Lp.

3- ANALIZA FOTOGRAFIILOR INTRAORALE

Înregistrarea fotografiilor intraorale presupune utilizarea depărtătoarelor și a

oglinzilor intraorale.

Pe fotografia intraorală se analizează din punct de vedere estetic unitățile

odontale, gingia marginală și cea fixă, armonia generală a arcadelor dentare
separate și în relație de ocluzie.

1. Armonia unităților odontale:

Evaluarea compoziției dentare se realizează prin analiza formei, conturului,

dimensiunilor și proporțiilor dentare, structurii, texturii și culorii precum și a
interacțiunii dintre unitățile odontale la nivel intra- și interarcadic.

- forma : dinții pot avea în principal trei forme: pătrată, ovală și

triunghiulară.
- conturul poate fi: regulat/ neregulat
- dimensiunile : lungimea- măsurată în sens cervico-incizal/ocluzal
și lățimea- măsurată în sens mezio-distal
- proporțiile : în practică s-au vehiculat mai multe proporțiii ideale
ale dinților arcului anterior :
• Proporția de Aur (Lombardi) :lățimea vizibilă a fiecărui
dinte al arcului anterior este 60% din lățimea dintelui
adiacent anterior :IC :IL :C=1,6 :1 :0,6. Studii ulterioare au
infirmat universalitatea acestei legități, afirmând chiar că
utilizarea rigidă a Propoției de Aur duce la restaurări
artificiale, lipsite de echilibru estetic deoarece pacienții
 prezintă diferite forme de arcade, au morfologii labiale
diferite și diferite forme ale cadrului facial.
• Proporția dentară estetică recurenta (RED- recurrent
esthetic dental proportion)(Ward) :proporția care se
stabilește între lățimile VIZIBILE a doi dinți succesivi
trebuie să se păstreze constatantă pe măsură ce ne deplasăm
de al linia mediană. Permite corelații cu forma cadrului
facial. Este larg utilizată în SUA.
• Media de Aur, care afirmă că lățimea incisivului central
superior trebuie să reprezinte 25% din lățimea grupului
frontal maxilar, măsurată între fețele laterale ale caninilor,
fiecare incisiv lateral trebuie să reprezinte 15% din aceasta,
iar fiecare canin 10%.

În momentul de față, deși nu s-a identificat încă o lege matematică care să

ofere cu precizie valorile optime ale dimensiunilor dinților de la nivelul arcadelor
dentare astfel încât rezultatul să fie echilibrat din punct de vedere estetic, sunt
unanim acceptate următoarele afirmații:

• incisivul central maxilar trebuie să domine compoziția dentară

• lungimea incisivului central maxilar variază între 10 și 11 mm.
• raportul dintre lățime și lungime la nivelul incisivului central
maxilar trebuie să varieze între 75 și 80%.
 • incisivii laterali maxilari conferă individualitate zâmbetului, sunt
versatili și niciodata perfect simetrici, au caracteristici specifice
pentru bărbați/femei
• caninii maxilari sunt în zona de curbură a arcadei, susțin
musculatura la acest nivel , conturează intrarea în coridorul bucal
și dau personalitate zâmbetului

• incisivul central maxilar este mai lat decât incisivul lateral cu 2–

3 mm iar decât caninul cu 1–1.5 mm;
• caninul și incisvul central maxilar sunt mai lungi decât incisivul
lateral cu 1–1.5 mm.
• modificările aduse dimensiunilor dinților din zona anterioară
maxilară nu trebuie să altereze ocluzia și spațiul minim de vorbire.

2. Armonia structurilor gingivale.

Pentru a analiza din punct de vedere estetic structurile gingivale trebuie

evaluați următorii parametri:

• biotipul parodontal: acesta poate fi fin și festonat/accentuat festonat sau

gros și aplatizat.
• festonul gingival : aspectul festonului gingival variază în funcție de
biotpul parodontal, forma și poziția dinților pe arcadă. Dinții pot prezenta
 trei forme de bază: pătrată, triunghiulară și ovală. În funcție de acestea
variază tipul de feston gingival: plat, festonat, accentuat festonat precum
și arhitectura osoasă interdentară (înălțimea crestei alveolare interdentare)
• punctele de zenit gingival- zenitul gingival este punctul de maximă
convexitate a conturului gingival la nivelul unității odontale analizate.
Este situat ușor distal față de linia mediană a feței vestibulare la incisivii
centrali maxilari și la canini și chiar pe linia mediană la incisivii laterali.
• conturul gingival :- evaluarea simetriei față de linia mediană- linia
estetică gingivală : este o linie tangentă la punctele de zenit gingival
canin și incisiv central, care formează cu linia mediană a maxilarului un
unghi (unghiul gingival) :

