FARMACOLOGIA

MEDICAMENTELOR
ANTIALERGICE
 BAZE FIZIO-PATOLOGICE
• ALERGIA – reprezintă o reactivitate modificată a unui
organism
• Etimologie: allos = deviere de la starea normală
• Manifestare – simptome provocate printr-un mecanism
imunologic ca urmare a expunerii la un alergen bine
determinat, având la bază reacţia antigen-anticorp
– Antigene – alergeni – (anti=contra, geano=a naşte, a genera) care
provoacă simptome alergice şi care în contact cu organismul
stimulează producţia de anticorpi
• Complete (propriu-zise) – au structură proteică, lipoproteică sau
polizaharidică
• Incomplete (haptene) – se combină cu proteine şi devin imunogene
– Anticorpi – substanţe care apar în organism ca urmare a
sensibilizării cu un antigen; sintetizați de limfocitele B și T;
• crește Ig E (alergie de tip I și infecție cronică), crește Ig M (infecție recentă)
 Clasificarea alergenilor după
calea de pătrundere
• Pneumoalergeni
– Polen, fungi, praf, păr de animale
• Alergeni alimentari
– Albușul de ou, laptele, căpșunele
• Alergeni de insecte
– Venin de insecte (venin de albină)
• Alergeni medicamentoși
– Antibiotice, insulina
• Alergeni chimici
– profesionali
 Reacția antigen-anticorp
• Are loc când un organism sensibilizat vine
din nou în contact cu antigenul
• Determină eliberarea de anticorpi,
heparină, acetilcolină, proteaze, hidrolaze
• Antigenul activează sistemul inflamator al
gazdei
 TIPURI DE REACŢII ALERGICE
• Tipul I – hipersensibilizare imediată; este iniţiată de alergeni
şi dependentă de IgE
– Are loc eliberarea mediatorilor vasoactivi (histamina, factorul
chemotactic, LT, PG) cu apariţia fazei imediate
– Are loc afluxul de euzinofile, neutrofile, limfocite sub influenţa
factorilor chemotactici, responsabile de apariţia fazei tardive
– Manifestări clinice: şocul anafilactic, urticaria, rinita şi conjunctivita
alergice, astmul bronşic alergic, edemul Quincke
• Tipul II – reacţia citotoxică sau citolitică; haptena se combină
cu o proteină constitutivă a celulei
– Anticorpi liberi IgG şi IgM sunt specifici pentru anumite structuri din
celula agresionată care se comportă ca antigen (A1)
– Reacţia antigen-anticorp este mediată de prezenţa complementului seric
care este activat de anticorp cu formarea anafilatoxinei cu rol distructiv
al celulei (hematii, trombocite, leucocite)
– Manifestări clinice: anemie hemolitică, leucopenie, purpură
trombocitopenică
• Tipul III – se manifestă prin leziuni tisulare ce apar prin
depunerea complexelor antigen-anticorp circulante,
capabile să activeze complementul seric, în peretele
vaselor şi ţesuturile perivasculare (produc distrucţie
vasculară şi necroză la nivelul rinichilor, inimii)
– Boala serului – alergia medicamentoasă (penicilină, PAS,
streptomicină) ce apare la 1-3 săptămâni de la începerea
tratamentului şi se manifestă prin urticarie, febră, astm
• Tipul IV – reacţie de hipersensibilizare mediată celular
sau întârziată
– Apare tardiv după acţiunea antigenului
– Induce un flux de limfocite sensibilizate ce eliberează
limfokine (L)
– Limfokinele atrag alte celule inflamatorii în zona de agresiune
– Manifestări clinice: tuberculoza, rejecţia de grefe, dermatita
de contact
TRATAMENTUL TULBURĂRILOR ALERGICE
• PRINCIPII GENERALE
– Eliminerea alergenului
– Măsuri de igienă:
• Păstrarea curăţeniei pentru diminuarea acarienilor şi a
părului de animale de casă
– Tratament antialergic specific (desensibilizare)
• Imunoterapie specifică cu alergen
– Tratament nespecific în boli alergice
• Combaterea modificărilor fiziopatologice
• Reducerea manifestărilor clinice (simptomatice sau
patogenice)
 TRATAMENT SPECIFIC
• Imunoterapia specifică (ITS)
– Identificarea alergenului
