Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Proteza dentară fixă poate fi închisă ermetic sau poate fi lipită. Ea permite
redarea aspectului şi funcţiei normale unui dinte foarte deteriorat (onlay, inlay,
coroană), înlocuirea unuia sau mai multor dinţi si chiar înlocuirea lor integrală
(punţi). Intreţinerea sa nu diferă de cea a dinţilor naturali (periaj şi aţă dentară
pentru a curăţa spaţiile interdentare).
Proteza dentară mobilă este fixata de suporţi dentari si trebuie să fie scoasă
pentru a fi spălată (periaj sub jet de apa). Proteza poate fi parţială atunci când ea
mai lasă în gură dinţi pe care proteza se prinde prin intermediul dispozitivelor
de legătură mecanică (croşete, de exemplu) sau totală atunci când nu mai sunt
dinţi iar fixarea se face pe mucoasa bucală sau pe rădăcinile restante. O proteză
mobilă poate fi utilizată în caz de deteriorări bucale congenitale sau cauzate de
un cancer.
Clasificarea dupa Oksman (in dependenta de caracterul leziunii din zona SS)
- supradentare
- supragingivale
- dentogingivale
Clasificarea dupa Rumpel
- curative
- de profilaxie
- fiziologice
- nefiziologice
- semifiziologice
- metalice
- acrilice
- ceramice
- mixte
- directa
- indirecta
- mixta
- mobile
- fixe
Clasificare
b) dupa material
- metalice
- acrilice
- ceramice
- mixte
- metoda directa
- metoda indirecta
- metoda mixta
Etapele clinico-tehnice
Aliajele
Aliajele sunt, în faza solidă sau lichidă, amestecuri omogene compuse din două
sau mai multe metale. Comportamentul metalelor în faza lichidă este variabil
ceea ce creează următoarele tipuri de aliaje:
1. Ambele metale, în faza lichidă, sunt solubile unul în celălalt în orice
proporţie, formând o soluţie omogenă ce se menţine şi în faza solidă.
Repartizarea cristalelor în structura aliajelor este echilibrată (ex.: aliajele de
Au–Cu, Au–Ag sau Au–Ag–Cu) în aceste tipuri de aliaje sunt cuprinse metalele
cu afinitate între ele.
2. Ambele metale sunt solubile între ele în faza lichidă dar în faza de cristalizare
solidă se separă. Aliajul în faza solidă este format din cristale pure ale fiecărui
element care a intrat în compoziţie. Sunt aliajele uşor fuzibile Melotul şi
Şpentul. Punctul de topire este inferior elementelor care formează structura.
Aceste aliaje sunt cunoscute sub numele de „aliaje eutectice”.
3. Ambele metale sunt solubile unul în celălalt strict numai în anumite proporţii.
Dacă acestea sunt depăşite aliajul devine casant, până la friabil.
4. Ambele metale formează între ele combinaţii chimice cunoscute sub numele
de „compuşi intermetalici”. Prezenţa acestor compuşi determină un nou
comportament, aliajul devine casant.
5. Metalele care nu pot fi amestecate în nici o proporţie. Nu se pot obţine aliaje.
Coroziunea
Coroziunea reprezintă deteriorarea suprafeţei metalelor şi aliajelor.
Metalele şi aliajele în contact cu factorii din mediul înconjurător (gaze sau
lichide) formează produşi de coroziune. Aceşti produşi de coroziune pot avea
un comportament diferenţiat putând să accelereze, să întârzie sau să nu
influenţeze deteriorarea suprafeţei.
Aliajele utilizate pentru lucrările protetice în mediul bucal sunt supuse, datorită
variaţiilor de pH şi de temperatură, fenomenului de coroziune. Rezistenţa la
coroziune pentru aliajele stomatologice reprezintă o condiţie esenţială.
Coroziunea de suprafaţă este anticipată de apariţia mătuirii şi de formarea
petelor. Coroziunea se datorează mai multor cauze: chimică, electro-chimică.
