GHID DE URGENE

CUPRINS:

PRIMUL AJUTOR N CRIZA HIPOGLICEMIC , CRIZA HIPOGLICEMIC

CONDUITA DE URGEN N OCUL ANAFILACTIC
PRIMUL AJUTOR N INFARCTUL MIOCARDIC ACUT
PRIMUL AJUTOR N CONVULSII LA COPIL
RESUSCITAREA CARDIORESPIRATORIE A COPILULUI I ADULTULUI
OXIGENOTERAPIE
OBSTRUCIA CILOR AERIENE CU CORPI STRINI

MSURAREA I INTERPRETAREA FUNCIILOR VITALE - TEHNICI DE MSURARE

A FV.
PRIMUL AJUTOR N CAZ DE HEMATEMEZ
HEMOPTIZIA

CONDUITA DE URGEN N INTOXICAIA CU ALCOOL

PRIMUL AJUTOR N CRIZA DE ASTM BRONIC
PRIMUL AJUTOR N COLICA RENAL
COMA DIABETICA SI COMA HIPOGLICEMICA(come de origine extracraniana)
ANGINA PECTORALA
OCLUZIA INTESTINALA
CONDUITA DE URGEN N CAZ DE FRACTURI
INGRIJIREA PACIENTULUI CU INFARCT MIOCARDIC
ACCIDENTUL VASCULAR CEREBRAL (AVC)

ETNOBOTANICE (DROGURI SINTETICE)

PROTOCOL PRIVIND METODELE APLICABILE PACIENILOR PREZENTND
AGITAIE PSIHOMOTORIE ACCENTUAT
INGRIJIREA BOLNAVILOR AGITATI SI PSIHICI
TEHNICA EFECTURII PERFUZIEI
NGRIJIREA UNEI PLGI - PANSAMENTE I BANDAJE
HIPERTENSIUNEA ARTERIALA ( HTA)
HIPOTENSIUNEA ARTERIAL (HTA)
ANALIZE MEDICALE
COMUNICAREA ASISTENTEI MEDICALE CU PACIENTUL

PRIMUL AJUTOR N CRIZA HIPOGLICEMIC

CRIZA HIPOGLICEMIC
Hipoglicemia este definita ca fiind o scadere a concentratiei de glucoza din sange ( glicemie) sub 60
mg/dl. In functie de severitatea hipoglicemiilor, ele se clasifica in:
- hipoglicemie usoara cand persoana in cauza reuseste sa si-o corecteze singura;
- hipoglicemie severa cand este nevoie de interventia anturajului;
- coma hipoglicemica, cea mai grava forma.
Cantitatea de glucoza din sange este reglata in principal, de trei hormoni: insulina, glucagonul si
adrenalina. Acestia controleaza productia de glucoza la nivel hepatic, precum si utilizarea ei de catre
tesuturile periferice.
Simptomele hipoglicemiei:
1. Simptome centrale:
- rezulta din descarcari masive de catecolamine;
- transpiraii excesive;
- asociaza un tremor al mainilor;
- tahicardie cu senzatie de palpitatii;
- este palid si anxios;
- are o senzatie de foame imperioasa.
2. Simptome periferice:
- cuprind paresteziile peribucale (amorteli sau intepaturi in jurul buzelor);
- dificultati in vorbire si concentrare;
- tulburari de comportament (confuzie, agresivitate, limbaj incoerent);
- cefalee (durere de cap), diplopie;
- somnoloenta;
- convulsii tonico-clonice;
- slabiciune si senzatie de caldura.
Starea clinic:
- TA normal sau crescut;
- pupile dilatate;
- reflexe osteotendinoase accentuate;
- Babinski pozitiv bilateral.
Coma hipoglicemica este complicatia severa a hipoglicemiei. Ea este o coma vigila si se produce
prin privarea creierului de glucoza, principala sa sursa de energie. Se instaleaza brusc, iar pacientul
este agitat, de obicei.
Diagnosticul de hipoglicemie:
Cel mai simplu mod de a pune diagnosticul de hipoglicemie este de a masura glicemia care are o
valoare sub 60 mg/dl in acest caz.
Conduita de urgen:
- Stabilirea nivelului de contien;
- Evaluarea primar: A,B,C,D, la pacienii cu leziuni evalum i E;
- Daca pacientul este constient, cel mai bun tratament este administrarea a 15-20g glucide sub forma
de sucuri indulcite sau 3-4 bomboane.

- Daca este un pacient comatos:

* Abord venos + 30-50 ml solutie glucoza 33% intravenos+instituirea perfuziei cu Glucoz 10-20%;
*1 mg glucagons subcutantat sau intramuscular.
Atenie!
Frecventa relativ mare in populatie a hipoglicemiilor aparute in special in contextul verii si al
eforturilor mari, a indus o falsa conceptie cum ca aceste stari pot fi normale.
Hipoglicemia poate fi insa varful de iceberg ce ascunde o afectiune cu mult mai serioasa ce trebuie
tratata!

CONDUITA DE URGEN N OCUL ANAFILACTIC

Definiie:
ocul anafilactic reacie de hipersensibilitate imediat brutala, dramatica, cu prabusire
hemodinamica si insuficienta respiratorie dupa intrarea in organism a oricarei substante, mai ales
proteice, care provoaca eliberarea de mediatori chimici. Socul anafilactic este deci o anafilaxie severa
cu prabusire cardio-circulatorie si respiratorie.
Precizri semiotice:
Alergia - rspuns anormal la un anumit antigen.
Hipersensibilitatea - exagerare a rspunsului fiziologic la orice substan cu caracter antigenic.
Reprezint o urgen medical!!!!
Pacientul poate deceda n cteva minute dac nu se intervine de urgen.
Reacie generalizat de hipersensibilitate de tip I (anafilaxie) cu vasodilataie important, colaps
vascular (+/- edem glotic)
Alergeni incriminai: polenul, veninul de insecte, penicilina, serurile antibacteriene i antitoxice.
Observaie: ocul anafilactic este mai sever dect alte forme de oc datorit reaciei
de hipersensibilitate de tip I, cu elibarearea de mediatori n compartimentul intravascular i
multiple consecine fiziopatologice defavorabile.
Anafilaxia reacia acut de hipersensibilitate imediata antigen anticorp manifestata clinic
sub diferite forme de la forma usoara la severa si cu potential letal.
Tablou clinic:
- Debut rapid dup contactul cu un alergen cunoscut/potenial
- Tegumente: calde, transpirate, prurit, urticarie
- Aparat respirator: Constricie toracic, Dispnee cu polipnee, Tuse, Stridor laringian, Edem
glotic,Wheezing cu bronhospasm
- Aparat cardiovascular:Tahicardie sinusal, cu puls periferic filiform, TA, pn la oc, aritmii
Semne clinice de gravitate:
- Edem laringian
- Bronhospasm
- oc
Alergeni cauzali frecvent implicai n ocul anafilactic:
- Antibiotice (Penicilin, Cefalosporine, Vancomicin .a.);
- Substanae iodate pentru contrast radioopac;
- Coloizi (Dextran 70), anestezice locale (Xilin, Procain), narcotice (Meperidina), miorelaxante (Dtubocurarina), protamina;
- Analgezice i antiinflamatorii nesteroidiene.
Tratamentul specific al ocului anafilactic:
- ntreruperea administrrii alergenului suspectat; ndeprtarea alergenului;
- Meninerea libertii cilor aeriene superioare i oxigenoterapie (O2 100%);
- Linie venoas sigur;
- Dac este nevoie IOT cu ventilaie asistat mecanic;

- Administrarea de adrenalin (epinefrin) cu efect vasoconstrictor i bronhodilatator. Adrenalin 0,05

0,1 mg i.v/ pe sonda de IOT., repetat la 1-5 min, pn la 1-2 mg n 60 min;
- Umplere rapid a patului vascular (1000-2000 ml ser fiziologic, Ringer lactat coloizi 500 ml
pentru expandare volemic);
- Corticosteroizi parenteral: HHC 2000 mg i.v., Metilprednisolon 1000 mg i.v.(corticoterapie cu efect
antiinflamator), antihistaminic;
- Lipsa redresrii TA impune administrarea catecolaminelor perfuzabil: isoprenalin/izoproterenol
piv continu, cu debit de 0,5 1 g/min.
Msuri adiionale:
- Antihistaminice;
- Combaterea bronhospasmului: Miofilin 5-9 mg/kg n 30 min, apoi 0,5 mg/kg/h;
- Edemul laringian care mpiedec instituirea IOT impune traheostomia n urgen.

PRIMUL AJUTOR N INFARCTUL MIOCARDIC ACUT

DEFINIIE: Infarctul miocardic
Infarctul reprezinta necroza unei portiuni din muschiul inimii, ca urmare a ischemiei prelungite, ce
se produce prin scaderea fluxului de sange ce iriga muschiul inimii. Aceasta se datoreaza fie unui
spasm la nivelul arterelor coronare fie datorita obstruarii lumenului unei ramuri a arterelor coronare.
Semne clinice:
- Simptomul caracteristic este durerea toracica (retrosternala sau precordial) de intensitate mare,
aparuta de obicei la efort dar nu numai, cu caracter de constrictie, gheara, apasare, presiune sau
sufocare, senzatie de moarte iminenta, cu durata de peste 30 minute, care poate iradia la baza gatului,
in umar, in membrul superior stang uneori n epigastru.
- Dispneea care poate acompania durerea poate fi izolata, indicnd complianta ventriculara diminuata
in cadrul ischemiei cardiace acute. Dispneea poate fi singura manifestare la persoanele in virsta sau la
pacientii cu diabet.
- Cand apar astfel de simptome, mai ales daca nu cedeaza la repaus sau dupa administrarea de
nitroglicerina sublingual, trebuie avut in vedere un posibil infarct miocardic.
Durerea este nsoit de:
- anxietate extrem,
- senzaie de moarte iminent,
- greata cu sau fara varsatura,
- diaforeza
- TA poate fi uor crescut (datorit aciunii stresante i durerii), normal sau sczut.
- Uneori starea de oc domin tabloul clinic de la nceput manifestat prin: paloare, tegument rece i
umed, puls rapid filiform, alterarea strii generale, oligurie grav.
Examenul fizic poate cuprinde:
- hipotensiune sau hipertensiune arteriala in functie de extinderea infarctului miocardic
- febra moderata
- extremitati, reci, transpirate, cianotice
- raluri in insuficienta cardiaca congestiva
- puls neregulat si batai cardiace aritmice.
Pacientii n virsta si cei cu diabet pot prezenta manifestari clinice subtile si se pot plnge
de fatigabilitate, slabiciune sau sincope. Acestia se pot prezenta si cu status mental alterat. Cei
cu dementa sau confuzie nu pot sa ofere informatii despre atacurile de ischemie din antecedente.
Primul ajutor:
- verificarea strii de contien;
- aezarea bolnavului n decubit dorsal;
- repaus fizic i psihic;
- verificarea funciilor vitale;
- oxigenoterapie;
- abord venos de urgen i instituirea unei soluii perfuzabile n funcie de TA;
- administrarea medicaiei la indicaia medicului;
- Morfina se administreaza pentru a ameliora durerea si anxietatea.
- Aspirina trebuie administrata imediat. Aceasta scade mortalitatea si reinfarctizarile.

- Beta-blocantele folosite pentru controlul ritmului cardiac si scaderea necesarului de O2.

Metroprololul este standardul, fiind un blocant selectiv al receptorului beta1-adrenergic care scade
automatismul contractiilor. Beta-blocantii reduc rata de reinfarctizari si ischemia recurenta.
- Nitratii sunt folositori pentru reducerea presarcinii si ameliorare simptomatica, dar nu influenteaza
rata de mortalitate. Nitroglicerina intravenoasa se foloseste pentru remiterea disconfortului ischemic,
controlul hipertensiunii sau a congestiei pulmonare;
- Xilin de uz cardiologic pentru corectarea extrasistolelor;
- Heparina : terapia trombolitic;
- Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei reduc mortalitatea dupa un infarct. Administrarea
lor ct mai rapida daca pacientul nu prezinta contraindicatii si este stabil. Au beneficiile cele mai mari
la pacientii cu difunctie de ventricul sting.
- monitorizarea permanent a functiilor vitale i EKG; urmrirea TA i P, meninerea permeabilitii
cilor aeriene prin aspiraie, oxigenoterapie.
- daca este nevoie se ncep manevrele de resuscitare cardio-respiratorie.

PRIMUL AJUTOR N CONVULSII LA COPIL

DEFINIIE:
Convulsiile - reprezinta contractii involuntare ale musculaturii corpului; ele pot afecta intreaga
musculatura - convulsii generalizate sau numai o parte din musculatura - convulsii focale. Apar ca
urmare a unor descarcari electrice bruste si anormale, excesive si sincrone datorate depolarizarii
neuronilor din sistemul nervos central (SNC).
Desi convulsiile sunt caracteristice epilepsiei, ele pot apare si in alte situatii:
- convulsiile febrile la copii in primii 3-5 ani, in contextul unor pusee febrile(hiperventilatie in caz de
febra mare)
- tulburari metabolice: hipoglicemie, tulburari hidroelectrolitice, encefalopatia hepatica sau uremica
- traumatisme cerebrale, tumori cerebrale
- intoxicatii cu: stricnina, insecticide organofosforice, alcool, droguri, otrvire etc.
- soc termic, soc electric
Convulsiile reprezint descarcarea electrica
Desi convulsiile au un aspect dramatic, ele provoaca rareori probleme prin ele insele. Acestea sunt
rezultatul loviturilor din cadere sau prin lovire de obiectele din jur.
TABLOU CLINIC:
Faza tonic:
- se instaleaz brusc,
- cu pierderea contienei nainte sau concomitent cu apariia contracturii tonice,
- faciesul devine palid, ochii plafoneaz,
- copilul devine rigid, muschii devin rigizi, dupa care apar miscari spastice si neregulate,
- cu capul n hiperextensie maxilarele sunt ncletate,
- membrele sunt nepenite, antebraele flectate, pumnii strni, copsele i gambele n extensie,
- toracele este imobilizat,
- apar apneea i cianoza,
- dac este surprins n ortostatism bolnavul cade,
- ochii se dau peste cap
- pot aparea pierderi necontrolate de urina sau scaun - dupa ce convulsiile iau sfarsit, bolnavul devine
somnoros si confuz.
Faza clonic:
- capul se mic ritmic, lateral sau n extensie,
- musculatura feei se contract ritmic,
- globii oculari execut micri n toate direciile, pleopele palpit, exit midriaz,
- apar spume la gur care devin sanguinolente cnd limba este rnit
- membrele execut micri brute de flexie i extensie,
- respiraia este sacadat, neregulat, zgomotoas,
- pulsul accelerat i slab, facies vuluos (fa cianozat),
- uneori emisiune involuntar de urin i fecale
Faza de rezoluie:
- contracturile nceteaz,
- respiraia devine normal,
- faciesul se recoloreaz.

CONDUITA DE URGEN:
- mpiedicarea autotraumatizrii. Daca bolnavul este gata sa cada, incercati sa-l prindeti si sa-l
aezai usor ntins, pe jos. (poziie culcat, deprtare de surse de foc, de obiecte tari sau tioase, de
sticle etc,; va fi supravegheat s nu cad din pat)
Atenie! se va incerca evitarea producerii unui traumatism in cadere: se va incerca prinderea victimei
sau indepartarea unor obstacole de care s-ar putea lovi.
- Meninerea permeabilitii cilor respiratorii:
* copilul va fi aezat n poziie de siguran (decubit lateral, semipronaie, astfel se evit cderea
limbii n hipofaringe, i pentru a preveni necarea cu secreii, sange sau lichide de vom.
* pipa Guedel,
* aspirarea secreiilor,
- Verificarea funciilor vitale i vegetative,
- Daca respiraia se opreste si nu se reia imediat dupa convulsii, mentinem calea aeriana deschis.
Efectum respiratie artificiala dupa criza,
- Abord venos i instituirea unei perfuzii cu Glucoz 10 %, adminsitrarea medicaiei aticonvulsivante
la indicaia medicului,
- Verificm daca nu sunt si alte leziuni, ca sngerri, fracturi si lum masurile necesare pentru a le
trata,
- Supravegherea pacientului i a FV.

RESUSCITAREA CARDIORESPIRATORIE A COPILULUI I ADULTULUI

SUPORTUL VITAL DE BAZ ADULT (S.V.B.)
GENERALITI
Definiie:
Resuscitarea cardiorespiratorie (RCR) = sistem standardizat de manevre, tehnici i droguri care se
aplic n cazul opririi cardiorespiratorii i care are ca scop livrarea artificial a sngelui oxigenat ctre
organele vitale.

Scopurile RCR:
Pstrarea vieii
Restabilirea sntii
Limitarea disabilitii
Reversarea morii clinice

Asigurarea zonei / Condiiile de mediu sunt sigure?

- atmosfer irespirabil
- pericol de electrocutare
- pericol de accident de circulaie
- pericol de prbuiri s.a.
Asigurarea locului accidentului, protejarea salvatorului i a victimei
* imaginea de ansamblu asupra situaiei (tipul accidentului, numrul persoanelor accidentate,
evaluarea nevoii de ajutor)
* ndeprtarea factorilor de risc ce au acionat sau acioneaz n zona de intervenie
* raportarea accidentului (telefon la 112)
Salvatorul are obligaia de a se asigura el nsui c nu este n pericol, un alt eventual accident
complicnd inutul situaia i ducnd la riscuri nedorite att pentru victim ct i pentru reanimator.
1. Verific starea de contien a victimei
Scutur victima uor de umeri i ntreab cu voce tare e totul n regul, s-a ntmplat ceva?
Dac victima nu rspunde verbal sau prin micare
Cheam ajutor
2. Deschide cile aeriene
Pune victima pe spate cu faa n sus
Deschide-i cile aeriene prin:
- hiperextensia capului: cu o mn pe frunte se mpinge cu blndee capul spre spate pstrnd
policele i indexul libere pentru eventuala pensare a nasului dac va fi necesar ventilarea victimei
- ridicarea brbiei (mandibulei): cu vrful degetelor celeilalte mini plasate sub brbie
Manevrele de eliberare a cilor aeriene la pacientul fr suspiciune de fractur de coloan cervicala:
1. Manevra standard este combinaia dintre hiperextensia capului i nchiderea gurii
Avantaje - simplu de efectuat
- eficient

- permite plasarea resuscitatorului lateral fa de victim, putndu-se astfel continua

RCR fr ntrerupere.
2. Subluxaia anterioar a mandibulei
Avantaje mai eficient ca 1 din punct de vedere al eliberrii cii aeriene
Dezavantaje - mai complicat
- necesit for
- efectuarea corect presupune cunoaterea unor repere anatomice
- resuscitatorul trebuie s se plaseze n axul lung al victimei, la capul acesteia
Extragerea corpilor strini din cavitatea bucal (solizi sau lichizi)
PRECAUII N MANAGEMENTUL CILOR AERIENE
Dac se suspecteaz o leziune de coloan vertebral cervical se va asigura imobilizarea gtului n
timpul manevrelor de deschidere a cilor aeriene.
MANEVRELE DE DESCHIDERE A CILOR AERIENE (SVB)
Hiperextensia capului / ridicarea mandibulei
Nu se va efectua n caz de suspiciune de leziune de coloan vertebral cervical
Subluxaia mandibulei
ndeprtarea corpilor strini orofaringieni i a secreiilor din cavitatea bucal
Not:
Dac la pacientul cu suspiciune de coloan cervical subluxaia mandibulei cu imobilizarea
capului nu deschide eficient calea aerian, are prioritate eliberarea cii aeriene, deci se practic o
uoar hiperextensie a capului cu ridicarea mandibulei.
Reacioneaz victim dupa deschiderea cailor aeriene?
NU
3. Verificarea respiraiei:
Privii expansiunile toracelui
Ascultai sunetul respiraiei
Simii pe obraz aerul expirat
Toate acestea nu trebuie s dureze mai mult de 10 secunde dup care hotri dac pacientul respir
sau nu
A nu se confunda respiraia agonic cu cea NORMAL.
Dac victima nu respir normal sau nu respir:
Salvatorul va trimite pe cineva dup ajutor sau sun la 112 iar dac este singur i nu are telefon, va
lsa victima i se va duce dup ajutor.
ncepe resuscitarea cardiorespiratorie prin combinarea compresiilor toracice cu ventilaia
30 compresiuni toracice:
Plaseaz podul palmei tale pe centrul toracelui victimei
Plaseaz cealalt mn peste mna care se afl pe torace i ntreptrunde degetele

 Stai vertical deasupra toracelui victimei i, cu coatele ntinse, efectueaz comprimarea

sternului cu 5 - 6 cm
Dup fiecare compresie toracele trebuie s revin la normal fr a pierde contactul minilor
cu sternul
Compresiile i decompresiile trebuie s fie egale ca intervale de timp
Compresiile se continu cu o frecven de cel puin 100/minut dar nu mai mult de 120/ minut.
Dup ce ai efectuat 30 de compresii toracice realizeaz 2 insuflaii (2 respiraii gur la gur)
Insuflaiile :

Efectueaz 2 insuflaii
Asigur-te c victima are capul n hiperextensie
Ridic mandibula victimei
Penseaz nasul victimei
Inspir normal
Plaseaz buzele etan pe gura victimei
Sufl timp de 1 secund pn ce se ridic toracele victimei
ndeprteaz gura de victim i urmrete revenirea toracelui la poziia iniial, tot 1
secund
Repet insuflaia
Continu RCR

Raport
Compresiuni toracice: Frecven ventilaii
30 compresiuni : 2 ventilaii
Reevaluarea victimei
Resuscitarea de baz va fi ntrerupt pentru reevaluarea victimei numai dac aceasta va prezenta
respiraii normale.
Se continu resuscitarea pn:
Sosete ajutorul calificat i preia manevrele de resuscitare
Victima are semne vitale
Salvatorul se epuizeaz
ALGORITMI DE INTERVENIE
MULTITUDINEA I VARIETATEA SITUAIILOR PE CARE LE POATE RIDICA UN PACIENT
AFLAT IN SCR ATT DIN PUNCT DE VEDERE AL ORIGINII CT I DIN PUNCT DE
VEDERE AL MODALITII DE ABORDARE AU DETERMINAT NECESITATEA CRERII
UNOR ALGORITMI DE INTERVENIE
SCOP ALGORITMI RCR
- reduc intervalul de timp necesar gsirii i tratrii cauzei de SCR
- cresc ansele de reuit a resuscitrii
ATENIE:
- nu agrava leziunile pe care le are!
- nu provoca alte leziuni dect cele existente
Probleme etice
Scopurile RCR sunt pstrarea vieii i restaurarea sntii, limitarea disabilitilor
ulterioare i reversarea morii clinice. De aceea, orice intervenie care nu poate mbunti durata sau
calitatea vieii este inutil.

Cazurile n care este indicat abinerea de la RCR (neiniierea RCR)

Pacientul are semne de moarte ireversibil (rigor mortis, lividiti declive, decapitare etc.)
Cnd exist exprimarea prealabil a opiunii pacientului (de preferin n scris) de a nu fi resuscitat
Bolile grave acute sau cronice cu evoluie nefavorabil, aflate deja sub tratament maximal
Not:
n situaiile la limit, care nu pot fi ncadrate cu certitudine n circumstanele descrise anterior se
iniiaz RCR fie pn la aflarea informaiilor despre pacient, fie pentru observarea evoluiei n
cursul/dup resuscitare. Neiniierea RCR sau ntreruperea msurilor terapeutice n timpul sau dup
RCR sunt din punct de vedere etic echivalente.
ntreruperea RCR n cursul SVB n afara spitalului este permis doar n urmtoarele situaii:
Reluarea circulaiei i respiraiei spontane eficiente
RCR este preluat de echipa medical de urgen
Criterii clare de moarte ireversibil
RCR nu poate fi continuat din cauza epuizrii resuscitatorului
Continuarea RCR pune n pericol viaa resuscitatorului sau a altor persoane
Prezentarea unui document valid Nu resuscita DNAR (Do not attempt resuscitation),
semnat fie de pacient, fie de medic.

OXIGENOTERAPIE
Administrarea oxigenului :
In condiii normale organismul funcioneaz fr probleme cu oxigenul din aer, chiar dac n
compoziia acestuia intr doar 21% oxigen. Totui, n cazul pierderii masive de snge, la nivel celular
va fi transportat o cantitate mai redus de oxigen, ce va genera o stare de soc. n aceast situaie
administrarea de oxigen suplimentar va crete cantitatea de oxigen transportat la nivel celular,
influennd pozitiv prognosticul pacientului. Pacienilor cu o criz anginoas, accident vascular
cerebral sau afeciuni pulmonare cronice nu le este suficient oxigenul atmosferic i vor beneficia la
rndul lor de oxigenoterapie.
DEFINIIE: tratamentul prin mbogirea n oxigen a aerului inspirat
Constituie unul dintre tratamentele hipoxiei cauzate de o insuficien respiratorie
SCOPURI: - pe termen scurt - amelioreaz starea pacientului i calitatea vieii
- pe termen lung - amelioreaz evoluia bolii
INDICAII:
- hipoxii circulatorii (insuficien cardiac, edem pulmonar, infarct miocardic)
- hipoxie respiratorie (oc, anestezii generale, complicaii postoperatorii, nou nscui)
MODURI DE ADMINISTRARE:
- temporar = n afeciuni acute
- ndelungat (zilnic) = n afeciuni cronice
Metode de administrare a oxigenului unui pacient constient si sau cu ventilatie spontana
Sunt numeroase metode de administrare a oxigenului unui pacient. Alegerea uneia sau alteia
dintre variante depinde de concentraia de oxigen necesar, tolerana pacientului. Indiferent de
metoda aleas, aceasta va fi explicat pacientului.
1. Cateterul nazal (sonda) are orificii laterale multiple. Se introduce n nar prin faringe,
schimbndu-se de la o nar la alta. Se poate introduce i n laringe.
Tehnica:
1. se dezobstrueaz cile aeriene
2. se msoar lungimea sondei pe obraz de la narina la tragus
3. se introduce cateterul cu micri blnde paralel cu palatul osos i perpendicular pe buza superioar
4. se fixeaz sonda cu leucoplast
5. se fixeaz debitul la 4-6 l/minut
6. se va observa bolnavul n continuare pentru prevenirea accidentelor
7. se administreaz medicamente cu intermiten i se supravegheaz debitul.
2. Ochelari: pentru oxigen se fixeaz dup urechi i prezint 2 mici sonde de plastic care ptrund n
nri. Se recomand la copii i bolnavi agitai.
Sonda nazal
Este o component simpl a echipamentului de administrare a oxigenului. Este un tub de
plastic cu dou proeminene. Este o pies simpl, uor de folosit, confortabil. Este bine tolerat de
majoritatea pacienilor i poate fi folosit n toate situaiile cu excepia cazurilor cnd avem obstrucie

la nivelul narinelor pacientului i pentru ca nazofaringele acioneaz ca un rezervor de oxigen poate

asigura o oxigenare de pn la 44% atunci cnd volumul administrat este de max. 6L/min.
Concentraia de oxigen administrat depinde de volumul administrrii i de volumul tidal al
pacientului. Creterea fluxului cu 1L/min duce la creterea concentraiei cu aproximativ 4%.

