Reactii de hipersensibilitate

Sunt situatii cand la contactul cu agentul patogen apare o reactie imuna care nu ne
protejeaza, ci dimpotriva ne vulnerabilizeaza, acestea fiind reactile de hipersensibilitate.
Sunt tot reactii imune, pentru ca exista o stimulare antigenica a organismului, dar cu
rezultate nefaste asupra starii de sanatate a individului.
Ca si in raspunsul imun, declansarea reactiei de hipersensibilitate, se face in prezenta
antigenului complet, aparand o sinteza de anticorpi, sau a unor produse similare.
Au fost 2 cercetatori, Jail si Kums, care au impartit reactile de hipersensibilitate in 4
tipuri:
Tip I - Hipersensibilitate imediata sau anafilacfica, mediata de IgE, numita si alergia.
TIP II - Citotoxica
TIP III - Mediat de complexe imune
TIP IV - Celulara, mediata de limfocitul T citotoxic, care apare tardiv dupa contactul cu
antigenul si poarta numele de hipersensibilitate tardiva sau intarziata.

Reactia de hipersensibilitate de TipI

Alergia

1. ETIOLOGIE: Rolul de trigger( de antigen) il joaca o serie de substante, care

strict in aceasta entitate, poarta numele de alergeni, ei nefiind altceva decat niste
agenti patogeni.
Grupa de alergeni Reprezentanţi
- Praful de casă (acarieni, scuame, peri de animale, insecte)
- Polenuri
Alergeni inhalanţi - Mucegaiur
- Pene
- Insecte
- Alimente (ou, lapte, peşte, alune)
Alergeni orali - Aditivi alimentari
- Medicamente
- Extracte alergenice
Alergeni injectabili - Venin de insecte
- Medicamente
- Substanţe chimice
Alergeni de contact - Uleiuri de plante
- Medicamente
Cele mai intalnite substante alergene sunt: medicamentele si aditivii alimentari.

Fiind atat deprezente in viata fiecarui individ, doar un numar relativ mic de oameni fac
fenomene de hipersensibilitate, iar altii nici macar nu stiu ca au trecut pe langa un astfel
de alergen deoarece pentru cei mai multi, aceste substante sunt simple niste antigene, iar
raspunsul imun le va trata ca pe niste antigene si le va elimina.

1) La individul normal:
In urma contactului cu un antigen se declanseaza un raspuns imun cu secretie de
anticorpi IgM. Trebuie sa luam in calcul mucoasele de tip BALT, GALT, care isi
realizeaza rolul de protectie. Astfel patrunde o cantitate mica de substante antigene care
vor fi recunoscute si imediat preluate de celulele prezentatoare de antigen.
 2) La alergici:
Characteristic este faptul ca ei au un nivel plasmatic de Ig E mai crescut decat cel
normal si au un deficit de limfocite T, fie totale, sau doar T supresoare. La ei, raspunsul
imun se materializeaza prin secretie de IgE, iar acesti anticorpi poarta numele de
Reagine.
Se pare ca ar exista un determinism genetic.
Repet: Acesti indivizi au un deficit de limfocite T, fie totale, sau doar T supresoare.
Prezentarea antigenulului se face prin intermediul elementelor de histocompatibilitate, si
exista o predispozitie de a prezenta aceste antigene limfocitului Th2. Aceasta stimulare
este urmata de secretie de interleukine: 4,5,13,3,10.
Rolul acestor interleukine:
- IL4 este cea care face un switch, ca limfocitul B sa secrete IgE in loc de IgM.
- IL4 secreta imunoglobulin E promoting factor care accentueaza sinteza de anticorpi de
tipul imunoglobulinei E.
Exista o gena care codifica imunoglobulin E supresing factor, iar inclinarea balantei
catre factorului de sinteza sau inhibare e dat de jocul dintre 2 factori de glicozilare: GIF
si GEF
GEF este secretat de T helper.
GIF este secretat de T supresor.
Un deficit de T suppressor(pe care am scris mai sus ca il au) fie cantitativ sau calitativ,
duce la o secretie scazuta de GIF si la o secretie crescuta de GEF care da posibilitatea
aparitiei imunoglobulin E promoting factor, si modificarea balantei.
Deci in concluzie apar cantitati mari de IgE.
Statistica: din 2 parinti cu teren atopic(predispozitie catre alergie), sansa ca un nascut sa
prezinta acest teren este de 70%. Daca numai un parinte prezinta, sansa e de 40%, iar
daca niciunul nu prezinta sansa e de14%. Intervin factori de mediu care moduleaza
atopia: urbanismul, locuinte insalubre, anotimpurile.

