, Carbenicilină, Polimixina

Cloramfenicol B,
Cefalosporine, Eritromicina fosfat

Lincomicina
Kanamicina, Benzilpenicilina sodică /potasică, Eritromicina

Peniciline (benzilpenicilina sodică Aminoglicozide, Lincomicina, Cloramfenicol, Cefalosporine

/potasică, ampicilină, oxacilina, (doar
carbenicilină) cu benzilpenicilina sodică /potasică)

Aminoglicozide, peniciline, polimixina B, cefalosporine,

Tetracicline
eritromicina, Cloramfenicol

Aminoglicozide, benzilpenicilina sodică /potasică, Polimixina

Cefalosporine B,
Cloramfenicol, Lincomicina
 2. Interacţiunile medicamentoase de ordin
farmacocinetic

Medicamentele asociate îşi pot modifica

comportarea proceselor de absorbţie, metabolizare
şi excreţie.
Aceasta poate avea consecinţe importante pentru
eficacitatea terapeutică sau pentru reacţiile adverse.
A. la nivel de absorbtie a medicamentelor - in
functie de mecanismul implicat,pot sa apara:
- interactiuni fizico – chimice: formare de complexe
neabsorbabile, procese de chelare, adsorbtie
Ex:
- carbune medicinal – adsorbtia medicamentelor in caz de
supradozaj / substante toxice
- colestiramina
- antiacide alcalinizante, saruri de ioni
• - modificarea pH-ului gastro - intestinal
Ex:
- interactiuni ale:
medicamentelor antiacide, blocante ale receptorilor
histaminergici H2 (ranitidina, cimetidina,famotidina,
etc)
inhibitori ai pompei de protoni (Omeprazol,
Esomeprazol, Pantoprazol,etc)
• modificarea motilitatii gastro – intestinale:
Deoarece majoritatea medicamentelor sunt absorbite la nivelul
portiunii superioare a intestinului subtire, medicamentele care
afecteaza procesul de golire gastrica influenteaza absorbtia.
Ex:
*Propantelina (actiune anticolinergica – reducerea motilitatii) reduce
absorbia Acetaminofen
*Metoclopramid (antiemetic, prokinetic) stimuleaza absorbtia
Acetaminofen. Prin acest mecanism, biodisponibilitatea
Acetaminofen poate fi redusa / nemodificata.
• Pe de alta parte, medicamente care reduc motilitatea
intestinala (de ex.Anticolinergice – Atropina, Propantelina)
stimuleaza absorbia altor medicamente prin faptul ca produc
o crestere a timpului pentru dizolvare si a timpului de
absorbtie la nivelul intestinului.
Ex:
*Propantelina stimuleaza absorbtia Hidroclorotiazidei
(diuretic tiazidic) sau a
Dicumarol (anticoagulant)
• - alterarea florei intestinale
Ex:
*Eritromicina (chimioterapic antibacterian din clasa
macrolidelor) distruge flora intestinala responsabila de
metabolizarea a 40% Digoxin (digitalic inotrop - pozitiv) - creste
nivelul de Digoxin nemetabolizat, deci si toxicitatea acestuia.
*Tetraciclinele modifica flora intestinala saprofita producatoare
de vitamina K - interfera cu absorbtia anticoagulantelor orale.
• alte mecanisme:
Ex:
Neomicina (chimioterapic antibacterian
aminoglicozidic) poate produce sindrom
de malabsorbtie intestinala; astfel, poate sa
reduca absorbtia unor medicamente precum
Digoxin sau Metotrexat (agent antineoplazic)
B.Metabolizare
Interactiuni medicamentoase au mai fost descrise insa si in cazul
altor forme de metabolizare hepatica:
- reactii de faza I : hidroliza
Ex: Valproatul creste biodisponibilitatea si toxicitatea
Carbamazepinei prin inhibarea enzimei epoxid hidrolaza
(responsabila de degradarea Carbamazepinei)
- reactii de faza II : conjugare
