UNIVERSITATEA DE VEST ,,VASILE GOLDIŞ” DIN ARAD

FACULTATEA DE MEDICINĂ, FARMACIE ȘI MEDICINĂ

DENTARĂ
SPECIALIZAREA: MEDICINĂ DENTARĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator Științific:
Conf. Univ. Dr. Jianu Rodica Absolvent:
Mari H. Muaman Mosa

ARAD
2018
 UNIVERSITATEA DE VEST ,,VASILE GOLDIŞ” DIN ARAD
FACULTATEA DE MEDICINĂ, FARMACIE ȘI MEDICINĂ
DENTARĂ
SPECIALIZAREA: MEDICINĂ DENTARĂ

TRATAMENTUL NON EXTRACȚIONAL AL

ANOMALIEI DE CLASA a –II- a ANGLE

Coordonator Științific:
Conf. Univ. Dr. Jianu Rodica Absolvent:
Mari H. Muaman Mosa

ARAD
2018
 CUPRINS

INTRODUCERE.............................................................................................................................4
PARTEA GENERALĂ
Capitolul. 1 Creșterea și dezvoltarea aparatului dento - maxilar.....................................................5
1.1 Dezvoltarea osoasă cranio - facială...........................................................................................5
1.1.1. Dezvoltarea bolții craniene........................................................................................5
1.1.2. Dezvoltarea bazei craniului........................................................................................5
1.1.3. Creșterea și dezvoltarea complexului nazo-maxilar..................................................6
1.1.4. Creșterea și dezvoltarea mandibulei..........................................................................8
1.1.5. Dezvoltarea articulației temporo-mandibulare...........................................................9
1.1.6. Dezvoltarea ocluziei dentare....................................................................................10
1.1.7. Dezvoltarea de ansamblu a complexului cranio-maxilo-facial................................10
1.2. Factorii determinanți ai creșterii și dezvoltării cranio-faciale................................................10
1.2.1. Factorii intrinseci ai creșterii....................................................................................10
1.2.2. Factorii extrinseci ai creșterii...................................................................................11
1.2.3. Factorii funcționali în creșterea și dezvoltarea aparatului dento-maxilar................12
1.3. Rotațiile faciale de creștere.....................................................................................................12
1.3.1. Rotațiile de creștere mandibularã.............................................................................13
1.3.2. Rotațiile de creștere la nivelul maxilarului superior................................................13
1.3.3. Rotațiile faciale totale..............................................................................................14
Capitolul.2. Rolul funcțiilor, parafuncțiilor și disfuncțiilor în dezvoltarea aparatului dento-
maxilar...........................................................................................................................................15
2.1. Funcțiile normale ale aparatului dento-maxilar......................................................................15
2.2. Funcțiile patologice (Viciate).................................................................................................15
Capitolul.3. Etiopatogenia și tipurile de anomalii clasa a II-a Angle............................................17
3.1. Clasificarea lui Angle.............................................................................................................17
3.1.1. Clasa II/1Angle........................................................................................................19
3.1.2. Clasa II/2 Angle.......................................................................................................20
3.2. Evaluarea clinică în funcție de tipul anomaliilor....................................................................22
3.3. Anomalii de Clasa a II-a ANGLE...........................................................................................24
3.3.1. Malocluzia Clasei a II – a Diviziunea 1...................................................................25
3.3.2. Malocluzia Clasei a II – a Diviziunea 2...................................................................27
Capitolul.4. Tratamentul anomaliilor de clasa a II-a Angle..........................................................29
4.1. Non - extracția........................................................................................................................29
4.2. Extracție versus non- extracție................................................................................................29
PARTEA PRACTICĂ
CAPITOLUL 5. Tratamentul Non Extracțional al anomaliei de clasa a –II- a
Angle..............................................................................................................................................30
5.1. Generalități………………………………………………………………………………......30
5.2. Scopul lucrării……………………………………………………………………………….32
5.3. Obiective…………………………………………………………………………………….32
5.4. Material şi metodă…………………………………………………………………………..33
5.5. Studiul statistic……………………………………………………………………………....33
5.6. Rezultatele și Concluziile Studiului……………………………………………………........39
5.7. Cazuri………………………………………………………………………………………..40
CAZ CLINIC NR 1…………………………………………………………………........40
CAZ CLINIC NR. 2………………………………………………………………….......47
CAZ CLINIC NR. 3………………………………………………………………….......52
CONCLUZII……………………………………………………………………………………..57
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………58
 INTRODUCERE

Introducerea unor metode şi mijloace noi de diagnostic şi tratament în patologia umană

au fost posibile datorită evoluției cunoaşterii în disciplinele medicale precum: genetica medicală,
biofizica, biochimia, fiziologia şi în sfera tehnologiei biomaterialelor, împreună cu noile achiziţii
în imagistica şi radiologia medicală.
Astfel progresele mari făcute în ultimul timp în domeniul ştiinţelor fundamentale, aşa
cum sunt cele din aria matematicii, informaticii, fizicii şi a chimiei, au contribuit substanţial la
evoluţia medicinii atât în ceea ce priveşte cercetarea ştiinţifică fundamentală, cât şi cea cu
caracter aplicativ, clinic. În faţa unor astfel de evoluţii, sarcina medicului devine şi mai
complexă. Nivelul lui de cunoaştere, de informare şi de competenţă trebuie să atingă acele cote
care să-l facă capabil să selecteze şi să aplice metode şi tehnici de tratament avansate. Activitatea
în echipă devine, de asemenea, indispensabilă, medicul trebuind să facă faţă unui asemenea
demers.
Clasificarea lui Angle, pe care o utilizăm şi în prezent în Ortodonţia dento-facială,
datorită conciziunii şi rapidităţii de comunicare pe care o înglobează, graţie imagisticii şi
radiologiei medicale, avem astăzi capacitatea de a elabora diagnostice bazate pe dovezi de mare
precizie oferite de cefalometrie cu privire la structurile scheletale, dentoalveolare şi de părţi moi.
Diagnosticul şi strategiile de tratament se bazează pe un volum mare de date, în sistem
informatizat şi prelucrate prin metode statistico-matematice precise, folosind noile generaţii de
biomateriale care au permis creşterea calităţii actului medical ortodontic.
Tulburările funcţionale ale aparatului dento-maxilar, determinate de malocluzia clasa a
II-a Angle, care afectează cu deosebire funcţia estetică, marchează o pondere importantă în
rândul populaţiei, reprezentând mai mult 50% din activitatea medicilor ortodonți. Astfel
abordarea exhaustivă şi diferenţiată în cadrul anomaliilor dento-maxilare devine obligatorie.
Identificarea cazurilor aflate la graniţa între clasele stabilite de Angle, care pot trece uşor
dintr-o clasă în alta, dintr-o diviziune în alta, este foarte importantă. Astfel, iluzia între aparenţă
şi realitate este permanent prezentă: aparenţa de absenţa înghesuirii şi impresia de spaţiu
suficient (de obicei insuficient). Analizând raportul dinte-spaţiu, distingem câteva tipuri de
malocluzii clasa a II-a: fără discrepanţe între mărimea dintelui şi mărimea maxilarului și cu
exces de material dentar, macrodonţie, sau cu microdonţie. În clasa II/2 există un exces de
material dentar în contrast cu mărimea maxilarului. Ca o concluzie, investigarea şi
diagnosticarea, mai ales în dentiţia mixtă, implică o muncă de detectivistică în căutarea
spaţiului.

4
PARTEA GENERALĂ
 CAPITOLUL 1.

CREȘTEREA ȘI DEZVOLTAREA APARATULUI

DENTO – MAXILAR.

1.1. DEZVOLTAREA OSOASĂ CRANIO – FACIALĂ.

Multiplicările celulare din centrele osteogenetice de creștere encondrale sau desmale,
urmate de metaplazii osoase, la periferia acestor centre și de o permanentă modelare a reliefului
și a structurilor osoase, determinate de permanente procese de apoziție și resorbție osoasă, duc la
formarea și modelarea scheletului facial, acesta reprezentând rezultatul tuturor acestor procese.

1.1.1. DEZVOLTAREA BOLȚII CRANIENE.

Bolta craniană are rolul de a asigura protecția creierului, iar creșterea este determinată de
creșterea dimensională a acestuia. Creșterea oaselor bolții craniene se bazează pe un sistem de
suturi și suprafețe relativ mici de depozite, pe ambele fețe (endo și exo) craniene. Creșterea se
produce ca răspuns la expansiunea substanței cerebrale și este favorizată de capacitatea de
extindere a acestui sistem de suturi.
Oasele bolții sunt legate unele de altele prin suturi, iar oasele complexului cranio-facial
sunt unite între ele și cu oasele bolții printr-un sistem de suturi, la nivelul cărora se găsesc centrii
de creștere și remodelare osoasă.

