1) Istoricul dezvoltării ortodonției

2) Scopurile și sarcinile medicului în diagnosticul anomaliilor ortodontice

3) Structura examenului pacientului ortodontic.

4) Date generale, anamneza,antecedente, examenul general.

5) Examenul exobucal. Principii. Secvențialitatea.

5) Examenul endobucal. Principii. Secvențialitatea.

6) Examenele complementare, ajutor în elaborarea unui diagnostic corect

7) Concluzii

8) Bibliografie
 Istoricul dezvoltării ortodonției
-Aproximativ 400 î.Hr. Hippocrate scria despre careva încercări de a îndrepta dinţii.
-În 1728 Pierre Fauchard a publicat cartea "Chirurg Dentist", dedicat în întregime îndreptării dinţilor.
-În 1850 apar primele lucrări dedicate ortodonţiei. Unul dintre progenitorii ortodonţiei este considerat
Dr. Norman Kingsley. El a fost primul care a folosit tracţiunea extraorală pentru corectarea protruziei.
-Un alt om, care este numit "părintele ortodonţiei,"este Dr. J.N.Farrar, care a scris cartea "Tratat
despre disfuncţiile de poziţionare a dinţilor şi corectarea acestora.
-În anii 1890 se dezvoltă tehnologii de înlocuire a dinţilor absenţi cu cei artificiali şi ştiinţa despre
ocluziunea dinţilor – ocluzia.
-În 1900-1901, în St Louis, Dr. E. Engle şi cei 12 colegi au fondat un grup care se ocupa de
ortodonţie, ca specializare a stomatologiei.
-In anii 1930, în SUA stomatologia estetică se dezvoltă rapid. În ortodonţie devine mai răspândită
extragerea dinţilor având ca scop obţinerea unui rezultat mai estetic şi mai stabil
-În anii 1940 a apărut cefalometria (telerentgenografia)
-În anii 1970 se dezvoltă activ chirurgia ortognatică, cu ajutorul căreia pot fi înlăturate anomaliile
sistemului dento-maxilar la pacienţii adulţi.
La sfârşitul secolului XX NASA a elaborat o tehnologie de aliaje termice active din nichel-titan (NiTi)
cu memorie de formă, care a produs o revoluţie la nivel mondial în ortodonţie. Astfel, a apărut în
ortodonţie tehnica "arcului drept“.
-În anii1990 un ortodont şi inventator australian Chris Farrell a elaborat o serie de dispozitive pentru
corectarea problemelor miofuncţionale la copii într-un stadiu precoce al tratamentului ortodontic
(trening preortodontic)
-Anul 2000– apariţia pe piaţă a sistemului Invisalign – corectarea ocluziei folosind o serie de capace
transparente, create după tehnologia CAD / CAM.
-Anul 2003- apariţia pe piaţă a sistemelor de suport cu auto-ligaturi.
-Anul 2005- apariţia pe piaţă a aparatelor universale Myobrace pentru alinierea dinţilor şi a terapiei
miofuncţionale
 Scopurile și sarcinile medicului în diagnosticul
anomaliilor ortodontice
Evaluarea clinică este o parte esențiala a diagnosticului ortodontic. Examenul
clinic ortodontic trebuie să evalueze caracteristicile faciale, ocluzale,
functionale, să furnizeze date cu valoare de diagnostic și să decidă asupra
examenelor complementare necesare pentru stabilirea diagnosticului. Pentru a
stabili un diagnostic este necesar de a acumula informația completă, veridică și
exactă prin intermediul a numeroase metode contemporane ce servesc
ortodonției moderne.
În elaborarea diagnosticului, medicul ortodont trebuie:
-Să elaboreze un plan de examinare adecvat și polivalent, ce va cuprinde
analiza tuturor semnelor clinice și paraclinice ce vor ghida un plan de tratament
adecvat
-Să efectueze o examinare facială completă exo și endobucală, pentru a nu
omite nici un detaliu, care poate ușura sau dimpotrivă, complica manoperele
ulterioare
-Să recunoască variațiile caracteristici ale anomaliei dento-faciale sau de
ocluzie
-Să țină cont de vîrsta pacientului, de dezvoltarea somatică, antecedente
stomatologice, ș.a, ceea ce va diferenția hotărîrea în metodele ulterioare de
tratament
 Structura examenului pacientului ortodontic

Examenul clinic
facial
(exo,endobucal)
Analiza modelelor
Anamneza
de studiu

Radiografia
(panoramică, Teleradiografia
dento-alveolară, de profil
a mîinii) Diagnosticul

Examenele Tomografia
funcționale
Computerizată
(simetroscopia,
axiografia (reconstrucția
electromiografia) 3D)

Examenul
Examenul fotostatic
antropologic
Prima examinare ortodontică
trebuie efectuată la vîrsta de...
 Examenul exobucal. Principii. Secvențialitatea.