Ex: Valproat de sodiu creste biodisponibilitatea si toxicitatea
Carbamazepinei prin inhibarea glucuronoconjugarii
Carbamazepinei.
Valproat si Carbamazepina sunt medicamente anticonvulsivante.
C. la nivelul excretiei medicamentelor
1. excretia renala a medicamentelor:
Interactiunile medicamentoase farmacocinetice la acest nivel pot
surveni prin urmatoarele mecanisme:
- modificarea fluxului sanguin renal:
Rata filtrarii glomerulare a medicamentelor este dependenta de fluxul
sangvin renal.
Antiinflamatoarele nesteroidine reduc excretia Litiului ca urmare a
inhibarii productiei de prostaglandine cu efect vasodilatator la nivel
renal.
- modificarea pH-ului urinar
Ex:
*medicamente antiacide reduc excretia
Chinidinei sau Acidului
acetilsalicilic
* alcalinizarea urinii creste excretia Metotrexat.
- interactiuni la nivelul proceselor tubulare renale: apar
prin competitia la proteina transportoare implicata
* Probenecid reduce excretia de penicilina,
cefalosporine, Metotrexat, chinolone, etc prin
competitie la nivelul proteinei transportare OAT
* Probenecid poate inhiba activitatea glicoproteinei P
localizata la nivel renal.
2. excretia biliara a medicamentelor:
ex:
* Chimioterapice antibacteriene (Peniciline, Tetracilcine) modifica flora
intestinala,
reducand astfel rata reabsorbtiei si, respectiv, concentratia plasmatica a
medicamentelor
care prezinta circuit entero – hepatic (contraceptive orale).
*Colestiramina poate stimula eliminarea unor medicamente (ex.
anticoagulante orale)
prin legarea acestora la nivel intestinal si intreruperea circuitului entero –
hepatic.
INTERACTIUNI FARMACODINAMICE
1. interactiuni de tip sinergic: sinergism de sumare sau de
potentare
ex:
*Atropina (anticolinergic) + Tioridazina (antipsihotic cu actiune de blocare a receptorilor
muscarinici) - efecte antimuscarinice accentuate
*Agonisti β2 – adrenergici (Salbutamol) + diuretice de ansa (Furosemid)/ diuretice
tiazidice (Hidrocloritiazida) - hipokaliemie
*anti- histaminice H1 + medicamente cu actiune asupra sistemului nervos central
(benzodiazepine, barbiturice, opioide, anestezice) -alterarea performantelor
psihomotorii, ameteli, depresie cardio- respiratorie
*Amiodarona + Disopiramida (antiaritmice) - efecte aditive asupra
prelungirii intervalului QT si cresterea riscului de torsada
varfurilor.
*chimioterapice antibacteriene aminoglicozidice (Gentamicina,
Kanamicina) + Ciclosporina, Vancomicina - nefrotoxicitate
crescuta
*suplimente care contin potasiu + medicamente economizatoare
de potasiu (inhibitori ECA, antagonisti ai receptorilor pentru
angiotensina ATII, diuretice economizatoare de potasiu) -
hiperkaliemie
2. interactiuni de tip antagonic:
ex:
*antiinflamatoarele nesteroidiene antagonizeaza efectele
antihipertensive ale IECA sau ale diureticelor de ansa
*Vitamina K antagonizeaza efectele anticoagulantelor orale
*glucocorticosteroizii antagonizeaza efectul hipogliceminat al
antidiabeticelor orale
*medicamente antipsihotice cu actiune de antagonist la nivelul
receptorilor dopaminergici antagonizeaza efectul
antiparkinsonian al Levodopa
INTERACTIUNI SPECIALE
1. medicamente – alimente
mecanisme implicate: influentarea absorbitiei si / sau
metabolizarii medicamentelor
2.medicamente – alcool
-influentarea absorbtiei medicamentelor