1.1.2. DEZVOLTAREA BAZEI CRANIULUI.

Dezvoltarea normală a bazei craniului favorizează formarea cutiei craniene și a cavităților
nazo-faringiene, ce asigură funcția de reglare nervoasă normală, precum și condițiile unei
respirații și alimentații adecvate.
Baza craniului și bolta craniană sunt adaptate pentru postura superioară a craniului și
dezvoltarea emisferelor cerebrale. Apare flexia bazei craniului, foramen magnum este chiar
deasupra măduvei spinării și apare alinierea anterioară a orbitelor și a feței datorită poziției
bipede a omului.
Creșterea bazei craniului este rezultatul echilibrului complex între creșterea suturală,
alungirea la nivelul sicondrozelor, dirijarea corticală și remodelarea. ( Fig. 1.1)
Această combinație produce:
- creșterea diferențiată a bazei craniului și a bolții;
- expansiunea limitată în diferite fose endocraniene;
- menținerea spațiilor pentru trecerea vaselor și a nervilor;
- alungirea bazei craniului, produsă de creșterea la nivelul sicondrozelor și de creșterea
corticală.
Procesul de dirijare corticală la nivelul bazei craniului produce mișcări regionale variabile
de creștere pe o direcție exocraniană, în general prin resorbție în suprafață, la nivelul centrilor
endocranieni, proporțională cu apoziția la nivelul suprafețelor externe și are un efect direct
asupra amplasării mandibulei și a feței. Sicondrozele craniene cresc diferit, iar fosele continuă să
crească în lungime o perioadă mare de timp.
Baza craniului dispune de puține mecanisme de creștere compensatorii, comparativ cu
viscerocraniul, fiind considerată cea mai stabilă porțiune a scheletului cranio-facial și cea mai
puțin afectată de influențele exterioare, cum ar fi modificarea funcțiilor neuro-musculare sau
tratamentele ortodontice.

5
 Figura. 1.1. Dezvoltarea sincodrozelor bazei craniului.

1.1.3. CREȘTEREA ȘI DEZVOLTAREA COMPLEXULUI NAZO-MAXILAR.

Complexul nazo-maxilar ocupă etajul mijlociu al feței, protejând principalele organe

senzoriale: optic, olfactiv auditiv și în parte pe cel gustativ. Acest complex formează suportul
arcadelor alveolo-dentare.
Complexul nazo-maxilar este format din: piramida nazală, oasele maxilare, vomerul,
oasele zigomatice, palatinale, aripile mari sfenoidale, lacrimalul, lamele laterale etmoidale și
cornetul inferior, care alcătuiesc un complex osos fixat la baza craniului prin suturi.
Pe complexul maxilar se inseră musculatura mimicii, ce dă expresivitate feței, fiind
rezultatul gândurilor și sentimentelor umane. În ansamblu, complexul nazo-maxilar se dezvoltă
în jos și înainte prin activitatea corelată a sistemului sutural perimaxilar a sistemului coronar,
cranio- facial și incisivo-maxilar, obliterat parțial la naștere (Bjőrk, 1976) (fig. 1.2)

Figura. 1.2. Direcția de dezvoltare a complexului nazo-maxilar.

Regiunea nazo-maxilară are un important rol în masticație, ca suport pentru dinți și

mușchi, iar suturile constituie mecanismul de creștere al complexului nazo–maxilar.
Întregul complex nazo-maxilar este reunit și fixat la bolta și baza craniană, prin cel mai
complicat sistem de suturi, un mecanism primar pentru creșterea și adaptarea regională.

6
 Toate suprafețele endostale și periostale de creștere acționează independent și în armonie
una cu alta. Remodelarea creșterii suprafețelor este foarte activă, rezultând o creștere și o
remodelare regională accentuată, care acompaniază și se adaptează la creșterile care au loc la
nivelul suturilor, sicondrozelor, condilului, etc. ( Fig. 1.3.)

Fig. 1.3. Secțiune transversală a complexului nazo-maxilar.

Creșterea verticală a masivului facial este determinată de activitatea intensă a suturilor

nazo-fronto-maxilare în zona frontală, de sistemul cranio-facial și zigomato-maxilar pentru zona
laterală (premolari, molari). La această dezvoltare participă și osul vomer, care în cursul
dezvoltării sale econdrale, favorizează lărgirea bolții palatine.

Creșterea transversală a complexului nazo-maxilar se realizează prin activitatea

sistemului sutural medio-sagital premaxilar dar și prin procesul de apoziție-resorbție osoasă și
sub acțiunea forțelor de presiune transmise asupra dinților laterali în timpul masticației.
Forțele transmise prin dinți produc tracțiuni stimulatorii de creștere la nivelul suturii
medio-palatine, determinănd lărgirea bolții.

Creșterea sagitală a complexului nazo-maxilar este realizată de sistemele perimaxilare și

de suturile incisivo-canină și palatină transversă (palato-maxilară) din bolta palatină.
Baza apicală a proceselor alveolare se dezvoltă sagital prin activitatea suturilor palato-
maxilară, pterigo-palatină și zigomatico-maxilară. Se alungește și procesul alveolar, astfel se
crează spațiu pentru erupția succesivă a molarilor. ( Fig. 1.4)
Sutura incisivo-canină contribuie la dezvoltarea sagitală a zonei frontale alveolare, care
se obliterează în 1/3 externă la 1,5 – 2 ani, odată cu apariția caninului temporar, în 1/3 medie la
7-8 ani, după apariția incisivilor superiori și în 1/3 internă la maturitate.
Datorită creșterii adaptative și compensatorii a procesului alveolar, prevederea creșterii
scheletului nu poate preciza viitoarea relație ocluzală cu scheletul cranio-facial.
Lățimea bimaxilară în regiunea primului molar este corelată cu creșterea verticală a
maxilarului și creșterea la nivelul suturii medio-palatine. Arcul dentar maxilar se deplasează în
ultima perioadă a adolescenței spre înainte cu 5 mm în regiunea molară și cu 2,5 mm în regiunea
incisivă.
Înghesuirile din zona frontală par a se datora tuturor dinților și scurtării segmentului
anterior, ca rezultat al convergenței anterioare a arcului dentar, dinții orientându-se spre înăuntru
pe baza osoasă care se îngustează.

7
 Creșterea verticală la nivelul zonei molarilor maxilari și a incisivilor mandibulari este
mult mai importantă decât cea de la nivelul celorlalte.
Formarea proceselor alveolare începe din luna a 4-a de viață intrauterină. Importanța
creșterii verticale a proceselor alveolare depinde de spațiul vertical care separă baza maxilară de
baza mandibulară. Acest spațiu este determinat în mod esențial de morfologia mandibulei și de
poziția sa, legată la rândul ei de factori musculari și viscerali (poziția și volumul limbii, etc.).
Arcadele dentare și osul alveolar pot fi considerate ca o articulație adaptativă la variațiile
rapoartelor maxilo-mandibulare.
Astfel, creșterea alveolară maxilară se desfășoară datorită a trei procese:
 deplasarea în masă a arcadei maxilare spre inferior, prin activitate suturală;
 deplasare verticală spre superior prin erupție sau egresiune, însoțită de o reconstruire
echivalentă a osului alveolar;
 mișcare verticală de „migrare verticală” spre superior, care reprezintă o mișcare continuă
a dintelui și a alveolei sale; această migrare verticală este însoțită cel mai frecvent de o
migrare mezială.

Figura. 1.4. Direcțiile de creștere verticală, transversală și sagitală a complexului nazo-

maxilar.

1.1.4. CREȘTEREA ȘI DEZVOLTAREA MANDIBULEI.

Dezvoltare encondrală a corpului mandibulei, dispune de patru cartilaje de creștere pentru
fiecare hemiarcadă. Astfel, la opt luni de viață intrauterină se osifică cartilajele coronoidian și
angular, forma și dimensiunea acestor apofize vor fi condiționate ulterior de forțele de tracțiune
ale mușchilor masticatori, care vor acționa asupra periostului din zonă, ca un centru osteogenetic.
Cartilajul epifizar ce unește oblic gâtul condilului cu ramura ascendentă contribuie la dezvoltarea
predominant verticală a gâtului condilului și a ramurii ascendente a mandibulei. Acest cartilaj
este stimulat funcțional de presiunile exercitate de mușchii ridicători ai mandibulei în timpul
masticației.
Cel mai mobil os cranio-facial, mandibula, are o importanță deosebită deoarece este
implicată în funcții vitale ca: masticația, menținerea căilor aeriene fonația și mimica facială
Tipurile, mecanismele și sediile de creștere mandibulară sunt complicate și mult disputate.
Direcția de creștere și dezvoltare mandibulară are loc prin două faze de rotație (Bjőrk, 1966) una
anterioară și una în sus și posterioară. (Fig 1.5)

8
 Figura. 1.5. Direcția de rotație a mandibulei: i. Anterioară; ii. În sus și posterior.

1.1.5. DEZVOLTAREA ARTICULAȚIEI TEMPORO – MANDIBULARE.

Studiile făcute asupra dezvoltării ocluziei și articulatiei, arată că acestea sunt în
interrelație cu întreaga morfologie cranio-facială în timpul creșterii. Astfel s-au observat
modificări adaptative și compensatorii, care contribuie la stabilirea unei funcții ocluzale normale,
susținând creșterea articulară normală și funcțiile fiziologice Efectul rezultat în urma
deplasărilor, creșterii și remodelării pare a se manifesta pe o direcție antero-posterioară,
indiferent de modificările locale care au loc pe direcții diferite. (Fig. 1.6) Aceste modificări
scheletale rezultă în urma remodelării locale permanente, care produce modificări diferențiate ca
volum și formă.

