RESTAURAREA CORONARA ESTETICA PRIN INCRUSTATII SI FATETE DIN COMPOZIT SI CERAMICA

48.Principii de PREPARARE ale dintelui pentru INCRUSTATII estetice din COMPOZIT

1. Se vor elimina tesuturile dure dentare afectate de procesul carios
2. Se va realiza o cavitate care sa permita o grosime a materialului restaurator care sa reziste la presiunile masticatorii (cel
putin 1 mm in zonele nesupuse fortelor ocluzale si de minimum 1,5 mm in zonele expuse acestor forte)
3. Intalnirea dintre peretii preparatiei trebuie sa se realizeze in unghiuri rotunjite pentru a facilita realizarea piesei si a reduce
riscul fracturilor
4. Peretii V si O ai cavitatii verticale de cls II sa fie usor DIVERGENTI spre OCLUZAL si SPRE DINTELE VECIN, iar
unghiul de intalnire dintre peretele gingival si cel axial sa fie bine exprimat
5. Marginile cavitatii, de preferat, sa se termine in smalt (pentru a evita fracturarea)
6. Peretii cavitatii sa fie netezi,fara anfractuozitati
7. Peretele pulpar trebuie plasat la cel putin 1,5-2mm adancime si la cel putin 0,5 mm in dentina
8. Plasarea peretelui axial se va face in raport cu extinderea procesului carios
9. Peretele pulpar nu neaparat trebuie sa fie plan. El va depinde de extinderea procesului carios.
10. Daca peretele pulpar este la mai putin de 0,5 mm de tesutul pulpar,se va aplica un strat de protectie pulpara.
49. AVANTAJELE si DEZAVANTAJELE incrustatiei din compozit in raport cu cea din ceramica
AVANTAJE inlay de COMPOZIT in raport cu cel de CERAMICA
1. Estetica este buna si se mentine timp indelungat
2. Nu abrazeaza antagonistii (sau abrazeaza,dar mai putin)
3. Cere un volum mai mic al preparatiei
4. Se adapteaza usor si se repara la fel de usor prin simplu adaos de rasina compozita
5. Tehnica de lucru este usoara
DEZAVANTAJE inlay de COMPOZIT in raport cu cel de CERAMICA
1.Rezistenta la abraziune inferioara inlayului din ceramica
2.Nu este rezistent pentru plasarea sa pe suprafete dentare supuse fortelor ocluzale.

50. AVANTAJELE si DEZAVANTAJELE incrustatiei din compozit in raport cu restaurarea directa (obturatia ) cu
materiale compozite
AVANTAJE:
1. Ofera medicului posibilitatea de a controla limitele cervicale ale restauratiei,de a realiza o adaptare corecta la pragul
gingival si o morfologie corecta a fetei proximale ,realizarea unui punct de contact optim si a unei ocluzii corecte
2. Prin modelare si finisare in laborator se pot imbunatati proprietatile sale fizice (cresterea rezistentei la abraziune,la
flexiune si a modulului de elasticitate)
3. E relative usor de obtinut si plasat in interiorul preparatiei si e simplu de obtinut o sigilare buna a marginilor
DEZAVANTAJE : sedinta suplimentara de lucru si o restaurare provizorie; cost mai ridicat, legat de executia incrustatiei in
laboratorul de tehnica dentara

51. ETAPELE metodei SEMI-DIRECTE de realizare ale INCRUSTATIILOR din COMPOZIT

1. prepararea cavitatii
2. spalare,uscare,izolare cu diga
3. lubrefierea cavitatii prin pensulare (lubrefiantul va fi intins cu un jet de aer)
4. aplicarea matricei transparente si a penei reflectorizante (pentru cavitati ocluzo-proximale)
5. aplicarea rasinii compozite in cavitate si polimerizarea acesteia
6. scoaterea incrustatiei din cavitate cu o sonda dentara sau fir de ata,cu atentie sa nu se fractureze marginile
7. polimerizarea incrustatiei timp de 60 sec, in afara cavitatii bucale
8. Termo- sau fotopolimerizarea incrustatiei la 110°C, 7 min, in cuptor pentru : imbunatatirea proprietatilor fizico-
chimice ale materialului, ↑ rezistentei la abraziune, stabilitate dimensional, buna adaptare si sigilare marginala
9. proba incrustatiei in cavitatea bucala pentru a verifica : integritatea marginala a incrustatiei, contactul proximal cu
dintii vecini, relatia ocluzala cu arcada antagonista, culoarea
10. aplicarea adezivului de colaj si fotopolimerizarea lui
11. aplicarea primer-ului si fotopolimerizarea lui
12. Cimentarea incrustatiei
13. indepartarea excesului de ciment ocluzal si proximal
14. fotopolimerizare scurta
 15. indepartarea excesului de ciment ( in aceasta faza rasina nu e total polimerizata, iar incrustatia este sufficient de
fixate pentru anu fi dislocata )
16. fotopolimerizare completa 3 min ( 1 min ocluzal, 1 min vestibular si 1 min oral)
17. se scoate diga si se finiseaza
18. instruirea pacientului asupra igienei orale si control la 2 saptamani