Dupa cele trei etape rezulta tiparul reprezentata de o cavitate cu volum si forma
identice cu cele a machetei , situata in interiorul materialului refractar utilizat
pentru ambalare.
Metale si aliaje
aurul, aliaje din argint si paladiu, otelurile inoxidabile, aliaje crom-cobalt etc.
Tijarea cea mai indicata : din ceara calibrata si material plastic deoarece sunt
livrate prefabricat(contin macheta rezervorului de metal fluid+istmul)
Macheta rezervorului de metal fluid (sfera de contractie, bila de contractie):
Se situeaza la 2,5-3mm de suprafata ocluzala.
Reprezinta rezervorul de unde se absoarbe metalul in tipar.
Diametrul: 3,5-4,5mm.
Forma: sferica (volum maxim pentru dimensiuni minime).
Macheta istmului:
Tija se ingroasa intre macheta rezervorului de aliaj fluid si suprafata ocluzala.
Diametrul 2-2,5 mm pentru a mari calea de acces a metalului spre tipar.
Fixarea machetei pe capacul conformatorului:
Macheta se transfera de pe model pe capac si se pozitioneaza cu macheta
rezervorului de metal in centrul termic al tiparului.
Detensionarea:
Detensionarea consta in racirea lenta pe capacul conformatorului dupa fixarea
machetei pe acesta.
Degresarea:
Macheta fixata pe conul capacului e degresata cu solventi organici tip: acetona,
cloroform, toluen, alcool. Se face acest lucru pentru a indeparta urmele de
grasime rezultate din contactele digitale din timpul modelajului.
1. rasini vinilice
2. rasini acrilice
3. rasini diacrilice
4. rasini epiminice
5. rasini policarbonate
6. rasini poliamidice
7. poliuretani
Dupa indicatii:
1. rasini pentru baza protezelor
2. rasini pentru dintii artificiali
Avantaje:
Dezavantaje:
- mai puţin rezistentă decât cea mixtă;
- necesitatea realizării pragului circular impune o şlefuire oarecum mai
invazivă;
- nu poate fi realizată pe dinţi şlefuiţi fără prag sau pe dinţi fără suport
incizal corespunzător.
- potenţialul abraziv deosebit al porţelanului feldspatic.
• Aluminoceramica;
• Vitroceramica;
• Ceramica magnezica;
• Ceramica zirconica.
Toate sunt mase ceramice oxidice (pe baza de oxizi ai metalelor grele).
Dezavantaje:
- mai puţin rezistentă decât cea mixtă;
- necesitatea realizării pragului circular impune o şlefuire oarecum mai
invazivă;
- nu poate fi realizată pe dinţi şlefuiţi fără prag sau pe dinţi fără suport
incizal corespunzător.
- potenţialul abraziv deosebit al porţelanului feldspatic.
d) tehnica CAD/CAM
- nu necesita amprenta;
- nu necesita model, macheta, tipar, turnare;
- amprenta optica se realizeaza cu camera intraorala;
- macheta este procesata;
- frezarea este asistata de calculator;
- din lingouri ceramice (CEREC-Vita; Cerec-Dicor).
- prepararea dinților-stîlp,
- amprentarea,
- determinarea relatiei intermaxilare,
- protectia plagii dentinare;
- confectionarea modelului cu bont mobilizabil,
- fixarea modelelor in simulator;
- acoperiarea bontului mobilizabil cu lac de izolare si realizarea machetei
componentei metalice – grosimea - 0,3-0,4 mm;
- obtinerea componentei metalice prin turnare;
- proba componentei metalice in cavitatea bucala – determinarea adaptării la
nivelul coletului și rapoartele cu dinții antagoniști;
- determinarea nuantei coloristice a componentei fizionomice;
- component metalică este supusă sablării cu un jet de nisip produs pe baza
oxidului de aluminiu, cu dimensiunea particulelor de 250 mc, apoi supusă
unei prelucrări termice cu scopul oxidării suprafețelor – se face în dependent
de tipul aliajului din care este confecționată component metalică. Pentru
majoritatea aliajelor – temperatura de 960 oC pentru un timp de 5-8 minute.
