CAPITOLUL 11

URGENŢE ÎN PEDIATRIE
ŞOCUL ANAFILACTIC
Este o reacţie severă alergică de tip urgent, ce se manifestă prin dereglări majore a circuitului
sanguin, respiraţie şi funcţie a SNC.

Cauze:
1. Administrarea parenterală a medicamentelor: Peniciline, Sulfanilamide, substanţe pentru
contrastare radiologică, ser, vaccinuri
2. Probe alergice de provocar.e

Manifestări clinice
• Agitaţie psihomotorie
• Anxietate
• Senzaţie de sufocare, Vertij
• Greţuri şi vomă
• Eritem pînă la Cianoză
• Paloare a tegumentelor şi mucoaselor
• Salivaţie abundentă
• Hipotonie progresivă
• Puls filiform
• Edem Qwincke
• Stenoza laringelui
• Bronhospasm
• Convulsii
• Dereglări de respiraţie şi conştiinţă.

367
 Tactica terapeutică
Înlăturarea alergenului:
• În caz de administrare parenterală a alergenului:
• De injectat perifocal (înţepătură de insectă) 0,1% sol. Adrenalină 0,1 ml/an de viaţă în 5 ml sol.
0,98%NaCl, apoi aplicarea pungii cu gheaţă.
• Aplicarea garoului proximal pătrunderii alergenului, fără comprimarea arteriilor.
• Dacă alergia a apărut la peniciline–de injectat i/m 1 ml Penicilinază în 2 ml sol. 0,98% NaCl.
• În caz de pătrundere a alergenului prin sacul conjuctival sau nazal de efectuat lavaj cu apă.
• Asigurarea permeabilităţii căilor respiratorii, la ecesitate conicotomie sau intubare
• Inhalare de O2 – 100% (20-30 min)
• Poziţionare orizontală cu extremităţile inferioare puţin ridicate
• Profilaxia aspiraţiei maselor vomate
Administrare i/m:
1. 0,1% sol. Adrenalină 0,05-0,1ml/an de viaţă (nu mai >de 1 ml)
2. 3% sol. Prednizolon 5 mg∕kg
3. Antihistaminice 1% sol. Dimedroli 0,05 ml/kg (mu mai mult de 0,5 ml la 1 an de viaţă) sau
2% sol. Suprastini 0,1-0,15 ml∕an de viaţă. Contraindicat Pipolfenul (efect hipotensiv)
După efectuarea măsurilor iniţiale, de administrat:
• i/v Sol. 0,1% Adrenalini 0,05-1,0 ml∕an de viaţă în 10 ml 0,98% NaCl
• Corticosteroizi: sol. 3% Prednizolon 2-4 mg/kg sau sol. Hydrocortizon 4-8 mg∕kg sau
sol.0,4% Dexametazon 0,3-0,6 mg∕kg
• Terapie infuzională cu sol. 0,98% NaCl sau Ringher 20 ml∕kg (20-30) min.
În caz de hipotonie accentuată, se administrează i∕v fiecare 10-15 min până la ameliorarea stării:
• 0,1% sol. Adrenalină 0,05-0,1 ml ∕an de viaţă sau Sol. 1% Mezaton 0,1 ml ∕an de viaţă. În caz de
ineficienţă - i ∕v titrat Dopamină 8-10 mcg ∕kg min sub monitoringul TA şi BCF
În caz de bronhospasm:
• O2 terapie
• Sol. 2,4% Eufilină 0,5-1,0 ml ∕an viaţă, nu mai mult de 10,0 i ∕v jet în sol. 20% Na Cl.
• Evacuarea mucozităţilor din căile respiratorii
• În caz de edem sever laringial – intubare, conicotomie
• La necesitate resuscitare cardio-respiratorie şi Internare în secţia de reanimare.