52. ETAPELE metodei INDIRECTE imediate de realizare ale INCRUSTATIILOR din COMPOZIT
1. prepararea cavitatii
2. amprentarea preparatiei si trimitere la laborator
3. inregistrarea dintilor antagonisti si a relatiei de ocluzie si trimitere la laborator
4. turnarea modelului din silicon special cu rigiditate crescuta si priza rapida, in laboratorul de tehnica dentara
5. sectionarea fiecarui dinte restaurat , de pe model, cu o lama astfel incat contactul gingival sa ramana intact,
obtinand bonturi mobile pentru fiecare dinte restaurant
6. lubrefierea cavitatii de pe model
7. aplicarea rasinii compozite in cavitate pe model
8. termopolimerizarea ei in cuptor, 40 sec pentru fiecare fata
9. scoaterea incrustatiei de pe model prin usoara presiune dinspre proximal spre ocluzal
10. polimerizare in cuptor, la 100°C, 15 min in cuptorul CRC-100 sau 7 min la 110°C in cuptorul DI 500 sau sistemul
Ivomat de polimerizare caldura/ presiune
11. trimiterea incrustatiei la cabinetul medical
12. proba incrustatiei in cavitatea bucala pentru a verifica : integritatea marginala a incrustatiei, contactul proximal cu
dintii vecini, relatia ocluzala cu arcada antagonista, culoarea
13. aplicarea adezivului de colaj si fotopolimerizarea lui
14. aplicarea primer-ului si fotopolimerizarea lui
15. cimentarea incrustatiei
16. indepartarea excesului de ciment ocluzal si proximal
17. fotopolimerizare scurta
18. indepartarea excesului de ciment ( in aceasta faza rasina nu e total polimerizata, iar incrustatia este sufficient de
fixate pentru anu fi dislocata )
19. fotopolimerizare completa 3 min ( 1 min ocluzal, 1 min vestibular si 1 min oral)
20. se scoate diga si se finiseaza
21. instruirea pacientului asupra igienei orale si control la 2 saptamani

53. ETAPELE metodei de RECONSTRUCTIE INTERNA pentru realizarea INCRUSTATIILOR din COMPOZIT
Se aplica la:
 dintii cu restauratie de amalgam sau compozit compromisa
 in cazurile de restauratie voluminoasa.
Etape de lucru :
1. anestezie daca e cazul
2. izolarea campului operator cu diga
3. inlaturarea restauratiei compromise si a linerului
4. indepartarea tesuturilor dentare alterate/restauratiei existente
5. protectia camerei pulpare cu strat de hidroxid de calciu daca peretele pulpar are o grosime mai mica de 0,5mm sau
CIS caci are avantajul eliberarii de fluor ca protectie impotriva cariei secundare
6. gravarea acida cu acid fosforic 30- 40 %, 15sec; spalare abundenta cu apa; uscare scurta
7. aplicare adeziv de colaj si fotopolimerizarea lui
8. aplicare de primer si fotopolimerizarea lui
9. umplerea cavitatii cu compozit transparent care permite o restaurare transparenta, se polimerizeaza rapid si este usor
de modelat
10. realizarea preparatiei in materialul restaurator aplicat anterior cu freze diamantate, astfel incat toate limitele
preparatiei sa se afle in smalt, exceptie zona cervicala care uneori este in cement. Dupa care se face finisarea
preparatiei cu freze DURE sau instrumentar de mana, mai ales peretele proximal si zona cervicala. Peretii proximali
vor fi modelati suplimentar cu discuri
11. amprentarea cavitatii
12. obturatie provizorie
13. realizarea inlay-ului estetic din compozit in laboratorul de tehnica dentara
14. proba incrustatiei in cavitatea bucala pentru a verifica:
  integritatea marginala a incrustatiei
 contactul proximal cu dintii vecini
 relatia ocluzala cu dintii antagonisti
 culoarea
15. bonding si fotopolimerizarea lui
16. primer si fotopolimerizarea lui
17. cimentarea incrustatiei
18. indepartarea excesului de cement ocluzal si proximal
19. fotopolimerizare scurta
20. indepartarea excesului de cement
21. fotopolimerizarea completa
22. se scoate diga si se finiseaza
23. instruirea pacientului asupra igienei orale si control la 2 saptamani.

54. AVANTAJELE generale ale INCRUSTATIILOR din COMPOZIT

1. necesita o preparatie minimala
2. permit o adaptare buna a restauratiei la marginile preparatiei
3. permit reducerea contractiei de priza a materialului compozit prin polimerizarea incrustatiei in afara cavitatii bucale
4. efectul esthetic precum si comportamentul in timp sunt bune
5. materialul compozit este usor de manipulate
6. permit ajustari ulterioare ale suprafetelor ocluzale fiind usor de adaptat si reparat
7. sunt radioopace
8. pret de cost accesibil
9. tehnologia de laborator e mai simpla decat a celor din metal sau ceramic
55. INDICATIILE generale ale incrustatiilor din compozit
1. Restaurarea molarilor si premolarilor ambelor arcade
2. Dinti care prezinta margini de smalt necesare sigilarii cu o grosime de cel putin 0,5 mm
3. Restaurari conservative ale dintilor care au istm vestibule-oral de cel putin 1/3 din distanta intercuspidiana
4. Restaurarile estetice la pacienti cu bruxism pentru a modera abraziunea dintilor antagonisti
5. Inlocuirea unor restaurari din amalgam din motive estetice sau datorita unor defecte de inchidere marginala sau
fracturile peretilor
6. Inlocuirea restauratiilor din material compozite
56. ETAPELE de lucru pentru ADAPTAREA si FIXAREA INCRUSTATIILOR din COMPOZIT
1. Dupa ce inlay-ul din compozit a fost adus in cabinet, medicul verifica : culoarea restauratiei si aspectul marginilor :
netede, uniforme, continuii
2. inlaturare inlay PROVIZORIU
3. curatarea dintelui
4. aplicare inlay FINAL in preparatie si se verifica :
 culoarea dintelui
 contactul proximal cu fir de ata
 inchiderea marginala sa fie foarte precisa
 se verifica ocluzia cu hartia de articulatie.
5. izolare cu diga
6. spalarea preparatiei cu jet de apa
7. uscare cu jet de aer
8. se aplica inlay-ul pentru o reverificare
9. inainte de cimentare, inlay-ul este gravat, spalat, uscat, silanizat
10. preparatia gravata acid cu acid fosforic 30-40 %, 15 sec
11. spalare abundenta cu apa
12. uscare scurta
13. bonding si fotopolimerizare
14. primer si fotopolimerizare
15. aplicarea pe incrustatie a unui strat de compozit fotopolimerizabil
16. aplicarea inlay-ului in preparatie
17. se indeparteaza excesul grosier, ocluzal, iar proximal cu fir de ata
 18. se fotopolimerizeaza PUNCTUAL, scurt, 5 sec
19. se indeparteaza excesul de ciment aparut
20. se face fotopolimerizarea finala de 3 min= 1 min ocluzal, 1 min vestibular si 1 min oral
21. se indeparteaza diga
22. verificarea restauratiei in ocluzie + FINISARI
23. Pacientul va fi instruit asupra igienei orale si chemat la control peste 2 saptamani.