Examenul clinic se constituie într-un act a cărui valoare se concretizează atît în informațiile obținute
asupra stării de sănătate generală dar mai ales în acelea referitoare la dezvoltarea normală sau
patologică a aparatului dento-maxilar.
Instrumentarul ortodontic necesar în examinara pacientului: oglindă,pensă, sondă, apăsător de
limbă, hîrtie milimetrică, hîrtie și ceară de articulație, trusă pentru măsuratori antropologice faciale

Pacientul va fi așezat, cu coloana vertebrală dreaptă iar capul trebuie să fie paralel cu
podeaua(planul Frankfurt)

Examenul în normă de față precizează:

-Tipul facial și forma craniului(Biourge, Chateau). Medicul se va plasa în spatele pacientului, va privi
forma craniului din spate și de sus.

Indicele cefalic: lățimea maximă/ lungimea maximă. Tip facial: înălțimea maximă/lățimea maximă
I<75,9- dolicocephal I<78,9- hipereuriprosop
I=76-80,9-mezocephal I=79-83,9-euriprosop
I=81-85,4-brahicephal I=84-87,9-mezoprosop
I>=85,5-hiperbrahicephal I=88-92,9-leptoprosop
I>=93-hiperleptoprosop
Tipuri faciale:
 Examenul exobucal. Principii. Secvențialitatea.

-Simetria compară elementele hemifaciului drept cu stîng

-Egalitatea etajelor feței:
*etajul superior(trichion-ophrion)
*etajul mijlociu(ophrion-subnasalis)
*etajul inferior(subnasalis-gnathion)
-Piramida nazală: forma, mărimea, simetria, integritatea, diametrul cavităților narinare, sinergismul
contracției narinelor
-Examenul buzelor: ocluzia labială, culoarea, mărimea, tonusul. Normă- planul ocluzal este paralel
cu planul ocluzal labial. În echilibru, distanța stomion-subnasalis= 1/3 din lungimea etajului inferior a
feței, iar distanța stomion-gnathion= 2/3 a etajului inferior.
-Examenul în normă de profil precizează relațiile între bazele scheletale și părțile moi: ocluzia
labială, unghiul naso-labial, șanțul labio-mentonier, menton. Profilul ocluziei labiale în echilibru are o
formă ușor distalizată.
-Palparea țesuturilor moi și dure (conturul, integritatea masivului facial, sistemului limfo-ganglionar,
unghiului goniac)
-Examenul ATM (inspecție, palpație, auscultație):integritatea, amplitudinea deschiderii cavității
orale, simetrie/sinergie.
Etaj inferior marit

Etaj inferior micsorat

 Examenul endobucal. Principii. Secvențialitatea.

1) Inspecția vestibulului oral: prezența sau absența formațiunilor atipice,aspectul frenurilor și

2) Examenul mucoasei gingivale: textură și culoare
3) Examenul bolții palatine: caracteristicile mucoasei,
forma, lățimea, adîncimea bolții,torusului palatin, papila retroincisiva-
lă,rugile palatine
4) Examenul palatului moale, vălului palatin, amigdalelor, mucoasa fa
-ringiană
5) Examenul arcadelor dentare. Vîrsta dentară se stabilește după ulti
-mul grup de dinți prezenți. Analiza fiecărei unități dentare începe de la cadranul I, cu dintele cel
mai distal. Se notează eventualele anomalii de: formă, volum, culoare, poziție, integritate,
mobilitate, displazii, distrofii, disarmonii volumetrice ale unui grup dentar(ex. premolarul I stîng<
premolarul I drept). Raportul dimensional al incisivilor superiori și inferiori= 4/3. Secvențele de
erupție:ex. P1-C1, P2-C-M2. Evaluarea spațiului disponibil și a celui necesar intraoral.
6) Examenul parodonțiului. La fiecare unitate dentară se verifică prezența sau absența
sîngerării(provocate sau spontane), prezența sau absența tartrului, a pungii parodontale,
recesiunii gingivale.
7) Examenul limbii cuprinde: relația de postură, informația morfologică(culoare, formă,
textură, mărime, inserția frenului, funcționalitate, contracție la ridicare, protracția,
mișcările de lateralitate).