Exemplu:
1L/min 24%
2L/min 28%
3L/min 32%
4L/min 36%
5L/min 40%
6L/min 44%
Exist diferite dimensiuni, respectiv pentru aduli i copii. Prezinta doi dintisori, care se
introduc in narinele pacientului si o bucla, care permite fixarea, mentinerea sondei pe fata. Permite
pacientului sa mannce sau sa bea in timpul folosirii.
Complicaii:
- Sngerare de la nivelul mucoasei nazale
- Uscarea mucoasei
- Dermatita la nivelul fetei si buzelor
3. Masca: pentru oxigen (cu inhalarea aerului expirat) se fixeaz acoperind gura i nasul.
n general este greu suportat de bolnav datorit hamului de etaneizare.
Masca simpla de oxigen
- Nu prezint complicaiile sondei nazale, dar poate aluneca uor de pe faa pacientului.
- Exist diferite dimensiuni, respectiv pentru aduli i copii. Este indicat folosirea mtii simple
faciale cnd se recomand administrarea unei concentraii mai crescute de oxigen. Asigur o
concentraie de aproximativ 60% oxigen la un volum de 7-8 L/min.
- Prezint pe ambele pri laterale mici guri care vor permite eliminarea aerului expirat de pacient,
precum i diluarea oxigenului cu aerul camerei. Fiecare masc prezint conectorul pentru tubul de
legtur la oxigen.
- Folosirea mtii este mai puin confortabil comparativ cu sonda nazal i poate provoca
claustrofobie n special la copii.
Tehnica:
- se verific scurgerea oxigenului din surs
- se pune masca n mna bolnavului pentru
- a-i uura controlul mtii i i se susine mna. Debitul de 10-12 l/minut.
- se aeaz masca pe piramida nazal i apoi pe gur
- cnd bolnavul s-a obinuit cu masca, se aeaz cureaua de fixare n jurul capului
Masca tip venturi
- Asigura o oxigenare cu flux nalt i o concentraie bine determinat de oxigen cuprins ntre 2450%.
- Este recomandat folosirea acestui tip de masc la pacienii cu bronhopneumonie cronic obstructiv.
Masca de oxigen cu rezervor
Asigur o concentraie de 90-100% de oxigen. Const din administrarea unui flux continuu
de oxigen ntr-un rezervor ataat de masc. La o administrare de peste 6L/min, la o crestere de 1
litru/min vom mbunti concentraia de oxigen administrat cu 10%.

6L/min
7L/min
8L/min
9L/min
10L/min

60% oxigenare
70% oxigenare
80% oxigenare
90% oxigenare
100% oxigenare

Sunt cunoscute dou tipuri de masc cu rezervor:

- masca cu reinhalare parial

- masca fr reinhalare
Deosebirea const n faptul c masca fr reinhalare prezint n plus o valv unidirecional, care se
deschide n momentul inhalarii, dirijnd fluxul de oxigen din rezervor spre masc. Se nchide dup
inspir blocnd ptrunderea aerului expirat i a aerului ambiant n rezervor.
Este recomandat folosirea acestei mti la pacienii cu probleme respiratorii. De asemenea necesit o
urmrire atent a pacientului.
La folosirea acestui tip de masc pacientul inspir oxigen din rezervorul ataat i dac acest rezervor
nu este plin pacientul se va afla in imposibilitatea de a respira. Din acest motiv este absolut necesar
umplerea rezervorului nainte de aplicarea mtii pe faa pacientului. Trebuie urmrit i reglat
volumul de oxigen administrat astfel nct rezervorul s nu se goleasc complet n urma inspirului.
Pentru ca rezervorul s nu se goleasc complet, este necesar administrarea oxigenului cu un volum
de 10-15L/min.
Masca de oxigen cu nebulizare
Nu este folosit n mod curent pentru administrare de oxigen, n schimb are un rol important la
pacienii cu diferite probleme respiratorii cnd este necesar administrarea diferitelor droguri sub
form de aerosol. Pentru nebulizare poate fi folosit fie oxigenul, fie aerul atmosferic, dar cel mai
frecvent este utilizat oxigenul.
Pentru a utiliza masca de oxigen trebuie mai inti reglat debitul de oxigen astfel nct rezervorul s
fie umflat dup care se fixeaz pe faa pacientului. Se fixeaz ferm nu foarte strns. Debitul va fi
reglat n aa fel nct la fiecare inhalare rezervorul s rmn parial umflat.
Oxigenoterapia hiperbar:
Este folosit n anumite situaii clinice n care se ateapt o cretere a oxigenului dizolvat n
plasm. Pacientul este plasat ntr-o camer n care se introduce oxigen la 2-3 atmosfere. Adaptarea la
presiune ct i depresurizarea se face cu pruden.
Aceast metod este folosit n intoxicatii cu monoxid de carbon (atunci cnd
carboxihemoglobina depeste 20%) sau n encefalopatia hipoxic dup un stop cardio-respirator.
4. Cortul de oxigen: nu poate depi o concentratie de 50% a oxigenului, realizeaz o circulaie
deficitar a aerului, ducnd la nclzirea pacientului. Se impune rcirea cu ghea.
Balonul i masca de ventilaie
Balonul este format dintr-un corp autogonflabil care la un capt are adaptarea pentru masc cu
valva unidirecional iar la cellalt capt adaptor pentru sursa de oxigen cu rezervor i valva
unidirecional.
Pentru a ventila cu acest echipament n primul rnd trebuie s se fixeze etan masca de ventilaie pe
faa pacientului dup care se comprim corpul balonului i aerul va intra prin gur i nasul
pacientului. Mtile de ventilaie sunt de diferite dimensiuni, respectiv pentru aduli, copii i nounscui. Este de preferat folosirea mtilor confecionate din material transparent, pentru ca
salvatorul s poat observa eliminrile de secreii, vomismente. Masca este considerat de
dimensiune potrivit atunci cnd acoper nasul i gura victimei i poate fi aezat etan pe faa
victimei.

Expirul pasiv al pacientului va fi evacuat prin valva aflat lng masca de ventilaie. Baloanele de
ventilaie pot fi conectate la o surs de oxigen printr-un furtun standard pentru oxigen. Concentraia
de oxigen livrat pacientului depinde de debitul de oxigen, de utilizarea sau nu a unui rezervor i de
tehnica de ventilaie (de exemplu volumul curent, frecvena, raportul de timp ntre ciclurile de
compresie relaxare). Balonul de ventilaie ofer posibilitatea ventilrii eficace i suplimentarea cu
oxigen. Folosind balonul fr rezervor concentraia oxigenului n aerul ventilat nu depete 60 %, iar
cu rezervor suplimentar de oxigen (care se ataeaz la partea inferioar a balonului) se asigur o
ventilaie cu oxigen de 90 % sau chiar peste.
Utilizarea acestui echipament are ns i inconveniente, utilizarea ei de ctre un singur salvator va
face deosebit de dificil asigurarea etaneitii mtii, iar dac are mini mici nu va putea strnge
balonul astfel nct s asigure un debit de aer corespunzator pentru o ventilaie eficient.
Tehnica ventilatiei cu balon si masca
Se ncepe ntotdeauna cu evaluarea pacientului, se asigur deschiderea cilor aeriene prin tehnica
hiperextensiei capului i susinerea mandibulei sau a subluxaiei mandibulei dac se suspecteaz o
leziune cervical. Se va evalua funcia respiratorie prin inspecie, auscultare i percepia curentului de
aer expirat. Dac pacientul nu respir se vor demara manevrele de resuscitare cardio-pulmonar.
Ventilarea pacientului:
1. ngenunchiai lng capul pacientului. Aceast poziie va permite o mai uoar meninere a cilor
aeriene, a etaneitii mtii i comprimarea balonului. Menineti hiperextensia capului sau
asigurai o poziie pentru o subluxaie a mandibulei.
2. Deschidei i inspectai cavitatea bucal a pacientului pentru a identifica prezena fluidelor, a
corpurilor strine sau a danturii mobile. Aspirai dac este necesar. Utilizai pipa Guedel sau canula
nazo-faringiana.
3. Alegei o masc corespunztoare. Masca trebuie s acopere faa pacientului ncepnd de la
piramida nazal pn ntre brbie i buza inferioar. Masca prea mica sau prea mare va face
ineficient ventilaia.
4. Aezai masca pe faa pacientului. ncepei prin a aeza masca cu unghiul mai ascuit pe piramida
nazal a pacientului dup care fixati baza mtii ntre brbie i buza inferioar.
5. Etanai masca. Pozitionai degetele medius, inelar i mic pe marginea brbiei tracionnd ctre
napoi, indexul pe baza mtii i policele pe partea superioar a mtii. Degetele de pe brbie
tracioneaz ctre napoi iar cele de pe masc apas.
6. Comprimai balonul la interval de 5 secunde. ncercai s ventilai o cantitate corespunztoare de
aer. Pentru sugari i copii ventilai la intervale de 3 secunde.
7. Verificai dac toracele se ridic la fiecare ventilaie. Dac toracele nu se ridic atunci posibil ca
etaneitatea mtii s aib de suferit sau exist o obstrucie a cilor aeriene. Dac este o problem de
etaneitate atunci repozitionai masca iar dac este o obstrucie atunci aplicai cunotinele de la
capitolul 6.
8. Administrai oxigen. Nu uitai c fr sursa de oxigen se va administra numai 21% oxigen iar cu un
debit de 10-15l/min. se administreaz o concentraie de pn la 90% oxigen. Aceast concentraie
este vital pentru un pacient care nu respir.
Cu o pregtire practic corespunztoare o persoan poate s ventileze un pacient utiliznd balonul i
masca de ventilaie. Cu toate acestea este o manevra dificil de efectuat cu doar dou mini. De
aceea este recomandat s se efecteze aceast manevr pe ct posibil de ctre dou persoane. O
persoan va comprima balonul iar cealalt persoan va asigura etaneitatea mtii. Cel care asigur
masca va folosi aceeai poziie a minii ca cea efectuat de un singur salvator cu diferena c minile
sunt aplicate pe ambele pri ale mtii. Aceast poziie a minilor asigur o etaneitate mai mare
ntre masc i faa pacientului. Manevra aceasta este important pentru c poate salva viei, de aceea
trebuie s fie insuit n mod corect i exersat constant.

Oxigenoterapia este o metod terapeutic temporar destinat ameliorrii, mbuntirii

hipoxemiei.
Oxigenoterapia trebuie s fie continu, iar concentraia de oxigen n aerul inspirat trebuie s
fie n funcie de profunzimea hipoxemiei.
Oxigenoterapia trebuie monitorizat prin puls oximetrie.
Incidente la administrarea oxigenului:
- distensia abdominal prin ptrunderea gazului prin esofag
- enfizem subcutanat prin infiltrarea gazului la baza gtului prin fisurarea mucoasei.
Se va ti c:
- nu se unge cateterul cu substane grase (pericol de explozie i pneumonie)
- bombele de oxigen se fixeaz pe un port butelie, orizontal pentru a evita loviturile
- oxigenul nu se folosete fr manometru
- barvetarul s fie bine fixat deoarece prin rsturnare mpinge apa n cile respiratorii ale bolnavului

OBSTRUCIA CILOR AERIENE CU CORPI STRINI

Obstrucia cilor aeriene cu corpi strini
Este una din marile urgene cu care ne putem ntlni i care netratat poate duce n scurt timp la
moarte. Datorit acestui lucru este foarte important recunoaterea ei i iniierea ct mai rapid a
manevrelor de dezobstrucie.
Cauzele obstruciei:
Cea mai frecvent cauz de obstrucie a cilor aeriene este limba. Manevra de hiperextensie a capului
i ridicarea brbiei poate duce la dezobstrucia cii aeriene. Dac un corp strin blocheaz calea
aerian, trebuie s folosim o alt tehnic pentru a o elibera. Resturile alimentare pot fi o alt cauz de
obstrucie, adulii pot inhala chiar buci mari de carne, copii pot inhala bomboane, alune etc. Mai pot
introduce n gur diferite obiecte mai mici, jucrii.
Tipuri de obstrucie:
Obstrucia cilor aeriene poate fi parial sau complet.
Semnele obstruciei:
- n general apare n timpul meselor
- Victima i duce minile la gt
Semnele unei obstrucii uoare:
Rspunsul la ntrebarea V necai?
-Victima vorbete i rspunde: Da
Alte semne
- Victima vorbete, tuete, respir
Semnele unei obstrucii severe:
Rspunsul la ntrebarea V necai?
- Victima nu vorbete
-Victima rspunde dnd din cap
Alte semne:
- Victima nu respir
- Respiraii uiertoare
- Tentativele de a tus rmn silenioase
-Victima poate fi incontient
Obstrucia parial, incomplet
n obstrucia incomplet, parial pacientul poate fi:
-Contient, tuete eficient i prezint respiraie uiertoare ntre accesele de tuse. Victima va fi
ncurajat s tueasc fr s se intervin ntr-un fel. Dac nu reete singur dezobstrucia, trebuie
activat sistemul de urgen i se pregtete transportul ei la cea mai apropiat unitate medical.
Victima va fi monitorizat n permanen pentru c obstrucia parial poate deveni obstrucie total
n orice moment.

- Contient, tuete ineficient, respiraie uiertoare, efort respirator vizibil, cianoz. Cnd nu mai
tuete victima va fi tratat ca i o obstrucie complet.
Obstrucia total, complet
n obstrucia complet victima nu poate vorbi, tui sau respira, este cianotic transpirat i speriat, n
scurt timp (1-2 minute) va deveni incontient i dac nu se va reui dezobstrucia va muri.
Tehnica dezobstruciei clor aeriene la adult i copii este manevra Heimlich.
Managementul obstruciei cilor aeriene
Dezobstrucia cilor aeriene la adultul contient obstrucia cilor aeriene nseamn blocarea cilor
aeriene superioare cu un bol alimentar sau un corp strin. Victima se va sufoca. Obstrucia poate fi
incomplet sau complet Dac victima este contient va indica acest lucru prin semnul universal
de detres respiratorie, prinderea gtului cu o mn sau cu ambele mini.
n cazul obstruciei incomplete respiraia este zgomotoas, pacientul este aplecat n fa i ncurajat
s tueasc.
Dac aceasta nu d reultate i obstrucia devine complet se aplic manevra Heimlich:
Apropiai-v de victim din spate, cuprindei-l pe sub brae, ndeprtai picioarele efectuai lovituri
interscapulare. Dup fiecare lovitur observai dac a fost sau nu eliminat corpul strin. Dac dup 45 ncercri nu ai reuit dezobstrucia cilor aeriene aezai o mn la mijlocul distanei dintre ombilic
i apendicele xifoid, cu cealalt mna prindei mna ncletat i facei micri brute nuntru i n
sus, efectund deci compresii abdominale orientate spre diafragm, creend o presiune pozitiv
crescut n cile aeriene, presiune care s mping corpul strin spre exterior.
Dezobstrucia cilor aeriene la adultul incontient
Dac victima devine incontient, ntindei-o pe jos i ncepei manevrele de resuscitare.Etapele de
parcurs n cazul asistrii unui pacient incontient cu obstrucia total a cilor aeriene
- Verificai nivelul de contien a victimei adresndu-i ntrebri simple de genul: V simii bine?
Scuturai uor umerii pacientului. Dac nu avei nici un rspuns, victima este incontient. Declanai
imediat sistemul de urgen 112, dac aceasta nu a fost nc fcut.
- Aezai victima culcat pe spate, decubit dorsal
- Eliberai cile aeriene prin hiperextensia capului sau subluxaia mandibulei
- Verificai dac victima respir. Dac nu respir ncepei manevrele de resusciatre.
- Dac observai corpul strin n cavitatea bucal a victimei, deschidei gura victimei prinznd cu o
mn brbia i cu degetul mare de la aceeai mn pensai limba. Astfel deschis gura victimei avei
o vedere mai bun n cavitatea bucal a victimei putnd observa eventual corpul strin, care cauzeaz
obstrucia.
- Cu degetul arttor de la mna cealalt, formai litera C i ncercai s curai cavitatea bucal.
- ncercai s efectuai din nou ventilaia artificial
Dezobstrucia cilor aeriene la copii i nou-nscui
Managementul dezobstruciei cilor aeriene la nou-nscui (vrsta sub un an) i sugari trebuie s ia n
considerare faptul c acetia sunt foarte fragili. Dac bebeluul plnge atunci obstrucia nu este
complet. Asistai copilul pn la preluarea lui de ctre un echipaj medical avansat. Continuai
supravegherea fr a intreprinde alte manevre.
ntrebai persoana care a fost cu nou-nscutul ce s-a ntmplat atunci cnd au ncetat respiraiile,
poate a vzut cnd bebeluul a introdus un corp strin n cavitatea bucal. Dac nu observm nici un
semn al respiraiilor atunci vom suspecta o obstrucie complet.
Diferenele din punct de vedere anatomic impun anumite modificri n aciunile noastre i anume
eliberarea cilor aeriene la copii i nou nscui nu se face prin hiperextensia capului, ci prin aducerea
capului n poziia neutr.

Etapele parcurse pentru dezobstrucia cilor aeriene la copii este identic cu cea parcurs la aduli cu
diferena c n momentul observrii corpului strin n cavitatea bucal nu vom folosi degetele pentru
extragerea lui, ci o pens sau orice alt instrument, care nu va reintroduce mai mult corpul strin spre
cile aeriene. Cea mai semnificativ diferen const n faptul c la nou-nscui nu se vor efectua
compresiuni abdominale.
Compresiunile abdominale pot cauza leziuni intraabdominale, dar acest risc este foarte mare la copii
foarte mici i la nou-nscui.
Atunci cnd un corp strin ajunge n cile aeriene, copii ncep imediat s tueasc. Tusea poate fi de
multe ori mai eficient dect orice alt manevr. Dac copilul nu mai tuete, obstrucia a devenit
total, copii ajung s fie foarte rapid asfixiai.
Obstrucia cilor aeriene la copii i nou-nscui apar de obicei n timpul jocului, n timpul mesei,
evenimente cnd copii nu sunt singuri, pot fi rapid observai i se poate interveni imediat.
Semnele i simptomele obstruciei cilor aeriene apar imediat dup obstrucie.
Acestea sunt tusea, dificultate n respiraie, respiraie uiertoare. Semne similare apar i la alte boli
cum ar fi laringit, epiglotit, dar dac apariia acestor semne apare n contextul servirii mesei, n
timpul jocului cu diferite obiecte i nu sunt nsoite de alte semne de boli, atunci vom aciona imediat.
Dac copilul tuete nu este nevoie de alte intervenii. Trebuie ncurajat s tueasc i va fi
monitorizat, obsevat continuu.
Dac copilul nu tuete eficient sau tusea lui devine ineficient se determin nivelul de contien al
copilului i acionm n consecin.
Dezobstrucia cilor aeriene la copii contieni
Dac copilul prezint obstrucia cilor aeriene, dar este nc contient i nu mai tuete sau tusea nu
mai este eficient vom aplica cinci lovituri interscapulare. Dup fiecare lovitur observai dac a fost
sau nu eliminat corpul strin.
Dac dup cinci ncercri nu ai reuit dezobstrucia cilor aeriene apare diferena de aciune pentru
copii i nou-nscui. La copii se vor efectua compresiuni abdominale, aezai o mn la mijlocul
distanei dintre ombilic i apendicele xifoid, cu cealalt mna prindei mna ncletat i facei
micri brute nuntru i n sus, efectund deci compresii abdominale orientate spre diafragm.
La nou-nscui vor fi efectuate compresiuni toracice
Aceste manevre vor determina o presiune pozitiv crescut n cile aeriene, presiune care s mping
corpul strin spre exterior.
Efectuarea loviturilor interscapulare la sugari (mai mici de un an) i nou-nscui:
Luai nou-nscutul pe una din antebraele d-voastr. Cu ajutorul celuilalt antebra aezai nounscutul cu faa n jos, cu capul mai jos dect restul trunchiului. Degetele arttor i mijlociu vor
sprijinii pomeii obrajilor, cu capul mai jos dect restul trunchiului, pentru a favoriza gravitaia i a
uura eliberarea corpului strin. Cu podul palmei libere aplicai cinci lovituri ntre omoplai
(interscapulare). Dup fiecare lovitur observai dac a fost sau nu eliminat corpul strin.
La copii peste un an, loviturile interscapulare vor fi mai eficiente dac vom aeza copilul cu capul
mai jos dect restul trunchiului. Dac acest lucru nu mai este posibil de realizat se efectueaz
manevra ca i la adult.
Dac aceste manevre nu au reuit eliberarea cilor aeriene, i copilul nu mai este contient, se trece la
efectuarea compresiunilor toracice la nou-nscui i la compresiuni abdominale la copii.
Compresiunile toracice la nou-nscui:
Se aeaz nou-nscutul pe antebraul salvatorului aeznd capul nou-nscutului n palma salvatorului.
Capul trebuie s fie mai jos dect restul trunchiului. Se identific locul compresiei toracice, partea
inferioara a sternului, aproximativ un deget sub linia intermamelonar. Se efectueaz compresiunile,
similare cu compresiunile din masajul cardiac extern, dar sunt mai ferme i mai lent executate.

Compresiunile abdominale la copii mai mari de un an se efectueaz la fel ca la adult, doar ca vor fi
efectuate cu o singur mn i nu se folosete aceeai for. Vor fi efectuate cinci asemenea
compresiuni.
Aceste manevre vor fie efectuate succesiv atta timp ct copilul mai este contient i corpul strin nu
a fost nc eliberat. Solicitai ajutorul echipei medicale avansate, dac acest lucru nu a fost nc
efectuat.
Dac corpul strin a fost eliberat, supravegheai copilul i transportai-l la o unitate medical.
Dezobstrucia cilor aeriene la copilul incontient
Etapele care vor fi parcurse
- Verificai nivelul de contien a nou-nscutului ciupindu-l uor. Dac nu rspunde prin nici un gest
sau nu plnge atunci este incontient.
- Aezai victima pe o suprafa dur
- Eliberai cile aeriene i verificai respiraiile. Eliberarea cilor aeriene la copii i nou nscui nu se
face prin hiperextensia capului, ci prin aducerea capului n poziia neutr. Dac se observ corpului
strin n cavitatea bucal nu vom folosi degetele pentru extragerea lui, ci o pens sau orice alt
instrument, care nu va reintroduce mai mult corpul strin spre cile aeriene.
-Verificai respiraiile prin vd, aud i simt
- Dac se constat inexistena respiraiilor se vor efectua cinci ventilaii gur la gur. Dup fiecare
ventilaie vom urmri dac toracele a fost destins sau nu.
Dac acest lucru nu se ntmpl se reaeaz capul copilului n poziie neutr.
-Se ncearc din nou efectuarea a cinci ventilaii gur la gur, iar dac nu obinem nici un rspuns
(micare, respiraie, tus) ncepem manevrele de resuscitare.
Managementul cilor aeriene la victimele gsite n maina implicat n accident rutier
Dac victima incontient o gsii ntins pe podeaua mainii efectuai eliberarea cilor aeriene prin
manevra de subluxaie a mandibulei.
Dac victima o gsii n poziie eznd, apropiai-v de ea din lateral. Fixai capul victimei cu
ambele mini, o mn fixeaz brbia iar cealalt mn susine ceafa.
Indiferent de poziia n care gsii pacientul traumatizat, aceasta va fi adus n poziia culcat pe spate,
decubit dorsal, cu capul n poziie neutr. Nu este permis micarea capului. Capul i coloana
cervical vor fi imobilizate.
Aceast manevr simpl este de cele mai multe ori suficient s deschidei i s meninei libere cile
aeriene. Avantajele manevrei:
Nu este necesar ca s ptrundei n autovehicul
Putei uor monitoriza respiraiile i pulsul victimei
Ajut la imobilizarea coloanei cervicale
Deschide i menine libere cile aeriene

MSURAREA I INTERPRETAREA FUNCIILOR VITALE - TEHNICI DE MSURARE A

FV.
Funciile vitale sunt reprezentate de:
Starea de constienta reflecta starea de functionare a creierului
Respiratie
Circulatie
A B C ul evaluarii :
Formula memotehnica are rolul de a stabili prioritatile astfel incat identificarea problemei sa ofere
si solutia
A verificarea starii de constienta
B deschiderea cailor aeriene si verificarea respiratiei
C verificarea circulatiei
CONSTIENA
Verificarea nivelului de constienta:
Primul pas in evaluarea unui pacient este evaluarea nivelului de constienta. Verificarea starii de
constienta se face adresndu-i intrebari simple: Cum va simtiti? Sunteti bine? Ce va supara? Cum va
cheama? sau solicitari de genul: Deschideti ochii!
Daca primim raspuns, consideram ca pacienul este constient si are caile aeriene libere.
Daca nu primim raspuns scuturam usor umarul victimei si repetam intrebarile
adresate. Daca tot nu primim nici un raspuns il consideram inconstient si in mod sigur vom avea
nevoie de ajutor.
Nivelul de constienta al pacientului poate varia de la constient pna la inconstient.
Nivelul de constienta a pacientului se stabileste folosind scorul glasgow.
SCORUL GLASGOW
Deschiderea ochilor
spontan ..................................................... 4 puncte
la cerere ................................................... 3 puncte
la durere ................................................... 2 puncte
nu deschide................................................1 punct
Cel mai bun raspuns motor
la ordin...................................................... 6 puncte
localizeaza stimulii durerosi......................... 5 puncte
retrage la durere........................................ 4 puncte
flexie la durere........................................... 3 puncte
extensie la durere....................................... 2 puncte
nici un raspuns........................................... 1 punct

Cel mai bun raspuns verbal

orientat...................................................... 5 puncte
confuz ...................................................... 4 puncte
cuvinte fara sens ....................................... 3 puncte
zgomote................................................... 2 puncte
nici un raspuns......................................... .1 punct
Punctajul maxim este de 15 puncte
Punctajul minim este de 3 puncte.
Interpretare:
Coma severa GCS 8,
Coma medie - GCS = 9 12,
Coma minora - GCS = 13 - 15
De asemenea pentru descrierea nivelului de constienta se poate folosi folosi scala AvPu. Sunt
initialele cuvintelor in limba engleza si anume:
A alert. Un pacient pe care-l clasificati ca fiind alert este capabil sa raspunda coerent la intrebarile
d-voastra.
Exemplu: Cum va numiti? Unde va aflati? Ce data este azi? Deci un pacient care raspunde la aceste
intrebari este constient, alert, orientat in timp si spatiu.
v verbal. In aceasta categorie se afla pacientii care raspund la stimului verbali, chiar daca ei
reactioneaza doar la stimuli verbali foarte puternici.
P pain (durere). Un pacient care raspunde la stimuli durerosi nu a raspuns la stimuli verbali.
Raspunsul la stimulul dureros consta dintr-o miscare prin care incearca sa localizeze durerea, sa
retraga, etc.
Stimulii durerosi se aplica prin ciupirea lobului urechii sau a tegumentului de deasupra claviculei.
u unresponsive (nu raspunde, nu reactioneaza). Un pacient este clasificat in aceasta categorie daca
el nu raspunde la nici un fel de stimul, fie el tactil, verbal sau dureros.
RESPIRATIA
Dupa ce s-a verificat starea de constienta si s-au eliberat caile aeriene, se verifica daca victima respira
sau nu.
Pentru acest lucru este important sa recunoastem semnele unei respiratii eficiente, ale unei respiratii
ineficiente precum si semnele si cauzele stopului respirator.
Semne si simptome ale stopului respirator:
Nu se observa distensia cutiei toracice
Nu se aude zgomotul produs de trecerea curentului de aer prin caile respiratorii
Nu simtim suflul de aer produs de respiratie
Cianoza tegumentelor, mai ales in jurul buzelor
Semnele unei respiratii eficiente:
Verificarea respiratiei se face prin trei elemente: vad, aud si simt efectuate in acelasi timp. Cu
pacientul aflat in decubit dorsal si mentinnd calea aeriana deschisa, se apropie obrazul de fata lui
avnd privirea orientata spre torace si:
privim miscarea toracelui
simtim suflul de aer produs de respiratie
ascultam zgomotul produs de trecerea aerului prin calea aeriana timp de maxim 10 secunde.
In urma acestei evaluari vom stii daca pacientul respira eficient, respira ineficient sau nu respira
deloc.

