Sunteți pe pagina 1din 7

RESTAURARI ALE DINTILOR CU LEZIUNI CARIOASE PRIN

INCRUSTATII DE COMPOZIT
Pentru reconstructia leziunilor coronare din zona laterala, INLAY-urile din
materiale compozite reprezinta o alternativa frecvent utilizata.
Avantaje:
1.reduc mult contractia de polimerizare a compozitului
2.sunt mai rezistente la abraziune, urmarindu-se mentinerea stopurilor ocluzale in
zonele laterale
3.polimerizarea se face inainte de inserarea compozitului in cavitate
4.un strat fin de rasina de cimentare va fi supus polimerizarii in timpul procesului
de cimentare a incrustatiei in interiorul preparatiei
Avantajele incrustatiilor estetice din compozit sunt:
-necesita o preparative minimala
-permit o adaptare buna a restauratiei la marginile preparatiei,in special la nivelul
pragului gingival
-permit reducerea contractiei de priza a materialului compozit prin polimerizarea
piesei in afara cavitatii bucale
-efectul estetic si comportamentul in timp sunt bune
-materialul compozit este usor de manipulat
-permit ajustari ulterioare ale suprafetelor ocluzale, fiind usor de adaptat si reparat
-sunt radioopace
-pret de cost accesibil
-tehnologia de laborator a acestor piese e mai simpla decat a celor din portelan sau
metal

Atunci cand ne decidem sa alegem ca metoda de restaurare estetica un inlay din


rasina compozita este necesara o evaluare corecta a urmatoarelor elemente:

Status dentar, estimarea imaginilor radiologice


Efectuarea unei fotografii ca document a situatiei clinice initiale
Starea dintelui ce va fi restaurant si tipul de preparatie ce va primi inlay-ul
Localizarea dintelui pe arcada, pentru a aprecia efortul mecanic pe care
restauratia il va sustine
Marimea si numarul restauratiilor:
-tehnici semidirecte-in care se va restaura un numar limitat de2-3 dinti
localizati pe hemiarcade diferite
-tehnici directe cand trebuie tratati mai multi dinti, simultan, pe
aceiasi hemiarcada
Aprecierea riscului de carie
Calitatea igienei orale
Estimarea culorii
Realizarea unor modele de studiu
Timpul avut la dispozitie si rabdarea pacientului
Posibilitati financiare ale pacientului
Indicatiile incrustatiilor de compozit:
-restaurarea molarilor si premolarilor ambelor arcade dentare
-dinti care prezinta margini de smalt necesare sigilarii cu o grosime de cel
putin 0,5mm
-restaurari conservative ale dintilor care au un istm vestibulo- oral de cel
putin 1/3 din distanta intercuspidiana
-restaurari protetice la pacienti cu bruxism, pentru a modela abraziunea
dintilor antagonisti
-inlocuirea unor restaurari de amalgam din motive estetice sau datorita unor
defecte de inchidere marginala ale acestora, fracturi ale restauratiei sau ale
peretilor dentari
-inlocuirea restauratiilor din material composite compromise din punct de
vedere al integritatii lor sau a aspectului coloristic
Prepararea dintelui:
Conceptul restaurarilor estetice adezive a schimbat principiile clasice,
stabilite de Black in preparatia cavitatilor pentru incrustatii:
2