2. PATOGENEZA:
În patogeneza bolilor alergice sunt implicate in principal IgE, componente celulare şi
mediatori biochimici;
Ig E sau reaginele sunt prezente în ser în mod normal la om. Valorile normale ale IgE
sunt sub 100 UI/ml, cu extreme între 0,5 – 900 UI/ml;
La acesti indivizi exista o secretie de peste 900 UI/ml, aceste cantitati crescute se
intalnesc si la fumatori.
Există două categorii de receptori pentru IgE:
-unii cu mare afinitate (Fcε RI), prezenţi pe suprafaţa mastocitelor şi bazofilelor,
-receptori cu mică afinitate (Fcε RII) identificaţi pe suprafaţa altor celule (limfocite B,
macrofage, monocite, eozinofile, etc).

a. CELULELE IMPLICATE IN ALERGIE:

- Mastocitele: au o densitate mare de receptori R1. Se activeaza fie imun, fie
neimun(de către factori nespecifici: antibiotice, substanţe hiperosmolare,
opiacee). În urma activării se eliberează mediatori preformaţi (histamină,
proteoglicani, enzime neutre) şi are loc sinteza mediatorilor lipidici: PG, LT,
PAF.

- Bazofile: contin receptori R1 dar si receptori pentru C3a şi C5a. Se activeaza

mai lent dar efectele sunt asemanatoare mastocitelor.

- Eozinofile: Cresc în bolile alergice, infecţii parazitare, sindroame

imunodeficitare, limfoame, etc.;
Maturarea şi activarea eozinofilelor este indusă de IL5;
În granulele eozinofilelor se găsesc proteine cationice:
-proteina bazică majoră (MBP),
-proteina cationică a eozinofilelor (ECP),
-peroxidaza eozinofilelor (EPO),
-neurotoxina derivată a eozinofilelor (EDN), toate cu puternic efect citotoxic.

b. MEDIATORI IMPLICATI IN ALERGIE

Mediatori preformaţi,
Mediatorii de novo,
Citokinele,
Chemokinele.
Mediatori preformaţi
Histamina
Prin receptorii H1 histamina produce:
-constricţia musculaturii netede (bronşice, gastrointestinale),
-vasodilataţie,
-creşterea permeabilităţii vasculare (edem, eritem),
-creşterea producţiei de mucus.
Prin receptorii H2 histamina produce:
-creşterea cAMP,
-creşterea secreţiei acide gastrice,
-stimularea celulelor Ts.
Substanţele citotoxice MBP şi ECP eliberate prin activarea eozinofilelor sunt
implicate în producerea leziunilor membranei epiteliale a bronhiilor bolnavilor asmatici.
Alţi mediatori, reprezentaţi de serotonină, bradikinină, substanţa P, polipeptidul
intestinal vasoactiv, endotelină, etc. produc vasodilataţie, creşterea permeabilităţii
vasculare, contracţia musculaturii netede.
Mediatorii de novo
Prostaglandinele Acţiune:
-contracţia musculaturii netede (bronşice, intestinale),
-Vasopresoare;
Tromboxanii (TxA2) contractă musculatura netedă.
Leucotrienele (LTC4, LTD4 şi LTE4). Efecte similare cu ale histaminei dar apar la 4 –
8 ore după contactul alergenic:
-constricţia musculaturii netede,
-creşterea permeabilităţii vasculare,
-generează PG,
-cresc producţia de mucus,
-deprimă performanţa cardiacă;
Factorul de activare a trombocitelor (PAF) derivat din metabolizarea fosfolipidelor
de la nivelul membranei celulare. Acţiune:
-vasodilataţie,
-chemotactism,
-creşterea permeabilităţii vasculare,
-induce hiperreactivitate bronşică.
Citokinele
Interleukinele:
IL4 polipeptid secretat de limfocitele Th2 şi de mastocit, reprezintă factor activator al
limfocitelor B şi are un rol în inducerea sintezei de IgE. Alături a diferenţierea,
maturarea şi activarea celulelor proinflamatorii implicate în patogeneza bolilor alergice
(mastocit, eozinofil, bazofil),
IL5 produsă tot de limfocitul Th2 dar şi de mastocit. Reprezintă principalul factor de
diferenţiere, maturizare şi activare a eozinofilelor;
 Interferonul gama – sintetizat de limfocitul Th1, inhibă sinteza de IgE la nivelul
limfocitelor B. Prin acţiunea combinată a interferonului gama şi a IL4 are loc reglarea
nivelului IgE. Predominenţa răspunsului Th2 (IL4) duce la creşterea nivelului de IgE iar
activarea Th1 (IFN – γ), la scăderea nivelului de IgE.
Chemokinele
Molecule cu masă moleculară mică ce au ca funcţie principală inducerea
chemotactismului celular. În funcţie de prezenţa sau nu a unui amino-acid între două
molecule de cisteină, chemokinele au fost împărţite în două clase:
1. chemokinele C – C – iniţiază chemotactismul preponderent la nivelul
monocitelor;
2. chemokinele C – X – C – acţionează asupra limfocitelor, eozinofilelor şi
neutrofilelor.
-Prin interacţiunea cu moleculele de adeziune, chemokinele iniţiază procesul de
inflamaţie tisulară cu celule proinflamatorii.
Moleculele de adeziune (CAM) – proteine identificate pe suprafaţa leucocitelor,
celulelor epiteliale şi endoteliale; Activarea lor duce la ataşarea şi transvazarea
leucocitelor din circulaţie către ţesuturi, favorizându-se infiltrarea organelor ţintă cu
lelule proinflamatorii.