EDEM QWINKE
Este o reacţie alergică de tip urgent ce se manifestă prin edem angioneurotic al tegumentelor,
ţesuturilor subcutanate şi mucoaselor.
Cauze:
 Reacţie alergică la medicamente, produse alimentare sau substanţe chimice
 Înţepături de insecte
Manifestări clinice:
 Apariţia bruscă şi rapidă a edemului tegumentar, ţesutului subcutanat şi mucoaselor
 Edem indolor
 Stenoza alergică a laringelui
Tactica terapeutică:
 Înlăturarea alergenului
 Antihistaminice: sol. 2,5% Pipolfen 0,1-0,15 ml/an viaţă sau sol. 2% Suprastin 0,1-0,15 ml/an
 Corticosteroizi: Sol. 3% Prednizolon 2-4 mg/kg i/m sau i/v
 În caz de dezvoltare a stenozei laringelui - bronholitice, la necesitate – intubare sau traheotomie

368
 Internare în secţia de reanimare.

SINDROMUL FEBRIL
Febra este cel mai frecvent simptom în afecţiunile acute la copii în deosebi cele
infecţioase; respiratorii, intestinale, neurologice, precum şi cele alergice, endocrine sau provocate
de factori de mediu.
Febra corespunde unei creşteri a temperaturii centrale a corpului provocata de o
creştere a termogenezei si o diminuare a termolizei, adică diminuarea transpiraţiei si/sau
insuficienta de aporturi hidrice (la supraîncălzire, deshidratare, etc ).

Metabolismul termic la nou-născuti

 Termoproducţie insuficienta.
 Incapacitatea de a mari pierderile termice in caz de hipertermie.
 Sensibilitatea sporită a neuronilor hipotalamici fata de substantele pirogene leucocitare.
Abia la virsta de 2-3 ani la copii se instaleaza ritmul normal al termoreglării.
Nivelele febrei
 Subfebrila (pîna la 38.0C)
 Febra moderata (38,10C – 39,00C)
 Febra avansata (39,00C - >)
 Hipertermie (mai sus de 41.0C)
După datele OMS la copiii sub 5 ani febra se consideră de la 37,5 oC.
Febra poate fi:
 De scurtă durată (1-4 zile)
 Persistentă (mai milt de 5 zile)

Formele si mecanismele de baza de ridicare a t0 corpului

• Stare febrila apare pe fondalul cînd funcţia centrelor de termoreglare din hipotalamus se
dereglează sub acţiunea substanţelor pirogene (exogene – lipopolisaharide, sau endogene –
macrofagi, granulocite, neutrofile, eozinofile). Stările febrile au un caracter pozitiv biologic
de aparare a organismului.
• Datorita hipertermiei se decompenseaza toate formele de metabolism, creste intoxicatia
endogena a organismului (cascada de metaboliti intermediari), se deregleaza centrii vitali –
respirator si cardiovascular, creste edemul cerebral, apar convulsii

Etiologie febrei
1. Cauze infecţioase
Infecţii virale, bacteriene, infecţii cu germeni atipici: Mycoplasma, Chlamidia, Parazitoze,
Micoze si al. Hipertermia apare mai ales în neuroinfecţii
2. Neinfecţioase
Procese imunopatologice (colagenoze, vasculite de sistem, alergii), tumori (limfogranulomatoza,
limfoame, neuroblastoame), traume intracraniene, hemoragii, maladii endocrine, vaccinarea.

Hipertermia se reflectă :
- asupra mecanismului de control a căldurii;
- asupra organelor parengimatoase;
- generează o stare hipermetabolică cu un consum crescut de oxigen, ce stimulează f-a sistemul
respirator, cardiovascular, determinând vasodilataţie, hipotensiune, tahicardie. Pierderile excesive
de lichid prin plămâni şi piele determină perturbări în volumul plasmatic şi electrolitic (hiper-Na-
emie).

369
 Manifestări clinice
• Sistemul cardiovascular: cresterea pulsului cu 8-10 batai la cresterea febrei cu 1 grad. In
cazuri de stari febrile indelungate si manifestate cu valori mari se determina colaps,
insuficienta cardiaca.
• Sistemul nervos: oboseala, cefalee, delir, insomnie sau somnolenta.
• Sistemul respirator - in prima faza a febrei frecventa respiratiei scade, apoi crescind cu 4
inspiraţii la fiecare grad de febra. In acelaşi timp, volumul respiratiei nu creste, ba chiar se
micsoreaza fiind determinantul aparitiei hipoxiei ca mecanism patogenetic de afectare in
febra.
• Sistemul digestiv se caracterizeaza prin scaderea activitatii motorii si fermentative,
micşorarea aciditaţii sucului gastric, scaderea poftei de mancare.