Figura. 1.6. Efectele deplasării, creșterii și remodelării osoaselor la nivelul mandibulei.

9
1.1.6. DEZVOLTAREA OCLUZIEI DENTARE.
Ocluzia dentară funcțională se manifestă printr-o concordanță perfectă a relațiilor dintre
maxilari, alveole și dinții antagoniști precum și efectuarea corectă și eficientă a tuturor funcțiilor
aparatului dentomaxilar.
Evoluția aparatului dentomaxilar, după vârsta de 2 ani poate fi către:
- ocluzie plană: când ambele creste sunt bine dezvoltate, cea inferioară venind în contact
cu mijlocul crestei superioare, fiind cea mai favorabilă unei evoluții normale a aparatului
dentomaxilar;
- ocluzie în acoperiș: când crestele sunt mai înguste cu un decalaj sagital și un anumit
grad de supraacoperire, aceasta fiind forma cea mai des întâlnită și evoluează diferit în funcție de
posibilitățile de dezvoltare și poziționare a mandibulei;
- ocluzie în capac de cutie: se caracteriezează printr-o creastă superioară puternic
dezvoltată vertical, care acoperă creasta inferioară, evoluând cel mai frecvent spre ocluzie
adâncă acoperită;
- ocluzie progenă: apare când creasta inferioară o depășește pe cea superioară, evoluând
aproape întotdeuna către prognatismul mandibular, foarte rar spre normal;
- ocluzia cap la cap: se caracteriează prin creste alveolare destul de înguste care se
întâlnesc prin muchiile lor pe același plan, determinată fie de factorii generali fie de factorii
locali.
În evoluția ontogenetică se disting trei faze de dezvoltare a arcadelor alveolo-dentare:
- etapa de formare a arcadelor temporare, de la naștere la 2ani și jumătate;
- etapa de pregătire și formare a arcadelor dinților permanenți, de la 2,5 - 6 ani;
- etapa formării și maturizării arcadelor dinților permanenți, de la 6 - 25 ani.

1.1.7. DEZVOLTAREA DE ANSAMBLU A COMPLEXULUI CRANIO–MAXILO–

FACIAL.
Conceptul echivalenței creșterii, după Hunter și Enlow, este un important principiu,
necesar pentru înțelegerea creșterii dezvoltării masivului facial. Toate mișcările pieselor osoase
sunt coordonate unele în raport cu altele. Există o interrelație între dezvoltarea unei părți a
craniului și fiecare zonă a masivului facial.

1.2. FACTORII DETERMINANȚI AI CREȘTERII ȘI DEZVOLTĂRII CRANIO-

FACIALE.

1.2.1. FACTORII INTRINSECI AI CREȘTERII.

Acest calificativ este atribuit factorilor care au originea în organismul însuși și care pot să
fie sau nu sub influența mediului extern. Morfogeneza cranio-facială este influențată de următorii
factori:

a) Factorii ereditari sunt:

- anomalii dento-maxilare cu transmitere genetică:
- prognatism mandibular;
- anodonţia;
- dinţi supranumerari;
- anomalii de dezvoltare a dinţilor genetici: - amelogeneza; - dentinogeneza
imperfectă.
-ocluzia adâncă.

b) Factori congenitali - dinţii cu dezvoltări defectuase, pot fi cauza dezvoltării embrionare

determinată de:
- boli infecţioase ale mamei;
- diverse traumatisme din timpul naşterii:

10
 -despicături buco-maxilo-faciale (defect de dezvoltare osoasă)
aceste despicături pot determina:
- dinți în transpozţie;
- dinţi ectopici;
- anodonţi.
- sifilisul congenital:
- distrofii dentare complexe de formă, structură şi dimensiune, care
duc la tulburări de ocluzie.

c) Factorii sistemici:
- tulburări endocrine;
- disfuncţii hipofizare:
- nanism;
- gigantism
- rahitism:- plasticitatea şi deformarea oaselor;- dinţii ocupă poziţii vicioase
- leziunile distrofice complexe:
- dinţii Mosser, afectează M6 (- butoiaşe,- cuspizi mici)

d) Factori locali:
- factori generali și locali ai mediului de vecinătate;
- factori generali și locali epigenetici.

1.2.2. FACTORII EXTRINSECI AI CREȘTERII.

a) Factorii socio-economici.
Dezvoltarea staturo-ponderală este statistic legată de condiţiile socio-economice, iar
anumite efecte legate de mediu se pot perpetua de la o generaţie la alta, fiind o rezultantă a
forţelor genetice şi de mediu, într-un grup uman stabil.

b) Factorii psiho-afectivi.
Sunt factori de natură sistemică, care intervin în cazurile de carenţe grave (privare de
afecţiune părintească sau de substitutul acesteia) unde efectul acestora, pare a fi favorizat de o
insuficientă secreţie de hormoni de creştere (nanism psiho-social).

c) Factorii nutriţionali.
-tulburări de alimentaţie: alimentaţia artificială, care împiedică prima mezializare
mandibulară; alimentaţia predominant rafinată cu o masticaţie leneşă, nu duce la
abraziunea fiziologică a dinţilor temporari, ci poate duce la lipsa de abraziune a caninului
temporar şi instalarea unor rapoarte /inocluzii inverse.
- alimentaţia cu biberonul, duce la carie de biberon (precoce) prin distrucţii coronare, care
ulterior duc la tulburări de ocluzie.
Pentru un copil, dieta constituie o adevărată medicaţie care trebuie administrată într-o
formă variabilă şi în cantitate adecvată. Aportul alimentar adecvat al acestor alimente sub aspect
cantitativ şi calitativ, precum şi al modului de preparare al acestora care per ansamblu, constituie
"dieta raţională" care le asigură o dezvoltare armonioasă. Astfel, o alimentaţie mixtă şi
diversificată asigură toate vitaminele în cantităţi suficiente. (Fig. 1.7)

11
 Figura. 1.7. Dieta raţională.

1.2.3. FACTORII FUNCŢIONALI ÎN CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA APARATULUI

DENTO MAXILAR

Rezultatul combinaţiei factorilor genetici şi de vecinătate, reprezentaţi prin activitatea

musculară, atât în repaus cât şi în activitate, este cunoscut sub denumirea de morfogeneză.
Procesele ce se desfăşoară în vecinătatea imediată a tesutului osos, determină
comportamentul acestuia. El este sensibil la variaţiile de repartiţie a eforturilor mecanice la care
este supus. Funcţiile normale ale acestuia sunt atunci când jocul acţiunilor musculare asigură
desfăşurarea nealterată a tuturor funcţiilor la care participă aparatul dento- maxilar şi când aceste
funcţii la rândul lor solicită jocul muscular.

1.3. ROTAŢIILE FACIALE DE CREŞTERE.

Studiile cefalometrice în serie, care folosesc înregistrarea bazei craniului, arată că în mod
normal mandibula este condusă de către baza craniului într-o direcţie antero-inferioară, corpul
mandibulei fiind dispus la distanță de partea posterioară a bazei craniului.
Creşterea înălţimii anterioare a feţei fiind mult mai mare decât cea posterioră, iar
mandibula uneori pare că se ,,rotește posterior (Moyers). O parte semnificativă a înălţimii
anterioare excesive este dată de înălţimea anterioară a mandibulei şi invers, atunci când înălţimea
posterioară a feţei este mult mai mare, apare tendinţa spre ocluzie adâncă, iar mandibula pare a
se ,,rota" anterior.

12
1.3.1. ROTAŢIILE DE CREŞTERE MANDIBULARĂ.

Aşa numitele ,,rotaţii de creştere mandibulară" au fost studiate de Björk şi colaboratorii

(Fig. 1.8) prin folosirea implanturilor metalice sau alte metode. Acesta a realizat o demarcaţie
clară între ceea ce numeşte el ,,rotaţia matriceală" şi "rotaţie intramatriceală" (Moyers).
,,Rotaţia matriceală", cel mai des are forma unei mişcări de pendulare, cu punctul de
rotaţie la nivelul condilului.
Rotaţia corpului mandibulei numită reprezintă "Rotaţia intramatriceală", adică a jumătății
inferioare a matricei şi nu la nivelul condilului.

Figura. 1.8. Direcţiile de creştere şi rotaţie a mandibulei.