*Alcoolul creşte secreţia de acid clorhidric stomacal şi faciliteaziă evacuarea
gastrică ladoze mici, dar o încetineşte la doze medii şi mari- absorbţia
medicamentelor nedisociate la pH acid este crescută.
*Consumul regulat de alcool declanşează o inflamaţie la nivel digestiv şi
vasodilataţie, cu creşterea debitului sanguin la acest nivel - supradozare.
- influentarea metabolizarii medicamentelor
*În intoxicaţiile alcoolice acute, alcoolul provoacă inhibiţie enzimatică –
potenţează efectul terapeutic şi creşte riscul apariţiei efectelor adverse
(supradozarea relativă).
* Consumul cronic de alcool - efect inductor enzimatic al alcoolului cu
diminuarea eficacităţii tratamentului.
3.medicamente – suc de grapefruit
Furanocumarinele sau naringenina din grapefruit  inhibitori ai
metabolizarii hepatice (izoforma CYP3A4); inhibitori ai Gp P intestinal
ex:
*sucul de grapefruit creste biodisponibilitatea Terfenadinei si risc de
aparitie sindromului
QT prelungit
*administrarea medicamentelor statine hipocolesterolemiante
(Simvastatina, pravastatina,
etc) in asociere cu sucul de grapefruit - mialgii, sindrom de rabdomioliza
4. alte interactiuni
Allium sativa (usturoiul) reduce agregarea plachetara; in asociere
cu warfarina creste timpul de protrombina, creste INR
Hypericum perforatum (sunatoarea) inductor al CYP3A4, Gp P
reduce nivelurile plasmatice ale Ciclosporinei,
Tacrolimus, Digoxin, Amitriptilina, Simvastatina
inhiba recaptarea serotoninei - sindrom serotoninergic in cazul
asocierii antidepresivelor (Sertralina, Trazodina, Nefazedona)
Ginko biloba reduce agregarea plachetara - risc de hemoragii in
cazul asocierii anticoagulantelor (Warfarina)
Interactiunea medicamentelor cu plante medicinale
Interacţiunile farmacodinamice dintre fitopreparate şi
medicamente se pot solda cu efecte sinergice,
antagoniste şi/sau aditive
cu majorarea, diminuarea şi/sau inversarea efectelor
terapeutice, cu corecţia şi/sau apariţia reacţiilor adverse,
iar în unele
cazuri – cu fenomene de intoxicaţie.
Mecanismele care stau la baza interacțiunilor dintre
medicamente şi fitopreparаte pot fi cauzate de:
• acţiunea asupra unor ţinte comune sau diverse;
• reglarea enzimelor implicate în metabolismul hepatic și cel
• intestinal și transportorilor, cu influenţarea biodisponibilităţii
• medicamentelor; modificarea afinităţii medicamentelor faţă
• de receptori; modularea neurotransmisiei; depășirea mecanismelor
de rezistență la medicamente ale celulelor microbiene
• și canceroase; alterarea verigilor patogenetice ale efectelor
• adverse ale medicamentelor
1. Interacţiunile farmacodinamice dintre fitopreparate şi medicamente se
pot solda cu efecte
sinergice, antagoniste şi/sau aditive, cu majorarea,
diminuarea şi/sau inversarea efectelor terapeutice,
corecţia şi/sau apariţia reacţiilor adverse, iar în unele
cazuri – cu fenomene de intoxicaţie.
2. Mecanismele care stau la baza interacțiunilor
dintre medicamente şi fitopreparаte pot fi determinate de: acţiunea asupra unor
ţinte comune sau
diverse; reglarea enzimelor implicate în metabolismul hepatic și cel intestinal;
modificarea afinităţii
medicamentelor faţă de receptori; modularea neurotransmisiei
Interactiunea medicamentelor cu produsele alimentare
Interactiuni la nivelul procesului
de absorbtie digestiva