- aplicarea și arderea straturilor de ceramic – în prima etapă se aplică și se
asupune arderii stratul de grund (opac) depus în grosime uniform de 0,5 mm.
Pasta va fi aplicată în porțiuni mici pe suprafața componentei metalice
condensînd-o prin vibrație și absorbind lichidul cu hîrtie de filtru sau tifon
pînă la cîpîtarea unei suprafețe mate. Grundul se va arde în vacuum în decurs
de 7-10min la o temperatura de 750-980 oC. a doua oară grundul este aplicat
după aceeași metodă și din nou este supus arderii.
După racier component metalică cu masa de grund arsă se va așeza pe model
și se va începe depunerea și modelarea straturilor de dentină și smalț,
conform formei anatomice a dintelui respective. Următoarea ardere se va
efectua de asemenea în vacuum la t de 750-960 oC. După racier coroana este
probate pe model.
- modelarea definitive a coroanei, arderea din nou, după racier-
proba pe model.
- proba în cavitatea bucală – individualizarea coroanei în ocluzia centrică,
anterioară, posterioară și în celelalte faze ale ocluziei dinamice – asigurarea
contactelor multiple și crearea condițiilor pentru alunecarea lentă ale arcadei
dentare înferioare pe cea superioară.
- glazurarea
- lustruirea p.metalice neacoperite de material fizionomic
- fixarea în cavitatea bucală cu visfat-cement după metoda obișnuită.
32.În ce constă glazurarea ceramici şi redarea nuanţelor coloristice
Componente:
2. Dispozitivulcoronarceinlocuiestemorfofunctionalcoroanalezataadintelui
natural.
Clasificare
- Partial fizionomica
- Nefizionomica
- Simple
- Compuse
Componente:
2. Dispozitivulcoronarceinlocuiestemorfofunctionalcoroanalezataadintelui
natural.
Componente:
1) Factorii postnatali
2) Factorii congenitali
SUPORT DENTO-PARADONTAL
Este constituit din dintii restanti si tesuturile parodontale, care intra in contact
cu partile componente ale protezelor (placa protetica, crosete) contribuind la
stabilizarea si mentinerea acestora.
Stabilizarea, mentinerea si sprijinul protezelor partiale sunt dependente de: de
numarul dintilor restanti, repartizarea topografica, pozitia de implantare si
valoarea parodontala a dintilor restanti, morfologia coronara si relatiile de
ocluzie.
SUPORTUL MUCO-OSOS
Este alcatuit din mucoasa si oasele maxilare. Protezele partiale sunt in contact
intim cu dinti restanti.
Fibromucoasele cimpului protetic sau mucoasa fixa acopera crestele alveolare si
bolta palatina. Fibromucoasa ce acopera crestele alveolare maxilare este mai
groasa decat la mandibula. Mucoasa neutra (pasiv - mobila ) se afla la periferia
cimpului protetic. Este situata la nivelul fundurilor de sac vestibulare si linguale
si in zona palatina superioara ( linia "Ah" ).
Suportul osos al cimpului protetic este reprezentat de crestele alveolare si bolta
palatina.
Creasta alveolara este formatiunea ce rezulta prin transformarea procesului
alveolar in urma extractiei dintilor. Crestele alveolare prezinta dimensiuni si
forme variate: sunt voluminoase sau atrofiate, atenuate pina la disparitie.
Crestele alveolare prezinta in extremitatile distale: tuberozitati la maxilar si
tuberculi piriformi la mandibula. Aceste formatiuni anatomice sunt acoperit de
proteze, ele influentind considerabil stabilitatea si mentinerea. Aceste
formatiuni anatomice se atrofieaza in ritm lent fiind numite "zone biostatice".