Un adult, normal conformat, are 12 18 respiratii/minut.

Variaza in functie de vrsta si sex (este mai accelerata la copii si la femei).
Valori normale ale frecventei respiratorii:
Nou-nascuti : 40/min
Copii : 20-30/min
Adulti : 14-18 / min

Semnele unei respiratii ineficiente:

O respiratie inadecvata se recunoaste prin : prezenta unor zgomote anormale pe care le face pacientul
in timpul actului respirator, cum ar fi respiratia sforaitoare, suieratoare,
o frecventa mai mica (sub 9/minut) sau mai mare (peste 30/min) a ratei respiratorii.
In aceste cazuri se poate observa si o schimbare de culoare a pielii data de lipsa de oxigen, mai ales la
nivelul fetei, buzelor si a unghiilor.
In cazul unei hipotermii severe respiratiile pot fi foarte reduse, superficiale astfel incit poate fi
mimata moartea.
Sunt numeroase cauze care pot determina stopul respirator. Printre cauzele cele mai frecvente
amintim:
- stopul cardiac,
- obstructia cailor aeriene,
- supradoza de droguri,
- diferite intoxicatii,
- pierderi masive de snge,
- electrocutare etc.
Tehnica masurarii respiratiei:
Masurarea frecventei respiratiilor se face timp de un minut avnd mna asezata pe toracele
pacientului, se numara expansiunile toracice fara ca pacientul sa constientizeze acest lucru. Cresterea
frecventei caracterizeaza polipneea (sau tahipneea) iar scaderea acesteia bradipneea.
Respiratia poate fi rapida si superficiala (caracteristica in soc) sau rara (caracteristica atacului
vascular cerebral sau supradozei de droguri).
Respiratia mai poate fi descrisa ca fiind profunda, suieratoare (wheezing), gfita, ca un sforait,
zgomotoasa sau dificila.
Dificultatea in respiratie se numeste dispnee. Daca pacientul nu respira, se spune ca este apneic, si
este o conditie care trebuie remarcata primara.
CIRCULATIA
Circulatia este realizata de cord. Evaluarea acesteia se face prin verificarea pulsului si a
tensiunii arteriale.
PULSUL
Pulsul indica viteza si forta contractiei cardiace.
Cu fiecare contractie a inimii se impinge in aorta un val de snge, care izbeste sngele existent in vas
si se propaga ca o unda, dnd pulsul.
Pulsul poate fi simtit oriunde unde artera trece peste un plan osos.
Desi sunt multe astfel de locuri in corp, cel mai des se masoara pulsul la artera radiala (incheietura
minii), carotida (la gt), brahiala (la brat) si tibial posterior (la glezna).
Daca pacientul este inconstient luati pulsul la artera carotida.

Pulsul se poate simti cel mai bine pe artera carotida care este situata in santul format de unul din
muschii gtului, muschiul sternocleidomastoidian si marul lui Adam, respectiv cartilajul tiroid.
Degetele aratator si mijlociu localizeaza marul lui Adam si vor aluneca lateral pe gt pna se simte
bataia in vrful acestora.
Pulsul poate fi palpat pe ambele parti ale gtului dar niciodata in acelasi timp.
Verificati pulsul timp de 10 secunde.
Daca nu simtiti pulsul incepeti manevrele de resuscitare cardio pulmonara.
La pacientul constient in functie de informatia pe care dorim sa o obtinem pulsul se poate masura la
diferite localizari ale arterelor:
- artera radiala este localizata la incheietura minii, unde artera trece peste unul din oasele
antebratului, radiusul.
- artera carotida este situata la nivelul gtului, iar pulsul se masoara de o parte sau de cealalta, sub
barbie
- artera brahiala este situata pe fata interna a bratului, la jumatatea distantei dintre umar si cot.
- artera tibiala este situata pe fata interna a gleznei, sub maleola
Tehnica msurrii pulsului:
Pentru a evalua pulsul pacientului trebuie sa determinati trei factori: frecventa, ritmicitatea si
calitatea acestuia.
Pentru a determina frecventa pulsului (numarul de batai pe minut), cautati pulsul pacientului cu
degetele dumneavoastra, numarati bataile timp de un minut.
La adult valoarea normala este de 60-80 batai pe minut
la o persoana cu o conditie fizica buna (un sportiv), valoarea normala poate fi mai mica (40-60 batai
pe minut).
La copii pulsul este mai rapid (80-100 batai pe minut).
Valori normale ale pulsului
adult 60-80 / minut;
copii 90-100 / minut;
nou nascut 130-140 / minut;
Cresterea frecventei peste valorile normale se numeste tahicardie, scaderea frecventei sub
valorile normale poarta numele de bradicardie.
O valoare a pulsului sub 40 de batai pe minut poate fi rezultatul unei boli grave,
n timp ce un puls foarte rapid (mai mult de 120 batai pe minut) poate indica faptul ca pacientul este
in soc.
O persoana cu o conditie fizica buna poate avea pulsul sub 50 batai pe minut,
O persoana anxioasa sau ingrijorata poate avea un puls mai rapid (mai mult de 110 batai pe minut).
Va trebui sa determinati si ritmul si sa descrieti calitatea pulsului.
Observati daca pulsul este regulat sau neregulat.
Pulsul poate fi bine batut, plin. Astfel poate fi dupa un efort fizic.
Un puls slab si depresibil (dispare la o compresie mai puternica) se numeste filiform. Pulsul este
prezent, dar este greu de simtit. Pulsul filiform este un semn mai periculos dect un puls plin.
Pulsul plin este periculos daca pacientul este hipertensiv si poate duce la atac vascular cerebral.
La pacientii constienti pulsul se masoara prin comprimarea unei artere pe un plan osos, cu 2-3 degete,
cel mai frecvent la artera radiala, se masoara timp de 1 minut (atingeti incheietura minii pacientului
pe partea cu degetul mare).
TENSIUNEA ARTERIALA

Presiunea sub care sngele circula prin artere si pe care o exercita asupra peretilor arterelor reprezinta
tensiunea arteriala (TA). TA variaza in functie de virsta, sex, ora din timpul zilei si gradul de
activitate.
Valori normale:
Adulti: 115-140 / 70-90 mmHg
Copii: 91-110 / 60-65 mmHg
Nou-nascuti: 65-80 / 40-50 mmHg
Valori peste cele normale poarta numele de hipertensiune.
Valori sub cele normale poarta numele de hipotensiune.

Tehnica masurarii TA:

- pozitia pacientului: decubit dorsal, dupa un repaus de 10 minute
- la 1/3 inferioara a bratului se aseaza mansonul tensiometrului
- stetoscopul se pune pe proiectia arterei brahiale la plica cotului
- se umfla mansonul tensiometrului pna pe la 180/ 200 mmHg, ca apoi sa se
- inceapa dezumflarea lenta;
- valorile TA reprezinta prima si ultima bataie care se aud cu ajutorul stetoscopului in timpul
dezumflarii ansonului.

PRIMUL AJUTOR N CAZ DE HEMATEMEZ

DEFINIIE:
Hematemeza reprezinta vrsatura cu snge asociat hemoragiei digestive superioare. Aceasta din
urm poate fi localizat oriunde la nivelul tubului digestiv pn la unghiul duodenojejunal,
iar manifestarile sale clinice cuprind:
-hematemeza;
-melena (scaunul cu sange).
Hematemeza este un tip de sangerare cu risc vital!
Sangele extravazat in cadrul hematemezei poate fi:
-rosu aprins, atunci cand varsatura se produce la scurt timp dupa debutul hemoragiei digestive
superioare, iar sangele este proaspat;
-maroniu-negru, cu aspect caracteristic in "zat de cafea", daca sangele este stocat o perioada in
stomac si sufera transformari prin contactul cu sucul gastric.
Caracteristic hematemezei este efortul de varsatura prin care se extravazeaza sangele
SIMPTOMATOLOGIE:
- ameeli, astenie, slbiciune, palpitaii, lipotimie, sete, senzaie de gur uscat, scderea diurezei, care
pot merge pn la stare de oc;
- paloarea tegumentara si mucoasa, cauzata de anemie pe fondul hemoragiei importante;
- hipotensiune arterialsi puls scazut, tot din cauza anemiei; uneori, n cazul pacienilor n oc
hemoragic puls tahicardic i hipotensiune;
- alte semne asociate patologiei gastrice sau sistemice;
- dureri n zona central-superioar a abdomenului, iradiate eventual n stnga, dreapta sau posterior,
n ulcer gastro-duodenal, arsuri retrosternale n refluxul gastro-esofagian, disfagie (dificulti la
nghiire) n esofagite sau cancer esofagian, scdere n greutate i inapetena n tumori maligne,
mrirea de volum a ficatului i splinei, cu acumulare de lichid n abdomen (ascita),edeme, semne
asociate cirozei hepatice;
- vrsturi sanguinolente cu aspect rou aprins sau maroniu-negru cu aspect caracteristic in "zat de
cafea".
CONDUITA DE URGEN N HEMATEMEZA:
- asiguarea confortului fizic i psihic, poziia corespunztoare (la pacienii cu hipotensiune poziia
Trendelemburg, la pacienii care prezint vrsturi poziia lateral de siguran)
- susinem pacientul n timpul vrsturilor, care vor fi colectate i prezentate medicului;

- se asigura permeabilitatea cailor respiratorii si se recurge la oxigenoterapie;

- se monitorizeaza cardio-vascular i respirator;
- puncionarea unei vene si instituirea unei perfuzii pentru reechilibrarea sanguin si pentru evitarea
instalarii ocului hemoragic;
- administrarea hemostaticelor(fitomenadion, etamsilat) innd cont de valorile tensionale;
- analgezie-sedare administrat cu pruden la indicaia medicului cu rol anxiolitic, linititor pentru
prentmpinarea ocului;
- daca pacientul prezint valori tensionale sczute pacientul va beneficia de conduita de urgen din
ocul hemoragic;
- supravegherea permanent a pacientului, controlul FV, continuarea msurilor deja instituite;
- n spital se va recurge la transfuzii de sange;
- endoscopia digestiva superioara poate avea si rol terapeutic in ligaturarea varicelor esofagiene,
injectii in leziunile ulcerate, cauterizare;
- sonda naso-gastrica este si ea utila in monitorizarea sangerarii;
- sondele cu balonas de tip Blakemore sunt utilizate in hemostaza varicelor esofagiene

HEMOPTIZIA
Definiie:
Hemoptizia se caracterizeaza pintr-o expectoratie care conine o cantitate variabil de snge
provenind din cile respiratorii.
Hemoptizia reprezint o URGEN MEDICAL, care impune un diagnostic etiologic rapid
nvederea elaborrii unei conduite terapeutice adecvate!
Din punct de vedere cantitativ, hemoptizia poate fi:
= mica (50-100 ml): sngele se elimina fractionat n accese de tuse (cte 15-20 ml la fiecare acces)
= medie (100-200 ml)
= mare (200-500 ml)
= foarte mare (peste 500 ml): catalismica, are prognostic sever prin risc de asfixie (datorita inundarii
bronhiilor) si rasunet hemodinamic (soc hemoragic).
Elemente de diagnostic clinic:
Recunoasterea originii bronsice sau pulmonare a sangelui expulzat pe gura se bazeaza pe faptul ca
hemoragia este precedata de senzatie de caldura retrosternala si gdilare laringiana, se insoteste de
tuse iritativa, iar sangele expulzat este rosu, deschis, are aspect spumos-aerat si este amestecat, de
regula, cu sputa mucoasa sau purulenta.
Alte criterii de diagnostic sunt:
- antecedentele pulmonare sau cardiace , coexistenta unor semne obiective de afectare
bronhopulmonara sau cardiaca depistabile in conditii de imobilizare a bolnavului.
- Vin in sprijinul diagnosticului de hemoptizie: dispneea, cianoza, ralurile, sindromul pleural,
sindromul de condensare pulmonara, disfonia, uruitura diastolica mitrala, accentuarea zgomotului II
la baza.
Hemoptizia poate fi fulgeratoare, cu exanguinare si asfixie consecutiva.
Hemoptiziile mari si mijlocii determina paloare, anxietate, transpiratii, tahipnee, tahicardie, scaderea
tensiunii arteriale.Socul hipovolemic este rar.
Expulzarea sangelui se repeta, de regula, in prize tot mai mici in zilele urmatoare (coada
hemoptiziei).
Diagnostic diferential: hematemeza, epistaxisul, hemoragia de origine faringiana.
Este necesar sa diferentiem hemoptizia adevarata (la care sangele provine din plamani sau din caile
aeriene inferioare) de cazurile in care sangele provine din cavitatile nazale, faringe sau esofag, care
este aspirat si ulterior expectorat sub forma de hemoptizie (falsa hemoptizie). Sangele din hemoptizie

este rosu, aerat, si foarte putin coagulabil, ramanand lichid. Cantitatea poate fi mica si repetata sau
abundenta.
De regula, inaintea aparitiei hemoptiziei bolnavul are niste fenomene prodromale ca de exemplu
senzatie de caldura, cefalee, ameteala, jena respiratorie, tensiune toracica dureroasa, senzatie de
iritatie in regiunea laringiana (senzatie care duce la declansarea reflexului de tuse si aparitia
hemoptiziei).
Din punct de vedere clinic bolnavul prezinta paloare, anxietate, transpiratii reci, dispnee, tahipnee,
lipotimie (uneori), tahicardie, hipotensiune. Febra precede, coexista sau urmeaza hemoptiziei.
Hematemeza, spre deosebire de hemoptizie, este precedata de greturi si dureri epigastrice, se
insoteste de greturi, varsaturi, survine la bolnavi cu antecedente gastrice (ulcer peptic) sau hepatice
(ciroza).Sangele de origine digestiva este negru, macerat, amestecat cu mucus sau resturi
alimentare.Adesea hematemeza este urmata de scaune melenice.
Hemoragiile rinofaringiene si epistaxisul sunt diagnosticate prin examen local.
Cauzele hemoptiziei:
1.Tuberculoza pulmonara - este cea mai frecventa cauza care ne indica atat un fenomen de activitate a
procesului tuberculos cat o diseminare endobronsica.
2. Bronsiectazia, traumatisme toraco-pulmonare, cancerul pulmonar se manifesta prin spute
sanguinolente cotidiene sau hemoptizie masiva.
3.Chistul hidatic, abcesul pulmonar si gangrena pulmonara se manifesta prin hemoptizii frecvente,
adesea cu repetitie, uneori foarte grave.
4.Traheobronsite - au si ele adesea spute cu striuri sanguinolente.
5.Pneumonii - sputa sanguinolenta, ruginie-caramizie este unul din semnele patognomonice.
6.Gripa complicata cu traheita, bronsita sau bronhopneumonie.
7.Dilatatiile bronsice in special in supuratiile bronsice - sangereaza abundent.
8.Hemoptizia din edemul pulmonar acut - are aspect de serozitate roza sau de sange pur atunci cand
se rup varicele peribronsice ce rezulta din staza cronica pulmonara din stenoza mitrala.
9.Infarctul pulmonar - caracterizat prin hemoptizie fractionata, dispnee, junghi toracic etc.
10.Sindroamele hemoragipare (leucoze acute, insuficienta hepatica, intoxicatii acute)
11.Afectiuni cardiovasculare: hiperteniunea arteriala(prin rupturi ale arteriolelor
submucoase),valvulopatii (stenoza mitrala), EPA din insuficienta ventriculara stnga acuta, anevrism
aortic, hipertensiune pulmonara primitiva.
12.Teleangiectazie congenitala, gusa retrosternala (varice bronsice), periarterita nodoasa, prin ruptura
unui vas pulmonar arterionodos.
13.Boli autoimune: granulomatoza Wegener, sindrom Goodpasture.
14.Cauze medicamentoase: tratament anticoagulant oral sau injectabil
Conduita de urgenta:
Evolutia hemoptiziei este greu de prevazut, motiv pentru care se recomanda n toate cazurile repaus
la pat n pozitie de usoara ortopnee, ingerare de lichide reci, n cantitati mici si repetate, punga cu
gheata aplicata pe regiunea sternala sau asupra zonei presupus sangerande.
Se interzice vorbitul cu voce tare.
In hemoptiziile mari este necesara transfuzia de sange sau de substituenti macromoleculari .
Se administreaza medicatie antitusiva, hemostatica, sedativa, tranchilizanta.
Spitalizarea este necesara in toate cazurile de hemoptizii medii si mari precum si in acelea n care
diagnosticul etiologic nu este precizat.
In cazurile extreme este necesara toracotomia de urgenta pentru ligatura sau sutura vasului lezat.

Examinari de urgenta:
Pentru investigarea cauzei hemoptiziei trebuie coroborate datele obtinute n urma anamnezei si
examenului obiectiv cu rezultele investigatiilor paraclinice si imagistice (examen sputa, radiografie
pulmonara, CT, bronhoscopie).
Examenul sangelui expulzat este util pentru diferentierea hemoptiziei de hematemeza.Sangele de
provenienta bronhopulmonara are reactie alcalina si contine celule epiteliale, filamente de mucus si
microbi.
Examenul radiologic toracic efectuat la patul bolnavului poate fi decisiv pentru diagnosticul etiologic.
Gravitatea hemoragiei apreciata pe baza datelor clinice (puls, tensiune arteriala), se confirma prin
evidentierea semnelor umorale de anemie acuta si hemodilutie (scaderea nr. de hematii, a
hematocritului si hemoglobinemiei).
Leucocitoza poate indica o infectie bronhopulmonara acuta sau leucemia.
Tratament:
Oprirea hemoragiei si evitarea recidivelor se realizeaza prin masuri generale (imobilizare, dieta
hidrica), calmante ale tusei, hemostatice, transfuzie de sange.
Tratamentul general si cel hemostatic se completeaza cu tratament etiologic.
Administrarea tuberculostaticelor si a antibioticelor nu are caracter de urgenta.
Tratamentul chirurgical este indicat uneori de urgenta: traumatisme toracopulmonare , eroziuni
arteriale, varice bronsice, chist hidatic, tuberculoza pulmonara, cancer bronsic.
Terapia hemoptiziilor din sindroamele hemoragipare se face prin transfuzii de sange si mijloace
terapeutice etiopatogenetice.

CONDUITA DE URGEN N INTOXICAIA CU ALCOOL

Alcoolul este cel mai folosit drog.
Intoxicatia cu alcool apare la orice vrsta si are implicatii numeroase in mortalitatea de orice cauza:
crime, sinucideri, accidente rutiere etc.
Afectiunile care se confunda usor cu abuzul de alcool sunt:
- hipoglicemia,
- coma diabetica,
- traumatismele cerebrale,
- socul traumatic si alte intoxicatii.
Abuzul de substante
Nu spuneti :alt betivsub aceasta halena se poate ascunde o afectiune grava
acest drog poate declansa el insusi o anumita patologie.
Transportati pacientul ct mai repede la un spital, pentru a fi investigat de specialisti.
Simptomatologia intoxicatiilor cu alcool este asemanatoare, dar leziunile difera major in functie de
tipul de alcool ingerat.
Semne si simptome ale intoxicatiei cu alcool etilic:
alterarea starii de constienta pna la inconstienta
tulburari de comportament de la agitatie la delir
scaderea atentiei, a timpului de reactie
tulburari de vorbire
tulburari de echilibru
varsaturi
tulburari respiratorii prin scaderea amplitudinii si a frecventei respiratorii
tahicardie
CONDUITA DE URGEN:
- Evaluati scena,
- Monitorizati semnele vitale,
- Asigurati resuscitarea cardiorespiratorie de baza daca este cazul,
- Protejati victima de potentiale leziuni secundare,
- Daca persoana intoxicata este comatoasa se transporta in Pozitie laterala de siguranta.
- Administrati Oxigen,
- Abord venos i instituirea perfuziei cu soluie de glucoz 10%,
- Administrarea medicaiei la indicaia medicului ( vitamina B1, B6),
-Transportati victima de urgenta la spital.
Incercati sa nu-i clasificati drept o alta supradoza; in spatele acesteia poate dezvolta o afectiune
grava.

PRIMUL AJUTOR N CRIZA DE ASTM BRONIC

DEFINIIE:
Astmul bronsic este o boala cronica caracterizata printr-o hiperreactivitate a cailor respiratorii la
diversi stimuli; in functie de mecanismul declansator poate fi astm bronsic extrinsec (alergic) sau
astm bronsic intrinsec (infectios). Bolnavii care sufera de astm bronsic pot avea de la perioade
complet asimptomatice pana la simptome severe zilnice.
O criza de astm bronsic se caracterizeaza prin:
- simptomele care anunta o criza: rinoree, stranut, cefalee, lacrimare, tuse seaca iritativa
- apare dispnee, tuse seaca iritativa, agitatie, transpiratii - care trezesc bolnavul din somn
- dispneea devine paroxistica, expirul suierator (whhezing), bolnavul sta in sezut sau in fata geamului
(nu sta culcat), este agitat, cianotic
- la sfasitul crizei tusea devine productiva cu expectoratie alba-vascoasa, aerata si apare poliurie
(urineaza mult).
- dureaza approximativ 1-2 ore.
SIMPTOMATOLOGIE:
Crizele de astm bronic sunt definite de crize paroxistice de dispnee bradipneic expiratorie, nsoite
de wheezing, mai mult sau mai puin severe, care cedez spontan sau medicamentos. Tusea este
chinuitoare, cu expectoraie aderent, perlat, greu de exprimat.
Criza de astm bronic alergic tipic:
- apare de obicei n a doua jumtate a nopii, de obicei brutal, cu dispnee i anxietate marcat;
- alteori este anunat de prodroame (strnut, rinoree, lcrimare, prurit al pleoapelor, cefalee).
Dispneea este bradipneic expiratorie, cu expir prelungit, respitraie uiertoare (wheezig). Criza se
termin n cteva minute sau ore, spontan sau sub influena tratamentului.
Examenul fizic
- Bolnavul rmne imobilizat la pat sau alearg la fereastr, datorit lipsei de aer. De obicei st n
poziie eznd (ortopnee), cu capul pe spate i sprijinit n mini, ochii injectai, nrile dilatate,
jugulare turgescente, i folosete muschii respiratori accesori. Faciesul exprim sete de aer:
exoftalmie, gur ntrededschis;
- Tegument palid-cenuiu, acoperit de transpiraii reci;
- Hipersonoritate pulmonar: ralurin sibilante i ronflante;
n funcie de severitatea crizei, se pot ntlni:
- polipnee bradipneic inspiratorie
- wheezing

- anxietate cu sete de aer

- torace hiperinflat cu orizontalizarea coastelor, fixat n
inspir
- hipersonoritate la percuie
- murmur vezicular diminuat i expir prelungit
- raluri sibilante, disemintate pe ambele arii pulmonre
- +/- cianoz,
- bradicardie

Primul ajutor n criza de astm bronsic:

- verificarea strii de contien;
- eliminarea factorului declansator daca este vorba despre unul alergic;
- poziie eznd pentru a-i favoriza respiraia;
- oxigenoterapie oxigenul se administreaz umidificat cu debit de 6-8 l/min;
- verificarea funciilor vitale (respiraie, circulaie);
- administrarea medicatiei antiasmatice, cu durata scurta de actiune (spray, aerosol);
- abord venos i instituire medicaiei: miofilin (bronhodilatator), HHC;
Bolnavii astmatici au un plan terapeutic stabilit impreuna cu medicul lor curant, care cuprinde atat
tratamentul de fond (administrat zilnic) cat si tratamentul necesar in timpul unei crize de astm
bronsic.
Daca criza dureaza mai mult de 1-2 ore, daca simptomele nu cedeaza la medicatia antiasmatica sau
daca starea bolnavului se agraveaza, apare bradicardie, hipotensiune, cianoza, astenie marcata trebuie
solicitat ajutor medical de urgenta.