8) Examenul ocluziei dentare:

-în statică. Pacientul va fi așezat în poziție corectă, în echilibru psihic deplin și intercuspidare
maximă. Se efectuează analiza ocluziei în cele 3 direcții, prin analiză simetrică:
*sagital- cuspidul M-V a molarului I superior permanent se află în șanțul M-V al molarului I
permanent inferior. În dentiția mixtă, ocluzia cap-la-cap se poate considera una fiziologică. În zona
frontală, incisivii superiori îi acoperă pe cei inferiori, fiind în contact sau prin prezența unui spațiu de
1 mm.
*transversal- arcada superioară circumscrie arcada inferioară, vestibular cu 1 cuspid. Lingual,
arcada inferioară o circumscrie pe cea superioară.
*vertical- în dentiția temporară, incisivii superiori acoperă pe cei inferiori cu ½. Controlul gradului de
acoperire se efectuează prin intermediul testului Chateau. În scopul precizării înclinării planului de
ocluzie Chateau propune aplicarea spatulei -între arcade: cu cît înclinarea este mai mare, cu atît
mandibula este mai retropulsată.
-în dinamică. Acest fel de examinare se efectuează pornind de la relația de postură a mandibulei.
Chateau recomandă tehnica Glickmann. Capul pacientului orientat după planul Frankfurt, care este
paralel cu podeaua. Pacientul fiind în stare de relaxare, i se propune să efectueze actul de
deglutiție, în momentul imediat, mandibula, aflîndu-se în relația de postură. Se apreciază echilibrul
muscular, poziția condililor, dimensiunea verticală, spațiul de inocluzie în zona frontală și laterală.
Din relația de postură se urmărește drumul parcurs de mandibulă în poziția de intercuspidare
maximă. În norma acest traseu are forma unui arc de cerc.

9) Examenul musculaturii și a funcțiilor.

-Examenul fiecărui mușchi: inserțiea, intergritatea, elasticitatea, capacitatea de contracție.
-Examenul funcțiilor respiratorii(în cooperare cu medicul ORL): tipul respirației, testul de inspirație
adîncă. Explorarea obiectivă a mușchilor narinari. Testul de aburire a oglinzii, cu fluturașul de vată.
-Examenul limbii. În normă vîrful limbii se găsește pe linia cervicală a incisivilor superiori.
-Examenul funcției fonatorii, evedențiază eventuale maladii ca: dislalie. rinolalie, sigmatism.
-Examenul funcției fizionomice: prezența ticurilor, grimaselor.
-Examenul funcției de deglutiție: participă mușchii limbii, maseter, buccinator,orbicular oris.
Examenul de deglutiție se face fără ca pacientul să știe. Se observă contractarea buzelor. Dacă se
plasează un depresor pe limbă, pacienții cu deglutiție atipică nu pot efectua acest act. Un alt test de
control al mușchilor, și anume temporal, presupune deglutiția cu o cantitate mică de apă în
cavitatea bucală. În normă, mușchiul temporal se contractă.
Examenul funcției masticatorii. Ca test oferim pacientului alimente dure și urmărim mișcările de
masticație.
Ocluzie inversată în malocluzie de cl. III Angle
 Analiza modelelor de studiu
Studiul de model reprezintă un examen
specific specialităţii ortodontice, acesta
fiind indispensabil la stabilizarea unui
diagnostic ortodontic corect şi a unui
plan de tratament. Modelul trebuie să
permită studiu arcadelor dentare, al
arcadelor
alveolare şi al relaţiilor de ocluzie.
Aprecierea dezvoltării alveolo-dentare în
planurile sagital, transversal, se face
folosind indicii arcadei , dinţilor ,raportaţi
la lungimea şi lăţimea acestuia.