-----reducerea de tesuturi dure dentare devine mult mai conservatoare


intrucat tehnica de colare asigura sigilarea corecta a interfetei preparatie
/restauratie fara a mai fi necesara o extensie preventiva si retentive
suplimentara
Principii in prepararea dintelui:
Se vor elimina tesuturile dure dentare afectate de procesul carios
Se va realiza o cavitate care sa permita o grosime a materialului
restaurator care sa reziste la presiunile masticatorii(cel putin 1mm in
zonele nesupuse fortelor ocluzale si de minim 1,5mm in zonele
expuse acestor forte)
Intalnirea dintre peretii preparatiei trebuie sa se realizeze prin linii si
unghiuri rotunjite pentru a facilita realizarea piesei si a reduce riscul
de propagare a fracturilor
Peretii vestibulari si orali ai cavitatii verticale( clasa a II-a)trebuie sa
fie usor divergenti spre ocluzal si spre dintele vecin, iar unghiurile de
intalnire dintre peretele gingival si cel axial sa fie bine exprimate
Plasarea marginilor cavitatii sa fie in afara zonelor centrale ocluzale
unde exista pericolul de fractura al marginilor restauratiei, e de
preferat ca toate marginile cavitatii sa se termine in smalt, dar este
posibila si situatia in care marginea cervicala a unei preparatii sa fie in
cement
Peretii preparatiei sa fie netezi, fara anfractuozitati
Peretale pulpar trebuie plasat la cel putin 1,5-2mm adancime si la cel
putin 0,5mm in dentina
Plasarea peretelui axial se va face in raport cu extinderea procesului
carios
Forma peretelui pulpar nu trebuie neaparat sa fie plana,ea va depinde
de extinderea procesului carios si de necesitatea de insertie si
dezinsertie a piesei in cavitate
Daca peretele pulpar este mai putin de 0,5mm de tesutul pulpar, se va
aplica un strat de protectie pulpara. Se va recurge la o reconstructie a
peretelui pulpar cu cimenturi ionomer de sticla care ofera si o posibila
protectie la carie prin eliberarea de fluor. Aceasta protectie prin

reconstructie cu ionomeri de sticla este aplicabila si acolo unde


marginea cervicala se termina in cement.
Metode de realizare a inlay-urilor:
Realizarea unei incrustatii din material compozit se poate face prin
doua metode:
A-metoda semidirecta ( direct-indirecta)
B-metoda indirect
A-Metoda semidirecta (directa-indirecta)
Presupune realizarea incrustatiei direct in gura pacientului dar care se
va termina in afara ei.Se va proceda in felul urmator: dupa realizarea
preparatiei dintelui, cavitatea va fi spalata, uscata, bine izolata (diga);
dintele si cavitatea astfel preparate vor fi lubrefiate prin pensulare cu
un lubrefiant (compatibil cu materialul compozit) care va fi intins cu
un jet de aer- scop-sa permita ca inlay-ul, dupa realizarea sa, sa poata
fi indepartat cu usurinta din cavitate .
Pentru cavitatile ocluzo-proximale se va aplica o matrice
transparenta si o pana reflectorizanta
Rasina compozita aleasa va fi plasata in preparatie dupa
tehnica indicata tipului de material compozit si dupa tipul de
cavitate
Se polimerizeaza
Dupa polimerizare, piesa va fi scoasa din cavitate.
Pentru inlay-ul proximo-ocluzal se va folosi in acest scop:
- O sonda dentara cu care se exercita presiuni dinspre zona interproximala
spre ocluzal, cu atentie sa nu se fractureze marginile sale
- - un fir de ata plasat interdentar si fixat intr-o excrescenta a materialului
compozit, de regula la nivel central, in zona fosei, ea jucand rol de maner.
Dupa indepartarea sa, piesa va fi supusa unei noi polimerizari,
in afara cavitatii bucale, timp de 60 secunde, dupa care va fi
supusa unui process termic sau fototermic (postpolimerizare)intr-un cuptor la 110oC timp de 7 minute.
Combinatia dintre caldura si lumina asigura o polimerizare complete a
materialului.Aceasta tehnica inbunatateste astfel proprietatile fizico-chimice
4