– Administrarea de doze crescânde dintr-un extract alergenic
în scopul obişnuirii organismului cu alergenul
– Desensibilizare specifică
• administrarea s.c. de doze progresive până la stabilirea unei doze de
întreţinere
• administrarea oral sau sublingual
– Mecanism – alergenii induc apariţia unor “anticorpi
blocanţi” IgG4 capabil să se cupleze cu alergenul înainte ca
acesta să se întâlnească cu anticorpii din ţesuturi
– Tratament de lunga durată – 2-3 ani
• RISCURI
– Accidente anafilactice severe, chiar letale
• Probleme:
– Raportul eficacitate/securitate – iniţierea tratamentului se face
de către medicul alergolog în colaborate cu serviciul ATI
– Standardizarea extractelor alergenice
– Conservarea extractelor alergenice – durată lungă de
tratament
• Extractele apoase – 2-3 ani de la producere şi 12 luni de la diluare
• Extractele depôt – 5 ani în stare liofilizată şi 3-18 luni de la diluare
• Păstrare la frigider 4-80C
• Tratament homeopatic
– Avantajul constă că folosesc pentru desensibilizare de diluţii
infinitezimale din alergenul responsabil sau bănuit de
producerea alergiei
 TRATAMENT NESPECIFIC

• Influenţează eliberarea şi fixarea mediatorilor

• Clasificare:
– Antagonişti fiziologici ai histaminei (adrenalina)
– Corticosteroizi
– Antihistaminice
– Antiserotoninice
– Inhibitoarele degranulării mastocitelor
– Substanţe imunodepresive
– Psihotrope
 HISTAMINA
• Etimologie – histos = ţesut
• Mediator al alergiei şi inflamaţiei
• Localizare în:
– organisme animale (inclusiv în veninuri),
– organisme vegetale (urzica)
– bacterii
• Forme
– Legată – inactivă – cea mai mare cantitate depozitată
în granulele citoplasmatice ale mastocitelor din ţesuturi
şi în granulele citoplasmatice ale bazofilelor din sânge
– Liberă – activă în ţesuturi de unde trece în sânge cu
atingerea unui maxim în 5 minute
 Efecte
• Nivel cutanat
– Urticarie, edem
• Sistem circulator
– Vasodilatație, hipovolemie, colaps
• Aparat respirator
– Bronhoconstricție, marcantă la astmatici
• Aparat digestiv
– Stimulează secreția gastrică
 Tripla reacție

• Pată roșie
• Papulă
• Aureolă roșie
 ANTAGONIŞTI FIZIOLOGICI AI
HISTAMINEI ŞI AI ALTOR AUTACOIZI
• Utilizare: în alergia tip I
• Adrenalina – în şocul anafilactic
GLUCOCORTICOIZI
• Efectele tratamentului cu corticosteroizi:
– Antiinflamator şi antilimfokinic
– Antialergic (scade fixarea IgE, inhibă eliberarea de
mediatori chimici)
– Creşte sensibilitatea receptorilor beta la bronhodilatatoarele
beta-adrenergice
– Stimulează adenilatciclaza şi producerea de AMPc
– Inhibă acţiunea bronhoconstrictoare a prostaglandinelor
 GLUCOCORTICOIZI
• Efecte secundare
– Reduce rezistența la infecții
– Efecte adverse digestive
• Hiperaciditate, ulcer
– Osteoporoză
– Agravează HTA
– Provoacă sau decompensează diabetul
– Leziuni oftalmice
– Corticodependență
 INHIBITOARELE DEGRANULĂRII
MASTOCITELOR
• CROMOGLICATUL DE SODIU
– Blochează eliberarea de histamină prin stabilizarea
membranei mastocitului împiedicând pătrunderea calciului,
necesar degranulării, în celulă
– Efect preventiv în apariţia manifestărilor clinice din rinite,
astm şi conjunctivite alergice
• NEDOCROINILUL DE SODIU
– Profilaxia de durată a crizelor în astmul alergic
• KETOTIFENUL
– Mecanism: blochează eliberarea de mediatori şi receptorii H1
SUBSTANŢE IMUNODEPRESIVE
• Boli autoimune, profilaxia rejecţiei de grefă
• CICLOSPORINA, CICLOFOSFAMIDA
 ANTIHISTAMINICELE H1
• HISTAMINA (amină biogenă larg distribuită în ţesuturi)
• Locuri de acumulare:
– Mastocite (abundente în organele de şoc – piele, aparatele
respirator, digestiv, cardiovascular)
– Bazofile (abundente în sânge)
• Factorii ce determină eliberarea histaminei
– Factori imunologici (reacţia A-A, anafilotoxine, citokine, etc.)