Bolta palatina este zona campului protetic, situata intre crestele alveolare
maxilare. Formele si dimensiunile ei sunt variabile in plan frontal. Se observa
bolta palatina adanca (ogivala) sau de adancime medie.
CORPUL DE PUNTE
Este reprezentat de dintii artificiali care inlocuiesc dintii absenti din spatiul
edentat al arcadei dentare. El restaureaza integritatea morfologica a arcadei si
functiile aparatului dento-maxilar. Acesta suporta presiunile masticatorii de la
dintii antagonisti la nivelul fetelor ocluzale si le transmit elementelor de
agregare. El trebuie sa fie rigid, nedeformabil. Impreuna cu elementele de
agregare formeaza o singura piesa protetica – puntea dentara – un ansamblu
care restaureaza functiile afectate. Deoarece intreaga lucrarea protetica este
rigida, nedeformabila se impune o pregatire speciala a dintilor stalpi pentru a
permite insertia pe campul protetic.
ELEMENTELE DE AGREGARE
dentinale;
Nivelul de plasare
- realizate cu scopul crearii unor tunele sau retele prin care curge aliajul topit in
timpul turnarii si umple cavitatea tiparului
- sunt reprezentate de tije din metal, ceara sau materiale plastice de lungime si
grosime diferita, solidarizate la machete piesei
- lungimea, grosimea si nr tijelor depend de marimea piesei, de metoda de
turnare, de aliajul folosit.
Principiile
- tijele se situeaza la locul cel mai gros al machetei, dar nu in zone unde
modifica morfologia coronara
- sunt situate pe suprafata machetei ce nu prezinta reliefuri ascutite, pentru ca in
timpul turnarii aliajului fluid sa nu loveasca direct in aceste reliefuri imprimate
in ambalaj sis a nu le fractureze
- aliajul fluid sa umple tiparul intr-un timp minim; tija este orientate in directia
de rotatie a centrifugii
Cerinte
3. se realizeaza din ceara sau nailon tije cu diametrul de 0.5mm pentru formarea
canalelor de evacuare a gazelor.
1. Clasica
- se utilizeaza cu un diametru de 1.7-3mm si o lungime de 3-5mm
- la fiecare element al amchetei se solidorizeaza cite o tija metalica sau din
ceara
- aceste tije se incruciseaza la o departatre de cel putin 2-3cm de machete.
2. Moderna
- se utilizeaza tija din ceara, materiale plastice
- la fiecare element component al machetei se fixeaza o tija verticala cu o
lungime de 3-4mm si diametrul de 2.5-3mm
- la o extremitate sunt fixate 2-3 tije verticale de acelasi diametru cu o lungime
de 2-4 cm
- nr tijelor verticale este dependent de nr elementelor componente a puntii.
52.Sablarea pieselor turnate
Sablatorul utilizeaza particule de materiale sub forma de granule cu dimensiuni
variabile.
Tehnica
- se alege un bont dentar preparat pentru coroane JACKET din portelan (care a
fost utilizat la confectionarea coroanelor din portelan) corespunzator
dimensiunilor spatiului edentat si formei dintelui lipsa. acest bont dupa volum
in sens meziodistal si ocluzal trebuie sa formeze spatii edentare de 1,5-2,0 mm.
Clasificare
1. După funcție
- prin sintetizare;
- CAD-CAM;
- tangent limitat;
- suspendat;
- contact punctiform;
Clinic: proba;
Clinic: fixarea;
62.Etapele clinico-tehnice la confecţionare a punţilor dentare M\A.
Clinic: prepararea cu slefuirea a 2 mm (suprafetele acoperite fizionomic),
0,5-0,6 mm (suprafetele neacoperite fizionomic); la colet pragul paralel
festonului sau escavat, amprentare dubla; determinarea ocluziei centrice.