Cel mai frecvent alimentele vin in contact cu medicamentele

in cazul administrarii pe cale orala si, din
acest motiv, interactiunile la acest nivel pot fi multiple.
Absorbtia unora dintre medicamente poate fi influentata
de alimentele consumate in momentul ingestiei, cel mai
adesea scad absorbtia acestora in organismul uman si ideal
ar fi ca producatorii sa prezinte studii referitoare la modul
in care alimentele influenteaza absorbtia medicamentelor.
De exemplu, unele medicamente pot fi inactivate partial de
aciditatea clorhidropeptica, asa cum este cazul unor peniciline
de administrare orala. In cazul acestor medicamente,
alimentele care neutralizeaza aciditatea clorhidropeptica
pot favoriza absorbtia. Exista, de asemenea, situatii in care
absorbtia medicamentelor poate fi influentata numai de
anumite componente ale alimentatiei, nu de alimentatia
in ansamblul sau. Cel mai sugestiv exemplu il reprezinta
tetraciclinele. Acestea pot fi inactivate in tubul digestiv de
ionii de calciu care se gasesc in mod obisnuit in produsele
lactate, cum ar fi laptele si iaurtul. Fenomenul este interesant
in practica medicala uzuala, deoarece exista tendinta
ca in cursul unui tratament cu tetracicline sa se indice consumul
de lapte – pentru a contracara iritatia gastrica produsa
in mod obisnuit de aceste medicamente.
Interactiuni farmacocinetice
postabsorbtie digestiva

Cele mai multe interactiuni farmacocinetice intre

medicamente si alimente, dupa absorbtia digestiva a
medicamentelor, apar in cazul medicamentelor care se
elimina din organism prin metabolizare, proces care are
loc prin actiunea unor enzime a caror functie poate fi
modificata de alte substante chimice administrate concomitent.
Unele substante chimice cresc activitatea respectivelor
enzime prin fenomenul numit inductie enzimatica,
iar alte substante chimice scad activitatea acestor
enzime prin fenomenul de inhibitie enzimatica. Printre
substantele capabile sa modifice functia acestor enzime
sunt si unele alimente. Substantele care sunt inductoare
enzimatice grabesc eliminarea unor medicamente din
organism, scazandu-le in acest fel activitatea, pe cand
substantele inhibitoare enzimatice scad eliminarea medicamentelor
din organism, crescandu-le efectul, dar si
riscul de reactii adverse toxice.
Efectul contrar il are sucul de grapefruit, care este
un inhibitor al enzimei notata CYP3A4 si implicata in
metabolizarea multor medicamente, printre care:

antibiotice macrolide (claritromicina, eritromicina)

antiaritmice (chinidina)
benzodiazepine (alprazolam, diazepam, midazolam,triazolam), imunomodulatori (ciclosporina,
tacrolimus)
antivirale anti-HIV (indinavir, nelfinavir, ritonavir,
saquinavir), medicamente prokinetice (cisaprida)
antihistaminice (astemizol, clorfeniramina, terfenidina)
blocante ale canalelor de calciu (amlodipina, diltiazem,
felodipina, nifedipina, nisoldipina, nitrendipina,
verapamil)
 Din pacate, printre medicamentele citate mai sus
exista substante cu risc toxic important, cum ar fi :

imunomodulatorii – ciclosporina, tacrolimus

antiviralele anti-HIV – indinavir, nelfinavir, ritonavir,
saquinavir
cisaprida
antihistaminicele – astemizol, clorfeniramina, terfenidina,
la care sucul de grapefruit ar putea potenta
efectul sedativ nedorit.
In concluzie, se poate afirma cu siguranta ca exista
interactiuni intre medicamente si alimente, dar este
greu de stabilit cu certitudine care sunt regulile care guverneaza
asemenea interactiuni. Pe de alta parte, nici nu
se poate renunta la medicamente atunci cind sunt necesare
si nici la alimente pe perioada tratamentului medicamentos.
Singura regula care poate fi aplicata ramane
informarea corecta si completa asupra medicamentului
care urmeaza a fi utilizat.