57. Principii de PREPARARE ale dintelui ptr INCRUSTATII estetice din CERAMICA
Inainte de realizarea preparatiei e necesara :
 localizarea punctelor de contact ocluzal si a ariilor de stres masticator maxim
 determinarea stabilitatii ocluzale
 verificarea miscarii de lateralitate.
Principii de preparare :
1. preparatia este mult mai conservatoire ( se indeparteaza numai tesutul alterat)
2. NU este necesara RETENTIA prin frictiune
3. NU este necesara EXTENSIA PREVENTIVA, in zonele de autocuratire si curatire artificiala a dintilor
4. SE PASTREAZA PRINCIPIUL REZISTENTEI
5. NU este necesara indepartarea peretilor de smalt subminati, se pot intari cu CIS
6. GROSIMEA OCLUZALA a INCRUSTATIEI trebuie sa reziste stresului ocluzal, sa fie de 1- 2,5 mm
7. NU e necesar un paralelism perfect al peretilor laterali ai cavitatii , ei trebuie sa fie usor divergenti spre ocluzal ( 4°-
15° ) pentru a usura introducerea si indepartarea incrustatiei la probarea ei
8. intalnirea peretilor incrustatiei in unghiuri rotunjite pentru usurinta fabricarii ei
9. marginile preparatiei NU trebuie bizotate
58. INDICATII generale ale INCRUSTATIILOR din CERAMICA
1. Pacientii care doresc estetica buna pe dinti posteriori
2. pentru leziuni carioase mici si moderate , la care profunzimea cavitatii sa fie de min 1,5- 2mm pentru a asigura
rezistenta ceramicii la presiuni masticatorii
3. pentru leziuni carioase mari sau leziuni traumatice, cu conditia ca substanta dura dentara restanta sa fie suficienta,
peretii cavitatii sa aiba o grosime minima de 0,5- 1mm
4. la restaurarea dintilor care au ca antagonisti dinti cu lucrari protetice din ceramica, datorita abraziunii marcate
5. la dinti la care datorita distructiei coronare mari, este greu de realizat forma de retentie
6. ca metoda de tratament pentru dintii cu fisuri, fracturi coronare
7. Pac. cu igiena orala corespunzatoare si risc de carie mic
8. NUMAI la dinti la care se poate asigura o protectie pulpara
9. la dinti devitali, la care cavitatea de acces la camera pulpara a compromis rezistenta dintelui
10. Pac. cu alergie la metale sau compozit
59. CONTRAINDICATII generale ale INCRUSTATIILOR din CERAMICA
1. P cu bruxism si obiceiuri agresive ( cuie, creioane intre dinti )
2. P cu igiena orala deficitara
3. P cu risc ↑ la carie
4. dinti cu discromii importante
5. In cavitati la care rebordul gingival este situat prea mult subgingival si nu se poate obtine o izolare eficienta a
preparatiei
6. P cu probleme majore de sanatate : epilepsie, psihopatii, boli cr invalidante
7. acolo unde nu exista motivatia unei asemenea restaurari
8. P cu dificultati economice, inlay-ul ceramic este de 8 ori mai scump decat cel metallic.
60. AVANTAJELE generale ale INCRUSTATIILOR din CERAMICA
1. Inlocuitoare ideale ale tesuturilor dure dpdv estetic
2. Ideale pentru sanatatea parodontala
3. Preparatia e mai usor de realizat
4. rezistenta ↑ la abraziune
5. stabilitate in timp corespunzatoare
6. inchidere marginala superioara inlay-urilor metalice sau compozite.
7. realizarea punctului de contact interproximal este superioara celorlalte restauratii
 8. permit refacerea punctelor de contact ocluzale STABILE si REZISTENTE
9. au radiotransparenta asemanatoare tesuturilor dure dentare
10. sunt biocompatibile si inerte in ecosistemul oral
61. DEZAVANTAJELE generale ale INCRUSTATIILOR din CERAMICA
1. timp de lucru mai lung si o atentie deosebita la preparare,realizare si cimentare
2. duritatea incrustatiei necimentate e relativa
3. necesita laborator de tehnica dentara dotat si technician competent
4. determina abrazarea dintilor antagonisti
5. dupa cimentare, adaptarea ocluzala poate duce la pierderea colorantului de suprafata
62. Diferente specifice in prepararea cavitatii ptr o incrustatie din ceramica, fata de cea ptr amalgam sau cea ptr RDA
1. preparatia e mult mai conservatoare,se indeparteaza numai tesuturile alterate
2. nu e necesara retentia prin frictiune
3. nu e necesara indepartarea peretilor de smalt subminati,se poate face intarirea lor cu ionomeri de sticla
4. nu e necesara extensia preventiva in zonele de autocuratire si curatire artificiala
5. se pastreaza principiul rezistentei
6. grosimea ocluzala a incrustatiei trebuie sa fie de 1-2,5 mm
7. peretii cavitatii sa fie usor divergenti fata de podeaua cavitatii
8. intalnirea dintre pereti se face in linii si unghiuri rotunjite
9. marginile preparatiei nu trebuie bizotate
63. ETAPELE metodei INDIRECTE propiu-zise ptr realizarea unei INCRUSTATII din CERAMICA
1. anestezie daca este cazul
2. realizarea preparatiei cu respectarea principiilor preparatiilor incrustatiilor ceramice
3. curatarea dintelui cu piatra ponce si clorhexidina
4. peretele pulpar in zonele cu grosime de 0,5mm, se acopera cu Ca ( OH ) , iar in zonele cu smalt subminat se aplica
CIS. Dar CIS-ul NU trebuie sa vina in contact cu smaltul, iar inlay-ul NU trebuie sa fie plasat doar pe strat de CIS, ci
trebuie sa vina in contact cu dentina si smalt sanatos.
5. toaleta si inspectia cavitatii.
6. deretentivizarea preparatiei prin aplicare de ceara sau compozit
7. amprentarea preparatiei si trimiterea ei la laboratorul de tehnica dentara
8. pe amprenta se toarna 2 modele de lucru
9. pe un model se realizeaza un inlay TEMPORAR din ACRILAT AUTOPOLIMERIZABIL, care trebuie sa fie solubil
in apa si NU pe baza de vaselina sau ulei
10. cand inlay-ul PERMANENT este gata este adus in cabinetul medical si medicul verifica : culoarea inlay-ului, aspectul
marginilor : uniforme, netede, continue si daca fata interna a inlay-ului este gravata si uneori PRE-silanizata.
11. indepartarea inlay-ului TEMPORAR
12. curatarea dintelui cu pasta de finisat FARA fluor sau cu pulbere de piatra ponce
13. se aplica inlay-ul PERMANENT in preparatie si se verifica : culoarea dintelui, contactul proximal cu fir de ata,
inchiderea marginala sa fie foarte precisa, se verifica ocluzia cu hartia de articulatie.
14. izolare cu diga
15. spalare cu jet de apa
16. uscare cu jet de aer
17. aplicarea inlay-ului pentru reverificare
18. gravarea, spalarea, uscarea si silanizarea inlay-ului
19. gravarea preparatiei cu acid fosforic 30- 40 %, 15 sec
20. spalarea preparatiei din abundenta cu jet de apa + uscare scurta
21. agent de colaj + fotopolimerizare
22. primer + fotopolimerizare
23. aplicarea pe inlay a unui strat de compozit fotopolimerizabil
24. aplicarea inlay-ului in preparatie
25. indepartarea excesului proximal cu fir de ata
26. fotopolimerizare PUNCTUALA, scurta, 5 sec
27. se indeparteaza din nou excesul aparut
28. fotopolimerizare FINALA, 3 min= 1min ocluzal, 1min vestibular, 1min oral
29. indepartarea digai
30. verificarea restauratiei in ocluzie + finisari
 31. P va fi instruit asupra igienei orale ( sa nu foloseasca clorhexidina) si chemat la control dupa 2 sapt.
64. AVANTAJELE si DEZAVANTAJELE metodei CAD/CAM in realizarea INCRUSTATIILOR din CERAMICA
AVANTAJE :
1. NU necesita laborator de tehnica dentara
2. necesita o singura sedinta de lucru
3. timp de lucru redus :
 incrustatie= 3 min
 MOD= 8 min
 Onlay= 12- 13 min
4. timp total de preparare si fabricare : 1-1,5 ore
5. NU necesita amprenta
6. piesa fiind confectionata din bloc de ceramica, posibilitatea fracturarii este mica.
DEZAVANTAJE :
1. necesita aparatura sofisticata
2. pret de cost ↑
3. sculptarea anatomica a restauratiei cere timp.
4. morfologia dentara este mult simplificata
5. ocluzia poate fi afectata