În acest scop, se folosește indicele Pont, prin care se raportează lăţimea arcadelor măsurate la
nivelul premolarilor şi molarilor, precum şi lungimea la nivelul premolar şi suma diametrelor maxime
ale celor patru incisivi superiori . Reperele pentru indicii măsuraţi sunt:
- Indicele premolar - se măsoară pentru arcada superioară din centrul suprafeţei ocluzale a primului
premolar, de o parte şi de alta , iar pentru arcada inferioară din punctul cel mai vestibular al
punctului de contact dintre premolari de o parte şi de alta .
-Indicele molar - se măsoară pentru arcada superioară din faseta centrală a molarului 1 superior, de
o parte şi de alta, iar pentru arcada inferioară - din vîrful celui de al doilea cuspid vestibular al
molarului 1 inferior, de o parte şi de alta.
- Lungimea anterioară superioară - se măsoară de la punctul incisival superior, pe linia mediană
pînă la intersecţia liniei interpremolare superioare.
- Lungimea anterioară / inferioară - se măsoară de la punctul incisival inferior pe linie mediană
pînă la intersecţia cu linia interpremolară inferioară la mandibulă – se scade 2 mm -
grosimea marginii incisivilor superior. Indicii Pont trebuie luaţi în consideraţie pînă şi după
tratament. Parametrii sagitali se determină după metoda Korkhaus.
 Radiografia (panoramică,dento-alveolară, a
mîinii)
Radiografii retroalveolare (Individual Periapicals X-Ray)
Acest tip de radiografii este indicat în detectarea
traumatismelor dento-alveolare, viciilor
de eruptie, poziției dinților incluși, numărul
lor, prezența mugurilor dentari, infecțiilor
periapicale, suferintelor parodontale,
corectitudinii unor tratamente endodontice și
ortodontice, vizualizarea morfologiei
radiculare, precum și în alte situatii pe care le
considera necesare medicul ortodont.

Radiografie in incidenta CLARK (1=ortoradial, 2=distoexcentric) -

CLARK periapical
Acest tip de radiografie permite localizarea spatiala a doua structuri ce
se suprapun pe o radiografie normala retroalveolara. Prin efectuarea celei
de-a doua radiografii in incidenta excentrica, medicul ortodont va reusi sa
diferențieze momentele neclare ale radiografiei, precum și a concretiza
amplasarea spațială a unui dintel inclus spre exemplu.
 Radiografia ocluzala / Occusal X-Ray
Este un alt tip de radiografie care permite vizualizarea aranjării spațiale a formațiunilor de interes.
Avînd în vedere că radiografiile convenționale suprapun toate structurile pe un singur plan,

este uneori dificilă stabilirea lor tridimesională.

maxilara

mandibulară
 Ortopantomograma (OPG) / Panoramic X-Ray
Ortopantomograma reprezinta un examen radiologic complet pe care se
vizualizeaza structurile dentare coronare si radiculare (evidentiind forma
acestora cat si eventualele afectiuni ale lor), pozitia si relatia lor spatiala,
mugurii dentari inca neerupti, structura oaselor maxilare si eventualele
afectiuni, aspectul tesuturilor parodontale (tesuturile de sustinere dentare)
si evnetualele afectiuni, aspectul articulatiilor temporo-mandibualre, cat si
al sinusurilor maxilare. OPG-ul este necesar in etapa de diagnostic pentru
elaborarea planului de tratament, precum si pe parcurusul sau la sfarsitul
tratamentului pentru a evalua evolutia tratamentului. Pe OPG putem observa:
- gradul de formare a mugurilor
dentari ;
- profunzimea localizării mugurilor
molarilor III superiori/ inferiori ;
- poziţia incisivilor permanenţi şi
poziţia lor anormală ;
- unghiul de înclinaţie a axei
dinţilor permanenţi în raport cu
suprafaţa
perpendiculară ;
- unghiul de înclinare a incisivilor
permanenţi faţă de linia mediană a
feţei
 Teleradiografie / Cephalometric X-Ray
Teleradiografia de profil oferă o imagine de ansamblu a oaselor viscero și parțial a 
neurocraniului, ajutînd la stabilirea diagnosticului în ortodonție și chirurgia maxilo-
facială ortognată (vis-a vis de poziția relativă a maxilarelor între ele și față de baza
craniului), precum și în alte domenii medicale. Imaginea evidențiază și evoluția
osificării vertebrelor cervicale, ce permite medicului specialist stablirea evoluției pre

si post pubertare a pacientului. Este o incidentă ce se utilizează cu precadere în

ortodontie, evidențiaza raportul dinților cu maxilarele și a maxilarelor cu oasele
craniului, fiind o metodă ce permite standardizarea prin reperarea unor puncte
antropometrice.