1.3.2. ROTAŢIILE DE CREŞTERE LA NIVELUL MAXILARULUI SUPERIOR.

Dinamica creşterii maxilarului superior, a fost studiată de Björk, tot cu ajutorul

implantelor, inserând cel puţin 3 implanturi. Astfel, a putut verifica:
 Creşterea inegală la sutura mediană; are loc o hemirotaţie transversală cu partea
posterioară spre lateral a fiecărora dintre cele două hemimaxilare.
 Creşterea în lungime a maxilarului se face la nivelul suturii maxilo-palatine şi prin
apoziţie periostală retrotuberozitară, la care se asociază o deplasare oblică a osului.
 Creşterea în înălţime se face:
- la nivelul suturilor peri-maxilare (fronto-maxilară, maxilo-zigomatică, pterigo-palatină),
- apoziţie de os alveolar,
- apoziţie externă,
- resorbţie la nivelul planşeului foselor nazale şi apoziţie la nivelul palatului osos,
- efectul de deplasare produs de apoziţia osoasă la nivelul marginii orbitare superioare şi
resorbţia marginii orbitare inferioare. (Fig. 1.9)

13
 Figura. 1.9. Mecanismele de apoziţie osoasă la nivelul craniului.

1.3.3. ROTAŢIILE FACIALE TOTALE.

După Lavergne şi Gasson, dacă se iau în consideraţie numai rotaţiile de creştere, se pot
deosebi, patru combinaţii posibile:
- maxilarul şi mandibula prezintă rotaţie anterioară de creştere;
- maxilarul face o rotaţie anterioară și mandibula o rotaţie posterioară;
- maxilarul face o rotaţie posterioară şi mandibula o rotaţie anterioară;
- ambele maxilare fac o rotaţie de creştere posterioară.

14
 CAPITOLUL 2.

ROLUL FUNCŢIILOR, PARAFUNCŢIILOR ȘI DISFUNCŢIILOR ÎN

DEZVOLTAREA APARATULUI
DENTO-MAXILAR.

Morfologia anormală a aparatului dento–maxilar este influenţată de:

 tulburările neurologice şi endocrine de: metabolism, nutriţie, alimentaţie irațională şi
artificială,
 funcţiile viciate (respiraţia orală, deglutiţia infantilă, fonaţia defectuoasă),
 practicarea obiceiurilor vicioase (sugerea degetelor, a limbii, obrazului, a obiectelor),
 bruxismul, acţionând asupra unui organism labil (elastopat), determinând ceea ce
ortodonţii definesc cu titlu generic ,,anomaliile dento-maxilare".
Datorită acţiunii sistemului muscular, atât de bine organizat (simetric sau asimetric, sinergic
sau antagonist) dirijând creşterea, dezvoltarea şi modelarea acestui aparat dento-maxilar (dinţii,
rapoartele interdentare şi interarcadice, oasele şi mai puţin musculatura) sunt posibile toate
aceste funcţii (normale sau patologice).
Influenţa sistemului muscular asupra oaselor este cunoscută încă din secolul trecut. Roux a
emis legea: ,,Forma decurge din funcţie, iar forma şi structura se datoresc funcției".(Boboc,
1996)
Cu excepţia anomaliilor dento-maxilare de cauză genetică, restul anomaliilor iniţial sunt
funcţionale (determinate de comportamente musculare anormale prin vicierea funcţiilor sau
practicarea obiceiurilor vicioase). Modificările morfologice ale aparatului dento-maxilar se
instalează secundar, în timp.

2.1. FUNCŢIILE NORMALE ALE APARATULUI DENTO MAXILAR.

Aparatul dento-maxilar posedă următoarele funcţii principale (esențiale):
 stabilizarea dimensiunii verticale de ocluzie;
 secţionarea alimentelor-masticaţie;
 stimulare gustativă;
 autocurăţire;
 deglutiţie;
 fonaţie;
 mimica.
Aparatul dento-maxilar este sinonim cu sistemul masticator, sistemul stomatognat şi cu
sistemul oro–facial.

2.2. FUNCŢIILE PATOLOGICE (VICIATE), PARA FUNCŢIILE.

Bassigni împarte funcţiile patologice ale aparatului dento- maxilar în 2 mari grupe:
 -grupa disfuncţiilor:
- masticaţia leneşă (implicit alimentaţia artificială a nou născutului);
- respiraţia orală;
- deglutiţia infantilă;
- fonaţia defectuoasă.
 -grupa para funcţiilor:
- sugerea degetelor (fig. 2.1), a lenjeriei, a diverselor obiecte;
- ticurile;
- bruxismul:
- Centric şi Excentric.

15
 Cel mai frecvent obicei vicios, întâlnit la copii este “sugerea policelui” (degetului mare).
Până la vârsta de 3-4 ani, acest obicei nu va produce anomalii, este considerat chiar normal ( se
realizează chiar și în viața intrauterină). Dar după vârsta de 4 ani, menținerea acestui obicei va
duce cu siguranță la apariția unor dezechilibre, atât musculare cât și de ocluzie (mușcătura).
Atunci când se prelungește peste această vârstă, poate fi manifestarea unei afectări
psihologice, a unei traume psihologice, pe care medicul ortodont trebuie să le identifice.
Tratamentul ortodontic poate fi însoțit în aceste cazuri și de psihoterapie, recompensarea unui
răspuns pozitiv și motivarea pacientului.
Sugerea policelui este un obicei vicios întâlnit mai ales, la copii hrăniți cu biberonul.
Elementele implicate în acest proces sunt: muşchii oro–faciali, buzele, obrajii, crestele alveolare
frontale, muşchii propulsori, mandibula şi limba. Rolul alimentaţiei naturale în deglutiţia
infantilă este dezvoltarea oaselor maxilare, a ATM, a tonusului muşchilor mobilizatori ai
mandibulei şi oro-faciali, prima mezializare a mandibulei.

Figura. 2.1. Sugerea degetelor - parafuncția cel mai des întâlnită la copii.

16
 CAPITOLUL. 3.

ETIOPATOGENIA ȘI TIPURILE DE ANOMALII DIN

CLASA A II- A ANGLE.

Ortodonţia Dento-Facială (ODF), reprezintă specialitatea care studiază procesele d e

‫ه‬ ‫ه‬ ‫ه‬ ‫ه‬

creștere și dezvoltare a le aparatului dento-maxilar, incluzând etiopatogenia, diagnost icul și

‫ه‬ ‫ه‬ ‫ه‬ ‫ه‬

trat amentul anomaliilor dentare și dent o-maxilare precum și al mal formațiilor conge nitale.
‫ه‬ ‫ه‬ ‫ه‬ ‫ه‬

3.1. CLASIFICAREA LUI ANGLE.

Aceasta este o clasificare atotcuprinzătoare care include și definește sint etic întreaga
‫ه‬ ‫ه‬ ‫ه‬ ‫ه‬

variet ate a tablourilor clinice, deși su nt numeroase preocupările pe ntru gruparea anomaliilor
‫ه‬ ‫ه‬ ‫ه‬ ‫ه‬

dento-maxilare, nu există o clasificare mai concludentă decât a acestuia, fiind u na din primele
‫ه‬ ‫ه‬ ‫ه‬ ‫ه‬

cla sificări, recunoscu te pe plan internaț ional.

‫ه‬ ‫ه‬ ‫ه‬

Principiul grupării lui ANGLE, are drept criteriu de clasificare relațiile mandibulo-
maxilare în plan sagital.

Clasa I Angle se ca racterizează prin rapoarte no rmale la nivelul molarilor de 6 an i, astfel

‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

cuspidul mezio-vestibular al molarului su prior de 6 ani art iculează cu primul șan ț mezio-
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

vest ibular intercu spidian al mola rului de 6 ani infe rior (cheia de ocluzie a lui Angle). În acea stă
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

clasă se încadrează t oate anomaliile sit uate mezial de mola rul de 6 ani.( Fig. 3.1)
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

Figura. 3.1. Rapoarte neutrale de ocluzie.

Clasa a II – a Angle prez intă raport molar distalizat , șanțul intercu spidian inferior plasat
‫ر‬ ‫ر‬ ‫ر‬

dist al de vârful cuspid ului MV superior. În fu ncție de raporturile frontale în pla n vert ical, se
‫ر‬ ‫ر‬ ‫ر‬ ‫ر‬ ‫ر‬

descriu două diviziu ni: ‫ر‬

-diviziunea 1: malocluz ie cu raporturi dist alizate bilateral și ocluzie adâ ncă ”în
‫ر‬ ‫ر‬ ‫ر‬

acope riș”.( Fig. 3.2) ‫ر‬

17
 Figura. 3.2. Ocluzie adâncă în acoperiș.

-diviziunea 2: malocluzie cu raporturi distalizate bilateral și ocluzie adâncă acoperită.(Fig. 3.3)

Figura. 3.3. Ocluzie adâncă acoperită.

Clasa a III-a Angle se ca racterizează prin rapoa rte meziale la nivelul mola rilor de 6 ani
‫ى‬ ‫ى‬ ‫ى‬

respectiv poziț ionarea reperului infe rior mezial față de cel su perior. Și aici se pot desc rie două
‫ى‬ ‫ى‬ ‫ى‬ ‫ى‬ ‫ى‬

subd iviziuni:
‫ى‬

-subdiviziunea 1 – în ca re există o prognație in ferioară, asociată un eori cu p‫ى‬roalveolie

‫ى‬ ‫ى‬ ‫ى‬

și prodenție, co nsecință unei creșteri ma ndibulare în raport cu maxila rul sub influenț a factorilor
‫ى‬ ‫ى‬ ‫ى‬ ‫ى‬

eredit ari și neuro-end ocrini.