Managementul copilului febril

Diagnosticul se efectuaza pe baza termometriei, manifestгailor clinice si examinărilor
paraclinice.
Tratamentul include urmгtoarele masuri:
 Dieta
 Metode fizice de răcire
 Folosirea antipireticelor
Antipiretice: se administreaza la T 38 0C
• Paratetamol: per os- 10-15 mg/kg fiecare 6 ore(nu mai mult de 60 mg/kg/zi) sau
• per rectum: doza unica - 15-20 mg/kg. La supradozarea preparatului se afectează ficatul,
• sistemul hematopoietic.
• Ibuprofen se administrează în cazurile de neeficienţă a paracetamolei. - 10-15 mg/kg la
fiecare 6-8 ore
• De asemenea dacă peste 30-45 min după administrarea paracetamolului T 0 nu se micsoreaza
se administreaza i/m: S. 50% de analgina (metamizol) 0,1 ml/an de viata si S. 2,5% de
pipolfena( difenilhidramină) - pina la 1 an - 0,01ml/kg, mai mari de 1 an - 0,1-0,15 ml/an
de viata. Doza se repeta daca peste 30-60 min. nu este efect.
• La prezenta semnelor de pericol sau regiditatii muschilor occipitali se adminisreaza prima
doza de preparat antibact. (amoxiciclină sau cloramfenicol ) si copilul urgent se spitaliează.

Reactiile hipertermice ( mai mult de 40,00) nu se juguleaza numai cu antipiretice, de

aceea sunt necesare şi metodele fizice:
 eliberarea copilului de haine;
 intensificarea circulaţiei aerului (expunerea copilului dezbrăcat sub un ventilator);
 frectii ale corpului cu tifon muiat in apa de temperatura camerei
Toate metodele fizice sunt contraindicate în frison, în hipertermia albă!
Notă:
• In sindromul hipertermic T0 se masoara fiecare 30-60 min. Dupa micsorarea T0 pina la
37,50C masurile hipotermice se anuleaza.
• Analgina se adminstreaza în doze unice si nu mai mult de 3 zile(socul anafilactic,
agranulocitoza).
• Acidul acetylsalicilic nu se adminstreaza pina la 15 ani (Sindrom Rey).

SINDROM CONVULSIV
CONVULSIILE sunt contracţii involuntare bruşte, tonice sau tonico-clonice ale unui sau
mai multor grupe de muşchi, parţiale sau generalizate, care apar în accese, fiind sau nu
însoţite de pierderea conştiinţei.

370
 Prelungirea convulsiilor conduc la deteriorarea celulei nervoase, de aceea ele constituie o stare
de mare gravitate şi de maximă urgenţă.

Incidenţa şi epidemiologia.
În SUA şi Europa aproximativ 24% copii care se adresează în staţionarul pediatric au avut în
anamneză accese convulsive. În Moldova acest procent, probabil, este mai mare, deoarece
fiecare al 3 –lea copil pînă la vîrsta de 3 ani face cel puţin un puseu convulsiv.
Cauzele convulsiilor
Stările patologice, în care pot apărea convulsiile, sunt foarte diverse:
 Stări febrile: febra 38oC şi mai mult.
 Dereglări metabolice: hipocalciemie, hipoglicemie, hiponatremie, hipomagnezemie,
hipovitaminoza B6, alcaloză, finilcetonurie, insuficienţa hepatică.
 Traume cerebrale: hematom, hemoragii, contuzii.
 Patologii vasculare cerebrale: anomalii ale vaselor sangvine, tromboze, tromboflebitele a
sinusurilor venoase intracraniene în caz de septicemii, vasculite cerebrale reumatice
 Asfixia n.n.
 Intoxicaţii: medicamentoase (antidepresante) chimice (pesticide), biologice (endo-sau
exotoxine bacteriene)
 Anomalii congenitale: boala Daun, hidrocefalia, microcefalia.
 Tumori cerebrale.
 Dereglări de nutriţie
 Infecţii ale sistemului nervos: meningitele şi encefalite bacteriene şi virale,
 Invazii parazitare cu localizare cerebrală - cisticercoza, echinococoza, ascaridoza
 Sindromul hipertensiv (hiperhidratarea creerului).
 Dereglări cerebrale atrofice: postinfecţioase, postatrofice.
 Boli degenerative ale sistemului nervos: epilepsie organică şi idiopatică.