3. MECANISMELE IMUNOLOGICE DE INDUCERE A ALERGIEI

Intre contactul cu antigenul si declansarea de reactiei hipersensibilitate, avem nevoie de

un anumit timp (o perioade de latenta).
In cadrul mecanismului de instituire a reactiei alergice, este esential contactul repetat.
La primul contact al individului cu alergenul (el fiind de fapt un antigen), nu exista
simptomatologie evidenta.
Deci in urma primului contact nu avem expresie semiologica, dar ca mecanism
fiziopatologic au loc urmatoarele etapele:
1. agentul patogen este preluat rapid de catre o celula prezentatoare de antigen, de obicei
un macrofag.
2. procesarea antigenului in interiorul celulei prezentatoare
3. izolarea epitopilor si introducerea lor in RER.
4. sinteza ribozomala a unor lanturi polipeptidice care se concretizeaza in aparitia unor
molecule ale complexului mhc2. Aceste lanturi vor include in structura lor determinantii
antigenici si ii vor exprima la suprafata celulei.
5.molecula cmhc2 migreaza de la poarta de intrare a antigenului catre ariile
timodependente(paracorticala ganglionara, pars intern al pulpei albe splenice), unde il
prezinta limfocitului Thelper2. Aici are loc secretia unor mediatori: il 4,5,10,13. IL4 Va
comuta secretia plasmocitului din IgM catre IgE. Aceste IgE odata eliberate se vor fixa
prin fragmentele FC de receptorii specifici: Fcε RI si Fcε RII. Fcε RI au o mare
afinitate pentru IgE si se gasesc la nivelul mastocitelor si bazofilelor.
7. individul nu are nicio expresie clinica
8. la al doilea contact antigenul patrunde si se fixeaza deja pe anticorp. Se vor transmite
mesaje activatoare, se activeaza canalele de calciu, si ca urmare a influxului de calciu se
degranuleaza celula.
9. aceste granule isi arunca echipamentul lor enzimatic: histamina, proteina bazica
majora, proteinca cationica, peroxidaze, catalaze, care vor fi responsabile de
manifestarile clinice.
10. pacientul prezinta manifestari clinice, deci la al doilea contact cu antigenul.

Manifestarile clinice pot fi locale sau sistemice:

Forma locală a anafilaxiei
Prezintă fenomene restrânse. Ea se produce atunci când alergenul ia contact cu
organismul sensibilizat pe cale:
-Tegumentară – urticarie, angioedem;
-Mucoasă respiratorie – rinită alergică, astm;
-Digestivă – tulburări de tranzit.

Forma sistemică a anafilaxiei

Apare atunci când pătrunderea în organism a alergenului se face parenteral. Tabloul
clinic este complex:
-Respirator – obstrucţie bronşică şi edem laringian;
-Cardio-vascular – hipotensiune şi fenomene de şoc;
-Digestiv – greată, vărsături, dureri abdominale, diaree (uneori hemoragică).

Concluzie: la primul contact nu apar manifestari clinice, dar la al doilea apare!