‫ى‬ ‫ى‬

-subdiviziunea 2 – în care exist ă un fals prognatism ma ndibular, rapoartele meziale ale

‫ى‬ ‫ى‬

ocluziei dat orându-se nedezvoltării maxila rului superior, ca o con secință a factorilor gene rali
‫ى‬ ‫ى‬ ‫ى‬ ‫ى‬

sau a celor loca li. (Fig. 3.4.)

‫ى‬

18
 Figura. 3.4. Clasa a III-a Angle.

3.1.1. CLASA II/1 ANGLE.

DEFINIŢIE.
Ano‫ه‬malie dento-maxilară ca‫ه‬racterizată prin î‫ه‬ngustarea maxilarului, proa‫ه‬lveolodenţie
şi relaţ‫ه‬ie molară dist‫ه‬alizată.

ETIOLOGIE.
 Predispoziţie ereditară la t ipul nordic; ‫ه‬ ‫ه‬

 Semn de rahitism prin influenţarea st ructurii osoase care devine deformabilă prin
‫ه‬ ‫ه‬ ‫ه‬

dis funcţii;
‫ه‬

 Creştere verticală accentuată în t ipul facial d olicocefal; ‫ه‬ ‫ه‬ ‫ه‬

 Respiraţia orală; ‫ه‬

 Deglut iţia atipică; ‫ه‬

 Interpunerea buzei in ferioare;

‫ه‬ ‫ه‬

 Obiceiurile vicioase de sugere. ‫ه‬

ASPECTE CLINICE.
Faciesul ade noidian, cu faţ a îngustă, alu ngită, cu narine pensate, fanta labială desch isă,
‫ه‬ ‫ه‬ ‫ه‬ ‫ه‬ ‫ه‬

buza superioară scurtă, buza inferioară interpusă, tegumente palide şi pro fil convex.
‫ه‬ ‫ه‬ ‫ه‬ ‫ه‬

Arcada superioară este îngustată în sens transversal şi alu ngită în sens sagital, având o
‫ه‬ ‫ه‬ ‫ه‬ ‫ه‬ ‫ه‬

formă de omega sau U. Baza apicală este mu lt mai mică decât baza coronară. Arcada inferioară
‫ه‬ ‫ه‬ ‫ه‬ ‫ه‬ ‫ه‬

poate prezenta o fo rmă şi dime nsiuni normale, sau poate fi îngu stată cu retruzia grupu lui
‫ه‬ ‫ه‬ ‫ه‬ ‫ه‬

inferior, suprapoziţie frontală şi curba lui Spee accentuată.

‫ه‬ ‫ه‬

La n ivel canin şi molar rapoartele de oclu zie sunt distalizate, iar în regiu nea frontală
‫ه‬ ‫ه‬ ‫ه‬

overjetul este mărit, iar oclu zia este adâncă în acoperiş.

‫ه‬ ‫ه‬ ‫ه‬

STUDIUL DE MODEL
Precizea ză forma arcad elor, apreciază endoalveolia, a rată gradul de alu ngire al a rcadei
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

superioare, iar pe rimetria precizează defici tul de spaţiu.

‫ء‬ ‫ء‬

Simet roscopia va oferi relaţ ii asupra simetriei şi asi metriei îngustărilor, asupra scu rtării
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

arcadelor şi a devierii li niei interincisive. ‫ء‬

OBIECTIVE TERAPEUTICE ‫ء‬

 Elimina rea factorilor cau zali şi reeducarea funcţională;

‫ء‬ ‫ء‬

 Dilata rea maxilarului; ‫ء‬

 Retrudarea şi alinierea dinţ ilor frontali; ‫ء‬

19
  Nivelarea planu lui de ocluzie şi reducerea supraacoperirii;
‫ء‬ ‫ء‬

 Corectarea relaţ iei de oclu zie prin propulsarea mandibu lei.

‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

MIJLOACE TERAPEUTICE
Plăci de dilatare cu şu rub median, cu a rc vestibular pentru retrudarea frontalilor,
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

ancora te cu diverse tipu ri de croşete.( Fig. 3.5.)

‫ء‬ ‫ء‬

Figura. 3.5. Plăci de dilatare cu şurub median, cu arc vestibular.

În dent iţia mixtă şi în formele g rave se pot utiliza disjunctoarele şi a rcurile fixe tip qu ad-helix.
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

(Fig. 3.6)

Figura. 3.6. Disjunctoarele şi arcurile fixe tip quad-helix.

În pe rioada dentiţiei mixte şi în fo rmele uşoare sau medii, aparatele funcţ ionale sunt
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

deosebit de ut ile. Ele pot fi asociat‫ء‬e cu tracţiunile ext raorale pentru ret rudarea grupului frontal
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

superior.
În perioada dentiţiei permanente şi în formele grave relaţiile de distalizare se corectează
prin migrări dentare şi tracţiuni elastice intermaxilare de clasa a II-a cu tehnici fixe tip
edgewise, cu sau fă ră extracţie.
‫ء‬

3.1.2. CLASA II/2 ANGLE

DEFINIŢIE.
Sindrom caracterizat prin redu cerea diametrelor pre molare şi molare, ret rodenţie
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

su perioară cu diferite grade de înghesuire, supraacoperire incisivă şi repere mola re distalizate.

‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

20
ETIOLOGIA anomaliei de Clasa II/2 este polimorfă:

 Ereditatea;
 Obl iterarea premat ură a suturilor maxilare;
‫ء‬ ‫ء‬

 Cicat rici retractile pe max ilare;

‫ء‬ ‫ء‬

 Factori mo rfologici şi eruptivi favo rizanţi;

‫ء‬ ‫ء‬

 Fact ori funcţionali.

‫ء‬

FORME CLINICE.
 Forma 1: cea mai f recventă, cu lingu oversia incisivilor cent rali superiori şi
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

vest ibuloversia aparentă a inci sivilor laterali superiori şi su praocluzie frontală.

‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

 Forma 2: evolu ează cu palat oversia a 4 incisivi su periori şi ectopie de canini sau
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

inclu zie bilaterală şi cu su praacoperire frontală.

‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

 Forma 3: evolu ează cu ocluzie în “capac de cutie” prin palatove rsia gru pului
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

in cisivocanin superior; infra poziţia canină p roduce un decalaj vertical în planul de

‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

oclu zie iar curba lui Spee se i nversează la maxilar asociindu-se cu infravest ibulopoziţia
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

pre-molarilor. ‫ء‬

ASPECTE CLINICE.
 Etajul inferior micşorat, şanţul labio-mentonier accentuat, mentonul proeminent, buze
subţiri, ocluzie labială fermă, surâs gingival, nas proeminent, profil convex.
 Orificiul bucal prez intă o h iperactivitate a bu zelor, o derivă post eroinferioară a
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

comisu rilor care creşte componenta de forţă la bială şi o poziţie cara cteristic înaltă a
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

stomionului care permite bu zei inferioare să cont roleze marginea incizală a incisivi lor
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

superiori. Buza supe rioară este scurtă şi subţ ire, iar cea inferioară este eversată. În ti mpul
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

masticaţiei, Cauhépé şi Coutant, descriu o cont racţie extrem de put ernică a orbicularilor, ‫ء‬ ‫ء‬

ia r mastica ţia se particularizează execu tându-se cu bu zele în ocluzie fermă astfel încât
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

copilul pa re să mestece cu orbiculari.

‫ء‬

Pe plan muscular, clasa II/2 prezintă:

 predominenţă a muşchilor ridicători (temporal şi maseter) caracteristică tipului
hipodivergent;
 activitate puternică a fascicolului posterior al muşchiului temporal;
 un dezechilibru labiolingual de tip concentric în favoarea muşchilor labiali.
Hipertonia musculară rămâne indisociabil legată în aceste cazuri de aspectele specifice
malocluziei: hipodivergenţă, curba lui Spee accentuată, supraacoperire, incisivi superiori în
palatoversie.

TULBURĂRILE FUNCŢIONALE.
 Fonaţia este modificată, vocea fiind închisă;
 Respiraţia este de tip nazal;
 Deglutiţia se poate produce cu interpoziţia limbii dar fără semnificaţie clinică;
 Mişcările mandibulei de propulsie şi lateralitate sunt limitate; suprasolicitarea grupului
frontal şi traumatismul direct conduc la apariţia parodontopatiilor;
 Disfuncţiile ATM sunt frecvente;
 Nivelarea planului de ocluzie prin ingresiunea frontalilor şi egresiunea dinţilor laterali,
reducerea supraacoperirii;
 Alinierea grupului frontal prin alungirea arcadei;
 Alinierea incisivilor laterali;
 Corectarea relaţiei molare distalizate prin propulsia mandibulei;

21
MIJLOACE TERAPEUTICE

În perioada dent iţiei mixt e între 6 şi 8 ani se pot folosi plă ci palatine cu a rcuri protruz ive
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

şi platou ret roincizal care asigu ră propulsia ma ndibulei şi prot rudarea incisivilor supe riori.
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

În dent iţie mixtă, când fo rmele cu necesar mic de spaţ iu şi supra acoperire moderată se
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

pot folosi cu succes apa ratele funcţionale. Ele pot fi folosite pe ntru echilibrarea relaţ iilor
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

oclu zale după tera‫ء‬pia cu plăci mobilizabile. (Fig. 3.7)

‫ء‬

Figura. 3.7. Terapia cu plăci mobilizabile.