Pornind de la acești parametrii , se disting patru clase de linie gingivală estetică :

o clasa I- unghiul gingival variază între 45 și 90˚, iar zenitul gingival

al incisivului lateral atinge linia estetică sau se găsește la 1-2 mm
sub nivelul acesteia.
o clasa a II-a- unghiul gingival variază între 45 și 90˚, dar zenitul
gingival al incisivului lateral depășește această linie cu 1-2 mm.
 o clasa aIII-a când unghiul gingival este 90˚și toate punctele de zenit
gingival ale dinților arcului anterior maxilar se află sub aceasta
o Clasa aIV-a- restul situațiilor care nu se încadrează în clasele de
mai sus
• evaluarea papilelor interdentare: dimensiuni, nivel

3. Analiza armoniei estetice la nivelul arcadei

• linia interincisivă- este linia verticală trasată la nivelul interfeței dintre cei
doi incisivi centrali maxilari. Trebuie să fie perpendiculară pe planul
incizal și coincidentă /paralelă cu lina mediană a feței. Se poate accepta o
laterodeviație de până la 2 mm (Kokisch) a linei interincisive
(laterodeviație inobservabilă) sau chiar peste 2 mm (laterodeviație
acceptabilă din punct de vedere estetic) atâta vreme cât se respectă
raportul de parallelism cu linia mediană a feței și raportul de
perpendicularite cu linia bipupilară.

În cazul linia mediană a feței și linia interincisivă sunt concurente

(divegente/convergente) forțele de tensiune pe care le generează conduc la o
compoziție dento-facială dezechilibrată din punct de vedere estetic.
 Pentru evaluarea poziției liniei interincisive se va lua ca reper anatomic
filtrumul buzei superioare, care este întotdeauna pe linia mediană a feței ( cu
excepția cazurilor de despicături labio-palatine sau după accidente). Acesta se află
la mijlocul liniei incizale și corespunde papilei interincisive.Daca filtrumul și
papila gingivală interincizală sunt conicidente, iar linia interinicisivă este incorectă
atunci problema este generată de inclinarea incisivilor, dacă nu sunt coincidente
atunci avem o deplasare reală a liniei interincisive.

Linia interincisivă maxilară nu coincide cu linia interincisivă mandibulară în

75% din cazuri, deci nu se va lua aceasta din urmă drept reper.

• Axele dentare- unesc mijlocul marginii incizale cu mijlocul conturului

gingival la nivelul fețelor vestibulare ale dinților.Orientarea lor se poate
evalua în toate cele trei planuri. În plan transversal se analizează raportul
dintre aceste axe și linia mediană , gradul de înclinare trebuind să
crească uniform dispre linia mediană spre lateral.

• Ariile și punctele de contact interdentar-

- aria de contact interdentar este o zonă mai largă unde doi dinți
adiacenți par a fi în contact. La nivelul grupului frontal maxilar
aceste zone urmăresc raportul IC :IL :C=50 :40 :30 (se îngustează
dinspre linia mediană spre posterior.
 - punctele de contact interdentar reprezintă limita incizală a zonelor
de contact interdentar și se deplasează spre apical dinspre linia
mediană spre posterior. Prin unirea lor trebuie să se obțină o linie
paralelă cu linia incizală, linia surăsului și linia bipupilară.
• Ambrazurile incizale - au lățime și adâncime crescătoare dinspre linia
mediană spre posterior.Regulă : unghiul incizal distal este mai rotunjit
decât cel mezial.
• Structura și textura dentară- suprafețele dentare prezintă elemente de
macro și microgeografie care determină comportamnetul luminii la acest
nivel și care contribuie la individualizare acestora : lobi, convexități și
concavități, microfisuri, perichimatii sau dimpotrivă, pot prezenta
suprafețe netede .