Principii generale in tratamentul protetic al edentatiei partiale reduse prin punti

dentare:Principiul Biofunctional, Biomecanic, Bioprofilactic

Inca din etapa de concepere, planul de tratament va avea in vedere respectarea

multidisciplinara a celor 3 principii pentru asigurarea unei restaurari corect adaptata nevoilor
individuale ale pacientilor.
1.Principiul Biofunctional
Conceperea si realizarea restaurarilor fixe trebuie sa restabileasca integritatea
morfologica si functionala corecta a arcadelor dentare in conditiile unui echilibru perfect al
sistemului stomatognat.
Recuperarea morfologica se obtine printr-un modelaj anatomic individualizat ce
respecta forma naturala a unitatilor odonto-parodontale, atat la nivelul elementelor de agregare
cat si la nivelul intermediarilor ce inlocuiesc unitatile dentare lipsa.Deficientele de modelare
morfologica au un impact direct asupra structurilor locale si de vecinatate:
-Supraconturarea coroanelor duce la afectarea parodontiului marginal prin retentia de alimente si
placa bacteriana
-Subconturarea coroanelor favorizeaza traumatismul direct al parodontiului marginal
-Absenta modelajului ocluzal duce la suprasolicitarea substructurilor organice prin cresterea
fortelor de frecare cu scopul eficientizarii masticatiei
-Lipsa refacerii punctului de contact duce la scaderea insertiei parodontale prin impact direct
asupra papilei interdentare si prin suprasolicitarea dintelui ce nu va putea transmite fortele
tangentiale la nivelul dintilor vecini
Anumite ,,deficite morfologice” impun sacrificarea reconstructiei morfologice in scopul
indeplinirii acestui principiu.Ele sunt intalnite sub aspectul:
-ingustarii vestibulo-orale a corpului de punte in raport cu amplitudinea spatiului edentat
-diminuarii inaltimii cuspizilor atunci se doreste diminuarea incarcarii ocluzale
-modelarii incomplete a fetei orale a corpului de punte in vederea obtinerii spatiului de
autocuratire
Recuperarea functionala se adreseaza individualizat fiecarui act functional la nivelul
sistemului stomatognat
Functia masticatorie este restabilita eficient numai in conditiile unui modelaj functional
individualizat si in relatie corecta cu dintii antagonisti urmarind transmiterea fiziologica a
fortelor catre osul maxilar.Nu se permite omiterea nici unui detaliu anatomic al reliefului ocluzal,
a cuspizilor care prin forma si dimensiuni sunt specializati in zdrobire(premolari) si
triturare(molari), a santurilor de descarcare, a fosetelor, a crestelor marginale.
 Gradul de compensare a functiei masticatorii, in afara de modelaj, mai depinde si de
lungimea corpului de punte si in mod deosebit de raportul dinti restanti/dinti absenti.
Functia fizionomica este de importanta majora si recomanda luarea in considerare a unor
caracteristici individuale ale bolnavului datorate varstei, sexului, profesiei,etc.Topografia
edentatiei, gradul de vizibilitate al dintilor in cazul respective ne vor orienta in alegerea
formei,culorii, pozitiei elementelor puntii dentare.
Tehnologic exista posibilitatea realizarii restaurarilor fixe fizionomice sau mixte cat mai
aproape de aspectul natural iar aplicarea de artificii in dimensionarea si modelarea componentei
acrilice, compozite sau ceramice pot solutiona cele mai deosebite situatii clinice.
Functia fonetica este satisfacator restabilita prin restaurari fixe.Puntile cu contact
punctiform nu pot fi utilizate in zonele frontale, desi sunt recomandate din punct de vedere
biologic, datorita spatiilor care se creeaza intre punte si creasta care permit trecerea salivei si
aerului, fapt ce duce la modificarea nefavorabila a functiei fonatorii.
2.Principiul Biomecanic
Binomul camp protetic-restaurare fixa presupune conditii de stabilitate biomecanica,iar
pentru a exercita atributele elementului substituit pe care il inlocuieste restaurarea fixa trebuie sa
prezinte o foarte buna congruenta pe campul protetic, astfel sa nu sufere campul protetic(solicitat
pe o portiune limitata) si nici restaurarea fixa(se poate fractura).
Factorii care influenteaza valoarea biomecanica a dintilor sunt urmatorii:
A.Morfologia dento-parodontala: Dintii, parodontiul de sustinere si osul de implantare
ofera rezistente diferite datorata adaptarii la eforturile mecanice pe care le suporta astfel incat
suma valorilor de rezistenta a dintilor stalpi trebuie sa fie mai mare sau cel putin egala cu suma
valorilor dintilor ce urmeaza a fi inlocuiti.
B.Pozitia dintilor pe arcada: reprezinta un factor determinant deoarece sistemul
stomatognat poate fi comparat ca un ansamblu de parghii mai exact parghii duble cu punctul de
sprijin plasat la nivelul condililor, forta de actiune fiind reprezentata de contractia muschiilor
masticatori iar forta de rezistenta fiind data de rezistenta alimentelor.
C.Leziunile odontale coronare: scad rezistenta coronara proportional cu gradul lor de
intindere in suprafata si profunzime
In cazul cariilor ocluzale, la distrugerea in suprafata a prismelor de smalt, se adauga
subminarea acestora si prabusirea lor, consecutive evolutiei in profunzime a leziunii carioase,
amplificand pierderea de tesuturi dure dentare.
In cazul evolutiei cariilor proximale un aspect important este reprezentat de intreruperea
crestelor marginale mai ales daca leziunile carioase sunt plasate sub punctul de contact.Astfel
apare o suprasolicitare prin dublu mecanism: reducerea suprafetei de contact cu antagonistii si
desfiintarea punctului de contact cu dintii vecini,subminand rezistenta mecanica
 Leziunile de colet scad sectiunea la colet a dintelui, suprafata prin care se transmit
solicitarile la radacina fiind mai mica.Cu cat este mai ampla caria de colet cu atat mai mica va fi
suprafata de sectiune, acest lucru duce la suprasolicitarea zonei afectate si in final la fractura.
Pag 528 Forna