Convulsii febrile sunt cele mai frecvente la copii, ele insotesc infectiile virotice ale
tractului respirator, gastroenterita severa cauzata de Shigella sau alte infectii.
Convulsiile febrile simple apar la copii cu anamneză neurologică negativă, la vîrsta de la 6 luni
pînă la 5 ani, pe fondal de febră; sunt primar generalizate, durează pînă la 15 minute, nu se mai
repetă pe parcursul aceluiaşi puseu febril.
Convulsiile febrile complicate au o durată de peste 15 minute şi apar la copiii mai mari de 10
luni; se repetă în serie în aceeaşi zi, adesea sunt focale, cu lateralizare, pot generaliza. În 10% din
cazuri condiţionează dezvoltarea epilepsiei. Frecvenţa convulsiilor în copilărie este cu atît mai
mare cu cît vîrsta copilului este mai mică.

Particularitatile sistemului nervos la copiii de virsta frageda

 Imaturitatea celulelor nervoase si a fibrelor nervoase, ce determina o afectare difuza a
creierului
 Mielinizarea insuficientă a căilor nervoase.
 Sensibilitate marita fata de factorii nocivi.
 Permeabilitatea mărita a ţesutului nervos ce contribuie la dezvoltarea rapida a edemului
cerebral.
 Configuraţia spaţiului subarahnoidian, care la copil fiind mic induce instalarea rapidă a
hipertensiunii intracraniene.
Manifestarile clinice

371
 Cel mai fregvent la copii se întâlnesc convulsiile generalizate, tonico-clonice simple, de tip
“grand mal” numite şi convulsii febrile, deoarece apar pe fonul hipertermiei organismului mai
mult de 38oC. aceste convulsii evoluează în 3 faze: tonică, clonică şi rezoluţie.
1. Faza tonică. Se instalează brusc, cu pierderea conştiinţei, contractură tonică (preponderent
extensorii) paliditate, “plafonarea privirii” rigiditate, cap în hiperextensie, maxilare încleştate,
oprirea temporară a respiraţiei, cianoza scurtă. Faza durează 10-20 secunde.
2. Faza clonică. Contractarea musculară este înlocuită cu tremurături, secuse sau mişcări mai
ample, alternând cu intervale de relaxare musculară. Acest tip de contracturi cuprind faţa, gura,
ochii. Apar spume la gură, copilul îşi poate muşca limba, respiraţia este neregulată (sacadată),
zgomotoasă, pot apărea emisiuni involuntare de urină şi de materii fecale. Durata fazei clonice
este mai mare, de la 2-10 secunde, 3 minute şi mai mult.
3. Faza de rezoluţie musculară (posteritică). La copiii mici este foarte scurtă sau absenţă, dar
prezentă la copilul mare. Copilul revine din comă, se regulează respiraţia, faciesul redevine
normal. Urmează starea de somnolenţă ori somn, cu durata de câteva ore. Amnezia este completă.
Copilul îşi recapătă comportamentul normal sau rămâne obnubilat şi cu cefalee.
Complicaţiile
 Traumatism prin cădere.
 Aspiraţie de lichid in căile aeriene, Bronhopneumonie prin aspiraţie;
 Stop respirator, cardiac;
 Reacţii adverse ale medicamentelor utilizate.
 Status epilepticus. Epilepsie.
 Edem cerebral acut. Encefalopatie hipoxică.
 Decorticaţie, decerebrare.
 Paralizie cerebrală. Deces.
Examenul de laborator
Examenele paraclinice cuprind:
- cercetarea lichidului cefalorahidian;
- radiologia craniană;
- examenul EEG;
- tomografia computerizată;
- ecografia transfontanelară; rezonanţa magnetică.
Examenele biochimice cercetează calcemia, natremia etc.
Examenele bacteriologice, virusologice, hematologice complectează examenele de laborator.
Criteriile de spitalizare planică a pacienţilor cu CF
 Vîrsta copiilor < 2 ani.
 Imposibilitatea vizitei precoce a medicului la domiciliu.
 Necesitatea de a exclude sau de a confirma o patologie cerebrală, în special o
neuroinfecţie.
 Necesitatea de a investiga şi de a trata cauza febrei.
 CF complexă cu durata > 15 min, cu manifestări focale, repetată în timpul aceluiaşi episod
de boală sau cu recuperare incompletă după 1 oră.
 CF complexe asociate cu anomalii neurologice, semne meningiene şi afectarea stării de
conştienţă.
 CF complexe asociate cu semne meningiene (redoare occipitală, semn Kernig, semn
Brudzinschi, semn Lessaje), afectarea stării de conştienţă, status epilepticus, edem
cerebral acut.
 Condiţii inadecvate de îngrijire a copilului la domiciliu.