Index carpal. Utilizat in ortodontie, permite o

evaluare obiectiva a cresterii osoase, si poate
indica rata cresterii osoase.
Punctele antropometrice principale, unghiurile
principale utilizate în diagnosticul ortodontic
 Tomografia computerizată
Cu ajutorul unei tomografii computerizate și a reconstituirii
3D, medicul poate studia mai ușor un dinte cu poziționare
atipică ca în exemplu de mai jos.
Avantajul față de o radiografie panoramică normală unde
se pot suprapune detalii osose sau elemente anatomice
este că imaginea poate fi rotită și privită din toate
unghiurile posibile,poate fi mărită,micșorată.

Ortodonția s-a bazat în mod tradițional pe radiografiile bidimensionale pentru evaluarea unor
structuri tridimensionale. Cu imagistica CT cu fascicul conic sunt posibile o diagnoză ortodontică și
o planificare completă a tratamentului, prin faptul că sunt permise:
- Vizualizări 3D ale structurilor vitale
- Evaluarea 3D a poziției și anatomiei dintelui afectat
- Planificarea tratamentului ortodontic și estimarea creșterii în imagistica realistică 1:1
- Evaluarea căilor respiratorii
- Planificarea inserării implanturilor dentare atît pentru restaurarea dentară sau ancorarea
ortodontică cît și pentru poziționarea dispozitivelor de ancorare temporare (TAD).
- Evaluarea simetriei sau asimetriei structurii osoase
 Examenul fotostatic
Ajută la stabilirea unui diagnostic de anomalie dento-maxilară. Cu ajutorul ex. fotostatic
se poate evidenția aspectul facial și modificările intervenite de-a lungul
tratamentului. Pentru examenul fotostatic sunt necesare fotografii de față și profil
executate la o distanță de 0,65 de m. Se pot fixa reperele cutanate în prealabil cu un
creion dermatograf.
Puncte cutanate:
Tri- Trichion: punctul median la inserția frontală a parului
Gl- Glabella sau Oph-Ophrion: punctul median pe tangenta la linia sprâncenelor osoase
(rebordul orbital superior)
N –Nasion: punct situat pe rădăcina nasului
Sn- subnazal :corespunde cu spina nazală anterioară -la limita între filtrumul buzei sup.
și columela în planul mediosagital
Pg- Pogonion:punctul cel mai proeminent pe bărbie
Gn-Gnation:pct. cel mai decliv pe marginea inferioară a mandibulei
Go-Gonion: la nivelul unghiului mandibular
St- stomion: median,pe linia de contact a buzelor
Au –auricular(Po-porion cutanat): punctul sup. al tragusului
Or- orbital:punctul osos cel mai inf. al rebordului orbital inferior