ale materialului, rezistenta sa la abraziune,stabilitatea dimensional si permite


o mai buna adaptare si sigilare.
Piesa astfel obtinuta va fi probate in gura, urmarindu-se :
Integritatea marginala a piesei
Interrelatiile de contact proximal cu dintii vecini
Relatiile de ocluzie cu arcada dentara antagonista
Culoarea inlay-ului.
Dupa efectuarea eventualelor retusuri piesa va fi cimentata in cavitate. Inainte de
cimentare :
-curatarea atenta a inlay-ului si a suprafetei dentare inaintea gravarii sale acide
-se realizeaza gravarea acida, apoi se spala si se usuca
-se va alege sistemul adeziv astfel :
Pentru un inlay foarte transparent se va utilize un system de
colaj complet fotopolimerizabil
Pentru un inlay mai putin transparent si o restauratie mai mare
se va alege un sistem <dual>
Se va indeparta excesul ocluzal si proximal, se polimerizeaza rapid sis
curt inlay-ul, dupa care se va verifica daca in zona proximala nu exista
exces. Rasina in aceasta faza nu este inca total polimerizata, ceea ce
permite indepartarea resturilor existente cu destula usurinta, cu atat mai
mult cu cat inlay-ul este sufficient fixat pentru a nu putea fi dizlocat.
Dupa indepartarea excesului de material existent se va face
polimerizarea complete a inlay-ului prin fotopolimerizarea acestuia
timp de 3 minute (1 minut ocluzal sic ate 1minut vestibular si oral)
dupa care se verifica suprafata sa si se vor indeparta eventualele resturi
ramase neobservate in faza anterioara.
Se scoate diga si se trece la finisarea preparatiei. Pacientul va fi instruit
asupra igienei orale cotidiene, va fi chemat la control la 2 saptamani
pentru a indeparta siu ultimile resturi de ciment ce mai pot exista.
B-Metoda indirect
Dispune de 2 variante de lucru:
5

O metoda indirect imediata, care presupune realizarea piesei in


aproximativ 20-30 minute in laborator
O metoda indirect realizata in laborator in doua sedinte de
tratament
1. Metoda indirect imediata
-amprenta in alginate
-model din silicon cu vascozitate scazuta si prize rapida
-modelul se plaseaza pe un soclu din silicon dur
-modelul va fi taiat cu o lama de ras-fiecare dinte in parte-pastrand contactul la
nivel gingival (bont mobil)
-pe model tehnicianul va realize inlay-ul dupa tehnica descrisa la metoda
semidirecta
-polimerizarea se va face complet cate 40 secunde / fiecare fata
-dupa polimerizare inlay-ul se scoate de pe model prin usoara presiune dinspre
proximal spre ocluzal
-se polimerizeaza prin caldura 1000Ctimp de 15 minute in cuptorul CRC 100
Curing Oven (Kuraray) sau 7 minute la 110 0C in coptorul de fotopolimerizare DI
500 (Coltene) sausistemul Ivomat depolimerizare la caldura/presiune (Ivoclar
Vivadent)
-proba in cabinet si cimentarea

2.Metoda indirecta in doua sedinte de tratament


Se ia o amprenta prin care se obtine amprentarea intr-un timp atat a
dintilor de restaurant cat si a antagonistilor, cu un material care sa
ramana stabil pentru a putea fi trimis in laborator
Tehnicianul realizeaza modelul cu preparatia pentru inlay pe un bont
mobil- pe care marcheaza, cu un creion rosu, marginile preparatiei, iar
pe suprafata preparatiei va plasa un mediu de separarie prin pensulare
6

si uscare cu un jet fin de aer care sa permita acoperirea fiecarei zone a


preparatiei.
Preparatia de la nivelul dintelui, va fi protejata cu o rasina acrilica
autopolimerizabila, fara a se realiza izolarea-un strat fin de saliva sa
umecteze preparatia, avand astfel, rol de lubrefiant necesar
indepartarii
Dupa ajustarea restauratiei provizorii in ocluzie prin miscari de
inchidere si deschidere a gurii si miscari de lateralitate, dupa
polimerizarea initiala pana la cea finala, restauratia va fi miscata susjos pentru a nu se lipi.
Dupa terminarea polimerizarii piesa este scoasa din gura, se
indeparteaza excesul, se finiseaza, se fixeaza in gura, unde,cu ajutorul
hartiei de articulatie va fi controlata ocluzia si facute ultimile retusuri.
Piesa, astfel pregatita va fi cimentata temporar cu un ciment noneugenol
In laborator tehnicianul va realiza inlay-ul dupa aceiasi tehnica a
metodei indirect imediate dupa care, in sedinta urmatoare, piesa e
trimisa in cabinet
Medicul va indeparta restauratia provizorie evitand deteriorarea
preparatiei si va realize o curatire a acesteia de urmele de ciment
Urmeaza o spalare, uscare si izolare a dintelui, precum si curatirea
inlay-ului care va fi asezat cu blandete in cavitate unde va fi evaluat
dupa aceleasi criterii ca la metoda semidirecta, retusat, individualizat,
finisat si lustruit, dupa care va fi cimentat in preparatie dupa tehnica
descrisa anterior.