PRIMUL AJUTOR N COLICA RENAL

Definitie: este un sindrom dureros acut paroxistic provocat de un spasm al cailor urinare superioare
cu iradiere uretero-vezico-genital.
Etiologie: Litiaza renala, Pielonefrita, tumori renale.
Manifestari cinice:
-durere intensa de tip colicativ localizata n regiunea lombara unilateral cu iradiere dea lungul
ureterului spre organele genitale externe si radacina coapsei; durerea e intensificata de miscare;
-tenesme vezicale (senzatia de a urina) polakiurie, hematurie, disurie pn la anurie sau retentie de
urina;
-greturi si varsaturi pe cale reflexa datorita durerii, anxietate, neliniste, agitatie, transpiratii,
tahicardie, hTA pana la soc traumatic.
- durata colicii de la cateva min la 2-6ore
Conduita de urgenta:
- asigurarea confortului fizic i psihic (se asigura repaus la pat);
- explicm necesitatea efecturii tehnicilor i obinem consimmntul pacientului;
- monitorizarea FV;
- abord venos cu instituirea unei soluii perfuzabile pentru combaterea ocului;
- se administreaza antispastice, analgezice, antiemetice si antitermice parenteral, la indicaia
medicului;
- se aplica caldura pe zonele dureroase;
- reevaluarea FV dup administrarea medicaiei.

COMA DIABETICA SI COMA HIPOGLICEMICA(come de origine extracraniana)

COMA DIABETICA

COMA HIPOGLICEMICA

Cauze:-nerespectarea dietei
-doza insuf de insulina
-diferite infectii,tulb gastro-intestinale
-boli intercurente

Cauze:-alimentare insuficienta
-supradozare de insulina
-eforturi fizice mari

Debut:-lent-mai multe zile

Debut:brusc,sau la cateva ore dupa adm insulinei

Evolutia simptomelor:-poliurie
-polidipsie
-uscaciunea gurii
-greata,varsaturi
-astenie,somnolenta,coma
-resp Kussmaul

Evolutia simptomelor-anxietate,neliniste
-transpiratii,palpitatii
-senzatie de foame
-cefalee,diplopie
-dezorientare psihica
-agitatie psihomotorie
-convulsii tonico-cronice
-pierderea cunostintei

Stare clinica:-tegumente uscate,hiperemie

-limba uscata,crapata
-hT.A
-hipo si areflexia
-halena acetonica-dezhidratare

Stare clinica:-tegument palid,umed

-T.A normala sau crescuta
-pupile dilatate
-reflexe osteoteninoase accentuate
-Babinschi pozitiv bilateral

ANGINA PECTORALA
ANGINA PECTORAL este un sindrom clinic care tradeaza o suferinta miocardica datorita unui
dezechilibru intre necesitatea de oxigen a muschiului inimii si aportul coronarian.
SE CARACTERIZEAZA PRIN:
-crize dureroase paroxistice localizate de cele mai multe ori in spatele sternului cu iradieri in cazuri
tipice in umarul st.pana la ultimile 2 degete.
-criza dureroasa apare dupa:-efort ,
-emotii
-mese copioase
-dureaza 2-3 min ,pana la 10-15 min si dispare spontan sau la adm de Nitrogligerina sublingual
CAUZE:
-ateroscreloza coronariana
-cardiopatii valvulare
-stenoza aortica si mitrala
-coronarita reumatismala
CAUZE FAVORIZANTE:
-diabet zaharat
-H.T.A
-tulburari de ritm
-boli abdominale -litiaza biliara
-ulcer gastric
-boli abdominale
-administrarea de medicamente
-tabagismul
ALTE CAUZE:
-efort fizic
-frigul
-H.T.A
-colesterolul
-stresul
SIMPTOME:
a)durerea
Caracteristici:-localizata retrosternal
-iradiaza in umarul st,bratul stang
-dureaza 2-3 min pana la 15 min

-proba terapeutica cu Nitroglicerina-daca durerea nu trece in 2-3 min este un semn

clinic major,nu trece =>INFARCT
-anxietate
-panica
-senzatia de moarte iminenta

CONDUITA DE URGENTA:
-repaos
-evitarea efortului
-adm de Nitroglicerina 0,5 ml sublingual
-ex.paraclinice-EKG
-recoltarea probelor biologice
TRATAMENTUL DE DURATA:
-dieta cu evitarea alimentatiei grase
-reducerea consumului de alcool,tutun,cafea
-indepartarea stresului
-instituirea antidotului fizic
-adm medicatiei antianginoase conform recomandarii medicului
TRATAMENTUL MEDICAL:
-este o terapie de urgenta datorita durerii severe si posibilitatii evolutiei crizei anginoase catre IMA
impune caracterul de urgenta al afectiunii

OCLUZIA INTESTINALA
DEFINIIE:
Prin ocluzie se intelege oprirea completa si persistenta a tranzitului intestinal si, in consecinta,
imposibilitatea evacuarii de mat fecale si gaze. Se constituie un sindrom de abdomen acut.
Clasificare:
- Ocluzie mecanica -oprirea tranzitului poate fi din motivul unui obstacol mecanic situat oriunde in
intestinul subtire / gros (tumora);
- Ocluzie dinamica /functionala -datorata unei tulburari functionale a motilitatii intestinale, fie prin
exagerarea contracturii musculaturii peretelui intestinal, fie printr-o pareza /paraplegie a acestuia.
Cauze :
-ocluzia mecanica :
tumori;
stenoze inflamatorii sau proces tuberculos intestinal;
invaginatii intestinale;
torsiuni / rasuciri;
bride (neoformatiuni) in urma unor operatii;
diferite hernii.
-ocluzia dinamica:
afectiuni abdominale (inflamatii, peritonite, pancreatita acuta, infarct mezenteric);
afectiuni ale SNC (traum craniene, medulare, boli neuropsihice);
intoxicatii (uremice, profesionale, toxicomanii);
boli ale toracelui(traum, embolii pulm, IMA, boli ale org retroperitoneale, ale ap genital tumori).
Simptomatologie:
-durerea abdominal - apare brusc, la locul leziunii, apoi este difuza;
- daca in plin sindrom ocluziv durerile dispar, este semn ca musculatura a
obosit, survin complicatii grave, gangrena - perforarea ansei intestinale - peritonita;
-varsatura;
-intreruperea tranzitului intestinal;
-distensia abd, meteorism;
-barborismele (clapotaj abdominal);
-semnele generale lipsesc in prima faza a ocluziei, progresiv, starea generala se altereaza, TA scade,
se instaleaza socul - exitus .
CONDUITA DE URGENTA
internarea de urgenta la orice suspiciune de ocluzie intestinala;

se instaleaza o sonda nazo-gastrica de aspiratie pt a evita staza;

primele masuri pt combaterea socului - perfuziile;
nu se adm opiacee, nu se adm nimic per oral, purgativele sunt interzise.
* In spital:
-ex de urgenta: ionograma, RA, azotemia, leucocite;
-reechilibrare h-e;
-tratament chirurgical de urgenta si ingrijiri postoperatorii.

TEHNICA EFECTURII PERFUZIEI

Perfuzia intravenoas
Definiie: reprezint introducerea pe cale parenteral pictur cu pictur a unor substane
medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitic i volemic a organismului.
Scop:
- hidratarea i mineralizarea organismului;
-administrarea medicamentelor la care se urmrete efectul prelungit;
-depurativ, dilund i favoriznd excreia din organism a produilor toxici;
-completarea proteinelor sau a unor componente;
-alimentarea pe cale parenteral
Materiale:
- dezinfectante: alcool iodat, mnui-pentru puncia venoas: garou, ac de puncie/branul, perfuzor,
soluie de perfuzat,comprese sterile, 1-2 seringi, romplast.
Pregtirea pacientului:
- psihic: se informeaz pacientul asupra scopului punciei
- fizic: pentru puncia de la venele braului i amtebr se informeaz pacientul asuprascopului puncieifizic: pentru puncia de la venele braului i antebraului
Se aeaz pacientul ntr-o poziie confortabil att pentru el ct i pentru asistent(decubit dorsal)
Se examineaz calitatea i starea venelor, se aeaz braul pe perni i muama nabducie i
extensie maxim.
Tehnica de lucru:
Execuia: splare pe mini, mbrcare mnui sterile-se pregtete soluia de perfuzat: se desface
perfuzorul i se ncheie prestubul, semonteaz la soluia de perfuzat i se las lichidul s circule prin
tub pentru ndeprtareaaerului.
- se alege vena, se aplic garoul, se dezinfecteaz locul de la centru n afar. Se introduceacul sau
branula n ven, se scoate garoul, se ataeaz tuburile, se deschide prestubul i sefixeaz rata de flux
la 60 picturi/min (de obicei)-administrarea unei perfuzii se termin cnd n pung sau n flacon au
mai rmas 10 mlsoluie.-se menine locul de perfuzie (branula) acoperindu-se cu comprese sterile.Se
schimb pansamentul la 24 ore i se inspecteaz zona pentru a depista oeventual inflamaie.-la
sfritul perfuziei se exercit o presiune asupra venei cu 1 tampon i se retrage acul ndirecia axului
venei. Se aeaz pacientul comod.
Accidente:

- hiperhidratarea se combate prin reducerea ritmului sau prin ntreruperea perfuziei;-embolia gazoaz
prin ptrunderea aerului n ven;-revrsarea lichidului n esuturi perivenoase care pot da natere la
flebite sau necrozatesuturilor;-coagularea sngelui pe ac sau canul.

NGRIJIREA UNEI PLGI - PANSAMENTE I BANDAJE

Definiii:
Pansamentul reprezinta totalitatea mijloacelor si metodelor care realizeaza protectia unui tesut sau
organ fata de actiunea agresiva a diversilor agenti.
Pansamentul este reprezentat de o bucata de tifon care se aplica pe o plaga, cu scopul de a preveni
contaminarea sau de a opri sangerarea. Ideal, pansamentul este realizat din tifon steril, insa in lipsa
acestuia se poate utiliza orice material textil, cu conditia sa fie curat.
Bandajul este fasa (in lipsa acesteia orice alt material) cu care se fixeaza pansamentul la nivelul
plagii.
Bandajul - Fasa reprezinta o banda de tifon, pnza sau tesatura elastica, de latime si lungime diferita
n functie de regiunea pe care o acopera si ntinderea pansamentului. n general, latimea unei fesi
trebuie sa fie aproximativ egala cu diametrul regiunii pe care o nfasa (5-20 cm).
Inainte de aplicarea unui pansament, se face toaleta si dezinfectia tegumentelor din jurul plagii si apoi
a plagii; se vor indeparta corpii straini superficiali (nu si corpii straini penetranti).
Obiective:
Conditiile unui bun pansament:
sa fie facut n Conditii Aseptice;
sa fie Absorbant;
sa fie Protector;
sa nu fie Dureros;
sa fie Schimbat la timp.
Indicaii
a. Indicatiile unui Pansament sunt:
PANSAMENT PROTECTOR: pe plagi care nu secreta si nu sunt drenate
PANSAMENT ABSORBANT: pe plagi drenate sau secretante 20
PANSAMENT COMPRESIV:
pe plagi sngernde (scop hemostatic),
pentru imobilizarea unei regiuni,
pentru reducerea unei cavitati superficiale dupa punctionare;
se realizeaza fixare cu fesi n cadrul unui bandaj;
PANSAMENT OCLUZIV: pentru plagi nsotite de leziuni osoase (acoperire a plagii cu comprese si
vata, peste care se aplica un aparat gipsat).
PANSAMENT UMED (priessnitz alcoolizat, cloraminat).

b. Indicatii unui Bandaj sunt:

fixare a pansamentului n regiuni n care plasturele adeziv nu si atinge scopul (extremitati, regiune
cefalica, plagi periarticulare);
fixarea pansamentelor unor plagi situate n regiuni supuse traumatismelor n timpul activitatii
(mna, picior);
efectuarea unui pansament compresiv;
imobilizare temporara a unor traumatisme ale membrelor (entorse, luxatii, fracturi).
Principii de Efectuare a unui BANDAJ:
punctul de plecare si de terminare trebuie sa fie la distanta de plaga;
la membre, nfasarea se ncepe de obicei de la extremitate spre radacina (n sensul circulatiei de
ntoarcere); la mna, picior se ncepe dinspre proximal spre distal (prin benzi de fixare);
sa acopere n ntregime pansamentul;
sa fie elastica (sa nu jeneze circulatia) - pe traiectul vaselor mari se aseaza peste un strat de vata;
sa nu produca dureri (zonele iritate, nervii sa nu fie comprimate exagerat) sa permita miscarile
articulatiilor peste care trece.
Tehnica
Materiale necesare:
1. Substante antiseptice - realizeaza curatirea si dezinfectia plagii si a tegumentelor din jur:
alcool
tinctura de iod
apa oxigenata
cloramina
betadina
acid boric
2. Materiale care realizeaza protectia plagii trebuie sa fie usoare, sa nu fie iritante pentru tegumente,
sa se poata steriliza, sa aiba putere absorbanta, sa se opuna patrunderii germenilor din afara, sa
realizeze o compresiune elastica a plagii:
comprese din tifon (pnza rara de bumbac): capacitate de absorbtie mai mica dect a vatei;
vata hidrofila (bumbac prelucrat si degresat)
3. Mijloace de fixare:
galifix (mastisol) - solutie de colofoniu
leucoplast (se aplica pe tegument ras si degresat; este impermeabil pentru aer);
bandaj - realizeaza nfasarea chirurgicala
4. Instrumentar chirurgicale pense, foarfece
5. Alte materiale:
benzina, neofalina, acetona: realizeaza degresarea tegumentului (necesare pentru ndepartarea
galifix-ului de pe tegument);
unguente: protectia tegumentelor din jurul unei plagi secretante cutaden, dermazin, jecolan,
jecozinc, tetraciclina.
mesa - banda sterila de tifon utilizata cel mai frecvent n scop hemostatic, dar si pentru a permite
eliminarea secretiilor dintr-o plaga sau cavitate n care este introdusa mesa;
aleze - bucati mari de pnza, inextensibila, cu rol de a solidariza o regiune operatorii (plaga
operatorie abdominala mare la pacient obez)
TIMPII DE EFECTUARE A UNUI PANSAMENT:
1) pregatirea medicului pentru pansament (manusi sterile, servire de catre asistenta cu instrumentele
necesare);
2) dezlipirea vechiului pansament, ndepartarea vechiului pansament (cu blndete, eventual dupa
umezire cu apa oxigenata, cloramina

3) curatirea si dezinfectarea tegumentelor din jurul plagii, centrifug cu un tampon de vata sterila
mbibat cu alcool, iod
4) tratamentul plagii - n functie de natura sa si momentul evolutiei:
- plagi operatorii cu evolutie aseptica: nu necesita tratament special, n afara de scoaterea tuburilor de
dren, a firelor sau agrafelor;
- plagi secretante: necesita curatire (spalare cu solutie antiseptica, excizie a tesuturilor mortificate),
- evacuare a colectiilor (seroame, hematoame): scoatere a 1-2 fire sau deschiderea plagii cu un stilet
butonat sau o pensa
- colectii purulente:
deschidere larga,
spalarea si
drenarea plagii
- plagi accidentale:
curatare de resturi vestimentare sau telurice,
debridare,
regularizare,
lavaj antiseptic,
eventual suturare;
5) protectia plagii: stratul de comprese trebuie sa depaseasca marginile plagii, iar grosimea sa nu fie
mai mare de 1-2 comprese (pentru a realiza o buna capilaritate);
6) fixarea pansamentului: galifix, leucoplast, fesi.
Tehnica efectuarii unui bandaj:
membrul sau regiunea care urmeaza a fi bandajata se aseaza in pozitia care va trebui mentinuta dupa
pansament
rola de tifon se tine cu mana dreapta iar capatul liber cu mana stanga si se bandajeaza de la stanga la
dreapta (in sensul acelor de ceasornic) si de jos in sus, fara a se desfasura tifonul in aer
se incepe bandajarea cu 2-3 ture de fasa suprapuse pentru fixare, iar apoi se vor aplica ture de fasa
de jos in sus, fiecare tura acoperind jumatatea de fasa anterioara
se termina tot prin 2-3 ture de fasa de fixare; fixarea se realizeaza astfel deasupra si dedesubtul
plagii, niciodata pe plaga; de asemenea legarea bandajului la final nu se face in dreptul plagii
daca nu este necesara realizarea hemostazei bandajul nu trebuie sa fie foarte strans.
Tipuri de bandaje:
1. BANDAJUL CIRCULAR:
- se aplica cateva ture de fasa circular, la nivelul zonei afectate;
- acest tip de bandaj se utilizeaza si la realizarea hemostazei
2. BANDAJUL INCRUCISAT sau in forma de "8":
- se aplica 1-2 ture circulare iar apoi urmatoarele ture de fasa se aplica oblic, in forma cifrei 8, dand
in final aspectul de "Spic de Grau";
- este utilizat pentru bandajarea articulatiilor, regiunii occipitale, gatului, antebratului, pieptului
3. BANDAJUL IN FORMA DE SPIRALA:
- se incepe cu 2-3 ture de fixare apoi sub forma de spirala, cu acoperirea turei precedente la 2/3;
- se foloseste la traumatismele cutiei toracice, abdomenului, mainilor, picioarelor, degetelor.
4. PANSAMENTUL CU CORNISOR:
- cornisorul este o bucata de fasa sau panza in forma triunghiulara, care se poate folosi si la
imobilizarea membrului superior in cazul fracturilor;
- se foloseste la bandajarea minilor, picioarelor, corpului
5. PANSAMENTUL TORACELUI SAU ABDOMENULUI:
- se aplica pe peretele abdominal sau toracic pansamente de dimensiuni mai mari decat plaga, care se
fixeaza cu ajutorul unor benzi de leucoplast pe patru laturi ca o rama de tablou;

- daca este vorba de o plaga toracica penetranta se va fixa doar cu pe trei laturi, a patra ramanand
nefixata pentru a functiona ca o supapa;
- in cazul plagilor abdominale eviscerate se va folosi pansament umed
6. CAPELINA:
- este bandajul clasic al capului, care se realizeaza cu fasa, incepand cu 2 ture circulare trecute pe
frunte, deasupra sprancenelor si pavilioanelor urechii, dupa care se trece succesiv dinspre radacina
nasului si spre ceafa, de mai multe ori, pana cand acopera tot capul;
- la sfarsit capetele feselor se fixeaza cu cateva ture circulare.
7. PANSAMENT TIP "HIPOCRAT":
- se aplica o banda de tifon de aproximativ 1 m. pe cap, astfel incat capetele sa treaca inaintea
pavilioanelor urechilor si sunt tinute suspendate;
- cu un alt tifon se efectueaza 2-3 24 ture circulare de fixare fronto-occipitale;
- ajungand pana la banda 1 de tifon, tensionat se face o tura in jurul ei si se indreapta tifonul 2 la
regiunea opusa, pana cand se acopera uniform tot capul; capatul fasiei se fixeaza de banda de tifon
terminata, iar capetele tinute in jos, se leaga sub barbie.
8. PANSAMENTUL DE TIP "CAPASTRU":
- se fac 2-3 ture de fixare in jurul capului cu tifonul, apoi se trece la regiunea occipitala, si se fac
cateva ture mandibula-gat-occipital;
- de la mandibula se infasoara apoi in sus, vertical spre cap, pe linga ureche, regiunea parietala, se
trece tifonul peste cap si coboara in jos spre mandibula, trecand pe sub ea inapoi spre regiunea
occipitala, la spate;
- de la regiunea occipitala, pe la spatele urechii tifonul revine la cap, facand din nou 2-3 ture
orizontale de fixare pe frunte;
- toata procedura se repeta 2-3 ori, sau pana cand nu se termina tifonul
9. Aplicarea Pansamentului pe Nas, Barbie si toata Fata, de tip "PRASTIE":
- tifonul cu o lungime de 60-70 cm si o latime ce acopera toata suprafata necesara, se despica la
ambele capete, prin mijloc, astfel incat sa ramana la mijloc o bucata intreaga de 10-15 cm lungime,
care se va aplica pe locul lezat;
- pe plaga se aplica o fasa sterila, se acopera cu bucata netaiata de tifon si capetele de sus se leaga la
spate la ceafa, iar capetele de jos - la spate pe varful capului, in asa mod ca sa nu alunece in jos
10. PANSAMENT PE OCHI:
- ochiul drept:
se fac 2 ture de fixare in jurul capului, pe frunte, prin regiunile fronto-occipitala, impotriva acelor de
ceasornic (pentru ochiul drept);
din spate se coboara tura in jos si se trece sub pavilionul urechii peste obraz si ochiul drept;
apoi iar se efectueaza o tura de sustinere in jurul capului si se repeta turul precedent
- ochiul stang: in caz de aplicare pe ochiul stang directia turelor este inversa - dupa acele de ceasornic
- ambii ochi: in caz de aplicare pe ambii ochi, se randuiesc turele de pansament mai intai pe ochiul
drept apoi pe cel stang.

ANALIZE MEDICALE

Analize hematologie - hemogram, coagulare

HEMOLEUCOGRAMA - valori normale:
Eritrocite
Brbati: 4 700 000-6 100 000 /mm3
Femei: 4 200 000-5 400 000 /mm3
Nou-nscui: 4 800 000-7 100 000 /mm3
Hematocrit
Brbati: 42-52%
Femei: 37-47%
Hemoglobina
Brbati: 14-18 g/dl
Femei: 12-16 g/dl
Leucocite: 5 000-10 000 /mm3, dintre care granulocite i agranulocite
Neutrofile 2 500-8 000 /mm3
Eozinofile 50-500 /mm3
Bazofile 25-100 /mm3
Limfocite: 1 000-4 000 /mm3
Monocite: 100-700 /mm3
Trombocite: 150 000-400 000 /mm3
ERITROCITE
Valori sczute: hemoragie, hemoliza, anemie, hemoglobinopatie, talasemie,
sferocitoza, siclemie, splenomegalie secundara, leucemie, mielom multiplu,
chimioterapie.
Valori crescute: policitemia vera, boala cardiaca congenitala, BPOC severa, cord
pulmonar, fibroza pulmonara, altitudine nalta, stres.

HEMATOCRIT
Valori sczute: sarcina, anemie, hemoragie, hemoliza, deficit de fier, hemoglobinopatie,
insuficienta medulara, leucemie.
Valori crescute: policitemia vera, eritrocitoza, deshidratare severa, diaree severa,
arsuri, boli cardiace congenitale, BPOC.
HEMOGLOBINA
Valori sczute: anemie, hemoragie, hemoglobinopatii, splenomegalie, afectiuni renale,
neoplasme, malnutritie.
Valori crescute: policitemia vera, hemoconcentratie, arsuri severe, deshidratare,
altitudini nalte, boli cardiace congenitale, BPOC.
LEUCOCITE
Valori sczute: febra tifoida, febra paratifoida, gripa, rujeola, rubeola, hepatita acuta,
boli la nivelul organelor hematopoetice, septicemie, boala de iradiere.
Valori crescute: stres, sarcina, menstruatie, efort fizic intens, infectii (cu exceptia febrei
tifoide si febrei paratifoide), necroza tisulara, tumori, interventii chirurgicale,
hemoragii mari, hemoliza, uremie crescuta, coma diabetica, guta, leucemie ,
medicamente (acid acetilsalicilic, adrenalina, corticosteroizi, heparina, triamteren).
NEUTROFILE
Valori sczute: infectii bacteriene/virale severe, anemie aplastica, LES, mononucleoza,
medicamente mielotoxice, radioterapie.
Valori crescute: stres, efort fizic intens, afectiuni inflamatorii, infectii, neoplasme,
hemoragie/hemoliza, eclampsie, infarct miocardic acut.

LIMFOCITE
Valori sczute: administrare de glucocorticoizi sau antineoplazice, sepsis,
arsuri, boala Hodgkin, boala Gaucher, purpura trombocitopenica idiopatica,
hipersplenism, reactie transfuzionala.
Valori crescute: infectii virale sau bacteriene, leucemie limfocitara, limfoame
maligne, mielom multiplu, iradiere.
FIBRINOGEN
Valori normale: 200-400 mg/dl

Valori sczute: malnutritie, afectiuni hepatice, deficit congenital de fibrinogen.

Valori crescute: sarcina, inflamatii/infectii acute, neoplasme, necroza tisulara.

VSH (viteza de sedimentare a hematiilor)

Valori normale:

Barbati: 1-10 mm/1 h, 7-15 mm/2 h

Femei: 2-12 mm/1 h, 12-20 mm/2 h

Valori scazute: siclemie, sferocitoza, hipofibrinogenemie, policitemia vera.

Valori crescute: menstruatie, sarcina, infectii bacteriene, boli inflamatorii,

hiperfibrinogenemie, septicemie, neoplasm, insuficienta renala cronica, anemie
severa, boli de colagen, trombembolism pulmonar, intoxicatii cu metale grele.
TIMPUL DE COAGULARE (TC)
Valori normale: 8-10 minute
Valori crescute: deficit de factori ai coagularii (cu exceptia factorului XII),
insuficienta hepatica, coagulopatie de consum, medicamente anticoagulante (de tip
heparinic, cumarinic sau warfarinic) si fibrinolitice (urokinaza, streptokinaza).
TIMPUL HOWELL
Valori normale: 2 minute
Valori crescute: vezi Timp de coagulare (TC)
Observatii: Reprezinta principalul test pentru monitorizarea tratamentului cu
heparina.
TIMPUL QUICK (PT- timp de protrombina)
Valori normale: 13-15 secunde
Valori crescute: deficit congenital de factori ai coagularii, deficit de vitamina
K, hepatita, ciroza, administrare de cumarinice, intoxicatie cu salicilati, coagulare
intravasculara diseminata.
TIMPUL DE SANGERARE (TS)
Valori normale:

1-4 minute (lobul urechii)

8-10 minute (antebrat)

Valori crescute: trombocitopenie, hipersplenism, boala von Willebrand,

trombastenie Glanzmann, deficit de factori ai coagularii, fragilitate capilara,
coagulare intravasculara diseminata.
Mai multe despre interpretarea testelor de coagulare gsii aici.