Se va aprecia pe fotografie:
Forma feței, simetria, proporționalitatea etajelor, aspectul sanțurilor faciale, fanta labială
Analiza fotostatică din normă laterală:
Pune în evidență relația care se stabilește între conturul buzelor și cel al mentonului în cadrul
schemei faciale. Pe fotografia de profil se va trasa:
- planul de la Frankfurt: prin unirea pct Or si Au
- pe acest plan se vor duce doua perpendiculare
Prima perpendiculara din N- se va numi planul naso-frontal sau planul Dreyfuss. A doua
perpendiculara din Or si se va numi planul orbito-frontal sau planul Simon. Cele doua
perpendiculare vor determina un camp denumit camp de profil.
Campul de profil se va imparti in 3 treimi egale:
In cazul unui profil drept care este considerat armonios:
- in 1/3 ant a campului de profil se va situa buza sup
-in 1/3 medie se va situa buza inf
-in 1/3 posterioara se va situa mentonul
Prin trasarea campului de profil se poate evidentia :
-o procheilie sau retrocheilie sup sau inf
-o situare ant. sau post. a mentonului
Profilul drept este considerat armonios
Profilul concav sau convex sunt
considerate patologice
Trebuie mentionat care din cele 3
elemente nu se incadreaza in campul de
profil
Un profil CONVEX indica o clasa a II-a
scheletica
Un profil CONCAV indica o clasa a III-a
scheletica
 Examenul antropometric
Observația antropologică în scopul ortodontic constă în cunoașterea programului de dezvoltarea
genetică, si a rolului mediului înconjurător în dezvoltarea somatică generală(peristaza).
Examenul clinic antropologic înregistrează aspectul exterior al corpului, statura, dimensiunea,
conturul, forma capului și a tuturor elementelor aparatului dento-maxilar.
Trusa antropologică este compusă din:
-tijă antropometrică gradată
-tijă antropometrică din 2 brațe și o riglă ce alunecă pe aceste brațe
-compasul antropologic
-prosopometrul
-banda antropometrică.
Se determină dimensiunile faciale prin înscrierea pe față a punctelor antropometrice cu ajutorul
unui creion dermatograf.
Dimensiunile verticale: Tr-Gn, N-Gn, N-St, N-Nsa
Dimensiunile sagitale: T-N-T, T-Hy-T, T-Nsa-T, T-Gn-T, Go-Gn-Go
Dimensiunile transversale: lățimea Eu-Eu, distanța minimă frontală Ft-Ft, lățimea
maximă facială Zy-Zy, distanța biauriculară Au-Au, distanța bigoniacă Go-Go, distanța EKM-
EKM, lărgimea comisurii orale Ch-Ch.
Pe baza măsurătorilor efectuate, se realizează somatograme pentru fiecare an și vîrstă și
sex, oferind un mijloc simplu și eficace în stabilirea anomaliilor cantitative, de ritm, de poziție
sau direcție a maxilarelor și arcadelor dentare.
 Examenele funcționale (simetroscopia, axiografia
electromiografia)

Simetroscopia- permite studierea pozițiilor spațiale ale dinților în plan transversal și

sagital. În acest scop se utilizează o plăcută transparentă, pe suprafața căreia se
află o plasă milimetrică cu piciorul de 1,2 mm.

Axiografia- această metodă permite înregistrarea grafică a

deviației traiectoriale condilului mandibular precum și a discului în
timpul mișcărilor mandibulei, date preluate de axiograf.

Electromiografia- metodă de analiză a echilibrului neuro-muscular al aparatului dento-maxilar.

Ea reprezintă activitatea electrică a fibrelor musculare striate ale unei unități motorii, excitată
voluntar de motoneuron sau prin impuls electric aplicat indirect pe nervul motor, la o oarecare
distanță de mușchi, sau aplicat direct pe mușchi. EMG studiază activitatea electrică a mușchilor,
electromiografia obținîndu-se cu ajutorul electromiografului. Astfel, ni se oferă date despre intrarea
în contracție a mușchiului, durata, intensitatea și modularea intensității contracției.
Au fost stabilite 3 tipuri de trasee EMG:
-traseu simplu format din potențiale mono sau bifazice(contracție ușoară)
-traseu intermediar sărac în potențiale electrice(contracție medie)
-traseu interferențial bogat în potențiale electrice(contracție maximală)
 Concluzii
Orice element omis în cadrul examenului clinic poate fi
deseori crucial în succesele de mai departe ale
tratamentului efectuat. Datele subiective și obiective în
cadrul examenului facial joacă un rol primordial în
etapele ulterioare de planificare și ghidaj ortodontic.
Anume furnizarea datelor anamnezei, datelor exo si
endobucale, paraclinice va forma baza viitorului
diagnostic, plan de tratament, și ca rezultat, succesului
medicului și pacientului.
 Bibliografie

1. Ortodonție – diagnostic, clinică, tratament, A.V. Fratu, Ed. Vasiliana, Iași 2002
2. Aparatul dento-maxilar – Creștere și dezvoltare, Boboc Gh., Editura Medicala,
Bucuresti, 1996
3. Publicațiile Asociației Americane ale ortodonților
4. I.I. Ujumețchene- Metode de investigație în ortodonție, Editura “”Medicina”,
Moscova 2005
5. Orthodontic Cephalometry, Athanasios E Athanasiou
6. British Dental Journal Volume N.195 din 9 Noiembrie 2003
7. Ortodonție, V.I.Kuțevleaka, or.Harikov, 2005.
8. Facial planning for orthodontists, G.William Arnet, California Journal
9.Ortodonție și ortopedie dento-facială, V.Dorobăț, D.Stanciu, Editura Medicală 2009
10. www.scribd.com , www.jco-online.com