65. ETAPELE de lucru ptr ADAPTAREA si FIXAREA INCRUSTATIILOR din CERAMICA

1. inlay-ul adus de technician in cabinetul medical este verificat de medic astfel : culoarea, aspectul marginilor :
uniforme, continue, netede si daca fata interna este gravata, uneori PRE-silanizata.
2. inlaturarea inlay-ului PROVIZORIU
3. curatarea dintelui cu pasta de finisat fara fluor sau pulbere de piatra ponce
4. aplicarea inlay-ului in preparatie si verificarea : culorii dintelui, a inchiderii marginale, care trebuie sa fie foarte
precisa, ceramica sa NU se extinda peste marginile de smalt ale preparatiei; punctului de contact interproximal cu
fir de ata, mai intai pe model, apoi in gura pac. si verificarea ocl. cu hartie de articulatie.
5. izolare cu diga
6. spalarea preparatiei cu jet de apa
7. uscare cu jet de aer
8. reaplicarea inlay-ului pentru reverificare
9. gravarea, spalarea, uscarea si silanizarea inlay-ului
10. gravarea acida a preparatiei cu acid fosforic 30- 40 %, 15 sec
11. spalarea preparatiei cu jet de apa
12. uscarea preparatiei cu jet de aer
13. aplicarea agentului de colaj+ fotopolimerizare
14. aplicarea primerului + fotopolimerizare
15. aplicarea pe inlay a unui strat fin de compozit fotopolimerizabil
16. aplicarea inlay-ului in preparatie
17. indepartarea excesului proximal cu fir de ata
18. fotopolimerizarea PUNCTUALA , scurta, 5 sec
19. se indeparteaza din nou excesul aparut
20. fotopolimerizare FINALA 3 min= 1 min ocluzal, 1 min vestibular, 1 min oral
21. indepartarea digaii
22. verificarea restauratiei in ocluzie + finisari
23. instruirea P asupra igienei orale ( fara clorhexidina ) si chemarea la control dupa 2 saptamani.
 FATETE DIN COMPOZIT
66.Indicatiile si contraindicatiile fatetelor din compozit
Indicatiile fatetelor compozite
a) cazurile de uzura dentara prin abraziune,localizate in regiunea cervicala a dintilor anteriori
b) ca metoda de tratament a eroziunilor chimice
c) pata alba cretoasa ce nu beneficiaza de rezolvare prin tehnica de microabraziune
d) hipoplazii minore de smalt
e) fluoroza sau discromii determinate de administrare de tetraciclina sau de alte cauze ,la care metodele de albire nu au dat
rezultate scontate
f) in situatii clinice cu modificari de forma,volum si pozitie ale dintilor
g) pentru inchiderea unor treme sau diasteme
h) in functie de ocluzie-in sens ca:
- o ocluzie psalidodonta sau o ocluzie adanca –este favorabila fatetarii dintilor maxilari ,dar mai putin avantajoasa pt fetele
V ale dintilor frontali mandibulari
- tip de ocluzie este factor determinant in alegerea tipului de material compozit - in ocluzia psalidodonta - pt dintii arcadei
superioare–materiale compozite fotopolimerizabile cu microumplutura. In ocluzia psalidodonta sau ocluzie adanca in
acoperis ,la nivelul muchiei incizale si pe o anumita lungime a fetei vestibulare care suporta forte mari – e necesar sa se
utilizeze compozite hibride sau cu macroumplutura.