Tratamentul CF, la etapa prespitalicească

372
 Paşii obligatorii în acordarea asistenţei de urgenţă prespitalicească în CF
1. Determinarea gradului de urgenţă.
2. Asistenţa de urgenţă prespitalicească.
3. Aprecierea gradului de transportabilitate a pacientului.
4. Transportarea pacientului la spital.

Principalele componente ale acestui tratament sunt următoarele:

• Asigurarea permeabilităţii căilor aeriene ( poziţionarea adecvată, prevenirea aspiraţiei limbii
şi aspirarea sucului gastric)
• Oxigenoterapia şi la necesitate intubaţie şi ventilaţie artificială
• Reechilibrarea hemodinamică şi metabolică

Terapia anticonvulsivantă constă:

1. Menţinerea şi susţinerea funcţiilor vitale – respiratorii, circulatorii, la nevoie – ventilaţie
artificială.
 Poziţionarea în decubet lateral pentru minimalizarea riscului aspiraţiei:
 Imobilizarea parţială, inclusiv mandibulară şi evitarea auto-traumatizării.
 Capul va fi uşor flectat spre spate pentru a evita căderea posterioară a limbii, restabilind
circulaţia aerului spre căile aeriene inferioare;
 Secreţiile din cavitatea bucală şi fosele nazale se vor aspira rapid, utilizînd o sondă de
calibru şi consistenţă adecvată.
 Dacă gura este încleştată, nu se va încerca deschiderea ei forţată. Conţinutul gastric se va
aspira prin sondă întrodusă pe gură sau pe nas, pentru a evita vărsătura şi aspirarea
intrabronşică accidentală a acestuia;
 Oxigenoterapia devine necesară odată cu apariţia cianozei. Se va folosi în acest scop
masca sau sonda endonazală sub controlul permanent al presiunii gazelor sangvine;
 Intubaţia oro/nazotraheală este indicată în caz dacă măsurile terapeutice de mai sus nu
asigură menţinerea unei funcţii respiratorii adecvate.

Recomandări în evitarea complicaţiilor în timpul crizei convulsive febrile

 Copilul va fi plasat aşa mod încît să se evite traumatismul fizic.
 Asigurarea libertăţii căilor aeriene prin poziţionare în decubit lateral.
 Capul va fi înclinat lateral, pentru evitarea obstrucţiei căilor aeriene superioare cu secreţii.
 Tratarea rapidă a CF complexe, prelungite pentru prevenirea sechelelor neurologice.

2. Medicaţie anticonvulsivantă.
Iniţial se va administra o singură substanţă anticonvulsivantă, în doze capabile să atingă a
concentraţie terapeutică activă şi numai după constatarea ineficienţei acesteea se va încerca
administrarea unui alt medicament anticonvulsivant.
Ca preparate de elecţie sunt cele din grupa benzodiazepinelor:
 Diazepam 0,1 – 0,3 mg/kg i/v lent (1mg/min), sau i/rectal (0,5 mg/kg) maxim 5 mg pînă
la vîrsta de 3 ani, maxim 10 mg la vîrsta > 3 ani. Dacă criza persistă sau se repetă, se
administrează o nouă doză peste 15-30 min. (doza maximă zilnică – 10 mg), poate
deprima centrul respirator. ( fiola de Diazepam conţine 10 mg/2ml). Diazepamul în soluţie
de 0,5 mg/kg administrat rectal constituie terapia urgentă a convulsiilor la domiciliu. Se
permite si diazepam i/m 0,1 ml/anul de viata.
 Fenobarbital profilactic, per os 5-10 mg/kg/24 de ore pentru toată durata febrei.
 Oxigenoterapia;
 Compaterea hipertermiei cu mijloace fizice şi hipotermizante (în convulsii febrile)