2. Analize biochimie

ACIDUL URIC
Valori normale: 2.0 - 8.5 mg/dl sau 120 - 510 mol/l
Valori scazute: medicamente (alopurinol, chimioterapice, corticosteroizi,
probenecid, salicilati, warfarina), secretie inadecvata de hormon antidiuretic,
hemocromatoza, boli hepatice, boala Wilson, sindrom Fanconi.
Valori crescute: guta, deshidratare, insuficienta renala cronica, diuretice
tiazidice, diabet zaharat, alcoolism, leucemie, limfom, mielom multiplu, boli
mieloproliferative, radioterapie, anemie hemolitica, dieta bogata n nucleoproteine,
malnutritie, policitemia vera, diabet insipid, intoxicaie cu plumb.
ALBUMINA
Valori normale: 3.4 - 5.6 g/dl
Valori scazute: hiperhidratare, malnutritie, hepatita, ciroza, insuficienta
hepatica, sindrom nefrotic, glomerulonefrita cronica, enteropatii cu pierdere de

proteine ( boala Crohn, colita ulcerativa, boala Whipple), sarcina, arsuri severe,
malabsorbtie,disproteinemie idiopatica familiala.
Valori crescute: deshidratare.

AMILAZA SERIC
Valori normale: 30 - 220 U/l

Valori scazute: pancreatita cronica, insuficienta hepatica, hepatita.

Valori crescute: pancreatita acuta, colecistita acuta, obstructie canal cistic,
cancer pancreatic, ocluzie intestinala, infarct intestinal, peritonita, apendicita acuta,
sarcina, sarcina extrauterina, ruptura de chist ovarian, oreion, traumatism de glande
salivare sau de pancreas, infarct pulmonar, arsuri, cetoacidoza diabetica,
insuficienta renala, alcoolism acut, macroamilazemie, medicamente (acid
acetilsalicilic, contraceptive orale, corticosteroizi, diuretice tiazidice, morfina),
ciroza.
ALT , TGP, GPT (glutamic-piruvat transferaza serica, alanil aminotransferaza)
Valori normale: 4 - 21 U/l
Valori crescute: hepatita, ciroza hepatica, insuficienta hepatica, necroza
hepatica, staza hepatica, colestaza, cancer hepatic, obstructie biliara, pancreatita
acuta, medicamente (acid acetilsalicilic, aldomet, alopurinol, antibiotice,
contraceptive orale, fenitoina, heparina, izoniazida), insuficienta cardiaca
congestiva, afectarea musculaturii scheletice, mononucleoza infectioasa, soc,
infarct miocardic acut, miocardita.
Citete i articolele despre creterea transaminazelor i analize pentru evaluarea
funciei ficatului.

AST, TGO,
GOT (glutamic-oxaloacetic
aminotransferaza)
Valori normale: 22 - 47 U/l

transaminaza

serica,

aspartat

Valori crescute: infarct miocardic acut, hepatita, staza hepatica, necroza

hepatica, colestaza, ciroza, obstructie biliara, miocardita, insuficienta cardiaca
congestiva, embolism pulmonar, infarct pulmonar, pancreatita acuta, afectarea
musculaturii scheletice, arsuri, anemie hemolitica, medicamente (acetaminofen,
antihipertensive, contraceptive orale, digitala, izoniazida, opiacee, verapamil),
mononucleoza infectioasa.
Citete i articolele despre creterea transaminazelor i analize pentru evaluarea
funciei ficatului.
BILIRUBINA TOTAL
Valori normale: 0.3 - 1.0 mg/dl sau 5.1 - 17 mol/l
Valori crescute: hepatita, obstructie biliara, colestaza, cancer hepatic primar,
metastaze hepatice, pancreatita, ciroza, ficat de staza, sepsis, medicamente
(alopurinol, antibiotice, cloramfenicol, clorpromazin, contraceptive orale, halotan,
indometacin,
izoniazida,
metildopa,
steroizi,
sulfonamide,
tolbutamida),
mononucleoza infectioasa, insuficienta hepatica, ictere ereditare.
Observatii: Icterul devine vizibil la valori peste 2.5-3.0 mg/dl

BILIRUBINA DIRECT (conjugata)

Valori normale: 0.1-0.3 mg/dl sau 1.7-5.1 mol/l
Valori crescute: obstructie biliara, metastaze hepatice, hepatom, cancer
pancreatic, ampulom, colangiocarcinom, pancreatita, hepatita, sepsis, ciroza,
sindrom Dubin Johnson, sindrom Rotor, boala Wilson.
BILIRUBINA INDIRECTA (neconjugata)
Valori normale: 0.2-0.8 mg/dl sau 3.4-12 mol/l
Valori crescute: hemoliza, transfuzii, anemie hemolitica, anemie pernicioasa,
siclemie, hematom n resorbtie, hepatita, ciroza, sepsis, insuficienta hepatica,
sindrom Gilbert, sindrom Crigler - Najjar.
CALCIU
Valori normale: 8.5-10.5 mg/dl
Valori scazute: hipovitaminoza D, hipoparatiroidism, tetanii, insuficienta
renala, rahitism, osteomalacie.
Valori crescute: hipervitaminoza D, hiperparatiroidism, nefropatii cronice.
CLOR

Valori normale: 90-106 mEq/l

Valori scazute: hidratare n exces, hiperaldosteronism, sindrom de secretie
inadecvata de hormon antidiuretic, varsaturi, arsuri, alcaloza metabolica,
hiperkaliemie, medicamente (corticosteroizi, diuretice de ansa si tiazidice,
triamteren).
Valori crescute: deshidratare, acidoza tubulara renala, hiperpnee, alcaloza
metabolica, aport salin crescut, medicamente (acetazolamida, antiinflamatoare
nesteroidiene, estrogeni, metildopa)
COLESTEROL TOTAL
Valori normale ale colesterolului total:

preferabil sa aiba valori mai mici de 200 mg/dl

risc moderat la valori cuprinse ntre 200 si 240 mg/dl

risc crescut cnd colesterolul depaseste 240 mg/dl

Valori scazute: malnutritie, hipertiroidism, boli hepatice, insuficienta hepatica,

mielom multiplu, malabsorbtie, anemie hemolitica, medicamente (alopurinol,
cholestiramina, colchicina, izoniazida, niacina)
Valori crescute: hipercolesterolemie, diabet zaharat, hipotiroidism, infarct
miocardic acut, trimestrul al treilea de sarcina, afectiuni biliare, colestaza, obstructie
biliara, sindrom nefrotic, dieta bogata n colesterol, sedentarism, obezitate,
hipercolesterolemie familiala, hiperlipoproteinemii, medicamente (contraceptive
orale, fenitoina, fenotiazide, steroizi)
Observatii: Factorii de risc pentru boala coronariana sunt reprezentati de vrsta
(barbati > 44, femei > 54), fumat, hipertensiune arteriala, diabet, antecedente
familiale, HDL < 35 mg/dl, raportul Colesterol / HDL > 4.5.

HDL colesterolul
n funcie de valorile HDL-C, pacientul este ncadrat ca risc cardiac sczut la valori
ale HDL colesterolului peste 45 mg/dl i risc cardiac crescut cnd HDL colesterolul
este sub 35 mg/dl.
Valori scazute: fumat, sedentarism, obezitate, insuficienta renala, diabet, beta
blocante.
Valori crescute: sport regulat, aport moderat de alcool, niacina.

LDL colesterolul
preferabil sa aiba valori mai mici de 130 mg/dl

risc moderat cnd valorile sunt cuprinse ntre 130 si 160 mg/dl

risc crescut la valori de peste 160 mg/dl

Observatii: Valorile LDL se afla folosind formula: LDL = colesterol total - TG/5 HDL

CPK, CK (creatinfosfokinaza)
Valori normale: 5 - 200 U/l
Valori crescute:

Cresterea creatinfosfokinazei totale: infarct miocardic acut, chirurgie cardiaca, dupa

injectii intramusculare, traumatisme, sindrom de strivire, politraumatisme,
defibrilare, electrocutare, miozita, rabdomioliza, accident vascular cerebral, eforturi
intense, soc.
Valori crescute ale CPK - MB : infarct miocardic acut, angina instabila,
chirurgie cardiaca, ischemie cardiaca, miocardita acuta, pericardita, cardiomiopatie,
defibrilare, rabdomioliza, distrofii musculare.
Valori crescute ale CPK - BB : accident vascular cerebral, hemoragie
subarahnoidiana, tumori cerebrale, convulsii, soc, traumatisme craniene,
neurochirurgie, embolism / infarct pulmonar, cancer (digestiv, de sn, ovarian,
pulmonar).
Valori crescute ale CPK - MM : traumatisme, sindrom de strivire, postoperator,
injectii intramusculare, electromiograma, rabdomioliza, polimiozita, dermatomiozita,
distrofie musculara, efort fizic intens, hipertermie maligna, convulsii.
Observatii: Creatinfosfokinaza are 3 izoenzime: MB (se gaseste n miocard,
musculatura striata, prostata, uter), BB (creier, plamni, pancreas, rinichi) si MM
(musculatura striata, miocard).

CUPRU
Valori normale: 80-130 g/dl
Valori scazute: boala Menkes, sindrom nefrotic.

Valori crescute: infectii, infarct miocardic acut, leucemii acute, neoplasme,

boala Wilson.
FIER

Valori normale ale sideremiei > barbati: 90-160 g/dl, femei: 80-130 g/dl

Valori scazute: anemii feriprive, hemoragii, tratamente cu vitamina B12, stari

infectioase cronice, nefropatii cronice, poliartrita reumatoida, procese neoplazice.
Valori crescute: hemosideroza, hemocromatoza, transfuzii sangvine recente,
anemie megaloblastica/hemolitica, talasemie, hepatite, ciroza.
FOSFATAZA ALCALIN
Valori normale: 25 - 115 U/l
Valori scazute: hipofosfatemie, hipotiroidism, malnutritie.

Valori crescute: obstructie biliara, colecistita acuta, metastaze hepatice,

hepatita, mononucleoza infectioasa, ciroza, metastaze osoase, cancer primitiv osos
Paget, hiperparatiroidism, fractura osoasa n curs de vindecare, osteomalacie,
poliartrita reumatoida, pancreatita acuta, insuficienta cardiaca congestiva, sarcina,
mielom multiplu, leucemie, medicamente (medicamente colestatice, antibiotice,
contraceptive orale, estrogeni, fenotiazide, indometacin, izoniazida, methotrexat),
hipertiroidism, infarct intestinal, sarcoidoza, sepsis.
FOSFOR
Valori normale: Adulti: 3-4.5 mg/dl, Copii: 4.5-6.5 mg/dl
Valori scazute: rahitism, hipovitaminoza D, hiperparatiroidism, ingestia
cronica de antiacide.
Valori crescute: hipoparatiroidism, hipervitaminoza D, insuficienta renala,
diabet zaharat.
GGTP, GGT (gamma glutamil transpeptidaza / transferaza)
Valori normale: 10 - 50 U/l
Valori crescute: boli hepatice, colestaza, metastaze hepatice, hepatom,
cancer pancreatic, hepatita, icter obstructiv, pancreatita acuta, medicamente
(antibiotice, antidepresive, barbiturice, fenobarbital, fenotiazine), insuficienta
cardiaca congestiva, sepsis, sindrom nefrotic, mononucleoza infectioasa.
Observatii: Specifica pentru patologia hepatica, GGT se coreleaza cu valorile
fosfatazei alcaline.
IOD

Necesar: 100-200 g/24 h

Valori scazute: gusa endemica.

Valori crescute: boala Basedow.

LDH (lactat dehidrogenaza)

Valori normale: 60 - 250 U/l
Valori crescute: infarct miocardic acut, miocardita, insuficienta cardiaca
congestiva, anemie hemolitica, hemoliza, infarct (pulmonar, renal, intestinal), boli
hepatice (hepatita, necroza), cancer, leucemie acuta, limfom, afectari ale
musculaturii scheletice, accident vascular cerebral, necroza tisulara, transfuzii,
mononucleoza infectioasa.

LIPAZA
Valori normale: 20 - 140 U/l
Valori crescute: pancreatita acuta, cancer pancreatic, colecistita acuta,
obstructie canal pancreatic, ocluzie intestinala, infarct intestinal.
MAGNEZIU
Valori normale: 2.5 mg/dl
Valori crescute: hipervitaminoza D, hiperparatiroidism, nefropatii cronice.
NICHEL
Valori normale: 1.2-4.6 g/l

Valori scazute: ciroza hepatica, uremie crescuta.

Valori crescute: infarct miocardic acut.

POTASIU
Valori normale: 3.5-4.5 mEq/l (intracelular 40-400 mEq/l)

Valori scazute: pierderi digestive prin diaree sau varsaturi, stenoza pilorica,
fistule digestive, pierderi urinare.
Valori crescute: insuficienta corticosuprarenaliana, insuficienta renala.

PROTEINE TOTALE
Valori normale: 5.6 - 8.4 g/dl

Valori scazute: hiperhidratare, malnutritie, hepatita, ciroza, insuficienta

hepatica, sindrom nefrotic, glomerulonefrita cronica, boala Crohn, colita ulcerativa,
boala Whipple, sarcina, arsuri severe, malabsorbtie,disproteinemie idiopatica
familiala.
Valori crescute: deshidratare, mielom multiplu, sarcoidoza, inflamatii cronice,
colagenoze, macroglobulinemie.
SODIU
Valori normale: 310-345 mg/dl
Valori scazute: aport salin insuficient, deshidratari globale, ingestie scazuta de
lichide,poliurie, insuficienta renala cronica,insuficienta corticosuprarenaliana
Valori crescute: transpiratii excesive, diaree, varsaturi, diabet insipid,
insuficienta renala, insuficienta cardiaca, hiperaldosteronism.
TRIGLICERIDE
Valori normale: 30 -135 mg/dl sau 0.34 - 1.52 mmol/l
Valori scazute: malnutritie, malabsorbtie, hipertiroidism.
Valori crescute: hiperlipoproteinemii primare, diabet zaharat, hipotiroidism,
infarct miocardic acut, pancreatita acuta, alcoolism, sindrom nefrotic, boli hepatice,
dieta bogata n carbohidrati, guta, sarcina, medicamente (acid acetilsalicilic,
contraceptive orale, estrogen, prazosin, propranolol, steroizi, tamoxifen), sindrom
Werner.

ZINC

Valori normale: 0.8-1.4 mg/l

Valori scazute: sarcina, inflamatii/infectii cronice.

Valori crescute: reumatism articular acut, hemoliza.

CONDUITA DE URGEN N CAZ DE FRACTURI

DEFINIIE: Prin fractur se nelege ntreruperea continuitii unui os.

Semne i simptome
Semne de probabilitate
Durerea
Deformarea regiunii
Impotena funcional
Scurtarea membrului
Vntaia - echimoza
Semne sigure
Semnele de certitudine, daca este identificat macar unul dintre ele, pun diagnosticul sigur de fractura.
1. Mobilitatea anormala
2. Netransmiterea miscarii cand se incearca ridicarea membrului presupus fracturat de capatul sau
proximal (de dincoace de fractura).
3. Intreruperea clara a continuitatii osului - se poate determina palpand marginea osului. La un
moment dat se poate sesiza discontinuitatea si la nivelul pielii se poate remarca chiar o mica
depresiune.
4. Crepitatiile osoase zgomote specifice (ca sunet, asemanatoare zgomotului produs la calcarea pe
zapada inghetata) care apar la palparea fracturii si care sunt cauzate de frecarea intre ele a capetelor
fracturate.
5. Evidentierea sub piele sau chiar prin piele (in cazul fracturilor deschise) a unuia sau a celor doua
capete fracturate.
6. Modificarile radiologice, care permit aprecierea clara a fracturii si a detaliilor acesteia.

PRIMUL AJUTOR N CAZ DE FRACTURI

Scop: Prevenirea complicaiilor i leziunilor ulterioare i s diminueze durerea i umflarea zonei

Reguli generale:

CE NU TREBUIE FCUT !?!

Nu se acioneaz brutal
Nu se impun victimei micri inutile
Nu se face reducerea fracturii
Nu se ridic victima n picioare
Nu se transport victima nainte de imobilizarea fracturii

CE TREBUIE FCUT !?!

Primul ajutor se acord la locul accidentului i const n imobilizarea fracturii (cu ajutorul atelelor)

Diminuarea durerii prin administrarea unui calmant i asigurarea unui confort termic

n caz de fractur deschis: oprirea hemoragiei, pansarea rnii i apoi imobilizarea

Transportul victimei numai dup realizarea imobilizrii

Condiia de imobilizare corect: orice imobilizare trebuie s cuprind dou articulaii (ncheieturi)
cea de deasupra i cea de dedesubtul focarului (proximal i distal).
Atelele, fie c sunt confecionate special fie c sunt improvizate (bastoane, umbrele, buci de scndur
sau placa, cozi de mtur, ipci paturi etc), trebuie s ndeplineasc trei condiii:
- s fie uoare
- s fie rigide
- s fie suficient de lungi, s cuprind articulaia de desubtul i deasupra focarului de fractur.

Ratiunile imobilizarii fracturilor

diminuarea durerii

scderea hematomului perifracturar

facilitarea mobilizrii pacientului
prevenirea complicaiilor provenite din mobilitatea anormal a fragmentelor fracturate,
(compresiunea / dilacerarea axelor vasculare sau nervoase)
Se efectueaza in cadrul examinarii secundare
Trebuie efectuata inaintea mobilizarii pacientului
Atela sa cuprinda ariculatiile de deasupra si sub focarul de fractura/luxatie
Dupa aplicarea atelei se verifica pulsul distal
Degetele se lasa afara
Fractura deschisa se imobilizeaza in pozitia gasita dupa pansarea plagii
Atelele pneumatice nu se aplica pe haine

Scopul imobilizarii fracturilor

mpiedica micrile active i pasive - repaus
menine axarea corect a membrului
diminueaz durerea
evita complicaiile provocate de micarea n focar a unui fragment osos
amelireaz tulburri funcionale date de compresiunea unor vase sau nervi
impiedicarea miscarilor fragmentelor osoase fracturate
evitarea complicatiilor ce pot fi provocate prin miscarea unui fragment osos
scaderea durerii
poate reduce sangerarea
reduce probablitatea transformarii unei fracturi inchise in deschisa
permite transportul pacientului si manipularea lui

Principiile unei bune imobilizari

doar dup stabilizarea funciilor vitale
s realizeze axarea relativ a segmentului de imobilizat
s cuprind articulaiile situate deasupra i dedesubtul focarului de fractur
s fie adaptat segmentului afectat
s fie simpl,necompresiv
n poziia fiziologic a membrului
s nu determine durere
s permit vizibilitate asupra segmentului distal de fractur

DISPOZITIVE DE IMOBILIZARE N TRAUMATISME

Atele lineare,
atele cutie,
Atele vacuumatice,
Atele gonflabile
Atele de extensie
Aparatul toracobrahial
Bandajul ,, n 8
IMOBILIZAREA
Traumatism mana - atela palmara+esarfa
Traumatism antebrat - atela+esarfa
Traumatism cot - bandaj+esarfa
Traumatism humerus - atela+esarfa
Dislocarea anterioara a umarului - esarfa
Traumatism glezna - atela pneumatica
Traumatism femur atela de tractiune (extensie)

INGRIJIREA PACIENTULUI CU INFARCT MIOCARDIC

Infarctul miocardic acut( IMA) se caracterizeaza printr-o zona de necroza ischemica in

miocard, determinata de o obstructie coronariana prin tromboza.
90-95 % dintre cazurile de IMA sunt produse de ateroscleroza coronariana.
Factorii care favorizeaza aparitia IMA sunt cunoscuti sub numele de factori de risc si acestia
sunt: varsta, sexul, fumatul, stresurile, sedentarismul, obezitatea, hipertensiunea arteriala, diabetul
zaharat, hiperlipemia, etc.
Factorii care declanseaza IMA sunt: efortul intens, mesele copioase, stress-ul, factorii
meteorologici ( in special, expunerea la frig), infectii ale tractului respirator, etc.
Manifestarile de dependenta( semne sau simptome) : durerea, hipotensiunea arteriala,
hipertermia, alte semne.
1. Durerea anginoasa, intensa, violenta, insuportabila care nu cedeaza la nitroglicerina sau
repaus.
Caracterul durerii variaza de la un bolnav la altul si este descris ca:

O senzatie de constrictie sau **in gheara**

O senzatie de presiune sau ca un corset de fier care impiedica respiratia

Uneori ca o simpla jena retrosternala, o senzatie de arsura, de greutate sau apasare

suportabila.

Durerea poate fi tipica (cu localizare retrosternala sau precordiala cu sau fara iradieri,
instalata brusc si de intensitate mare) sau atipica (cu localizare extratoracica: in epigastru,
abdomen, brate, antebrate, coate , pumni).
Durerea poate iradia in umarul si bratul stang, in regiunea cervicala, in mandibula.
Durata durerii poate de la 30 de minute, pana la cateva ore( 48 de ore), nu cedeaza la nitriti,
apare de obicei in repaus si determina agitatia bolnavului.
Durerea este insotita de :
-

Anxietate marcata

Senzatie de moarte iminenta

Dispnee

Transpiratii reci

Sughit

Greturi si varsaturi

Stare de slabiciune

Ameteli

Distensie abdominala

Senzatie de plenitudine epigastrica

2. Hipotensiunea arteriala poate sa apara imediat sau la cateva ore, este precedata , din cauza
actiunii stresante a durerii, de o usoara crestere a TA. Cand TA scade brusc,este iminent
pericolul socului cardiogen. De regula, hipotensiunea arteriala este insotita de tahicardie.
3. Febra, este la inceput absenta, dar apare la 12- 24 de ore de la debut ( in jur de 38 grade).
4. Alte semne: uneori tabloul clinic este dominat de la inceput de starea de soc , manifestata
prin : paloare, tegument rece si umed, puls rapid si filiform,alterarea starii generale,
oligurie grava
Debutul atipic este frecvent indeosebi la varstnici cu debut nedureros, mascat de unele din semnele si
simptomele mentionate anterior, care apartin complicatiilor infarctului miocardic acut.
IMA este una dintre afectiunile in care evolutia poate sa duca la moarte.
Ingrijirea acestor bolnavi constituie o urgenta medicala.

In faza de prespitalizare, care este intervalul de la debutul infarctului miocardic si pana in momentul
sosirii bolnavului in spital, asistentul medical trebuie sa rezolve principalele probleme din aceasta
perioada.
Prevenirea mortii subite consta in asezarea bolnavului in decubit dorsal si interzicerea efectuarii
oricarei miscari. Psihoterapia este, de asemenea, foarte importanta.
Pentru a se preintampina alte complicatii se face :
a. sedarea durerii la indicatia medicului:
-

morfina 0,01g- 0,02 g (1 fiola= 0,02 g) intramuscular sau subcutanat, eventual intravenos
( incet, diluat in ser fiziologic, sub controlul respiratiei)

mialgin 0,10g subcutanat sau intramuscular, eventual intravenos, diluat in 10 ml de ser

fiziologic sau glucoza 10%.

Fortral 30 mg intravenos sau intramuscular

Deoarece morfina poate provoca hipotensiune arteriala si deprimarea ventilatiei pulmonare, este
indicata asocierea morfinei cu atropina 0,5- 1 mg pentru a preveni aceste fenomene.
Daca durerile sunt de mai mica intensitate se poate incerca linistirea lor cu algocalmin, fenobarbital,
codeina.
b. Urmarirea T.A. si pulsului.
-

Mentinerea T.A. cu perfuzii de glucoza 5%, dextran, marisang si H.H.C.

Urmarirea pulsului si corectarea extrasistolelor cu xilina de uz cardiologic.

Se mentine permeabilitatea cailor aeriene prin aspiratie.

c. Oxigenoterapie
Transportul de urgenta intr-o unitate spitaliceasca se face obligatoriu cu targa.