– Factori chimici (veninuri, medicamente, etc.)
– Factori fizici (frig, căldură, radiaţii, etc.)
• Receptori:
– H1, H2, H3
– Cuplaţi cu proteina G
 Antagonişti de receptori H
• Antagonişti de receptori H1- Antihistaminice
– Sunt baze azotate ce conţin:
• o catenă alifatică asemănătoare cu histamina
• două inele ciclice sau heterociclice
• un atom X (N, C, O)
– Au caracter lipofil
• Antagonişti de receptori H2- Antiulceroase
• Antagonişti de receptori H3- fără utilizare
 CLASIFICARE PE CRITERIUL CHIMIC A
ANTIHISTAMINICELOR H1
• ETILENDIAMINE: X=N
– Cloropiramina, mepiramina
• ETANOLAMINE: X=O
– Clorfenoxamina, clemastina
• ALCHILAMINE: X=C
– Feniramina, clorfeniramina
• FENOTIAZINE: X=C situat pe nucleul fenotiazinic
– Prometazina, alimemazina
• PIPERAZINE: X=C situat pe nucleul piperazinic
– Meclozin, cetirizin
• PIPERIDINE: X=C situat pe nucleul piperidinic
– tenalidin
• ALTE STRUCTURI:
– Loratadina, ketotifen
CLASIFICARE PE CRITERIUL FARMACODINAMIC
A ANTIHISTAMINICELOR H1
• Antihistaminice din generaţia I
– Durată scurtă de acţiune (4-6 h): clorfeniramina,
clorfenoxamina, cloropiramina
– Efect prelungit (8-12 h): clemastina, prometazina
– Efecte sedativ şi anticolinergic
• Antihistaminice din generaţia II
– Acţiune rapidă
– Durată lungă de acţiune (24 h): astemizol, terfenadina,
cetirizina, loratadina, azelastina, ebastina, levocabastina,
acrivastina
– Lipsite de efecte sedativ şi anticolinergic
• Farmacocinetică
– L 2-3 h
– D 4-6 h (generaţia I), 12-24 h (generaţia II)
– T1/2 scurt (generaţia I), lung (generaţia II)
– Epurare prin metabolizare hepatică cu apariţia de metaboliţi
activi (generaţia II)
• Farmacodinamie
– Blochează competitiv şi reversibil receptorii H1
– Efecte:
• Corelate cu blocarea receptorilor H1
• Necorelate cu blocarea receptorilor H1
– Acţiune anticolinergică – suprimarea simptomelor parkinsoniene
– Acţiune anestezică locală
– Acțiune sedativă
– Acţiune antivomitivă
• Farmacotoxicologie
– Efecte sedative
– Perturbări gastro-intestinale
– Posibile efecte cancerigene
• Farmacoterapie
– Preventiv sau curativ
– Indicaţii:
• Rinite şi conjunctivite alergice
• Astm bronşic cu componentă alergică
• Dermatoze alergice
• Prevenirea răului de mişcare
 REPREZENTANŢI
• GENERAŢIA I
– CLORFENIRAMINA
– CLEMASTINA
– PROMETAZINA
• GENERAŢIA II
– ASTEMIZOL
– TERFENADINA
– LORATADINA
– AZELASTINA
– EBASTINA
– LEVOCABASTINA
– ACRIVASTINA