Contraindicatiile fatetarilor sint:

- discromii severe
- ocluzie cap la cap
- obiceiuri vicioase(roaderea unghiilor,a creionului,pipei),pacienti cu bruxism etc

67.Caracteristicile prepararii dintilor pt realizarea fatetelor din compozit:

Tehnica de realiz. a fatetelor compozite necesita o preparatie speciala cu urmatoarele caracteristici:
Pentru obtinerea adincimii necesare unei fatete din compozit se utilizeaza:
- freze speciale cu limitator,cu benzi active diamantate si inactive netede –cu care se fac in smalt santuri transversale sau
verticale-cu grosimea de 0,3-0,5 mm la dintii vitali
- santurile obtinute se desfiinteaza cu o freza diamantata flacara cu varf rotunjit sau cu o freza flacara obisnuita
- se lucreza fara anestezie pt a putea controla sensibilitatea dentara
1. Pe dintii in vestibulo-pozitie –e necesara o slefuire a unui strat mai gros de smalt, care sa permita realizarea unei fatete
2.dintii palatinizati –vor fi fatetati fara o slefuire prealabila sau una minora
3.la dintii foarte inchisi la culoare-se va slefui o cantitate mai mare de smalt care sa permita aplicarea unor agenti
opacifianti sau coloranti
4.marginile proximale ale preparatiei trebuie sa se extinda suficient pt a permite mascarea zonei afectate,dar e bine sa se
pastreze punctul de contact
5.limita cervicala a preparatiei vestibulare se va realiza cu prag si aici reducerea stratului de smalt este de 0,3
mm.Aceasta limita -poate fi plasata supragingival,subgingival sau la nivelul marginii gingiei libere
6.in caz unor discromii dentare grave-se va indeparta zona inchisa la culoare de la baza preparatiei
7.marginea incizala –va fi la nivelul crestei incizale si in aceasta zona se va slefui un strat de 0,5 mm de smalt.Cand este
necesara in acelasi timp si o lungire a dintelui,slefuirea se extinde peste marginea incizala spre lingual si se va termina cu
prag lingual rotunjit.

68.Etapele tehnicii directe de fatetare in capa cu materiale compozite

Fatetarea directa in capa-necesita folosirea unei cape transparente care va fi adaptata la colet si proximal pe suprafata
preparata,inainte de realizarea demineralizarii.
- daca este vorba de aplicarea mai multor fatete de compozit ,este bine sa se recurga anterior la pregatirea capelor pe un
model de studiu
- daca dintii sint foarte inchisi la culoare –se pot utiliza:
-fie agenti opacifianti-ce impiedica trecerea luminii datorita oxidului de titan
-fie coloranti destinati sa modifice culoarea fatetei
- aceste substante sint rasini de culori si vascozitati diferite pe baza de BisGMA sau UDMA si cu adaus de pigmenti sau
coloranti.
Se prezinta sub forma de:
- lacuri volatile-se pensuleaza pe suprafata dentara
- siropuri-se aplica prin pensulare dar au tendinta sa se acumuleze in zonele cu concavitati
- geluri-aplicate prin pensulare sau cu ajutor unui instrument de metal sau material plastic
Daca dintele e foarte inchis la culoare :
- se trece la aplicarea opacifiantului si se va aplica de la cervical spre incizal si proximal si datorita opacitatii sale va fi
fotopolimerizat 40 sec
- se aplica 2-3 straturi si fiecare se polimerizeaza separat.Excesul va fi indepartat cu o freza fina diamantata. Peste stratul
opacifiant se va aplica din nou un adeziv care va fi fotopolimerizat 20 sec. Pe preparatia pregatita se va aplica o cantitate de
compozit cu ajutorul unei spatule umezite in rasina adeziva,dupa care matricea este umpluta cu material compozit si va fi
plasata pe dinte in pozitia corecta. Se va fotopolimeriza timp mai indelungat (60 sec) V si O si se indeparteaza excesul.
Finisarea fatetei se face cu freze diamantate efilate ,iar finisarea marginala cu discuri flexibile dioxid de aluminiu. Fateta-va
fi adaptata in pozitie de RC, propulsie si lateralitate
Metoda-are avantajul- este mai rapida, mai comoda, contractie de priza a compozit este mai redusa
- are dezavantaj- ca cere o buna manualitate din partea operatorului

69. Etapele tehnicii directe de fatetare strat cu strat cu materiale compozite

- se aplica compozitul cu ajutorul unor spatule
- se aplica succesiv straturile de material compozit si se fotopolimerizeaza pe rand strat cu strat dinspre Palatinal de 2-3
ori timp de 40-60 sec si apoi dinspre Vestibular.
- nu trebuie sa se realizeze o grosime exagerata a materialului ,mai ales la colet pt ca excesul de material compozit poate
duce la afectarea parodontiului marginal
- se procedeaza la modelarea a lobilor V si muchiei I
- finisarea se face cu freze de finisat efilate ,putin active la inceput ,iar finisarea finala se face cu discuri flexibile din
oxid de Al,benzi adezive,gume si paste de lustruit
- Fateta trebuie sa respecte curburile anatomice ale dintilor si sa se inscrie in curbura normala a arcadei dentare
- Fatetarea – poate fi precedata de o tehnica de albire a dintilor
- At cind substratul dentar pe care urmeaza a fi aplicata fateta este foarte inchis ,se pot utiliza agenti de mascare a culorii
sub compozit ,opacifianti sau coloranti
- Fatetarea presupune urmatorii timpi:
 preparatia vestibulara
 demineralizarea stratului de smalt ce va fi acoperit de fateta
 aplicarea sistemului adeziv
 aplicarea stratului de opacifiant/colorant
 aplicarea materialului compozit si polimerizarea sa
 finisarea si lustruirea finala
 instruirea obligatorie a pac. asupra metodelor de igiena indicate si a restrictiilor necesare
 control periodic al restauratiei