ETNOBOTANICE (DROGURI SINTETICE)

Informatii generale:
Etnobotanicele (drogurile sintetice) reprezinta o noua categorie de droguri psihoactive, create in urma
experimentelor si a cercetarilor conduse asupra compozitiei si a efectelor drogurilor psihoactive deja
existente. Acestea sunt produse in locatii ascunse sau in laboratoare clandestine.
Drogurile sintetice au aceleasi efecte ca drogurile psihoactive populare, cum ar fi cocaina, morfina
sau canabisul si au in compozitie substante chimice legale disponible pe piata. Chiar daca efectele
rezultate sunt aceleasi cu cele ale drogurilor populare, structura lor chimica e complet diferita de a
acestora.
Tipuri de etnobotanice:
Din categoria drogurilor sintetice fac parte mefedrona (drog stimulant), spice (K-2, sau marijuana
sintetica), foxy methoxy (drog halucinogen). Drogurile sintetice sunt comercializate sub denumiri
legale, cum ar fi amestecuri de plante uscate, betisoare parfumate, saruri de baie, ingrasaminte pentru
plante, solutii de curatat bijuterii.
Pe aceste produse apare mentiunea Strict interzis consumului uman", astfel ca ele nu sunt supuse
legislatiei care se aplica medicamentelor si drogurilor ilicite, in ciuda faptului ca sunt mai puternice si
periculoase, cu compozitii mult mai putin studiate decat omoloagele lor ilegale de pe piata.
Drogurile sintetice sunt adesea cunoscute si sub denumirea de droguri de club, fiind consumate de
catre tineri si adolescenti in baruri, cluburi, la concerte si petreceri.
Cele trei categorii principale in care se impart aceste droguri sunt:

Canabis sintetic
Droguri sintetice cu actiune stimulanta (vandute de obicei ca saruri de baie", cu efecte
asemanatoare cocainei, metamfetaminelor si ecstasy-ului)
Droguri sintetice halucinogene (cu acelasi efecte ca LSD si ecstasy)
Efectele etnobotanicelor:
In functie de drogul consumat, pot fi resimtite stari de euforie, lipsa oboselii, apetit scazut, relaxare
puternica, amnezie, detasare. Printre efectele nedorite se numara halucinatiile, atacurile de panica,
paranoia, comportamentul agresiv. Pot aparea efecte fizice cum ar fi: greturile, probleme cu
tensiunea, convulsii, dificultati de vorbire, pierderea cunostintei. Aceste droguri pot chiar cauza coma
sau moartea.
Semne ale abuzului de etnobotanice:
Semnele abuzului de droguri sintetice sunt asemanatoare cu cele ale dependentei de alcool sau de
droguri de strada:

Schimbari de comportament: izolarea de familie, atitudine defensiva referitoare la consumul

de droguri
Ingrasare sau pierdere in greutate

Schimbari de infatisare si igiena

Confuzie, lipsa de orientare

Paranoia

Probleme legate de somn: insomnii, neliniste, cosmaruri

Furtul de bani de la membrii familiei

Scaderea performantei la scoala sau la serviciu

Deteriorarea relatiilor sociale

Lipsa de interes fata de prietenii si activitatile de altadata

Alte semne care indica consumul de etnobotanice sunt:

Sticlute de medicamente goale, pungi mici de plastic cu urme de praf alb

Pipe, inhalatoare, seringi

Paranoia, comportament nerealist

Deruta, halucinatii
Riscuri pentru sanatate :
Lipsa de informatii referitoare la compozitia chimica, la provenienta ingredientelor si a substantelor
posibil periculoase utilizate pentru fabricarea drogurilor etnobotanice ingreuneaza evaluarea riscurilor
pentru sanatate si a nivelului de toxicitate. Unele droguri sunt combinate cu alcool si alte droguri
ilegale, ceea ce determina efecte secundare si mai periculoase.
Consumul de etnobotanice reduce inhibitiile si incurajeaza comportamentul riscant, crescand astfel
sansele ca adolescentii sa conduca sub influenta drogurilor, sa faca sex neprotejat sau sa fie implicati
in accidente.
Majoritatea drogurilor sintetice nu pot fi depistate in urina sau alte analize medicale, ceea ce face ca
nivelul de intoxicare sa nu poata fi stabilit.
Drogurile etnobotanice pot avea efecte secundare dezastruoase:

Dependenta fizica si psihica

Schimbari de temperament

Probleme cu somnul

Comportament psihotic

Hipertermie (persoanelor le este foarte cald)

Convulsii

Infarct

Tensiune ridicata

Probleme respiratorii grave

Coma si chiar moarte

Simptome de sevraj :
Etnobotanicele sunt produse in laboratoare clandestine, astfel ca ingredientele si potenta acestora pot
varia foarte mult. De aceea este imposibil de stiut exact ce efecte au si ce ingrediente contin. Printre
simptomele de sevraj identificate se numara: insomnia, anxietatea, tremuraturile, transpiratia,
dependenta fizica. Persoanele in sevraj pot experimenta depresie, agitatie, stari de greata, varsaturi,
tremuraturi, transpiratii reci, puls crescut si tensiune ridicata.
Tratamentul pentru dependenta de etnobotanice:
Publicatiile medicale si stiintifice ofera putine informatii referitoare la tratamentul indicat persoanelor
care sunt dependente de droguri sintetice. Nu exista un tratament standard, deoarece medicii nu au
date referitoare la compozitia etnobotanicelor (aceasta variaza foarte mult), motiv pentru care se
incepe cu tratarea simptomelor.

COMUNICAREA ASISTENTEI MEDICALE CU PACIENTUL

A exercita corect medicina inseamna a raspunde prompt, onest si cu intelegere la diferite
nevoi si cereri fata de actul medical, care va trebui insotit intotdeauna de constiinta etica; viata apare
ca valoarea cea mai ridicata a lumii materiale, iar sanatatea reprezinta bunul suprem al omului, ea nu
are pret.
Stimularea rolului valorilor deontologiei, a datoriilor si responsabilitatii, tradusa printr-o
militare activa pentru principiile eticii medicale, un comportament plin de devotament, grija si
caldura fata de bolnav, o atentie discreta acordata psihologiei pacientului, care sa protejeze creierul
acestuia de alarma senzoriala si afectiva produsa de boala, inseamna adevarata chemare in medicina.
Asistentul medical trebuie sa se aproprie si sa-i cunoasca mai bine pe beneficiarii ingrijirilor,
sa ofere ingrijiri mai bune, individualizate, complete si continue.
Boala este ruperea echilibrului armoniei, care se traduce prin suferinta fizica, psihica, o
dificultate sau o inadaptare la o situatie noua, provizorie sau definitiva.
O persoana intra in boala cu un anumit tip de sistem nervos si de temperament cu un anumit
caracter si inteligenta, cu o anumita ereditate, cu complexe si pareri preconcepute, cu un anumit
orizont cultural si de aceea bolnavul ia diverse atitudini fata de boala, dar in acelasi timp si fata de
echipa medicala: incredere, stima, simpatie, insa- posibil- si indoiala, teama, dispret, ura.
Intreg personalul este nevoit sa-i trateze neconditionat pe toti.
Relatia asistent medical pacient va fi de acceptare reciproca, o atitudine de respect, caldura
si intelegere empatica fata de pacient,cu toate ca de multe ori, asistenta medicala este considerata o
simpla masina de indeplinit ordinele medicului, uitandu-se ceea ce este esential in practica medicala,
si anume: intelegerea si disponibilitatea fata de pacient, medicul vine si pleaca, pe cand asistenta e
cea care supravegheaza, ajuta si ingrijeste pacientul.
Din aceasta cauza, relatia dintre asistenta medicala si pacient nu trebuie sa se limiteze numai
la aplicarea tratamentului, ci si la stabilirea unei comunicari psihice cu el, pentru a-l putea ajuta in asi exprima trairile interioare.
Comunicarea asistentei medicale cu pacientul trebuie sa fie concordanta cu starea lui actuala,
cu posibilitatile lui de intelegere si asociata cu elemente de sprijin pentru a influenta pozitiv evolutia
bolii sale.
Adesea, atitudinea personalului insuficient controlata (orice semn cu capul, susoteli cu
membrii familiei, orice denumire stiintifica neinteleasa de catre pacient, chiar tacerea) influeteaza
bolnavul, generand suspiciuni si disconfort.
La baza eticii medicale stau o serie de trasaturi morale si profesionale ale asistentei medicale
(personalului de ingrijire) cum ar fi: cinstea, onestitatea, spiritul de daruire, solicitudinea, altruismul,
ascultarea empatica, respectul.
Din acest motiv, profesia medicala trebuie exercitata cu rabdare, generozitate, pasiune,
sinceritate, locul central in activitatea de ingrijire ocupandu-l pacientul, care trebuie inteles si acceptat
asa cum este.
O atitudine apropiata fata de bolnav nu inseamna umilinta, mai ales ca pacientul iti
incredinteaza secretele sale, trairile, pe care in alte conditii nu le-ar face. In plus, un comportament
corect fata de bolnav implica pastrarea confidentialitatii acestor destainuiri. Sigur ca exista cazuri
cnd esti obligat sa divulgi unele secrete, dar trebuie sa stii cnd si cui sa o faci, conform legislatiei in
vigoare.

Cele mai importante atribuii ale unei asistente medicale sunt : asistarea medicului la
efectuarea investigaiilor clinice, realizarea investigaiilor paraclinice uzuale, programarea pacienilor
pentru investigaii de specialitate, administrarea tratamentelor, intervenii n situaii de urgen,
monitorizarea strii pacientului, completarea documentelor de eviden a medicamentelor, de
eviden a pacienilor i de observaie clinic medical, administrarea medicamentelor, asigurarea
condiiilor igienico- sanitare generale la locul de munc, precum i asigurarea condiiilor necesare
desfurrii tratamentelor i recoltrilor.
Inca de la internare comunicarea cu pacientul se dovedeste a fi cea mai importanta, pacientul
trebuie sa fie echilibrat psihic asistenta medicala explicandu-i scopul si natura interventiillor,
familiarizeaza pacientul cu mediul sau ambiant, asigura un mediu de securitate linistitor si
administreaza medicatia recomandata de medic, local si general.
De asemenea, suplinineste nevoile pe care pacientul nu si le poate satisface autonom: a manca
si a bea, a se misca si a avea o buna postura, a-si mentine tegumentele curate si integre, a evita
pericolele,a se odihni, a comunica.
Interventia asistentei medicale va fi orientata asupra lipsei si consta in a spori independenta
pacientului.
In final se obtine ameliorarea dependentei sau castigarea independentei.
Ingrijirile trebuie sa favorizeze drumul spre independenta, spre castigarea autonomiei
pacientului.
In momentul externarii din spital, pacientul/si dupa cay apartinatorul va fi pregatit si instruit
asupra noului sau mod de viata, evitarea eforturilor fizice , administrarea corecta a medicatiei,
controale medicale periodice , iar apartinatorii vor fi informati si ei la randul lor de modul de viata al
pacientului.
De asemenea, asistenta medicala din ambulator va fi informata asupra pacientului externat
pentru a-l avea in evidenta, unii dintre acesti pacienti avand nevoie permanenta de o persoana care sai ingrijeasca la domiciliu (pacienti cu cecitate din diverse cauze).
In concluzie, competenta profesionala se demonstreaza prin cunostinte teoretice aprofundate
si capacitatea de a le aplica intr-o activitate creatoare, de ingrijire individualizata, personalizata,
competenta si umana.

HIPERTENSIUNEA ARTERIALA ( HTA)

Presiunea arterial este de dou tipuri: presiunea arterial sistolic (presiunea sngelui n artere n
timpul contaciei muchiului cardiac) i presiunea arterial diastolic(presiunea sngelui n perioada
de relaxare a muchiului cardiac).
Hipertensiunea arterial este clasificat fie ca:

hipertensiune arterial primar (esenial)

hipertensiune arterial secundar

Circa 9095% din cazuri fac parte din categoria hipertensiunii arteriale primare, ceea ce nseamn
presiune arterial crescut fr a avea la baz o cauz medical evident.Alte afeciuni la nivelul
rinichilor, arterelor, inimii sau sistemului endocrin determin restul de 510% din cazuri
(hipertensiune arterial secundar).
O persoana este considerata hipertensiva atunci cand tensiunea arteriala sistolica este mai mare de
140 mm Hg sau tensiunea arteriala diastolica este mai mare de 90 mm Hg.
Hipertensiunea arterial este un factor de risc major pentru cazurile de atac de cord (infarct
miocardic), insuficien cardiac, anevrisme ale arterelor (de exemplu anevrism aortic), boal
arterial periferic i este cauza bolilor renale cronice.
Hipertensiunea arteriala este un factor major de risc pentru bolile cardiace, accidentul vascular
cerebral si insuficienta renala.
Stadiile hipertensiunii arteriale:
Stadiul I de hipertensiune: tensiunea arteriala sistolica intre 140-159 mmHg sau o tensiune
arteriala diastolica intre 90-99 mmHg.
Stadiul II de hipertensiune: tensiunea arteriala sistolica intre 160-179 mmHg sau o tensiune
arteriala diastolica intre 100-109 mmHg.
Stadiul III de hipertensiune : cea mai severa hipertensiune, care include o tensiune sistolica de
180 mmHg sau mai mare sau o tensiune diastolica mai mare de 110 mmHg.
Cauze:
Hipertensiunea arteriala esentiala
In 95% din cazuri, cauza hipertensiunii arteriale ramane necunoscuta; aceasta se numeste
hipertensiune arteriala esentiala sau idiopatica. Frecvent persoanele care sufera de hipertensiune
arteriala esentiala au alte persoane din familie care prezinta aceeasi afectiune. In cazul hipertensiunii
arteriale esentiale tratamentul va avea ca scop tratarea simptomelor si reducerea tensiunii arteriale.
Hipertensiunea arteriala esentiala este adesea asociata cu alte boli cardiovasculare , cum ar fi
ateroscleroza (boala caracterizata prin ingrosarea si indurarea peretelui arterial datorita depunerii
placilor de colesterol, cu reducerea progresiva a lumenului, astfel artere nu se dilata corespunzator si
presiunea in artere creste).
Varsta este un alt factor de risc asociat hipertensiunii arteriale. Odata cu inaintarea in varsta arterele
devin mai putin flexibile si este posibil ca valorile tensiunii arteriale sa fie mai mari decat cele
normale. 75% dintre pacientii hipertensivi au peste 60 de ani. Un stil de viata sedentar, un regim
alimentar prea bogat, obezitatea, diabetul zaharat, fumatul asociate cu hipertensiunea arteriala
contribuie la aparitia bolilor cardiovasculare si a complicatiilor lor inerente.

Cu toate ca nu se cunoaste cauza hipertensiunii arteriale esentiale, au fost propuse o serie de

mecanisme:
Vasoconstrictie (scaderea diametrului arterei) care poate determina o scadere a vascularizatiei la
nivelul rinichilor, care ar duce la o crestere a secretiei in sange a unei substante numita renina, care, in
combinatie cu o alta substanta produsa in ficat ( angiotensiogen), formeaza angiotensina, care este
cauza hipertensiunii arteriale.
Dezechilibru in secretia de prostaglandine, care joaca un rol in medierea activitatii celulelor si in
numeroase procese (cum ar fi contractia uterului, secretiile gastrice, fluxul de sange la nivel cerebral,
mobilitatea tractului digestive etc).
Hipertensiunea arteriala secundara
In hipertensiunea secundara tensiunea crescuta a sangelui reprezinta o consecinta a anormalitatii unui
organ sau sistem al organismului cum ar fi:
Cauzele renale
glomerulonefrita: orice boala renala caracterizata printr-o atingere a glomerulilor (unitatile
filtrante ale rinichiului)
glomerulopatia din diabetul zaharat
nefrita interstitiala din cadrul unor boli metabolice: guta, hipercalcemie (cresterea nivelului de
calciu din sange, frecvent ca o manifestare a hiperparatiroidismului)
rinichi polichistic: o boala caracterizata prin aparitia mai multor chisturi la nivelul rinichilor
pielonefrita cronica: sechele ale infectii urinare repetate
tuberculoza renala
stenoza a arterei renale
Cauze endocrine
sindrom Cushing :apare atunci cand glandele suprarenale secreta o cantitate mult prea mare de
hormon, numit cortizol
sindromul Conn (hiperaldosteronism primar): o afectiune care se manifesta printr-o secretie
excesiva de aldosteron, determinand astfel retentia de sodiu si pierderea de potasiu din
organism.
feocromocitom: tumora, dezvoltata in glanda medulosuprarenala si secretand catecolamine
(andrenalina, noradrenalina).
acromegalia: este o boala cauzata de nivelul excesiv al hormonului de crestere(STH sau GH)
secretat la nivelul hipofizei
hiperparatiroidism:afectiune caracterizata printr-un exces de secretie de parathormon
(hormonul care creste nivelul sangvin de calciu favorizand absorbtia intestinala a acestuia) de
catre una sau mai multe glande paratiroide
afectiuni ale glandei tiroide
preeclampsia - in cursul primei sarcini poate aparea o hipertensiune reversibila, recidivand
eventual cu fiecare noua sarcina; alteori, graviditatea agraveaza o hipertensiune arteriala
preexistenta, de alta natura.
Cauze cardio-vasculare
coarctatia aortei consta in ingustare congenitala a aortei.Semnul caracteristic consta in
diminuarea marcata si intarzierea sau disparitia pulsului femural, contrastand cu pulsatiile
ample ale arterelor membrelor superioare.Diferenta poate fi obiectivata prin masurarea
tensiunii arteriale, la membrele superioare si inferioare.
blocul atrio-ventricular complet
insuficienta aortica

Alte cauze
in boli traumatice, tumorale sau inflamatorii ale creierului care duc la o crestere a presiunii
intracraniene sau in caz de leziuni ale centrilor vasomotori se observa, uneori, si cresterea
tensiunii arteriale.
apneea de somn (unele persoane obeze in special cele care sunt foarte obeze prezinta un
sindrom numit apnee de somn. Acest sindrom este caracterizat de intreruperea periodica a
respiratiei in timpul somnului si poate contribui la dezvoltarea hipertensiunii.
glicirizina este o substanta din pulberea de lemn dulce, utilizata in medicina alternativa.
Glicirizina este convertita in organism in acidul glicirizic a carei structura chimica este
similara cu cea a aldosteronului. Simptomele sunt asemanatoare cu sindromul Conn
(hiperaldosteronism primar). Incetarea consumului de pulbere de lemn dulce normalizeaza
tensiunea arteriala.
bananele, nuca de cocos, vanilia, fenacetina, medicamentele antiinflamatorii, ciclosporina,
vasoconstrictoarele nazale folosite pentru rinita
Factori de risc
Varsta: Riscul de hipertensiune arteriala creste pe masura ce persoana inainteaza in varsta.
Daca la varste tinere, hipertensiunea arteriala este mai frecventa la barbati, dupa menopauza
femeile au sanse mai mari de a dezvolta hipertensiune arteriala.
Rasa: Hipertensiunea arteriala este deosebita de raspandita printre negri, dezvoltarea la o
varsta mai timpurie decat la persoanele de rasa alba. Complicatiile grave, cum ar fi accidentul
vascular cerebral si infarctul miocardic sunt mai frecvente la persoanele negre.
Istoricul familial: Hipertensiunea arteriala tinde sa fie ereditara, tinde sa se intalneasca mai
frecvent in anumite familii.
Obezitatea: Cu cat o persoana cantareste mai mult, cu atat mai mult sange este necesar pentru
a furniza oxigenul si substantele nutritive la nivelul tesuturilor. Volumul de sange circulant
prin vasele din sange creste, la fel si presiunea pe peretii interiori ai arterelor. In paralel
celulele adipoase produc substante care circula si afecteaza atat vasele de sange cat si inima.
Absenta activitatii fizice(sedentarismul): Persoanele care sunt inactive tind sa aiba frecvente
cardiace mai mari. Cu cat frecventa cardiaca este mai mare, cu atat inima trebuie sa lucreze
mai mult la fiecare contractie si o presiunea mai mare este transmisa in artere. Lipsa activitatii
fizice creste riscul de a fi obez.
Fumatul: Nu numai ca fumatul creste imediat tensiunea arteriala temporar, dar substantele
chimice din tutun pot sa dauneze mucoasei peretilor arterelor. Substantele chimice din tutun
pot cauza ingustarea peretilor arteriali determinand acumularea de depozite de grasime pe
artere, depozite care contin colesterol. Nicotina contracta de asemenea vasele de sange fortand
inima sa munceasca mai mult.
Consumul crescut de sare: O cantitate prea mare de sodiu in alimentatie poate determina
organismul sa retina lichide, determinand cresterea tensiunii arteriale.
Consumul scazut de potasiu: Potasiu ajuta la mentinerea echilibrului cantitatii de sodiu la
nivelul celulelo. Daca nu consumi sau nu retii destul potasiu poti acumula prea mult sodiu.
Consumul scazut de vitamina D: Cercetatorii cred ca vitamina D poate afecta o enzima
produsa de rinichi care afecteaza tensiunea arteriala. Mai multe studii sunt necesare pentru a
stabili rolul vitaminei D in hipertensiunea arteriale.
Consumul excesiv de alcool: Modul exact in care alcoolul creste tensiunea sangelui este
necunoscut. Cu toate ca acestea consumul excesiv de alcool poate afecta in timp inima.
Stresul: Nivelul de stres crescute poat conduce la o temporara dar dramatica crestere a
tensiunii sangelui. Stresul poate determina tensiune crescuta si datorita faptului ca in acele
momente incercam sa ne relaxam mancand mai mult ,folosind mai multa nicotina sau alcool.

 Anumite afectiuni cronice, de asemenea, poate creste riscul de hipertensiune arteriala,

inclusiv: hipercolesterolemie (cantitate crescuta de colesterol in sange), diabetul zaharat,
bolile de rinichi.
Consumul de contraceptive orale
Sarcina
Simptome:
In general,hipertensiunea arteriala nu determina simptome care sa avertizeaza pacientului. Aceasta
este frecvent gasita in cursul unui examen medical de rutina.
Simptomele care pot sugera prezenta hipertensiunii arteriale sunt:
Cefalee (dureri de cap) , cu character pulsatil de obicei dimineata, la trezire, in partea de sus
sau in spatele capului (occipital)
Ameteli, vertij
Oboseala (astenie)
Insomnie
Tulburari de memorie si concentrare
Modificari de caracter
Tulburari de vedere ("muste zburatoare", flocoane, vedere incetosata)
Acufene sau vajaituri in urechi (tinitus)
Semne de fragilitate capilara: diverse manifestari hemoragice- epistaxis (sangerari nazale),
metroragii (sangerarea vaginala survenita in afara fluxului menstrual), uneori hematemeza
(varsatura cu sange), hemoragii retiniene sau conjunctivale,etc.
Crampe musculare
Transpiratie excesiva
Furnicaturi la nivelul extremitatilor, amorteli, senzatia de "deget mort"
Palpitatii, dureri precordiale, dispnee (respiratie dificila reflectand insuficienta ventriculara
stanga)
Urinari frecvente.
Complicatii:
Complicatii la nivelul sistemului nervos central (creier):
Complicatiile neurologice sunt reprezentate de accidente ischemice tranzitorii,hemoragii si tromboze
cerebrale, accidente vasculare cerebrale.
In cazul in care tensiunea arteriala este prea mare, peretii arterelor sunt suprasolicitate, ei devin
friabili, favorizand aparitia anevrismelor (prin slabiciunea peretelui arterial apar dilatatii anormale ale
acestuia) si care se pot rupe ducand la aparitia hemoragiilor. Acest lucru se poate intampla oriunde in
organism; un anevrism rupt poate fi fatal in functie de marimea si sediul hemoragiei: hemoragia
cerebrala pot fi foarte grave, deoarece creierul este inchis in cutia craniana, care este
inextensibila,astfel creierul va fi comprimat de catre colectia de sange care se formeaza (hematom).
Complicatii la nivelul inimii si vaselor de sange:
Atunci cand tensiunea arteriala este prea mare, ventriculul stang al inimii trebuie sa lupte in mod
constant impotriva acestei presiuni. Cu timpul functia ventriculului stang ineficienta, astfel apare
insuficienta ventriculare stanga. Insuficienta ventriculului stang afecteaza in amonte plamanii, cresc
riscul de edem pulmonar acut (invadarea alveolelor de catre plasma sangvina care a traversat peretele
capilarelor.
Aorta poate fi, de asemenea, sediul formarii anevrismelor ,care se pot rupe, modificari care pot fi
rapid fatale.

Cresterea tensiunii arteriale afecteaza in timp peretele arterelor. Printre efectele nocive asupra
peretelui arterial, hipertensiunea arteriala accelereaza procesul de ateroscleroza, crescand astfel riscul
de infarct miocardic.
Vasele de la nivelul rinichilor, membrelor, ochilor, penisului (hipertensiunea arteriala este cauza de
disfunctie erectila) si vasele coronariene (vasele care asigura aportul de sange la nivelul inimii) sunt
afectate de hipertensiunea arteriala.
Complicatii la nivelul organelor senzoriale:
Retinopatia hipertensiva este o afectiune a retinei cauzata de o hipertensiune arteriala care atinge
circulatia retiniana. Arterele au un calibru ingustat, pe cand venele sunt adesea dilatate. In cea mai
mare parte a timpului, nu exista nici un simptom. Uneori, o sangerare in corpul vitros antreneaza
aparitia unor muste in zbor in campul vizual. Complicatia acestei retinopatii consta intr-un edem
retinian sau papilar.
Alte complicatii sunt : paralizie a nervilor oculomotor, hemoragie la nivelul labirintului urechii (duce
la aparitia vertijului)
Complicatii la nivelul rinichiului
Acestea includ:nefroangioscleroza (scleroza a arterelor si arteriolelor renale provocata de o
hipertensiune arteriala), hematurie (prezenta sangelui in urina), insuficienta renala (diminuarea
capacitatii de filtrare a rinichilor).
Prognosticul este favorabil in primul stadiu de boala, fiind mai rezervat in stadiul al doilea si mai
ales in al treilea. Moartea se datoreste indeosebi complicatiilor cardiace, cerebrale si renale. Sub
influenta tratamentului actual, prognosticul s-a imbunatatit.
Diagnostic
Masurarea tensiunii arteriale
Singura modalitate de a sti daca aveti hipertensiune arteriala este masurarea tensiunii arteriale cu
ajutorul unui tensiometru. Pacientul trebuie sa fie in pozitie sezanda sau culcat, relaxat, fara sa-si
incruciseze picioarele.Cafeaua, efortul, fumatul trebuie evitate cel putin cu 30 de minute inaintea
examinarii. La pacientii peste 65 de ani, diabetici sau sub tratament antihipertensiv tensiunea arteriala
(TA) se va masura si in picioare (ortostatism), imediat si la cateva minute dupa schimbarea pozitiei.
Analize de laborator
masurarea electrolitilor (sodiu, potasiu)
uree si creatinina (pentru a evalua eventualele efecte negative asupra rinichilor)
profilul lipidic (colesterol, trigliceride)
teste speciale pentru hormoni a glandei suprarenale sau ai glandei tiroide
Analizele de urina sunt utile pentru masurarea electrolitilor si hormonilor din urina.
Oftalmoscopia
Examen care permite vizualizarea papilei optice, a retinei si a vaselor sale.El da posibilitatea sa se
observe vascularizatia retiniana, care poate fi modificata de numeroase boli.
Ecografia abdominala sau CT abdominal
Aceste explorari permit evaluarea prezentei unor afectiuni renale sau a glandelor suprarenale care pot
fi cauza hipertensiunii arteriale sau a complicatiilor la nivelul rinichilor.
Electrocardiograma (ECG)
Electrocardiograma (ECG) este un traseu al impulsurilor electrice ale inimii inregistrat cu mici
electrozi ce se fixeaza pe piept si se conecteaza la un electrocardiograf. ECG este folositoare pentru
cuantificarea prejudiciilor la nivelul muschiului inimii, cum ar fi infarctul miocardic si hipertrofia
(ingrosarea) peretelui inimii, complicatii frecvente ale hipertensiunii arteriale.
Ecocardiografia

