Curs 7 Fiziopatologie 07.04.

2016

Imunotoleranta si boli autoimune

Toleranta – este un proces activ care implica producerea in mod continuu de reglatori, inhibitori, umorali si
celulari.
Organismul prezinta 2 tipuri de imunotoleranta:
1. Naturala – se dezvolta in timpul perioadei embrionare la un contact regulat cu structuri proprii sau straine,
deci inaintea incheierii procesului de maturare a sistemului imun conducand la incapacitatea de raspuns
imunologic
2. Castigata (dobandita) – dupa nastere cand sistemul imun este complet dezvoltat, prin interventie repetata
si doze mici a antigenului asupra organismului

Factorii care intervin in instalarea tolerantei imunologice sunt:

 Imaturitatea imunologica a organismului
 Factori genetici
 Caracteristicile antigenului
 Doze de antigen
 Persistenta antigenului in organism
 Calea de inoculare
Scaderea tolerantei fata de antigenul self – autoimunitate. Ea poate fi specifica de organ sau sistemica.

Mecanismele care explica instalarea autoimunitatii:

 Recunoasterea antigenelor ascunse sau sechestrate
 Cresterea activitatii celulelor T helper
 Scaderea functiei celulelor T supresoare
 Activitatea celulelor B independent de celulele T
 Modificarea antigenului self (chimic sau prin microorganisme)
 Reactivitatea incrucisata intre Ag autologe si Ag microbiene

In categoria bolilor autoimune sunt incluse:

 LED (lupus eritematos diseminat) sau LES
 AR (artrita reumatoida)
 Sclerodermia sistemica
 Tiroidita Hashimoto
 Colita ulcerativa
Autoagresiunea imuna se poate realiza fie umoral, fie celular. In unele boli autoimune, Ac au caracter
monoclonal (lanturi k sau lambda in anemia hemolitica), in alte boli (LED) Ac au caracter policlonal.

FUDENBERG – autoimunitate ca si neoplaziile limfoide, sunt boli care rezulta din aberatie imunologica
caracterizate prin deprimarea sau eliminarea de celule Ts (supresoare).

1
Starile imunodeficiente pot fi:
1. Primare (congenitale) – implicate cele 2 sisteme imune
2. Secundare (dobandite) – specifice (celulele T si B sau ambele) sau nespecifice (deficiente ale sistemului
complement)

Deficiente imunologice primare:

 Agamaglobulinemia Bruton = deficit izolat al imunitatii umorale
 Sindromul Di George = deficit al imunitatii celulare
 Sindromul Wiscot Aldrich = imunodeficienta mixta
 Agamaglobulinemia helvetica = tulburare primara de la nivelul celulelor stem, iar imunodeficienta
este globala

Deficiente imunologice secundare (insotesc o serie de afectiuni):

 Timoame = tumori de timus
 Sarcoidoza
 Tumori ale tesutului limfoid (leucemii, boala Hodgkin, mielom multiplu)
 Pierderi de Ig (sindrom nefrotic, enteropatii cronice, fistule intestinale)
 Pierderi de Ly (limfocite) (dermatita exfoliativa)

Leucozele (leucemii)
Definitie: procese patologice maligne ale pool-ului leucopoetic global sau diferentiat mielopoetic sau
limfopoetic determinate de amplificarea functiei de proliferare si de deprimare a functiei de citodiferentiere
cu sau fara alterare in citodiabaza.
Din punct de vedere hematologic si dupa intensitatea descarcarii celulelor periferice, leucozele acute pot fi:
 Forme leucemice NL>40 000 mm³
 Forme subleucemice NL=15 000- 20 000 mm³
 Forme aleucemice NL<8 000 mm³
NL = numar leucocite
Citodiabaza este determinata de intensitatea tulburarilor centrale de maturatie. Gradul tulburarilor de
maturatie si de diferentiere determina cele 2 mari clase de leucemii: leucemii acute si cronice.