În situaţiile în care înghesuirea dento-alveolară este gravă pentru alinierea dinţilor

frontali sunt necesare extracţia molarilor de minte şi a premolarilor 2 şi distalizarea grupului
lateral cu aparate fixe poliagregate.( Fig. 3.8)

Figura. 3.8. Distalizarea grupului lateral cu aparate fixe poliagregate.

3.2. EVALUAREA CLINICĂ ÎN FUNCȚIE DE TIPUL ANOMALIILOR.

Pentru evaluarea clinică, Angle s-a oprit asupra molarului de 6 ani, considerându-l în
poziție fixă, la nivelul bazelor maxilare.
Ocluzia normală se întâlnește frecvent în rândul populației referindu-se la: poziția
dinților și relațiile interdentare care variază în intervalul normal de ocluzie.

22
 Ocluzia ideală a fost descrisă pentru prima oară de Dr. Edward Angle care a instituit și o
primă clasificare a malocluziilor.
Conform clasificării acestuia, cheia la adulți este dată de: relația între molarul prim
permanent superior și molarul prim permanent inferior. (Fig. 3.9).
Molarul prim permanent maxilar, este considerat punctul fix, deoarece maxilarul este
ma sivul osos cel ma i stabil postural. Astfel poz iția normală este def inită de poziția vâ rfului
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

cu spidului mezio-vestibular al primu lui molar superior în dreptu l primului șant vest ibular, al
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

primu lui molar inferior. Orice modificare a acestei poziții poate constitui o malocluzie.
‫ء‬

Figura. 3.9. Cheia de ocluzie a lui Angle.

Anomaliile dento-maxilare înglobează această clasificare și se referă la: poziția bazelor

osoase maxilare și mandibulare în relație una cu cealaltă, deoarece majoritatea malocluziilor
dentare sunt de fapt o traducere a substratului osos.
Maxilarul și mandibula pot avea trei poziții una față de cealaltă:
 ambele situate normal în planul sagital, malocluzia se manifestă doar la nivel dentar și
rapoartele molare sunt normale,
 mandibula situată posterior de maxilar în planul sagital (relații molare distalizate)
 mandibula este situată anterior față de maxilar (relații molare mezializate).
Malocluzia este condiția ce ține de dezvoltarea pacientului, astfel în majoritatea
cazurilor malocluziile și diformitățiile dento-faciale nu sunt cauzate de procese patologice, ci de
distorsiuni moderate în procesul de creștere. Uneori fact orul disru ptiv acuzat este unic, în alte ‫ء‬ ‫ء‬

cazu ri acesta poate fi rezu ltatul unei interacț iuni complexe între mai mulț i factori.
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

Cu noașterea cauzelor etiologice este necesa ră, chiar dacă numa i parțial pent ru a
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

completa un t ratament ortodontic, motivul este, că dacă factorul etiologic nu a fost îndepărtat,
‫ء‬

se poate instala recidiva.

Cauzele generale ale anomaliilor:
- presiunea intrauterină mare, care poate duce la deformări locale ale scheletului în
dezvoltare și poate rezulta într-o deficiență de creștere maxilară sau mandibulară severă la
naștere. Dacă compresiunea lichidului amniotic este pe mandibulă, malocluzia poate fi însoțită și
de palatoschizis;
- traumă mandibulară în timpul nașterii, ma i ales la nașterile dificile, u nde utilizarea
‫ء‬ ‫ء‬

forcepsului poate leza art iculația temporo-ma ndibulară, uni sau bilate rală;
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

- fracturi ale mandibulei în perioada copilăriei care afect ează zona subcond iliană și care ‫ء‬ ‫ء‬

vindecate def icitar pot genera asi metrii ale feței sau chiar anch iloza temporo-mand ibulară
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

(datorită creșterii stopate î n zonele de fractură care se comportă ca niște cicat rici)
‫ء‬ ‫ء‬

- disfuncțiile musculare care pot afecta mandibula în două feluri: prin rest ricționarea ‫ء‬

creșterii în act ivitate cont ractilă c rescută (torticolis) sau pri n hipotonie, ca re duce la creșterea
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

mand ibulară necont rolată;

‫ء‬ ‫ء‬

23
 - disfuncțiile endocrine precum acromegalia (generată de tumori la nivelul hipofizei) pot
‫ء‬

duce la c reșterea excesivă a seg mentului mandibular comparativ cu cel ma xilar. Această creștere
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

excesivă poate fi uni- sau bilaterală;

- tulburări ale dezvoltării dentare precum: anodonțiile (absența totală a mugurilor
dentari), oligodonția (absența unui număr crescut de muguri dentari, dar nu a tuturor) și
hipodonția (absența unui nu‫ء‬măr scăzut de muguri dentari), anomalii de formă dent‫ء‬are, dinții
supranumerari, erupția întârziată, erupția ectopică pierderea precoce a dinților temporari;
- factorul genetic ca re poate genera o malocluzie prin moșt enirea caracteristicilor în două
‫ء‬ ‫ء‬

felu ri: moștenirea unei disproporții înt re mărimea dinților și mă rimea mandibulei/max ilarului
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

(cu înghesu iri sau spațieri) sau cu moșt enirea unei disproporții de volu m între maxilar și
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

ma ndibulă, care ar du ce la rela ții incorecte interoclu zale;

‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

- factorii de mediu sunt formați în ma re parte de forțele și presiu nile înrudite cu procesele
‫ء‬ ‫ء‬

fiziologice normale, în condițiile în care fu ncția se adaptează la mediu. Tiparul mast icator, sau
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

tipul de deglutiție sunt corelate cu dieta, dar influențează direct creșterea și dezvoltarea osaelor
maxilare.
Se poate vorbi de malocluzie doar în următoarele condiții :
- pacientul trebuie să adopte o poziție adaptativă a mandibulei, în repaos;
- atunci când poziționarea dinților afectează masticația normală și generează excursii
masticatorii de compensare;
- când dinții lezează țesuturile orale învecinate;
- înghesuiri sau iregularități dentare care pot predispune la boala parodontală sau la carie;
- când estetica facială a pacientului este deranjată de poziționarea dinților sau a oaselor
maxilare-mandibulare;
- când poziția anormală dentară împiedică fonația la parametri normali.

3.3. ANOMALII DE CLASA a II-a ANGLE

Anomaliile clasei a II-a Angle sunt tulburări de creștere la nivel scheletal și alveolar.
Acea stă clasă de anomali i prezintă două forme cli nice: subdiviziu nea 1 și subdiviziu nea 2.
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

Acea sta clasă de anomal ii se caracte rizează printr-un raport mola r distalizat, (Fig. 3.13)
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

asociat deseor i cu un tipar scheleta l specific (retrognație mandibulară).

‫ء‬ ‫ء‬

Fig. 3.10. Raport molar Clasa a II-a Angle. Raportul distalizat al molarilor și
retrognația mandibulară.

24
3.3.1. MALOCLUZIA CLASEI a II – a DIVIZIUNEA 1

Etiopatogenia acestu i tip de anomalie este cornplexă, depin zând de o mult itudine de factori,
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

cât și de rea‫ء‬cția organismu lui la acțiunea lor.

‫ء‬

- Factorul ereditar inftu ențează apariția sindromu lui compresiu nii de ma‫ء‬xilar. Stu diile
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

pe gemeni, în special cele pe gem eni rnonozigoți au pu s în evidență compresiunea de ma xilar la

‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

ambii membri ai cu plului cu aceea și amploare a pierderii tran sversale și a corn pensației sagitale.
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

Astefel, s-a observat și o corelație putern ică între pacient și rudele cele mai apropiate su sținând
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

ipoteza u nei transmiteri poligen ice ale acestei subdiviziu ni;

‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

- Factori patologici locali precum caria dentară și complicațiile ei (edentații) care

perturbă echilibru intra- și interarcadic în privința lungimii, lățimii și înălțirnii arcadei;
- Pierderea prematură a dinților temporari superiori din zona de sprijin deterrnină
rnigrări ale moralilor primi perrnanenți, cu instalarea ocluziei distalizate;
- Alirnentația artificială incorectă a sugarului inhibă producerea primei mezializări a
mandibulei și astfel, încă din dentiția ternporară se instalează ocluzia distalizată.
- Obiceiurile vicioase precum respirația orală, sugerea degetului (Iirnba, buza inferioară,
suzeta) sau deglutiția atipică deterrnină apariția acestui tip de anomalie dentornaxilară. Dacă
părintele nu intervine devreme în corectarea acestor obiceiuri, efectele su rvenite pot adu ce ‫ء‬ ‫ء‬

rnodificări la nivel osos care ult erior la vârsta tânără sau adultă sunt mult mai greu de corectat și
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

pot necesita chia r și ajutorul chirurgiei ortogn ate. Sugerea degetului și alte obiceiu ri vicioase
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

sunt întâlnite des la copii.