Ecocardiografia foloseste ultrasunetele pentru a obtine imagini ale atriilor,ventriculelor,valvelor si

pericard ( foita care se gaseste in jurul inimii). Ecocardiografia este utila in masurarea dimensiunilor
camerelor inimii, a fortei contractiilor miocardului, grosimii peretilor inimii si modulului de
functionare a valvelor. Ecocardiografia este utila in diagnosticarea bolilor valvulare, hipertrofiei
cardiace, infarctului miocardic, insuficientei cardiace, prezentei cheagurilor in cavitatile cordului.
Ecocardiografia poate fi utilizata pentru a calcula fractia de ejectie a ventriculului stang (cantitatea de
sange pompata de ventricul in timpul unei contractii).
Radiografia toracica
Radiografia toracica poate evidentia prezenta cardiomegaliei(prezenta unui cord cu dimensiuni mult
marite), edemului pulmonar (invadare a alveolelor de catre plasma sangvina care a traversat peretele
capilarelor), dar este mult mai putin specifica decat ecocardiografia in ceea ce priveste interiorul
inimii.
Ecografia Doppler
Metoda ecografica Doppler este o tehnica suplimentara de cercetare si identificare a structurilor
vasculare, implicit a fluxului sangvin de la nivelul acestor structuri abordabile ecografic cum ar fi
arterele, venele.
Acesta este un mod precis pentru a detecta bolile vasculare periferice, care pot fi asociate cu
hipertensiunea arteriala.
Tratament
Tratament medicamentos
Diureticele
Diureticele actioneaza prin eliminarea la nivelul tubilor subtiri ai rinichilor a apei si a sodiului din
sange in urina; aceasta induce o scadere a volumului de sange si, astfel, o scadere a tensiunii arteriale.
Exemple de diuretice: furosemid, hidroclorotiazida, amilorid, torsemidul,etc . Tiazidicele sunt
diuretice cu intensitate moderata si relativ durabila. Elimina urini concentrate, in care predomina Na
(salureza); elimina si CI si K. Pot provoca hiponatremie si mai ales hipopotasemie, hiperglicemie si
hiperuricemie. Amiloridul, desi este mai putin eficace, previne pierderea de potasiu. Hipertensiunea
arteriala, in functie de forma clinica si de stadiu, beneficiaza de asemenea de aportul continuu al
diureticelor.
Beta-blocantele
Beta-blocantele actioneaza in principal prin reducerea activitatii catecolaminelor asupra inimii si
scaderea secretiei de renina. Ele sunt indicate in special in cazuri de boala cardiaca ischemica. La
pacientii hipertensivi, este preferabil sa se utilizeze molecule numite selective (bisoprolol, nebivolol),
care au mai putine efecte secundare. In tratamentul cu betablocante trebuie sa respecte
contraindicatiile: astm bronsic, tulburari de conducere a impulsului electric cardiac (bloc auriculoventricular), boli vasculare periferice, bradicardie(incetinirea ritmului cardiac) , hipotensiune
arteriala, insuficienta cardiaca. Beta blocantele includ atenolol, propranolol, metoprolol, nadolol,
betaxolol, acebutolol, pindolol si bisoprolol. Efecte adverse comune ale acestora sunt depresia,
oboseala, cosmaruri, impotenta sexuala la barbati si cresterea wheezing-ului la persoane cu astm.
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei combat stimularea sistemului renina-angiotensinaaldosteron si reduc niveluri circulante de angiotensina II si aldosteron.Inhibitorii enzimei de
conversie a angiotensinei reduc, prin urmare, vasoconstrictia indusa de angiotensina II si reabsorbtia
apei, cauzata de actiunea aldosteronului la nivelul rinichilor. Principalele efecte ale inhibitorilor
enzimei de conversie a angiotensinei sunt vasodilatatia si scaderea volumului de sange. Mai mult, ei
previn degradarea bradikininei, substanta vasodilatatoare. Rezultate bune se obtin, in special, folosind
doze mici de inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, asociate cu o dieta saraca in sare si

doze mici de diuretice. IECA includ medicamente precum enalapril, captopril, lisinopril, benazepril,
quinapril, perindopril, ramipril, trandolapril, fosinopril si moexipril.
Pentru pacientii care dezvolta o tuse cronica sub tratament cu IECA se administreaza blocanti ai
receptorilor angiotensinei care includ : losartan, irbesartan, valsartan, candesartan, olmesartan,
telmisartan si eprosartan.
Blocante ale canalelor de calciu
Blocantele canalelor de calciu reduc tonusul arterelor prin reducerea capacitatilor de vasoconstrictie a
musculaturii netede arteriale prin inhibarea transferului transmembranar de calciu. Inhibitorii calcici
nu sunt recomandabili atunci cand bolnavul sufera de insuficienta cardiaca si cand exista tulburari de
conductie. Verapamilul si nifedipinul sunt blocante ale calciului, cu efect hipotensor dar cu indicatie
majora in angor si aritmii.
Nifedipinul sublingual scade rapid tensiunea arteriala in edemul pulmonar acut.
Antihipertensive centrale alfa-agoniste
Ele reduc tonusul simpatic vasoconstrictor. Efectelor lor nedorite limiteaza utilizarea acestora
(uscaciunea gurii, somnolenta, hipotensiune arteriala ortostatica, greata). Clonidina este un
medicament antihipertensiv care actioneaza central. Asta inseamna ca actioneaza la nivelul centrului
de control al sistemului nervos simpatic din creier. Medicamentul actioneaza ca agonist alfa deoarece
stimuleaza receptorii alfa din creier. Rezultatul acestei stimulari centrale este scaderea fluxului
simpatic nervos si scaderea rezistentei arteriale periferice. Clonidina scade tensiunea sangelui prin
relaxarea (dilatarea) arterelor periferice din organism. Aceste medicament e util si ocupa al 2-lea sau
al 3-lea loc in alegerea medicamentelor antihipertensive cand alte medicamente esueaza.
Modificarea stilului de viata
Mancati sanatos: incercati ca dieta sa fie formata in principal din fructe, legume, cereale integrale si
lactate cu o cantitate mica de grasime. Consumati potasiu in cantitate mare, deoarece potasiu ajuta la
prevenirea si controlul tensiunii arteriale.
Reduceti consumul de sare: desi 2,400 miligrame (mg) de sodiu pe zi este limita normala pentru
adultii sanatosi, limitarea aportului de sodiu la 1500 mg pe zi va avea un efect benefic asupra
tensiunii arteriale. Ar trebui sa se acorde atentie si cantitatii de sare care se gaseste in alimentele
procesate, cum ar fi supele conservate sau alimentele congelate.
Mentineti greutatea normala: daca sunteti supraponderala, scaderea in greutate chiar si cu 2 poate
scadea tensiunea arteriala.
Cresteti activitatea fizica: activitatile fizice regulate pot ajuta la scaderea tensiunii arteriale si
mentinerea greutatii corporale. Se recomanda sa faceti cel putin 30 de minute de activitate fizica pe
zi.
Reduceti consumul de alcool: chiar daca sunteti sanatos, alcoolul poate creste tensiunea arteriala.
Daca alegeti sa consumati alcool, faceti acest lucru cu moderatie - pana la un pahar pe zi pentru femei
si persoanele peste 65 de ani si doua pahare pe zi pentru barbati.
Nu fumati: tutunul afecteaza peretii vasului de sange si accelereaza procesul de rigidizarea a arterelor
(ateroscleroza)
Reduceti stresul
Reduceti consumul de cafea: cofeina din 5 cesti de cafea consumata zilnic produce o crestere usoara a
tensiunii la persoane in varsta care deja sufera de hipertensiune dar nu si la cei care au o tensiune
normala.
Regimul alimentar
Bolnavul hipertensiv poate sa inlocuiasca in dieta sa grasimile animale cu grasimi vegetale, mai
precis cu uleiuri vegetale, cel mai bine cu ulei presat la rece. Uleiurile de masline, soia sau floareasoarelui au un efect de protectie a vaselor de sange fata de actiunea colesterolului.

Dieta este bine sa fie suplimentata cu potasiu din surse naturale.Sursele naturale de potasiu sunt
cerealele, legumele si fructele: faina integrala de grau, taratele de grau, fulgii de ovaz, patrunjelul,
spanacul, soia, cartofii, ciupercile champignon, caisele, stafidele, prunele, alunele si migdalele,
bananele si curmalele, drojdia de bere uscata. Este bine ca legumele si fructele sa fie consumate cub
forma de salate si sucuri proaspete. Cartofii e indicat sa fie fierti in coaja si in cantitati mici de apa;
foarte buni sunt si cartofii copti.
De asemenea, sunt bune si alimentele cu un continut bogat de calciu, deoarece s-a dovedit ca ele
reduc TA. Dintre acestea fac parte: verdeturile de la care se consuma frunzele (ex. patrunjelul,
leusteanul si leurda), soia, smochinele, migdalele dulci (sa nu fie prajite sau sarate); ele contin mai
mult calciu decat laptele. Atat laptele (mai ales cel pasteurizat), cat si branzeturile sau alte produse
lactate concentrate nu sunt indicate, deoarece sunt bogate in grasimi si sare.

HIPOTENSIUNEA ARTERIAL (HTA)

Este termenul medical ce desemneaza o valoare scazuta a tensiunii arteriale (mai putin de 90/60).
(sistolica/diastolica).
La oamenii sanatosi, in special la atleti, hipotensiunea reprezinta un semn de buna functionare a
sistemului cardiovascular (reprezentat de inima si sistemul vascular). Totusi, hipotensiunea poate fi
expresia unei anumite afectiuni, in special la persoanele in varsta. In randul acestei populatii,
hipotensiunea poate produce un flux sangvin inadecvat la inima, creier si alte organe vitale.
Problemele de sanatate apar atunci cand tensiunea scade brusc si creierul este privat de un flux
sangvin adecvat. Acest fenomen poate duce la aparitia senzatiei de ameteala. Ea apare de obicei la
ridicarea in picioare (ortostatism) din pozitie culcata sau sezanda. In asemenea cazuri, acest tip de
hipotensiune este cunoscuta sub denumirea de hipotensiune posturala, hipotensiune ortostatica sau
hipotensiune ortostatica mediata neuronal.
Clasificarea hipotensiunii arteriale:
hipotensiunea arteriala esentiala
hipotensiunea simptomatic(secundar)
hipotensiunea ortostatica (postural)
hipotensiunea postprandiala
1. Hipotensiunea arteriala esentiala apare in absenta unei cauze cunoscute, are uneori un caracter
familial si se intalneste frecvent la cei care fac mari eforturi intelectuale. Se datoreaza dereglarii
mecanismelor nervoase si endocrine care mentin regimul circulatiei. Are un prognostic bun.
2. Hipotensiunea simptomatic (secundar) are cauze multiple. Tratamentul se adreseaz
ndeosebiafeciunii cauzale i n al doilea rnd Hta, pentru care msuriel terapeutice sunt similare cu
tratamentul Hta.
3. Hipotensiunea posturala este considerata o imposibilitate a sistemului nervos autonom
(reprezentat de portiunea din sistemul nervos care controleaza activitatile vitale involuntare, cum ar fi
bataile inimii) de a reactiona corespunzator la modificari bruste. In momentul in care o persoana sta
in picioare, o cantitate de sange se scurge in extremitatile inferioare ale corpului. Daca sistemele
adaptative ale organismului nu ar interveni, acest fenomen ar avea ca rezultat scaderea presiunii
arteriale. Cu toate acestea, in mod normal, organismul compenseaza prin trimiterea unor semnale la
nivelul inimii, pentru ca aceasta sa bata mai tare si vasele de sange sa se contracte. Aceste mecanisme
contracareaza scaderea tensiunii arteriale. Daca ele nu au loc sau au loc prea incet, apare
hipotensiunea posturala.
Atat incidenta hipertensiunii cat si cea a hipotensiunii cresc cu varsta, partial datorita unor modificari
normale. De asemenea, fluxul sangvin la nivel cerebral scade cu varsta, adesea ca rezultat al
dezvoltarii unei placi de aterom la nivel vascular. Deci, prevalenta hipotensiunii posturale creste, de
asemenea, cu varsta; se estimeaza ca un procent de 10-20% dintre persoanele in varsta au
hipotensiune posturala.
Hipotensiunea posturala poate aparea la oricine datorita unei varietati de motive, cum ar fi
deshidratarea, lipsa alimentelor, statul prelungit in caldura sau o stare avansata de oboseala. Ea poate
fi, de asemenea, influentata de bagajul genetic, imbatranirea, medicatia utilizata, factorii legati de
dieta si cei psihologici si totodata de triggeri acuti, cum ar fi infectia si alergia.

Hipotensiunea posturala apare cel mai frecvent la persoanele care utilizeaza medicamente
antihipertensive. Ea poate fi, de asemenea, asociata cu sarcina, emotiile puternice, ingrosarea
peretilor arteriali (ateroscleroza) sau diabetul. Persoanele in varsta sunt in mod particular afectate, in
special cele care au hipertensiune sau disfunctii de sistem nervos autonom.
4. Hipotensiunea postprandiala - Se estimeaza ca hipotensiunea postprandiala (de dupa luarea
mesei) afecteaza pana la o treime din contingentul de persoane in varsta si reprezinta o cauza
frecventa a senzatiei de ameteala si a caderilor care se produc dupa o masa.
In cazul hipotensiunii postprandiale, corpul nu se poate adapta la scaderea tensiunii din timpul mesei.
Cauza hipotensiunii postprandiale ar fi redistribuirea fluxului sanguin la nivelul tubului digestiv, in
detrimentul celorlalte teritorii. Din acest motiv, apare starea de somnolenta, oboseala, incapacitatea
de concentrare dupa masa.
Cauzele hipotensiunii simptomatic (secundar):
-afectiuni din sfera hormonala, cum ar fi de exemplu glanda tiroida mai putin activa (hipotiroidism),
hiperactivitatea glandei tiroide (hipertiroidism), diabetul si nivelul scazut al glicemiei sangvine
(hipoglicemie), utilizarea excesiva a medicamentelor care se elibereaza fara prescritie medicala
- supradozajul medicamentelor antihypertensive, diuretice, antidepresive, betablocante
- sarcina
- largirea sau dilatarea vaselor sangvine
- extenuarea datorata caldurii sau accidentul vascular datorat caldurii
- afectiuni hepatice.
- deshidratarea si pierderile de electroliti, care pot aparea ca efect al altor afectiuni, cum ar fi diareea
sau voma sau pierderile sangvine din timpul menstruatiei
- disfunctii ale sistemului nervos central, cum ar fi de exemplu sindromul Shy-Drager (neuropatie
multipla de sistem)
- tumori cerebrale
- neuropatie periferica si neuropatie autonoma (afectiuni neurologice), cum sunt de exemplu cele
provocate de neuropatia diabetica
- afectiuni cardiovasculare (pericardita constrictiv, SM, SA, insuficien cardiac, aritmiile cardiace
(ritmurile cardiace anormale)
- intoxicaia cu alcool, nicotin
- bolile de nutritive
- boli cornice caectizante
- insuficien suprarenal.
Mai multe medicamente sunt asociate in mod frecvent cu hipotensiunea posturala: diureticele, betablocantele, blocantele canalelor de calciu si inhibitorii enzimei de conversie, nitratii,
antiparkinsoniene, antipsihoticele, neurolepticele, anxioliticele, sedativele, hipnoticele si
antidepresivele triciclice.
Cauzele hipotensiunii simptomatic(secundar) pot influena i hipotensiunea postural.
Scaderile bruste ale tensiunii pot fi amenintatoare de viata. Cauzele acestui tip de hipotensiune sunt:
- pierderile de sange (hemoragiile)
- hipotermia (temperatura scazuta a corpului)
- hipertermia (temperatura crescuta a corpului)
- afectiuni miocardice (ale muschiului inimii) care pot avea ca efect insuficienta cardiaca
- septicemia, infectia severa a sangelui
- deshidratarea severa
- lipsa de raspuns la medicamente
- reactiile alergice severe (socul anafilactic).

Printre cauzele mai putin comune, se numara boli precum amiloidoza (provocata prin depunerea unei
substante de consistenta ceroasa numita amiloid in organism), hipovitaminoze (deficiente de
vitamine), traumatisme ale maduvei spinarii si neuropatii asociate cancerului, in special cancer
pulmonar sau cancer pancreatic.
Simptome
Este important ca persoana in cauza sa solicite ingrijiri medicale imediat ce apar simptome ale
hipotensiunii.
- ameteala, stri confuzionale, obnubilare
- tulburari de echilibru
- tulburari de vedere cu vedere incetosata si intunecata
- slabiciune muscular, fatifabilitate
- fatigabilitate
- tulburari cognitive
- greata
- tegumente palide, reci si umede
- cefalee frontopartietal sau parietooccipital
- lipotimie, sincop
- oligurie
- puls slab btut
Pentru diagnosticul etiologic pot fi necesare:
Hemoleucogram, electrocardiograma, ecocardiograma si testul de efort, glicemie, ionogram, probe
de funcionalitate renal i hepatic.
Medicul trebuie contactat in cazul in care:
-persoana in cauza observa o crestere a frecventei simptomelor hipotensiunii, care interfera cu stilul
de viata si reprezinta un factor de risc pentru aparitia traumatismelor prin cadere
- cand simptomele sunt suspectate a reprezenta un efect secundar al unor medicamente eliberate cu
sau fara prescriptie medicala
- in cazul in care tensiunea arteriala scade foarte mult: exista marele pericol ca organismul sa nu
primeasca destul oxigen astfel incat sa-si exercite functiile normale; scaderea cantitatii de oxigen din
organism poate avea ca rezultat functionarea deficitara a inimii si creierului si poate produce
dificultati de respiratie; de asemenea, o persoana cu hipotensiune isi poate pierde cunostinta sau intra
in soc, situatie in care organele interne isi inceteaza functia.
Diagnostic
Medicul de familie poate determina daca pacientul sau are o hipotensiune semnificativa. Simptome
precum ameteala sau senzatia de lesin, resimtite in ortostatism nu sunt neaparat semnificative pentru
hipotensiunea posturala sau pentru alte tipuri de hipotensiune. O gama larga de afectiuni pot provoca
aceste simptome. Este esential sa se identifice cauza care a determinat aparitia hipotensiunii, astfel
incat sa poata fi aplicat tratamentul potrivit.
Tratament initial
Initial, puatem sfatui pacientul sa-si creasca tensiunea facand cateva schimbari simple:
- consumul unei diete bogate in sare
- consumul din abundenta al bauturilor non-alcoolice, minim opt pahare pe zi; bauturile ce se
consuma in timpul sportului, care sunt bogate in sodiu si potasiu sunt recomandate, in special in
timpul efectuarii activitatilor fizice sau pe vreme foarte calduroasa; consumul in exces al sarii si
fluidelor pe vreme calduroasa sau atunci cand persoana respectiva are o infectie virala, cu ar fi
raceala sau gripa

- medicul de familie trebuie sa evalueze medicamentele pe care le utilizeaza pacientul, atat cele din
prescriptie cat si cele care se elibereaza fara prescriptie medicala, pentru a identifica o eventuala
cauza a aparitiei hipotensiunii
- se recomanda efectuarea in mod regulat a activitatilor fizice pentru a intretine un flux sangvin
tisular adecvat
- trebuie acordata o deosebita atentie la ridicarea in picioare din pozitie sezanda sau culcata; pentru a
imbunatati circulatia, se recomanda ca inainte de a se ridica in picioare persoana respectiva sa
efectueze mici exercitii de mobilitate ale picioarelor, prin executarea unor miscari de flexie-extensie;
apoi trebuie initiata incet si cu atentie schimbarea pozitiei; la ridicarea din pat, este de preferat ca
persoana respectiva sa stea mai intai la marginea patului timp de cateva minute inainte de a se ridica
in picioare
- ridicarea obiectelor grele trebuie evitata
- la toaleta trebuie evitate contractiile abdominale puternice
- nu este recomandata expunerea la apa fierbinte, cum ar fi de exemplu dusurile fierbinti; daca apare
ameteala, persoana in cauza trebuie sa se aseze; plasarea in baie a unui scaun sau taburet in cazul in
care persoana respectiva are nevoie sa se aseze poate fi utila; pentru a preveni un eventual
traumatism, trebuie utilizat un scaun sau un taburet, construite special pentru a fi utilizate in cabina
de dus sau in cada toaletei
- pentru a evita problemele in ceea ce priveste hipotensiunea postprandiala, se recomanda ca
pacientul in cauza sa manance mai putin si mai des si sa se odihneasca dupa mese, pentru a diminua
episoadele de vertij (ameteala); de asemenea, trebuie evitata utilizarea medicamentelor hipotensoare
dupa masa
- daca este nevoie, trebuie utilizati ciorapi elastici compresivi, care sa acopere atat gamba cat si
coapsa; acestia pot fi utili in diminuarea fluxului sangvin la picioare, astfel redistribuindu-l catre
extremitatea superioara a corpului
- in cazul in care este tolerata, se recomanda consumul de cafea dimineata; cantitatea de cafeina
continuta in mod normal in doua cesti de cafea (250mg) poate avea ca efect ameliorarea hipotensiunii
la adultii tineri si poate fi totodata utilizata in limite de siguranta si de catre adultii invarsta.
Daca aceste masuri nu imbunatatesc starea pacientului, atunci probabil ca este necesara instituirea
unui tratament medicamentos.
Tratament medicamentos
Fludrocortizonul este un mineralocorticosteroid, ce pare a fi eficient in majoritatea tipurilor de
hipotensiune posturala sau alte tipuri de hipotensiune. Mecanismul sau de actiune consta in
stimularea retentiei sodate de catre rinichi, acest fenomen avand ca rezultat aparitia retentiei
lichidiene si un oarecare grad de edem (termen ce defineste tumefierea, umflarea extremitatilor ce
apare atunci cand organismul retine lichide), asa cum este necesar pentru cresterea valorilor presiunii
arteriale. Cu toate acestea, o data cu acest proces de retentie sodata se produce, de asemenea, si o
pierdere de potasiu. De aceea, in cazul in care se utilizeaza fludrocortizonul, se recomanda consumul
zilnic al unei cantitati adecvate de potasiu. Totodata, trebuie mentionat faptul ca fludrocortizonul nu
are nici unul dintre efectele antiinflamatorii ale cortizonului sau prednisonului si nu este un agent
stimulant al dezvoltarii musculaturii.
Midodrinul activeaza niste receptori de la nivel arteriolar (arteriolele sunt cele mai mici artere) si
venos, prin care se produce o crestere a presiunii arteriale. Studiile efectuate in legatura cu acest
medicament, au evidentiat faptul ca el este eficient in imbunatatirea valorilor presiunii arteriale in
ortostatism, la persoanele cu hipotensiune posturala datorata unei disfunctii a sistemului nervos, asa
cum se intampla in cazul sindromului Shy-Drager.
In cazul in care exista o afectiune subiacenta care sta la baza aparitiei hipotensiunii, trebuie
administrat un tratament pentru afectiunea respectiva. In multe cazuri hipotensiunea cronica poate fi
tratata eficient prin dieta si modificari ale stilului de viata
Desmopressin (analog cu vasopresina) produce acelai efect ca hormonal antidiuretic.

Complicaii
Hipotensiunea arterial reprezint risc de evenimente ischemice (coronariene, cerebrovasculare) i de
traumatisme prin cdere (prin evenimente lipotimice, sincopsale, vertij, ameteli), hipoxie cerebral,
hipoxie circulatorie generalizat, hipoxemie, stop circulator urmat de stop cardiac.