70. Avantajele si dezavantajele fatetarii directe cu materiale compozite

Avantajele fatetarii directe cu material compozit:
-se efectueaza in cabinet intr-o singura sedinta de tratament
-are sanse mai mari de a fi mai exacta decat metoda indirecta
-nu necesita laborator
-este mai ieftina
Dezavantajele metodei constau in faptul ca:
-efectul fizionomic este mai putin optim si rezistenta coloristica in timp este mai putin stabila decat la fatetele realizate prin
metoda indirecta
-este dificil de realizat protectia punctului de contact
-au rezistenta mecanica mai mica

71. Indicatiile fatetelor laminate ceramice

Indicaţiile faţetărilor din ceramică sunt:
1. Fracturi dentare Ia copii, fara interesarea dentinei;
2. Dinte unic devitalizat, intens colorat;
3. Eroziune forte a feţei vestibulare sau dinţi ce au avut anterior o restauraţie cervicala
4. Coloraţii forte care nu pot fi eliminate prin metodele de albire sau microabraziune
5. Pierdere importanta de substanta amelară;
6. Pierderi mari de subst cervicala
 7. Diasteme, treme, malpoziţii uşoare ale dinţilor ce pot fi compensate prin faţete vestibulare
8. Modificari de formă şi volum ale dinţilor;
9. Malformaţii dentare, hipopiazii dentare;
10. Leziuni de uzură dentară.
72. Contraindicatiile fatetelor laminate ceramice
Contraindicaţii:
1. pierderi mari de substanta dură dentară cu descoperirea dentinei;
2. când la nivelul dinţilor frontali există presiuni Oc mari localizate în zona ce ar urma să primească faţeta (ocluzie cap
la cap);
3. la pacienţi cu bruxism, obiceiuri vicioase
4. la pacienţi cu carioactivitate crescută si absenţa motivaţiei faţetării
5. igienă bucală necorespunzatoare
73. Avantajele fatetelor laminate ceramic
Avantajele faţetelor din ceramică.
1. Aspect coloristic optim dpdv estetic,datorită posibilitatii alegerii culorii care este considerata cea mai apropiată de
culoarea dintelui precum şi a posibilitatii îmbunătatirii aspectului coloristic graţie ameliorarilor de nuanţe;
2. Prezintă o rezistenta mare la eroziune;
3. Culoarea este stabilă în timp;
4. Riscul de fractură este asemenea risc de fractură a unei coroane ceramice;
5. Pentru realizarea sa se indepărteaza 0,5-0,75 mm substanta dură dentară, mai mult decât pentru o faţetă de compozit
dar mai puţin decât pentru realizarea unei coroane de acoperire
6. Complicaţiile funcţionale postoperatorii sunt limitate deoarece faţeta ceramică se limitează la faţa V a dintelui si la
marginea sa I
7. Adeziunea intre portelanul gravat acid si compozit este la fel de puternica cu cea dintre compozit si smaltul gravat
acid
8. Atâta timp cât faţeta nu e fixată pe dinte ea este fragilă, dar o dată cimentată pe dinte ea devine foarte rezistentă la
tracţiune şi flexiune
9. In raport cu parodonţiul marginal ea poate fi plasata supragingival pentru că în mediul bucal marginea ei devine
invizibilă, dar poate fi plasată şi uşor subgingival
74. Dezavantajele fatetelor ceramice
1. Pentru efectuarea faţetei de ceramică se recurge la îndepărtarea de ţesut dur dentar;
2. Restaurarea nu poate fi fixată provizoriu
3. Dacă este fixată, toate corecturile ulterioare devin delicate şi cer rigurozitate,uneori devin chiar imposibile
4. Indepărtarea unei faţete cimentate în vederea unor retuşuri nu este posibilă, ea se poate îndepărta doar prin frezare şi
apoi înlocuirea sa cu o altă sau cu o coroană;
5. Efectuarea faţetei V este o operatiune foarte delicată, fiind o piatră de încercare atât pentru stabilirea culorii şi
formei dar şi pentru modelaj superficial
6. Pret de cost relative ridicat
75. Obiectivele prepararii dintilor pentru realizarea fatetelor ceramice.
1. Prepararea fatetelor vestibulare din ceramic presupune,spre deosebire de prepararea unei coronae, o tehnica mai
usor de realizat
2. Să se obţină loc suficient pentru porţelan, fără supraextinderea sau bombarea excesivă a refacerii;
3. Să permită mascarea limitelor preparaţiei;
4. Să se obţină un ax unic de inserţie al preparaţiei;
5. Atunci când se cere utilizarea unor cimenturi opacifiante sau colorante ce necesită un volum suplimentar de aprox
0,2 mm să se realizeze spaţiul necesar acestora;
6. Să uşureze plasarea faţetei;
7. Să conserve cât mai mult smalţ posibil;
8. Să înlăture zona de smalţ mai bogată în fluor şi rezistentă la gravarea acidă.
76. Avantajele preparatiei cu prag vertical pentru realizarea fatetelor confectionate din ceramica
Avantajele preparării cu prag vertical:
 Preparaţia cu prag vertical prezintă o margine plasată perpendicular pe axul apico-coronar al dintelui, ceea ce
permite crearea unui prag paralel cu axul lung al dintelui
 Realizarea unui prag vertical în 1/3 cervicala permite o refacere a formei anatomice a dintelui în zona sa gingivală şi
o formă exterioara cu aspect estetic maxim.
 Pragul vertical se extinde şi în 1/3 mijlocie a dintelui în spaţiul său interproximal, sub punctul de contact, ceea ce
permite realizarea unor contururi proximale concave şi realizarea curburii naturale a dintelui
 Prepararea cu prag gingival permite, atunci când situaţia clinică o impune: plasarea şanţurilor mai profund în ţesutul
dentar, pentru a îmbunătăţi aspectul estetic al faţetei
 Tehnica preparării cu prag vertical permite o realizare a faţetei ceramice cu o grosime suficientă,rezistenta Ia
fractură,pragul marginal ai faţetei fiind perpendicular pe direcţia de acţiune a forţelor dezvoltate în timpul
masticaţiei
77. Etapele de lucru pentru adaptarea si fixarea fatetelor din ceramica
1. Examinarea fatetei de catre medic
2. Curatarea suprafetei dentare ce va primi fateta
3. Curatarea intradosului fatetei ceramice dupa care acesta se umezeste
4. Proba fatetei pe dinte
5. Dacă forma şi culoarea faţetei sunt bune faţeta V poate fi fixată pe dinte.Dacă forma trebuie modificata prin ajustări
minore, acestea se efectueaza de preferinţă după cimentare. In caz de modificari importante de formă, faţeta V va fi
refăcută în laborator.
6. Fixarea se face după o nouă curatare a faţetei după care, in laborator aceasta se gravează cu acid fosforic 32% si
piesa de ceramica se acopera cu silan
7. Se prepară dintele care e spălat, uscat, izolat şi gravat cu acid fosforic 37% timp de 15 sec.
8. Suprafata dentară e spălată cu apă timp 15 sec şi uscată după care se aplică pe aceasta o răşină adezivă
9. Pe suprafata de ceramică silanizată se aplică puţin adeziv şi se face o uşoara uscare a acestuia
10. In faţeta V este injectat cu ajutor unei seringi un ciment fotopolimerizabil în strat fin şi astfel faţeta este fixată, pe
dintele pregătit anterior
11. După fixarea faţetei trebuie eliminat imediat excesul de ciment
12. Faţeta V. din nou se fotopolimerizeaza din 3 direcţii diferite (V-C, V-I şi L-I) 60 de sec de fiecare dată.
13. Finisarea este foarte dificilă. Se elimină cu o chiureta resturile de ciment de la suprafaţa faţetei V. (se mai pot utiliza
freze de metal dur,discuri de finisat)
14. Se verifică ocluzia statică şi dinamică şi eventual se corijează.
15. control după 1-2 săptămâni, pentru eliminarea unui eventual exces rămas nedecelat.