Ca o regu lă generală aceste obiceiu ri nu produc efecte negative în dent iția ternporară (un
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

copil cu acest obicei în vâ rstă de 3 sau 4 ani poate avea o dezvoltare nor nală dacă renunță
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ r

devreme), ci doar dacă se prelungesc în timpul dentiției permanente (în jurul vârstei de 6 ani).
Cand copilul introduce degetul în gură, este de obicei introdus la un unghi în care apasă înspre
vestibular pe incisivii superiori și înspre lingual pe incisivii inferiori.(Fig. 3.14)

Fig. 3.11. Efectele sugerii degetului asupra incisivilor și al dezvoltării ADM.

25
 Modificările dentare sunt în directă corelație cu numărul de ore pe care copilul le
petrece cu degetul în gură și nu sunt influențate de magnitudinea presiunii.
Unii autori consideră că presiunea negativă creată în timpul suptului nu este
responsabilă pentru constricția maxilară care de obicei acornpaniază acest tip de anomalie.
Totuși presiunea cea mai mare se întâlnește la nivelul comisurilor bucale, asta explicând de ce
arcada rnaxilară are de multe ori forma unui ,,V" la pacienții care suferă de acest sindrom.
Deglutiția atipică, prin interpoziția li mbii este alt obicei vicios care poat e avea efect e
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

la nivel dentar. Deoarece limba se sprijină pe fața palat inală a incisivilor centrali în deglut iție
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

aceasta poate produce rnodificări ale axului, dacă poziția limbii este anterioa ră. Pacienții care ‫ء‬

prezintă o poziție norrnală a limbii, chiar dacă deglutiția este atipică nu dezvoltă maloclu zii. ‫ء‬

În același timp mai trebu ie notat că deglu tiția atipică este o fază de dezvoltare norrnală și
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

tranzitorie în evoluția fiecărui copil.

Respirația orală este considerată ca un alt agent etiologic al acestui tip de malocluzie,
cu rnențiunea ca nu toți pacienții cu II/1 prezintă respirație orală. Încă nu este clarificat în
totalitate relația dintre respirația orală și mecanismele implicate în apariția acestui tip de
anomalie. Experimentele pe animale și cazurile documentate la oameni de obstrucție nazală
bilaterală au pus în evidență o legătură cu creșterea maxilarului. Totuși majoritatea cazurilor
clinice sunt de obstrucții unilaterale și perioadele în care pacientul este afectat sunt mult mai
scăzute.
CLINIC
Din pu nct de vedere clin ic, aspectul facial est e specific pentru copiii ca re sunt
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

respiratori orali, dar poate fi discret în celelalte cazuri. Respirat orii orali sunt pred ispuși la
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

mai multe îmbolnăviri ale sistemu lui bronhio-pulmonar, anem ii sau la pusee repet ate de
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

faringo-amigda lită. Buza superioară este mult scu rtată, palidă subțire, t racționată spre nas. Se
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

obse rvă totuși un facies adenoid, ret rognatic, cu profil convex. Pielea este palidă, pomeț ii sunt
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

șterși, bu zele sunt întredeschise și la să să se vadă incisivii supe riori spațiați și vest ibularizați.
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

Bu‫ء‬za inferioară este rnărită de volu m, și este poziționată în spatele inci sivilor superiori.
‫ء‬ ‫ء‬

Incompetența labia lă este deseori prezentă. incisivi i superiori sunt proiectați pe dosul bu zei
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

inferioare sau stau anterior de buza inferioară. Șanțul labio-mentonier este accen tuat cu
‫ء‬ ‫ء‬

mentonul hipodezvoltat sau retras. Limba este plasată anterior, între inc isivi, contactând chiar ‫ء‬

și bu za inferioară (Fig. 3.15).

‫ء‬

Fig. 3.12. Caracteristicile profilului și ale poziției incisivilor în anomalia Clasa II

Angle subdiviziunea 1.

26
 La nivel osos se observă o clasă a II-a scheletală, datorită unei retrognații
mandibulare, sau a unei scurtări a ramului vertical mandibular. La pacienți pot apărea două
profiluri de creștere rnandibulară, hiperdivergent și hipodivergent. Etajul inferior este
rnicșorat, iar intraoral se observă vestibularizarea incisivilor centrali, overjetul rnărit, ocluzia
adâncă (uneori pot apărea impresiunile incisivilor inferiori pe mucoasa palatină).

3.3.2. MALOCLUZIA CLASEI a II – a DIVIZIUNEA 2.

Este anomalia dento-rnaxilară caracterizată prin supraocluzie accentuată,

retrodenția tuturor incisivilor superiori sau numai a centralilor, raport molar distalizat și
retrognație rnandibulară. Este considerată o anomalie cu un pronunțat caracter ereditar și
este anomalia dento-rnaxilară cea mai distinct evidențiată clinic ca entitate de sine
stătătoare.
În etiopatogenia sa sunt irnplicați factorii ereditari, țesuturile moi și factori dentari.

 Factorul ereditar, incontestabila influență genetică, a fost demon strat p rin studii
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

intrafa miliale sau pe perechi de ge meni mono- și bi-zigoți, transimterea fiind probabil
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

au tosomal dorninantă cu penet ranță incompletă și va riabilitatea expresiei fenotipice.

‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

Dator ită întrepătrunderii influenței factorilor de med iu și genetici este greu de stabilit
‫ء‬ ‫ء‬

clar gra dul de determinism al unuia în pa rte, mai ales în cazul stabil irii unui plan de
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

trata ment. ‫ء‬

 Efectul țesuturilor moi asupra acestui tip de malocluzie este mediat de tiparul scheletal.
Dacă dimensiunea facială inferioară este redusă, linia buzei inferioare va fi mai ridicată
comparativ cu coroana incisivilor maxilari. Presiunea exercitată de buza inferioară este
unul dintre factorii ce țin de țesuturile moi ce intfuențează poziția incisivilor superiori,
aceasta palatinizându-i.

 Cazurile în care incisivii laterali maxilari au o coroană mai scurtă, aceștia pot scăpa
de sub influența buzei inferioare și pot avea o înclinație norrnală. O relație interincisivă
de clasa a 2-a poate fi rezultatul unei retrognații bimaxilare cauzată de mușchi
hipertonici ai buzelor.
Oricare ar fi natura factorului etiologic, se consideră că acest tip de malocluzii sunt stabile
după încetarea perioadei de creștere și că sunt o problemă ce ține de perioada de dezvoltare a
organismului.

Aspectu l facial este specific, cu etaju l inferior rnicșorat în cele mai mu lte din cazuri,
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

șantul labio-mentonier este accentuat, mentonul este proemi nent, buzele sunt subț iri,
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

ocluz ia labială este ferrnă. Datorit ă retroclinării incisivilor nasul poate părea proem inent,
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

dar el este în general normal. La unii pacienți mai poate apărea zârnbetul gingival.
‫ء‬ ‫ء‬

A spectul dentar este tipic. lncisivii centrali sunt înclinați spre palat și deseori incisivii
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

laterali aparent încalecă (deși aceasta este de fapt angulaț ia norrnală. Uni i pacienți mai pot
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

p rezenta tot grupul frontal palatinizat și da torită ocluziei adânci dinți i pot leza mucoasa palatină
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

sau gingia vestibulară a arca dei inferioare (Fig. 3.16)

‫ء‬ ‫ء‬

27
 Fig. 3.13. Înclinaţiile incisivilor centrali spre palat. Clasa II Angle subdiviziunea 2.

Tratamentul stabil al malocluziei de clasa a II-a necesită reducția overbite-ului mărit,

modificarea unghiului interincizal pentru a crea un stop ocluzal satisfacător. Poziția incisivilor
poate fi modificată în două feluri: înclinarea segmentului labial inferior (este mai instabilă ca
poziție) și înclinarea segmentului superior sau o combinație a acestor două metode. Pentru
pacienții aflați în perioada de creștere se pot opta pentru aparate funcționale care să stimuleze
creșterea mandibulară și să asigure expansiunea în plan transversal al maxilarului.
Daca pacientul prezintă o conformație scheletală nefavorabilă și dacă creșterea a fost
terminată se poate opta pentru camuflarea anomaliei sau pentru chirurgia ortognată. Aceasta
presupune intervenții la nivelul mandibulei, pentru a-i crește dimensiunea antero-posterioară.
Uneori pot fi necesare și intervenții la nivelul osului maxilar (dacă defectul scheletal este
mare) prin efectuarea unei fracturi Le Fort I

Trata mentul prin camuflaj im plică extracția premolarilor și prezin tă niște

‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

dezavantaje. Poate avea efecte negative asupra esteticii profilului, mărind u nghiul nazo- ‫ء‬

labial, dând impresia unui nas alungit. Pentru a evit area acestora s-a propu s crearea de
‫ء‬ ‫ء‬

spațiu prin dist alizarea molarilor superiori cu aju torul aparatelor fixe.
‫ء‬ ‫ء‬

Un studiu recent al tehnicilor de tra tament ale ortodonților din A nglia evidențiază că
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

91 % au recom andat extracții pentru un caz cu anomalie clasa II/1 cu overjet de 10 milimetri
‫ء‬

deși nu existau înghesu iri (Clark și co 1998). Dar evid ențele arată că pe termen lung cazu rile
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

tratate prin ext racții au tendința să ducă la inghesu iri aproape la fel de frecvent ca și cele în
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

care nu s-au făcut ext racții iar uneori ch iar mai des decât acest ea (Kahl-Nieke și co 1995).
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

Rațiunea acestei condu ite este probabil susținută de fapt ul că majorit atea ortodonților
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

sunt învăț ați că dimensiu nea și forma maxilarelor sunt moșt enite, în mare parte trat amentul
‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬ ‫ء‬

lor fiind inf luențat de această convi ngere.