Etiopatogenia leucozelor (stadiu ipotetic):

 Factori infectiosi virali
 Factori fizici si chimici (E-uri, poluare alimentara, respiratorie)
 Factori genetici

Studiile histoenzimatice:
 FAL (fosfataza alcalina) se gasesc la 10-50% din leucocitele polinucleare, neutrofile normale, scad
pana la disparitie in leucemia mieloida

2
  In leucemiile acute sau diverse anomalii enzimatice: lipsa de asparaginsintetaza sau acumulari de
derivati ai acidului folic
 Prin structura sa modificata celula leucozica are proprietati antigenice, ce pot stimula producerea de
Ac anti celulele leucemice
 Asocierea de AH, leucopenie, trombocitopenie sau a simptomelor de colageneza poate avea aceasta
origine

Aspectul morfopatologic caracteristic:

 Extinderea maduvei rosii in diafizele oaselor lungi cu abundenta celulara
 Hipertrofia splinei si a limfoganglionilor
 Infiltratie celulara in interstitiile viscerale, tesut conjunctiv lax, seroase si mucoase
 Leziunile hemoragice cu diverse localizari si ulceratii ale mucoaselor de origine infectioasa
 Proliferari sarcomatoase ale timusului

Metode de investigare:
 Hemograma
 Examen prin biopunctii ale organelor hematopoetice
 Cand NL ↓, examenul de frotiu din leucoconcentrate sanguine
Sistemul imun implica organe si diverse tipuri de celule, molecule, toate cu rol de protectie fata de infectie,
tumori, agenti straini, chimici, transplant de tesut, celule sanguine transfuzate.

Reactia de hipersensibilitate (R. imuna in anumite situatii poate fi daunatoare si poate sa conduca la un
raspuns fatal).
Clasificare:
 In functie de momentul declansarii: imediate (minute) sau intarziate (ore, zile)
 Dupa Gell si Coombs in 4 tipuri: 1, 2, 3 – imediate, 4 intarziat

1. Reactia de hipersensibilitate tip 1 (hipersensibilitate imediata sau anafilactica)

Este o reactie Ac-Ag care se produce in cateva minute de reexpunere la Ag la care organismul a fost anterior
sensibilizat.
Dupa extindere, R1 poate fi:
 local: eritem, edem, prurit
 sistemica:
 bronhoconstrictie -> asfixie
 grata -> varsaturi -> hTA -> colaps circulator

2. Reactia de hipersensibilitate de tip 2 (citotoxicitate mediata prin Ac)

Ac reactioneaza cu componentele celulare normale sau modificate de la suprafata celulelor, conducand la
liza ulterioara sau inactivarea celulelor tinta. Ac implicati: Ig G, Ig M. Cand acesti Ac leaga Ag de la
suprafata celulelor gazda care poate fi o molecula self (in boli autoimune), o molecula chimica sau produsi
bacterieni absorbiti pe suprafata celulelor, se produce liza acesteia prin 3 mecanisme:
3
  Activarea complementului (citotoxicitate mediata prin complement)
 Citotoxicitate mediata celular, Ac dependenta
 Prin opsonizare (stimularea fagocitozei imune)
Manifestarile reactiei de tip 2:
 Hemoliza posttransfuzionala
 AH (anemia hemolitica) autoimuna
 Boala hemolitica a nou-nascutilor
 Sindromul Goodpasteure

3. Reactia de hipersensibilitate de tip 3 (boala complexelor imune)

In conditii normale un Ag exogen (medicament, hormon, agenti infectiosi, factori reumatoizi, ADN
modificat) ajuns in organism, declanseaza mecanisme fizice ce duc la epurarea acestuia din circulatie prin:
 Eliminare renala
 Formare de complexe imune (Ag-Ac) dotate cu proprietati toxice pentru tesuturile cu care vin in
contact
Complexele imune de dimensiuni mici se elimina renal, cele care depasesc capacitatea de epurare sunt
depozitate in tesuturi, conducand la distrugerea tisulara. Cele in care sunt implicate Ig G sunt mai persistente
decat cele in care sunt implicate Ig M (LED – exemplul tipic)

4. Reactia de hipersensibilitate de tip 4 (hipersensibilizare mediata celular)

Se caracterizeaza:
 Nu necesita prezenta de Ag
 Apare tardiv (24h - 2 saptamani)
 Implica celulele activate, iar leziunile sunt locale
 Poate fi de tip tuberculinic sau granulomatos
Hipersensibilitatea de tip granulomatos implica persistenta Ag in interiorul macrofagelor.

Agentii implicati pot fi:

 Infectiosi
 Complexe imune
 Particule fizice
 Origine necunoscuta (sarcoidoza)