Laborator: realizarea modelului cu bonturi mobilizabile, montarea in simulator,
modelarea machetei, initial a dintilor stalpi apoi corpului de punte, in scopul
mentinerii placajului suprafetele ce vor fi fetuite se modeleaza in forma de
casete iar pentru o rentetie mecanica, trainica se creeaza puncte de rentetie
(butoni, ciupercute, anse, solzi de peste, sfere), ambalarea, turnarea,
dezambalarea, sablarea;
Clinic; proba in cavitatea bucala si determinarea culorii acrilatului;
Laborator: modelarea machetei din ceara pentru placaj, ambalarea placajului in
chiuveta, schimbul machetei in placaj, lustruirea, prelucrarea chimica;
Clinic: proba definitiva si cimentarea;
Crosetele turnate
Sistemele speciale
Caracteristicele acestora:
- sprijinul protezei (opune rezistenta miscarii protezei spre tesuturile campului
protetic)
- mentinerea protezei pe campul protetic
- stabilizarea protezei (previne miscarile orizontale ale protezei)
- fixarea protezei (previne miscarile dintelui-stalp de la proteza si invers)
Indicatii
Elementele crosetului
Avantajele
- rezistența în timp, grație suportului din aliaj metalic
- confort la purtare
- îmbunătățirea fizionomiei
- stabilitate excelentă la vorbit și mestecat
- aspect estetic incontestabil
Componente
• soclul stabilizator-reprezentat de o placa metalica groasa si neteda care-I
confera stabilitate aparatului
• suportul pentru model,articulate reglabil,multidirectional,cu o masuta de lucru
dotata cu sisteme pentru fixarea modelului.Suportul este asezat pe placa
soclului stabilizator pentru plasarea lui pe toata suprafata placii.
• stilpul vertical solidarizat lateral si perpendicular de soclu stabilizator care
permite realizarea miscarilor in plan vertical.
• bratul orizontal solidarizat(sau articulate) perpendicular la extremitatea
superioara a stilpului vertica,fiind situate parallel placii soclului stabilizator.
Extremitatea libera a bratului liber are un sitem de menghina pentru inslarea
pieselor anexe parallel stilpului vertical si perpendicular suportului stabilizator.
Piesele anexe
- tija detectoare(un cilindru care ajuta la orientarea inclinarii masutei)
- tija portcreion(o extremitate care traseaza ecuatorul toturor dintilor restanti)
- tija retentivometre(sunt 3 forme de cilindri,masoara retentivitatea
subecuatoriala a dintelui stilp fata axul comun)
- tija rezusa(pentru a rezui ceara de pe model,ea are un bizou)
4) vertical posterior
5) vertical anterior
- planurile de ghidare;
Modelul poate prezenta multe zone retentive situate atat subecuatorial cat si la
nivelul dintilor restanti, precum si unele spatii mucozale oferite de culise, bare,
punti dentare, spatii interdentare (diasteme, trene). Scopul deretentivizarii
acestor zone este desprinderea modelului de lucru din masa amprenatara
duplicatoare cu usurinta, fara a afecta amprenta, evitindu-se astfel aplicarea
elementelor rigide ale scheletului in aceste zone.
Caracteristica
• segmenul dentar trebuie să fie în contact cu substanţa vestibulară a dintelui şi
trebuie s-o cuprindă cu cel puţin 2/3 din dimensiunea ei în sens meziodistal;
• vîrful segmentului dentar se aplică în zona cu retentivităţi mai mari şi prin
şlefuire se rotunjeşte pentru a evita eroziunile ţesutului dentar;
• segmentul elastic trebuie să fie distanţat de parodontul marginal cu 1,5 – 2 mm
sau este aşezat în zona supraecuatorială;
• extrimităţii libere a segmentului de fixare i se oferă o formă plată cu ajutorul
ciocănaşului şi nicovalei, sau prin formarea unor bucle ce vor permite fixarea
croşetului în acrilat.