Tehnici de albire ale dintilor

91. Principii de baza si metode-tehnici de albire a dintilor vitali
- scopul principal urmarit este alterarea structurii tridimensionale si/ sau fragmentarea moleculelor pigmentate prezente in
structura smaltului si/sau a dentinei, cu ajutorul unor agenti oxidanti puternici care modifica, culoarea dintilor fara sa afecteze
structura lor; manoperele terapeutice sunt denumite generic albirea dintilor-bleaching
- presupune o reactie de oxidare tip redox in care agentii chimici utilizati vor penetra smaltul si dentina realizind
permeabilizarea lor, vor reactiona cu subst colorante si vor conduce la disparitia pigmentarii discromatice
- exista 3 tehnici de albire :
 “power bleaching” sau “in-office bleaching”, decolorare rapida, realizata in cabinet in mai multe variante;
 “waiting room bleaching” sau “asissted bleaching”, decolorare realizata in cabinet timp de 30 min
 “home bleaching”, decolorare realizata la domiciliu la indicatia si sub monitorizarea medicului.

92. Agentii chimici utilizati in tehnicile de albire a dintilor vitali

Peroxidul de hidrogen
- este un compus instabil din punct de vedere chimic, el poate fi asociat prin 2 tipuri de reactii chimice:
- se utilizeaza in solutii apoase stabile sau sub forma de geluri,avand concentratia de 30-35%
- indicatie de electie-in tehnica de tip cabinet “power bleaching”.
Perboratul de sodiu
- este un agent oxidant disponibil sub forma unei pulberi sau in diferite preparate comerciale tipizate;
- el este stabil cind este uscat
- in prezenta acizilor, aerului cald sau apei se descompune formind metaboratul de sodiu,peroxid de hidrogen si oxigen liber;
- exista 3 tipuri: mono, tri, tetrahidrat care difera in privinta continutului de oxigen, acesta determinind capacitati decolorante
diferite;
- material de electie in decolorarile intracoronare de tip –“walking bleach”.
Peroxidul de carbamida
- contine peroxid de hidrogen stabilizat in solutie anhidra de glicerina si legat de uree,
- are capacitate mai mica de oxidare decit peroxidul de hidrogen, datorita concentratiei mai scazute a subst de baza si absenta
activatorilor;
- poate fi folosit in concentratii de 3-45% cel mai frecvent utilizate sunt: 10%,15%,20% pt tehnica decolorarii la domiciliu si
30-40% pt tehnica decolorarii in sala de asteptare.

93. Indicatiile, limitele si contraindicatiile tratamentului de albire a dintilor vitali discromici

Indicatiile :
1. coloratii genetice-dintii galbeni, brun gri;
2. coloratii datorate varstei avansate
3. coloratii post-traumatice;
4. coloratii medicamentoase tetraciclinice-forme usoare, medii;
5. fluoroze (forme usoare,medii)
6. micsorarea diferentei de culoare intre dintii naturali restanti si cei cu proteze fixe unitare estetice- fatete, coroane de
invelis;
Contraindicatiile absolute :
1. dinti cu importante alterari structurale: fracturi, fisuri, leziunii distrofice;
2. dinti ce prezinta durere dentinara severa- hipersensibilitate sau hiperestezie;
3. la pacientii cu afectiunii generale grave
Contraindicatiile relative :
1. sarcina sau alaptare;
2. la dintii copiilor si tinerilor sub 14 ani la care camera pulpara este voluminoasa;
3. la dintii ce prezinta restaurari coronare voluminoase, din materiale compozite sau amalgam

94. Care sunt masurile preoperatorii ale tratamentului de albire a dintilor vitali
1. examen clinic minutios, evaluarea calitatii smaltului dintilor ce vor fi supusi albirii
2. exereza dentinei alterate si restaurarea provizorie a leziunilor carioase prezente pe dintii ce vor fi albiti
3. verificarea etansietatii reataurarilor prezente pe dintii ce vor fi albiti
4. efectuarea bilantului parodontal
5. examene complementare : Rx, teste de vitalitate
6. notarea in fisa a nuantei de culoare si o radiografie pentru nuanta actuala a dintilor
7. NU se lucreaza sub anestezie
8. Pac. va fi monitorizat si va primi o serie de informatii :
 albirea va interesa doar dintii, NU si restaurarile preexistente, care ar putea necesita inlocuire dupa albire
 Nuantele foarte inchise de discromie vor beneficia doar de o ameliorare variabila a discromiei
 Dupa albire discromia poate sa reapara
 Unele pete nu raspund la tratamentul de albire
 Dintii cu restaurari din amalgam pot fi prin contrast mai inchisi la culoare dupa aplic. teh. de albire
 Pe toata durata procedurii de albire nu se fumeaza, nu se consuma alimente ce pot determina colorarea dintilor-
cafea, ceai, vin rosu etc.