373
  Dacă este suspectată etiologia infecţioasă se prescriu antibiotice.
 După cuparea accesului convulsiv copilul urgent se spitalizează.
Dacă convulsiile apar după diferite traumatisme şi bolnavul rămâne neurologic afectat, urgent
va trece un examen paraclinic cu prescrierea ulterioară a tratamentului.
Tratamentul de susţinere după stoparea CF
Indicaţii:
 Copii < 1 an.
 CF prelungite.
 Convulsii repetate în timpul aceluiaşi episod febril.
 Rude de gradul I cu un istoric de convulsii afebrile.
Fenobarbital – 5-10 mg/kg/24 ore, timp de 10-12 zile de temperatură corporală normală. Este un
preparat cu o acţiune de lungă durată, are o acţiune antiedem cerebral.
Dezavantajele în administrarea fenobarbitalului: Diminuare uşoară a IQ la o utilizare de lungă
durată.
ATENŢIE!
 Toţi copiii cu convulsii, apărute primar, a căror etiologie n-a fost identificată, vor fi
internaţi pentru diagnosticare şi tratament.
 Bolnavii cu convulsii febrile nu necesită internare decât, dacă infecţia de bază, care i-a
generat convulsiile, îi ameninţă viaţa.
 Convulsiile febrile, tonico-clonice au risc crescut de recidivă, deacea necesită tratament
profilactic cu fenobarbital 3-6mg/kg în 2 prize pe o durată de 1-2 ani.
 Recidivele scad sub tratament preventiv de la 30% la 10%
Pronosticul
 În convulsiile febrile este favorabil.
 În 70% din cazuri va exista un singur epizod convulsivant
 Riscul mai mare de recurentã a CF este mai mare la copilul sub 1 an.
 Riscul de dezvoltare a epilepsiei este de 4 ori mai mare la copilul cu convulsii
febrile.
Mortalitatea in CF
 Este mică, dacă nu se pierde niciun minut în tratamentul de urgenţă.
 Majoritatea pacienţilor reacţionează satisfăcător la tratamentele antipiretic şi
anticonvulsivant

Dezvoltarea psihomentală in CF
 Pentru CF simple nu sunt caracteristice tulburările în dezvoltările intelectuală.
 Se pot înregistra disfuncţii cerebrale minime.
La pacientul cu CF de scurtă durată, fără boli concomitente, pe fundalul tratamentului adecvat:
 Vindecare completă după una sau după mai multe recurenţe – la majoritatea pacienţilor.
 Evoluţie nespecifică spre epilepsie – neobişnuită.
La pacientul cu CF complexe mai puţin severe, de lungă durată, cu boli concomitente, pe
fundalul tratam:
 Scleroză temporală medială – dacă CF au apărut la sugar.
 Evoluţie spre epilepsie
 Vindecare completă – rar.
La pacientul cu CF complexe severe, de lungă durată, cu boli concomitente, pe fundalul
tratamentului:
 Pot apare sechele: hemiplegie, retard psihomental – rar.
 Deces – frecvent.

374
 Periodicitatea de supraveghere a pacienţilor cu CF de către medicul de familie
Pacienţii cu CF, forme uşoare:
 Cei trataţi la domiciliu trebuie vizitaţi după 48 ore de la iniţierea tratam. (contactul telef. a 2-a
zi).
 Se cer supravegheaţi 2-3 săptămîni după debutul bolii.

Pacienţii cu CF, gravitate medie:

• Se cer examinaţi la 2-3 saptamîni după debutul bolii.
• Se cer supravegheaţi timp de 1 an după debutul bolii.
Pacienţii cu CF, forme severe şi foarte severe:
 Se cer supravegheaţi 2-3 săptămîni după debutul bolii, după externare.
 Se cer supravegheaţi timp de 1-3 ani după debutul bolii, după externare.

Recomandări în imunizarea pacienţilor cu CF

 Imunizările antidifterie, antitetanus, antipertussis şi antipoliomielită se vor realiza in
perioada de sănătate perfectă şi e de dorit ca timp de 2-4 luni copilul să nu facă febră.
 Copiii < 4 luni, care au făcut CF, vor fi examinaţi de medicul de familie.
 Copiii, care au făcut CF inainte de imunizare, vor fi supuşi acestei proceduri nu inainte ca
părinţii să fie instruiţi versus managementul febrei şi utilizarea Diazepamului i.r indata
dupa vaccinare., sub acoperire de Fenobarbital – 5 mg/kg/24 de ore per os + Glicerofosfat
de calciu – 50 mg/kg/24 de ore per os, in ajun de vaccinare şi 10 zile după vaccinare.
 Imunizarea copiilor care au suportat CF (antirujeolă, antirubeolă şi antivaricelă) se va
efectua conform calendarului de imunizări, cu instruirea părinţilor versus managementul
febrei şi utilizarea Diazepamului i.r. sub acoperirea de Fenobarbital 5 mg/kg/24 de ore per
os + Glicerofosfat de calciu 50 mg/kg/24 de ore per os, in ajun de vaccinare şi 10 zile
după vaccinare.

375