Deci, ocluzia centrică fiind statică poate fi definită ca raport dintre arcadele
dentare în plan sagital, transversal și vertical, cînd mandibula ocupă o poziție
centrică față de baza craniului și maxilă. Această singură poziționare anterioară
a condililor articulari în fose articulare, la baza pantei tuberculilor articulari și
un contact maxim interdentar, manifestat de contracția bilaterală, uniformă și
simetrică a mușchilor ridicători ce coincide cu mișcarea de deglutiție.
- reprezinta ocluzia cea mai bine echilibrata unde mandibula ocupa o pozitie
simetrica fata de maxilar;
- termenul se refera strict la rapoartele dento-dentare;
Elementele passive
Elementele active
Spatiul Donders: in pozitia de repaus fiziologic a mandibulei ,cind intre
arcadele dentare apare un spatiu de ocluzie fiziologica, limba se desprinde de la
palatul dur si se aranjeaza in zona arcadei dentare inferioare, iar intre palatul
dur si suprafata dorsala a limbii apare un spatiu numit spatiul Donders.
Semnele:dentar,articular,muscular si faringoglandular.
Componente:arcadele dentare,atm,planul ocluzal;
Deci, ocluzia centrică fiind statică poate fi definită ca raport dintre arcadele
dentare în plan sagital, transversal și vertical, cînd mandibula ocupă o poziție
centrică față de baza craniului și maxilă. Această singură poziționare anterioară
a condililor articulari în fose articulare, la baza pantei tuberculilor articulari și
un contact maxim interdentar, manifestat de contracția bilaterală, uniformă și
simetrică a mușchilor ridicători ce coincide cu mișcarea de deglutiție.
3. La prezenta a mai multor dinti restanti ditii artificiali se vor monta tinand
cont de gradul lor de implantare, marime, forma, linia coletului
La maxilă:
1. linie mediană, trasată pe sutura palatului dur care împarte modelul în 2
jumătăţi;
2. liniile ce împart în 2 jumătăţi tuberozităţile maxilare şi apofizele alveolare
laterale;
3. linia transversală, trasată pe centrul papilei incisivale şi perpendiculare
liniei mediane;
4. liniile medii ale apofizei alveolare anterioare, trasate de la linia anterioară a
papilei incisivale ce uneşte punctele de proiecţie a caninilor, situate pe linia
apofizei alveolare în zonele laterale, la o distanţă de 5 mm faţă de
extermitatea mezială a primei ruci palatine mari.
La mandibulă:
1. linia mediană, trasată de la centrul apofizei alveolare din zona frontală prin
centrul liniei ce uneşte tuberculii periformi;
2. liniile ce împart în 2 jumătăţi tuberculii periformi şi apofizele alveolare din
zonele laterale;
3. linia transversală, trasată pe centrul apofizei alveolară din zona frontală şi
perpendiculară liniei mediane, punctul de intersecţie a liniei frontale cu
liniile laterale determină locul de aşezare a caninilor;
4. marcarea limitelor linguale, vestibulare, anterioare şi posterioare ale
tuberculilor periformi.
Proteza totală este alcătuită din bază şi arcada dentară cu dinţi artificiali.
Baza protezei este alcătuită din şei unite cu o placă palatinală la maxilă, iar la
mandibula placa se confundă cu versantul lingual al şeii. Baza protezei acoperă
toată suprafaţa cîmpului protetic transmiţînd presiunile masticatorii substratului
osos prin intermediul fibromucoasei cîmpului protetic.
Materiale:
• Materiale amprentare termoplastice
• Ghipsul
• Alginatele
Utilaj:
• Lingura standard pentru maxilarele edentate total
Dimensiuni
Regulile individuale:
Tehnica de
Examenul endobucal
Componente (3)
1) afectiunea principala
2) complicatiile provocate de afectiunea principala
3) afectiunile concomitente
Elementele diagnosticului