95. Care sunt efectele secundare care pot apare ca urmare a albirii dintilor vitali
 substantele folosite pt albire pot modifica flora bucala pe termen lung
 la o folosire indelungata pot sa apara colonii de candida albicans
 pot apare hipertrofii gingivale
 aparitia sensibilitatii dureroase dentare (hiperestezia dentara cervicala)
 in timp efectul albirii se poate pierde (1-2 ani )fiind necesara o reinterventie
 iritatii la nivelul mucoasei
 tulburari in ATM datorita unei gutiere incorect realizate
 senzatie de greutate in stomac prin ingerarea unei cantitati din subst de albire
 rezorbtia radiculara
 potential citotoxic,genotoxic a unor substante
96. Care sunt etapele de lucru la tehnica de albire a dintilor vitali in cabinet
 se curata dintii prin efectuarea detartrajului, urmat de periaj profesional
 se alege culoarea pe care pacientul doreste sa o obtina ca urmare a tehnicii de albire
 se usuca si se izoleaza dintii cu diga
 se vaselineaza partile moi adiacente
 se lucreaza fara anestezie
 se evita pe toata durata tratamentului utilizarea unor preparate fluorurate
 se poate folosi pt eliberarea oxigenului activ o sursa de caldura si sau de lumina
 se poate recurge la demineralizarea suprafetelor coronare cu acid fosforic 35% timp de 35 min, urmata de spalare
si uscare

97. Care sunt etapele de lucru la tehnica de albire a dintilor VITALI in sala de asteptare
 se confectioneaza o gutiera in care se introduce gelul decolorat continind peroxid de carbamida in concentratie de
30-40%
 gutiera se aplica la nivelul arcadei dentare si se elimina excesul de gel
 se mentine intre 30 de minute si 3 ore P aflindu-se in sala de asteptare
 se indeparteaza apoi gutiera si se evalueaza rezultatul obtinut
 se poate aplica in combinatie cu tratamentul de albire realizat la domiciliu
 se poate adresa si dintiilor devitali
Substante folosite pt albirea dintilor in sala de asteptare - peroxid de carbamida 35%, care se descompumne rezultind
peroxidul de hidrogen 10%.

98. Care sunt etapele de lucru la tehnica de albire a dintilor vitali la domiciliu
Derularea tratamentului este identica in primele etape cu tehnica “in office bleaching” fiind in plus necesara realizarea
gutierei. Pentru realizarea acesteia se aplica urmatoarea tehnica:
- amprentarea arcadei supuse tehnicii de albire si confectionarea unui model de lucru
- realizarea sau nu a unui rezervor pt substanta in gutiera
- aplicarea foliei de material vinilinic cu grosimea de 0,7-1mm pe model
- termoformarea foliei
- rascroire la 1-2mm de festonul gingival
- proba gutierei in cavitatea orala.
Indicatiile date pacientului vor fi urmatoarele:
- efectuarea unui periaj riguros anterior aplicarii gutierei
- explicatii si demonstratii privind: modul in care se umple si se aplica gutiera, cum se elimina excesul de substanta,
timpul optim de mentinere e 6-8 ore pe noapte sau de 2 ori a 4-5 ore interval pe zi
- prezentarea la control la 24 de ore de la inceperea tratamentului
- tratamentul se face initial la o singura arcada
- durata tratamentului 2-3 saptamani
99. Care sunt avantajele tehnicii de albire a dintilor vitali la domiciliu si precautiile care trebuie luate la aplicarea
acestei tehnici
Indicatiile (precautiile) date pacientului ce va beneficia de o metoda de albire la domiciliu vor cuprinde obligatoriu
urmatoarele:
- efectuarea unui periaj riguros anterior aplicarii gutierei
- explicatii si demonstratii privind: modul in care se umple si se aplica gutiera, cum se elimina excesul de substanta,
timpul optim de mentinere e 6-8 ore pe noapte sau de 2 ori a 4-5 ore interval pe zi
- prezentarea la control la 24 de ore de la inceperea tratamentului
- tratamentul se face initial la o singura arcada
- durata tratamentului 2-3 saptamani

100. Care sunt indicatiile si etapele de lucru pt tehnica de tratament prin microabraziune
Microabraziunea este o metoda chimica si mecanica de rezolvare a discromiilor minore ce afecteaza superficial smaltul si
poate fi asociata cu tehnica de albire
-elimina petele albicioase determinate de fluoroza
Indicatii: coloratii genetice,traumatice; tetraciclinice grad 1,2; fluoroza forme usoare fara modificari de structura.
Etape de lucru:
- periaj profesional si uscarea dintilor;
- izolarea optima-diga, clasic- se indica aplicarea bicarbonatului de sodiu pe suprafetele gingivale adiacente, pt evitarea
lezarii chimice a mucoasei;
- realizarea unui amestec de acid clorhidric 18% cu pulbere de piatra ponce care se intinde pe suprafetele interesate sau
utilizarea unui preparat comercial tipizat;
- pacientul si medicul vor purta ochelari si echipament de protectie;
- se folosesc cupe de cauciuc special concepute atasate la piesa de mina executind miscari circulare cu turatie redusa si
presiune moderata timp de 1 min;
- spalare abundenta sub izolare si aspiratie;
- se examineaza culoarea si aspectul obtinut;
- manopera se poate repeta de 10 ori, ceea ce duce la indepartarea a max 70-80 microni din grosimea smaltului
vestibular, obtinindu-se un aspect lucios si sticlos;
- dupa spalare si lustruire dintele este supus unei tehnici de fluorizare locala