ACCIDENTUL VASCULAR CEREBRAL (AVC)

Generalitati
Un accident vascular cerebral apare atunci cand un vas de sange (o artera) care furnizeaza sange la
nivelul unei zone a creierului se sparge sau este blocat de un cheag sangvin.
In cateva minute, celulele nervoase din acea zona sunt afectate si ele pot muri in cateva ore. Ca
rezultat, acea parte a corpului care este controlata de zona afectata a creierului nu mai poate functiona
adecvat.
In cazul in care apar simptome ale unui AVC este necesar un tratament de urgenta, exact ca si in
cazurile de infarct miocardic. In cazul in care tratamentul medical este inceput cat mai curand dupa
aparitia simptomelor, cu atat mai putine celule nervoase vor fi afectate permanent.
Cauzele accidentului vascular cerebral ischemic
AVC ischemic este cauzat de un cheag de sange care blocheaza circulatia sangvina a creierului.
Cheagul de sange se poate dezvolta intr-o artera ingustata care iriga creierul sau poate ajunge in
arterele din circulatia cerebrala dupa ce a migrat de la nivelul inimii sau din orice alta regiune a
organismului.
Cheagurile sangvine apar de obicei ca rezultat al altor defecte din organism care determina afectarea
circulatiei sangvine normale, cum ar fi:
- rigidizarea peretilor arterelor (ateroscleroza). Aceasta este cauzata de tensiunea arteriala crescuta, de
diabetul zaharat si de nivelul crescut al colesterolului sangvin
- fibrilatia atriala sau alte aritmii cardiace (ritmuri cardiace neregulate)
- anumite afectiuni ale valvelor cardiace, cum ar fi o valva cardiaca artificiala, o valva cardiaca
reparata, o boala cardiaca valvulara precum prolapsul de valva mitrala sau stenoza (ingustarea)
orificiului valvular
- infectia valvelor cardiace (endocardita)
- un foramen ovale patent, care este un defect cardiac congenital
- tulburari de coagulabilitate a sangelui
- inflamatie a vaselor sangvine (vasculita)
- infarctul miocardic.
Desi mai rar, tensiunea arteriala scazuta (hipotensiunea) de asemenea poate sa cauzeze un accident
vascular cerebral ischemic. Tensiunea arteriala scazuta duce la scaderea circulatiei sangvine la nivelul
creierului; ea poate fi determinata de o ingustare sau o afectare a arterelor, de infarctul miocardic, de
o pierdere masiva de sange sau de o infectie severa.
Unele interventii chirurgicale (precum endarterectomia) sau alte procedee (cum ar fi angioplastia)
folosite pentru tratamentul arterelor carotide ingustate, pot duce la formarea unui cheag sangvin la
locul unde s-a intervenit, cauzand ulterior un accident vascular cerebral.
Cauzele accidentului vascular cerebral hemoragic
Accidentul vascular cerebral hemoragic este cauzat de o sangerare in interiorul creierului (numita
hemoragie intracerebrala) sau in spatiul din jurul creierului (numita hemoragie subarahnoidiana).
Sangerarea in interiorul creierului poate fi rezultatul unei valori crescute pe un timp indelungat a
tensiunii arteriale. Sangerarea in spatiul din jurul creierului poate fi cauzata de ruperea unui anevrism
sau de tensiunea arteriala crescuta care nu a fost tinuta sub control.
Alte cauze de AVC hemoragic, mai putin frecvente, sunt:

- inflamatia vaselor sangvine, care poate aparea in sifilis sau tuberculoza

- tulburari de coagulabilitate ale sangelui, precum hemofilia
- leziuni ale capului sau gatului care afecteaza vasele sangvine din aceste regiuni
- iradierea terapeutica pentru cancere ale gatului sau creierului
- angiopatia amiloidica cerebrala (o tulburare degenerativa a vaselor sangvine).
Factorii de risc pentru un accident vascular cerebral pot fi modificati sau nu.
Anumite afectiuni pot creste riscul de AVC. In cazul in care aceste afectiuni pot fi tinute sub control,
riscul de AVC poate scadea.
Factorii de risc care pot fi controlati sunt:
- tensiunea arteriala crescuta (hipertensiunea) este al doilea factor de risc ca importanta dupa varsta
- diabetul zaharat. Aproximativ un sfert din persoanele cu diabet decedeaza prin AVC. Prezenta
diabetului creste de 2 ori riscul de accident vascular cerebral din cauza afectarii circulatiei care apare
in aceasta boala.
- nivelul crescut de colesterol din sange poate duce la afectiuni ale arterelor coronare si la infarct
miocardic, care la randul lor determina lezarea musculaturii inimii (miocardului), iar aceasta la randul
ei poate determina cresterea riscului de AVC
- afectiuni ale arterelor coronare, care pot determina aparitia unui infarct miocardic si a unui accident
vascular cerebral
- alte afectiuni cardiace, precum fibrilatia atriala, endocardita, afectiuni ale valvelor cardiace,
foramen ovale patent sau cardiomiopatie
- fumatul, inclusiv fumatul pasiv
- lipsa activitatii fizice
- obezitatea
- folosirea unor medicamente, cum sunt anticonceptionalele orale - in special la femeile care fumeaza
sau care au avut pana in prezent tulburari de coagulare - si anticoagulantele sau corticosteroizii. Se
pare ca la femeile aflate in menopauza, terapia de inlocuire hormonala are un risc mic de accident
vascular cerebral
- consumul crescut de alcool. Persoanele care consuma excesiv alcool, in special cele care au
intoxicatii acute cu alcool (betii) au un risc mare de AVC. Betia alcoolica se defineste prin consumul
a mai mult de 5 pahare de alcool intr-o perioada scurta de timp
- folosirea de cocaina sau de alte droguri ilegale.
Factorii de risc care nu pot fi modificati sunt:
- varsta. Riscul de accident vascular cerebral creste cu varsta. Riscul se dubleaza cu fiecare decada
dupa 55 ani. Cel putin 66 de procente din toate persoanele cu AVC au varsta de 65 de ani sau mai
mult.
- rasa. Americanii negri si hispanici au un risc mai mare decat persoanele de alte rase. In comparatie
cu albii, americanii negri tineri, atat femeile cat si barbatii, au un risc de 2 -3 ori mai mare de a face
un AVC ischemic si de a deceda din aceasta cauza
- sexul. Accidentul vascular cerebral este mai frecvent la barbati decat la femei pana la varsta de 75
ani, dar dupa aceasta varsta femeile sunt mai afectate. La toate varstele, mai multe femei decat barbati
decedeaza din cauza unui AVC
- istoricul familial. Riscul de AVC este mai mare daca un parinte, un frate sau o sora a avut un
accident vascular cerebral sau un accident ischemic tranzitor
- prezenta in trecut a unui accident vascular cerebral sau a unui accident ischemic tranzitor.
SIMPTOME
Prezenta de simptome ale accidentului vascular cerebral impune un consult medical de urgenta.
Simptomele generale ale accidentului vascular cerebral includ debutul brusc al:
- starii de amorteala, slabiciune sau paralizie a fetei, bratului sau piciorului, de obicei pe o parte a
corpului
- tulburari de vedere la un ochi sau la ambii, precum vedere neclara, incetosata, cu pete, vedere dubla

sau pierderea vederii

- confuzie, tulburari de vorbire sau de intelegere a cuvintelor celorlalti
- tulburari de mers, ameteala, pierderea echilibrului sau a coordonarii
- dureri de cap severe
- simptomele datorate accidentului vascular cerebral ischemic difera de cele ale celui hemoragic.
Simptomele depind de asemenea de localizarea cheagului sangvin sau a hemoragiei si de extinderea
regiunii afectate
- simptomele AVC ischemic (cauzat de un cheag ce a blocat un vas sangvin) apar de obicei in
jumatatea corpului de partea opusa zonei din creier in care este cheagul. De exemplu, un AVC in
partea dreapta a creierului da simptome in partea stanga a corpului.
- simptomele unui AVC hemoragic (cauzat de o sangerare in creier) pot fi similare celor produse de
AVC ischemic, dar se deosebesc prin simptome legate de tensiunea crescuta in creier, cum ar fi dureri
de cap severe, greturi si varsaturi, "intepenirea" gatului, ameteli, convulsii, iritabilitate, confuzie si
posibil inconstienta
- simptomele unui AVC pot progresa in curs de cateva minute, ore sau zile, adesea in mod treptat. De
exemplu, slabiciunea usoara poate evolua spre o incapacitate de a misca bratul si piciorul de pe o
parte a corpului.
In cazul in care accidentul vascular cerebral este provocat de un cheag de sange mare (ischemic),
simptomele apar brusc, in decurs de cateva secunde.
In cazul in care o artera care este ingustata deja de ateroscleroza este blocata, de obicei simptomele se
dezvolta gradat, in curs de cateva minute sau ore, sau mai rar, in cateva zile.
Daca in cursul timpului apar mai multe accidente vasculare cerebrale de mici dimensiuni, persoana
respectiva poate prezenta o modificare treptata a gandirii, comportamentului, echilibrului sau a
miscarii (dementa multi-infarct).
Nu sunt intotdeauna usor de recunoscut simptomele unui AVC mic. Ele pot fi atribuite gresit varstei
mai inaintate sau pot fi confundate cu simptomele provocate de alte afectiuni si care pot fi
asemanatoare.
Consecinte
In plus fata de dizabilitatile fizice mai evidente care pot aparea dupa un AVC, mai pot aparea:
- modificari in rapiditatea cu care sunt facute activitatile
- modificari ale judecatii, ratiunii
- modificari ale emotiilor
- modificari ale perceptiilor (capacitatea de a aprecia distanta, marimea, pozitia, ritmul miscarilor,
forma, si relatia dintre partile componente ale unui intreg)
- tulburari de memorie
- probleme datorate neglijarii partii afectate a corpului.
De aceea se recomanda ca aceste probleme sa fie discutate cu un medic. Doctorul (de preferat un
medic psihiatru) va oferi suportul necesar si poate oferi sugestii pentru ameliorarea acestor probleme.
Consult de specialitate
Este urgent un consult medical in cazul in care sunt prezente:
- semne ale unui accident vascular cerebral care apar brusc
- amorteli, slabiciune sau incapacitatea de a misca fata, bratul sau piciorul, de obicei intr-o jumatate a
corpului
- tulburari de vedere la un ochi sau la ambii, precum vedere neclara, incetosata, cu pete, vedere dubla
sau pierderea vederii
- confuzie, tulburari de vorbire sau de intelegere
- tulburari de mers, ameteala, pierderea echilibrului sau a coordonarii
- dureri de cap severe fara o cauza cunoscuta.

Semnele unui accident ischemic tranzitor (AIT). Simptomele sunt asemanatoare celor din accidentul
vascular cerebral, cu exceptia urmatoarelor:
- pierderea vederii este de obicei descrisa ca o senzatie, ca o umbra, scaderea vederii unui ochi
- tipic, simptomele accidentului ischemic tranzitor dispar dupa 10 pana la 20 de minute, dar ele pot
persista pana la 24 ore. Deoarece nu se poate preciza daca simptomele se datoreaza unui AVC sau
unui AIT, este nevoie de un tratament de urgenta in ambele situatii
Se recomanda consultarea imediata a unui doctor in cazul in care:
- au fost prezente de curand simptome ale unui AVC sau AIT, chiar daca simptomele au disparut
- persoana respectiva a avut in trecut un AVC sau un AIT si este in tratament cu aspirina sau alte
medicamente pentru prevenirea formarii cheagurilor de sange si a aparut orice semn de sangerare
- persoana respectiva a avut un AVC si are acum un episod de innecare in timpul inghitirii unor
alimente
- au aparut semne care se pot datora prezentei unui cheag in vasele de sange profunde, care pot fi
inrosirea, incalzirea si durerea intr-o anumita zona a unui brat sau a unui picior.
Se recomanda efectuarea unei programari pentru un consult in cazul in care:
- persoana respectiva crede ca a avut un AIT in trecut si nu a vorbit pana acum cu un doctor despre
acest eveniment
- persoana respectiva a avut un AVC si are acum o zona dureroasa la presiune. Zonele dureroase la
presiune, care de obicei se dezvolta de-a lungul coatelor, calcaielor, genunchilor, feselor, ale osului
sacrat si pe spate de-a lungul coloanei vertebrale, sunt provocate de statul intr-o singura pozitie un
timp indelungat. Primul semn al unei zone dureroase la presiune este inrosirea zonei, care nu dispare
la frecare sau la masaj
- persoana respectiva a avut un AVC si constata acum ca bratul sau piciorul afectat devine din ce in ce
mai rigid (intepenit) si nu poate sa-l indrepte (spasticitate)
- persoana respectiva a avut un AVC si prezinta acum semne ale unei infectii de tract urinar. Aceste
semne pot fi febra, durere in timpul mictiunii (la urinare), prezenta de sange in urina si durere de
spate (in flancuri).

AVC
Simptomatologie
Simptomele generale ale accidentului vascular cerebral includ debutul brusc al:
-

starii de amorteala, slabiciune sau paralizie a fetei, bratului sau piciorului, de obicei pe o parte
a corpului

tulburari de vedere la un ochi sau la ambii, precum vedere neclara, incetosata, cu pete, vedere
dubla sau pierderea vederii

confuzie, tulburari de vorbire sau de intelegere a cuvintelor celorlalti

tulburari de mers, ameteala, pierderea echilibrului sau a coordonarii

dureri de cap severe

simptomele datorate accidentului vascular cerebral ischemic difera de cele ale celui
hemoragic.

Simptomele depind de asemenea de localizarea cheagului sangvin sau a hemoragiei si de

extinderea regiunii afectate

simptomele AVC ischemic (cauzat de un cheag ce a blocat un vas sangvin) apar de obicei in
jumatatea corpului de partea opusa zonei din creier in care este cheagul. De exemplu, un AVC
in partea dreapta a creierului da simptome in partea stanga a corpului.
simptomele unui AVC hemoragic (cauzat de o sangerare in creier) pot fi similare celor
produse de AVC ischemic, dar se deosebesc prin simptome legate de tensiunea crescuta in
creier, cum ar fi dureri de cap severe, greturi si varsaturi, 'intepenirea' gatului, ameteli,
convulsii, iritabilitate, confuzie si posibil inconstienta
simptomele unui AVC pot progresa in curs de cateva minute, ore sau zile, adesea in mod
treptat. De exemplu, slabiciunea usoara poate evolua spre o incapacitate de a misca bratul si
piciorul de pe o parte a corpului.

In cazul in care accidentul vascular cerebral este provocat de un cheag de sange mare
(ischemic), simptomele apar brusc, in decurs de cateva secunde.
In cazul in care o artera care este ingustata deja de ateroscleroza este blocata, de obicei
simptomele se dezvolta gradat, in curs de cateva minute sau ore, sau mai rar, in cateva zile.
Daca in cursul timpului apar mai multe accidente vasculare cerebrale de mici dimensiuni,
persoana respectiva poate prezenta o modificare treptata a gandirii, comportamentului, echilibrului
sau a miscarii (dementa multi-infarct).
Nu sunt intotdeauna usor de recunoscut simptomele unui AVC mic. Ele pot fi atribuite gresit
varstei mai inaintate sau pot fi confundate cu simptomele provocate de alte afectiuni si care pot fi
asemanatoare.

PROTOCOL PRIVIND METODELE APLICABILE PACIENILOR

PREZENTND AGITAIE PSIHOMOTORIE ACCENTUAT
1. SCOP:
Stabileste modul de interventie in cazul unor pacienti aflati in agitatie psihomotorie accentuata.
2. DOMENIU DE APLICARE
Procedura se aplic la camera de garda / UPU / CPU a spitalului si in sectiile cu paturi.
3. DOCUMENTE DE REFERIN:
Ordinul MS nr.972/2010, privind aprobarea standardelor de acreditare
4. RESPONSABILITI:

Responsabil de proces
Echipa de proces

= medic de garda + asistent medical + infirmier

= Medic de garda + alti medici de specialitate

5. DESCRIEREA PROCEDURII:
Definitii:
Agitatia psiho-motorie este un conglomerat de comportamente dezordonate, zgomotoase,
variabile ca intensitate la acelasi bolnav, cat si de la o afectiune psihica la alta.
Aceasta tulburare se poate intalni in toata patologia psihiatrica.
Cauze
Agitatia psiho-motorie poate fi prezenta in:
intoxicatii cu monoxid de carbon, eter, betadona, droguri, medicamente (amfetamine,
antidepresive triciclice, hidrazida) sau in delirium tremens
infectii (delirul din starile toxico - infectioase, in encefalite, meningo-encefalite, abces
cerebral, tromboflebita sinusului cavernos)
soc chirurgical (prin reactie emotionala sau organica nespecifica, prin impregnarea etilica
brusc decompensata de sevraj)
epilepsie
accesul maniacal
stari dementiate
PGP
schizofrenie
deliruri cronice
Semne si simptome
Printre manifestarile agitatiei psiho-motorii se numara:
vivacitate crescuta
nerabdare

ton ridicat al vocii

debit verbal crescut
surescitare ideativa
exacerbarea memoriei si a ideatiei
mobilitatea afectelor
miscari, mimica, gesturi bruste, necontrolate

ATITUDINEA IN FATA PACIENTULUI AFLAT IN AGITATIE PSIHOMOTORIE

ACCENTUATA

Se anun medicul curant sau medicul de gard

Se introduce tratamentul in FOCG
Se efectueaz tratamentul indicat de medic
Se elaboreaza un plan de urmarire si monitorizare a pacientului in cazul conteniei sau izolrii
lui conform procedurii i legislaiei n vigoare.

INGRIJIREA BOLNAVILOR AGITATI SI PSIHICI

Aceast categorie de bolnavi necesit o ngrijire special pentru c ei pot veni n conflict cu
anturajul, devenind periculoi att pentru cei din jur, ct i pentru ei nii.
Agitaia psihomotorie poate aprea:
n afeciuni psihice (marea criz anxioas, confuzie mintal, isterie, manie, melancolie,
schizofrenie);
n boli somatice (ischemie cerebral, epilepsie);
n cadrul infeciilor, intoxicaiilor, autointoxicaiilor (stri febrile: hiperpirexii, septicemii,
neuroinfecii); intoxicaii cu medicamente: plumb, opiu, beladon; autointoxicaii (come: diabetic,
insulinic); stri precomatoase (din insuficiena hepatic i uremie).
Caracteristici de manifestare a bolnavilor agitai psihomotor: vorbire incoerent, dezorientare n
timp, spaiu i/sau asupra propriei persoane, logoree, ipete, acte periculoase, loviri, rniri de
persoane, deteriorri de bunuri, micri necontrolate, necoordonate, bolnavul alearg pe coridoare.

1. CONDUITA (MSURI) DE URGEN

Asistenta medical care lucreaz n serviciul de gard sau pe seciile de profil va avea ntotdeauna
pregtit un material minim necesar:
pentru imobilizare (minim un set de chingi speciale de contenie pregtite pe un pat n salonul de
supraveghere);
pentru tratamente parenterale (materiale sanitare, seringi i ace /branule sterile, medicamente
sedative n aparatul de urgen);
OBIECTIVE
1. Prevenirea
incidentelor i
accidentelor prin
msuri
organizatorice
urgente

MSURI DE REALIZARE
1.1.
Bolnavul agitat va fi linitit prin psihoterapie adecvat, prim ajutor
psihic, reinndu-l la pat la nevoie imobilizare de urgen, apelnd la persoane
cu for fizic mai mare pentru a-l face inofensiv; se evit panica.
1.2.
Se ndeprteaz din jurul bolnavului obiectele care ar putea fi folosite
pentru lovire.
1.3. Medicul va fi anunat prin intermediul telefonului mobil sau a altor
persoane, fr ca asistenta s prseasc bolnavul agitat.
1.4. Linitete ceilali bolnavi, prevenindu-se panica.
Medicul curant sau de gard trebuie s se prezinte la solicitare i s
consulte pacientul, dup care, s fac recomandrile de rigoare.
Asistentul medical va consemna n raportul de predare, dac msura luat
a fost conform indicaiilor telefonice fcute de medicul de gard, sau n
urma consultului fcut de acesta.
Contenionarea pacientului trebuie aprobat anterior aplicrii i
consemnat de medicul de gard n FOCG i de asistentul medical n
registrul de contenie, alturi de semnturile persoanelor n cauz .

2. Supravegherea
bolnavului n
vederea unei
conduite corecte

2.1. Pn la venirea medicului se vor urmri toate manifestrile bolnavului pentru a le putea
raporta; orice bolnav psihic poate avea i o boal somatic a crei gravitate s impun terapie
prioritar i s contraindice psihotropele sau imobilizarea.
2.2. Nu se va administra nici un calmant pentru a nu modifica tabloul clinic (excepie fac
bolnavii care au tratament prescris).
2.3. n limitele posibilitilor se vor msura pulsul, T.A., temperatura, respiraia.
2.4. Se vor observa i nota eventualele urme de loviri sau agresiuni (uneori acestea sunt
imputate personalului de ngrijire).
3. Imobilizarea
Imobilizarea bolnavului este o msur extrem. Nu se recomand folosirea ei dect dup
bolnavului .
epuizarea tuturor celorlalte mijloace menite s ctige ncrederea bolnavului i acceptarea
msurilor terapeutice.
- imobilizarea cu
Contenionarea poate fi utilizat doar atunci cnd este necesar aprarea pacientului de
chingi speciale de
propriile aciuni care l-ar putea rni pe el sau pe ceilali. Poate fi folosit doar dac
contenie, autorizate
aplicarea celor mai puin restrictive tehnici a fost neadecvat sau insuficient pentru a
preveni orice lovire ori vtmare.
CONTENIA:
Prin contenionare se nelege restricionarea libertii de micare a unei persoane, prin
folosirea unor mijloace adecvate pentru a preveni micarea liber a unuia dintre brae, a
ambelor brae, a unei gambe sau a ambelor gambe ori pentru a-l imobiliza total pe
pacient, prin mijloace specifice protejate, care nu produc vtmri corporale.
Persoanelor internate li se poate restriciona libertatea de micare, prin folosirea unor
mijloace adecvate, pentru a salva de la un pericol real i concret viaa, integritatea
corporal sau sntatea lor ori a altei persoane.
Msura contenionrii nu poate fi folosit ca sanciune, nu poate fi parte a programului de
tratament i nu poate fi dispus pentru cazuri de suicid sau de autoizolare ori ca o soluie pentru
lipsa de personal sau de tratament, ca o sanciune ori form de ameninare sau pentru forarea
unei bune purtri ori pentru a preveni distrugerile de bunuri. Aceast msur poate fi folosit
doar dac aplicarea celor mai puin restrictive tehnici a fost neadecvat sau insuficient
pentru a preveni orice lovire ori vtmare.
n caz de suicid sau autoizolare, msura contenionrii nu poate fi folosit mai mult de
dou ore.
Folosirea mijloacelor de contenionare trebuie s fie proporional cu starea de pericol, s se
aplice numai pe perioada necesar doar atunci cnd nu exist o alt modalitate de nlturare a
pericolului i s nu aib niciodat caracterul unei sanciuni.
Utilizarea mijloacelor de contenionare trebuie autorizat n prealabil de ctre medicul
ef de secie, cu excepia cazurilor n care urgena nu permite acest lucru, situaie care va fi de
ndat adus la cunotina medicului ef de secie.
Utilizarea i ncetarea utilizrii oricrui mijloc de contenionare se consemneaz ntr-un
registru special, ntocmit de ctre fiecare unitate psihiatric.
Persoanele internate pot fi izolate temporar, fr contenionare, n vederea protejrii
acestora, dac reprezint un pericol pentru ele nsele sau pentru alte persoane. Aceast
msur trebuie aplicat cu maxim precauie i numai n cazul n care orice alt modalitate
s-a dovedit ineficient.
Contenionarea nu poate fi folosit ca pedeaps sau ca mijloc de a suplini lipsa de

personal ori de tratament.

n aplicarea msurii de restricionare a libertii de micare a pacientului trebuie depuse toate
eforturile pentru evitarea durerii.
Reprezentantul legal sau personal al pacientului trebuie informat cu privire la
dispunerea unei msuri de restricionare a libertii de micare a pacientului.
Contenionarea trebuie efectuat numai n baza dispoziiei scrise a medicului. Dispoziia
medicului trebuie s detalieze factorii care au condus la contenionare i s specifice natura
contenionrii. n dispoziie trebuie precizat ora la care msura de contenionare a fost luat.
Contenionarea nu poate dura mai mult de 4 ore.
Msura contenionrii va fi menionat n foaia de observaie a pacientului.
Msurile de contenionare aplicate pacienilor, incluznd toate dispoziiile scrise ale
medicului prin care s-au dispus acestea se nscriu n Registrul msurilor de contenionare i
izolare aplicate pacienilor.
Registrul se pstreaz n condiii de confidenialitate.
Pe tot timpul contenionrii, pacientul trebuie s fie monitorizat pentru a observa dac
nevoile sale fizice, de confort i siguran sunt ndeplinite. O evaluare a condiiilor pacientului
trebuie realizat la cel puin fiecare 30 de minute sau la intervale de timp mai scurte dac
medicul o cere. Evaluarea trebuie nregistrat n foaia de observaie a pacientului.
Pacienii izolai sau contenionai vor fi supravegheai conform metodologiei, cu respectarea
legislaiei n vigoare i notarea n registrul de eviden, cu completarea tuturor rubricilor!
(procedura se aplic doar la indicaia medicului, se trec n registru: data i ora la care se aplic;
numele i prenumele pacientului; vrsta; motivele aplicrii conteniei/izolrii; felul conteniei;
durata conteniei/izolrii; supravegherea/monitorizarea funciilor vitale; tratamentul administrat:
denumire, mod de prezentare, doza, cale de administrare, evoluia pacientului + eventuale reacii
adverse, observaii; asistentul medical/medic i cadrul auxiliar care au participat la contenionare:
numele cite; medicul care a indicat contenionarea: semntur i paraf; contrasemntura
medicului ef/coordonator).

2. NGRIJIRI GENERALE
Obiective
1. Asigurarea condiiilor de
mediu

2.Alimentaia bolnavului

3. Urmrirea
i aplicarea tratamentelor
ATENIE!

Msuri de realizare
1.1. Camera va fi izolat, aerisit, linitit, temperatura 16- 21C.
1.2. Ferestrele vor fi prevzute cu transperante sau obloane.
1.3. Paturile vor fi prevzute cu margini laterale de siguran,
pentru a mpiedica lezarea bolnavului n caz de agitaie.
1.4. Se vor izola prizele electrice.
2.1. n caz de negativism alimentar, asistenta va recurge la
alimentarea bolnavului prin sond (o va introduce prin nas pentru
a nu fi retezat cu dinii), sau pe cale parenteral, conform
indicaiei medicului.
2.2. Bolnavul agitat consum o cantitate mare de energie i
pierde lichide i sruri minerale prin transpiraie i tahipnee, de
aceea hidratarea se ncepe imediat ce bolnavul s-a calmat (per os,
prin sond sau perfuzie, n funcie de indicaii).
3.1. Medicaia va fi administrat de asistenta numai dup ce
bolnavul a fost imobilizat. Nu se vor lsa medicamente la
ndemna bolnavului psihic.

4.Psihoterapia

5.Somnoterapia

3.2. Asistenta va participa alturi de medic la aplicarea metodelor

terapeutice, mpreuna cu infirmierul.
4.1. Alturi de medic, asistenta particip i pregtete pacientul
pentru metodele de psihoterapie special indicate de medic ca:
psihoterapia individual ; ergoterapia = terapie prin munc;
meloterapia = terapia prin muzic; psihoterapia familial;
psihoterapia de relaxare etc.
= scoaterea bolnavului de sub influena factorilor de mediu prin
administrarea medicamentelor neuroplegice.
5.1. n acest caz asistenta supravegheaz bolnavul, schimb
poziia, asigur hidratarea (dac somnoterapia ine mai mult de 24
de ore, hidratarea se face prin sond duodenal introdus pe cale
nazal).

6. Igiena bolnavului
6.1. Se schimb lenjeria de corp a bolnavilor ori de cte ori
transpir (bolnavii agitai) sau pierd urin (bolnavii cu crize
epileptice).
6.2. Ori de cte ori este nevoie se schimb i lenjeria de pat.
7. Urmrirea, notarea funciilor
vitale i vegetative

8. Urmrirea schimbrilor care

survin i care trebuie semnalate
medicului

9. Legatura cu familia

7.1. Pulsul, T.A., respiraia, temperatura vor fi msurate i

nregistrate i se anun imediat medicul n caz de modificri
(tahicardie, hipertensiune arterial, tahipnee, modificri pupilare).
7.2. Se urmresc pierderile de lichide prin diurez, prin
transpiraie i tahipnee.
7.3. Se urmrete tranzitul intestinal (la nevoie clism).
8.1. Crizele convulsivante (apariia i desfurarea lor).
8.2. Se supravegheaz tonusul muscular, reflexele osteotendinoase i reflexele cutanate, apariia de edeme.
8.3. Se observ pupila dimensiune (midriaz=nceputul crizei de
agitaie psihomotorie, n anxietate mare).
8.4. Se supravegheaza si raporteaza medicului orice modificare de
comportament; se urmareste somnul agitat sau prea linistit.
Important!
Ingrijirea acestor bolnavi necesita multa rabdare si prezenta de
spirit, curaj si munca de calitate.
Se va pastra legatura cu familia bolnavilor psihici pentru a putea
apela si la ei in anumite situatii.
Reprezentantul legal sau personal al pacientului trebuie
informat cu privire la dispunerea unei msuri de
restricionare a libertii de micare a pacientului.
Prin mentinerea legaturii cu apartinatorii se urmareste:

completarea datelor anamnestice

linistirea familiei;
educarea apartinatorilor pentru intelegerea bolii psihice si
conduita ce trebuie sa o aiba fata de bolnav, necesitatea
tratamentului;

facilitarea unor masuri de orientare sau reorientate

profesionala; psihoterapia familiala, socioterapia.