‫ء‬ ‫ء‬

Evident că dacă dinții sunt prea mari în comparație cu maxilarele unii vor trebui
extrași. Mulți ortodonți consideră că înghesuirea apare din cauza combinației genetice dintre
oameni cu dinți și maxilare disproporționate, însă această afirmație este contrară evidențelor
aduse, cum este aceea că dimensiunea dinților și a maxilarelor nu se constituie în cauza
primară a inghesuirilor (Howe și co 1983).

28
 CAPITOLUL. 4.

TRATAMENTUL ANOMALIILOR DE CLASA A II-A ANGLE

Tratamentul convențional este cel mai propice aplicat în timpul dentiției permanente,
până atunci pentru protecția incisivilor centrali se pot purta gutiere în timpul practicării
sporturilor. Principiul de tratament cel mai utilizat este crearea de spațiu prin extracții dentare
ale premolarilor și apoi aplicarea unor aparate fixe.
S-a constatat totuși și că tratamentul poate exclude extracția premolarilor (dacă spațiul
o permite) cu rezultate asernănătoare la nivel facial și cu diferențe mici în gradul de înclinare
post-tratament al incisivilor.și apoi aplicarea unor aparate fixe.
Tratarea formelor grave include împiedicarea creșterii maxilare și/sau stimularea
creșterii mandibulare (purtarea de head-gear), camuflajul ortodontic (la pacienții care nu
acceptă chirurgia ortognată și cărora li s-a finalizat procesul de creștere) sau chirurgia ortognată.

Tratamentul acestui tip de anomalie trebuie să țină cont de evaluarea urrnătorilor factori:
 vârsta pacientului (dacă acesta mai este în perioada de creștere),
 gradul de gravitate al anomaliei,
 stabilitatea rezultatului final.

Tratamentul precoce presupune intervenirea în dentiția mixtă a pacientului.

Riscurile care pot apărea în aplicarea tratamentului în dentiția rnixtă:
 dacă copilul prezintă incornpetență labială, contenția după terminarea tratamentului
ortodontic trebuie rnenținută un timp îndelungat;
 dacă poziția incisivilor superiori este rnodificată înaintea erupției caninilor, aceștia pot fi
afectați prin resorbție sau le poate fi modificat axul de erupție;
 dacă reducerea overjetului a fost facută în dentiția ternporară, mai este nevoie de
tratament ulterior în timpul dentiției permanent și poate apărea riscul refuzului
pacientului.

4.1. NON EXTRACȚIA.

Depinde de vârsta pacientului, severitatea anomaliei, și de atitudinea pozitivă a pacientului

față de tratament ( Fig. 4.1 ). Dacă fac tot ceea ce Ii se cere se poate aproape garanta, un rezultat
bun însă, dacă aparatele sunt mobile, și dacă nu sunt purtate conform indicațiilor, progresul va fi
doar parțial. Din acest motiv majoritatea ortodonților preferă aparatele care nu cer o cooperare a
pacientului, cele fixate pe dinți. Dacă poziția incisivilor superiori este rnodificată, înaintea
erupției caninilor, aceștia pot fi afectați prin resorbție sau le poate fi modificat axul de erupție: -
dacă reducerea overjetului a fost facută în dentiția ternporară, mai este nevoie de tratament
ulterior în timpul dentiției permanente și poate apărea riscul refuzului pacientului.

4.2. EXTRACȚIE VERSUS NON EXTRACȚIE.

În multe cazuri alternativa extracție / non-extrație se dovedește una dificilă. Factorii ce

contribuie la luarea deciziei includ:
 gradul înghesuirilor prezente;
 efectul tratamentului asupra profilului buzelor;
 gradul de overbite;
 statusul parodontal al pacientului;
 prezența sau absența edentațiilor sau a dinților compromiși.
29
PARTEA SPECIALĂ
 CAPITOLUL 5.

TRATAMENTUL NON EXTRACȚIONAL AL ANOMALIEI DE

CLASA a –II- a ANGLE

5.1. GENERALITĂȚI.
Lucrarea de faţă s-a întocmit pe baza cunoştinţelor acumulate în timpul stagiilor efectuate în
cadrul cabinetelor stomatologice și a practicii desfăşurate în cabinetelele proprii din cadrul
facultății, precum şi din literatura de specialitate.
Mi-am ales această temă, datorită faptului că anomaliile dento-maxilare reprezintă un
domeniu al ortodonției, ca specialitate medicală de actualitate, pentru a contribui la
îmbunătățirea stării de sănătate generală a pacienților, intervenția asupra esteticii faciale, precum
și educația pentru sănătate a pacienților diagnosticați cu malocluzii de clasa a II-a Angle, prin
eliminarea factorilor declanșatori și a obiceiurilor vicioase.
Anomaliile dento-maxilare au reprezenta şi continuă să reprezinte un domeniu al ortodonţiei
ca specialitate medicală, motivat de frecvenţa acestora, de efectele asupra stării de sănătate
generală a pacientului şi asupra esteticii faciale, precum şi de implicaţiile sociale pe care le pot
avea.
Una dintre cele mai des întîlnite anomalii dento-maxilare este anomalia Clasei II/1Angle (An
Cl II / 1A).
Studiile epidemiologice au arătat că numărul copiilor afectaţi de An Cl II A constituie 20-
30%, iar conform datelor altor autori proporţia malformaţiei respective alcătuieşte 35% -50%
printre alte anomalii, ponderea deţinând-o anomalia Clasa II/1 Angle--44,9%.
Cl II/1 Angle înglobează tulburări esenţiale de creştere, de dezvoltare şi funcţionalitate a
maxilarelor, alveolelor, dinţilor şi de dinamică mandibulară, precum şi dereglări estetice. Au loc
modificări faciale pronunţate, disproporţii relevante faciale, de asemenea, tulburări dimensionale
ale maxilarelor. Tactica optimală de tratament depinde în mare măsură de planificarea corectă,
volumul, termenele şi metodele de tratament.
Tratamentul An Cl II/1 A cel mai frecvent este efectuat în două etape, ceea ce măreşte durata
lui, deseori apar recidive, mai ales atunci cînd se folosesc dispozitivele mobile funcţionale.
Unele dintre dispozitivele ortodontice influenţează mai mult parametrii morfologici, iar altele,
mai mult asupra indicilor funcţionali.
Luînd în consideraţie durata mare de tratament, de asemenea, complexitatea tratamentului
acestei anomalii, este necesar să se elaboreze aparate ortodontice care ar influenţa parametrii
arcadelor dentare ale maxilarelor, precum şi statutul funcţional şi estetic, în acelaşi timp.
Actualmente se disting 4 variante de tratament al An Cl II/1 A, în funcţie de gravitatea
acesteia (Merrifield L.L.,1994.)
• Tratament fără extracţii dentare, atunci cînd incongruienţa inferioară nu
depăşeşte 0-3mm, fără necesitatea unei corecţii cefalometrice, iar decalajul sagital la
nivelul molarilor nu depăşeşte 1-2 mm; în această situaţie se realizează distalizarea arcadei
superioare cu sau fără extracţia molarilor M3 superiori.
• Tratamentul se realizează cu extracţia de 14, 24, 35, 45 cînd incongruienţa inferioară
nu depăşeşte 2-3 mm şi nu este necesară corecţia cefalometrică, iar deficitul în zona medie nu
depăşeşte 3-4 mm şi raportul distal al dinţilor nu e mai mare de 4 mm.
• Situaţia este similară cu cea anterioară, dar raportul distal al dinţilor este de un
cuspid, în această situaţie se pot extrage numai premolarii 1 superiori şi, eventual, inferiori.
• Cînd incongruența anterioară depăşeşte 3-4 mm şi sunt prezente fenomenele
compensatorii ale Clasei II, prodenţia anterioară şi curba Spee prezintă soluţia terapeutică,
presupune extracţia premolarilor superiori şi inferiori urmate de distalizarea arcadei
superioare.

30
 Ştiinţa actuală a ortodonţiei este mereu în căutarea noilor terapii a An Cl II/1 A, fără
extracţii dentare, prin perfecţionarea sau elaborarea dispozitivelor cu care medicii ortodonţi
ar avea posibilitatea să obţină spaţiul necesar în plan transversal şi sagital. În consecinţă, au
fost elaborate mai multe aparate pentru distalizarea molarilor.
Toţi autorii au urmărit un scop comun:- cel de a propune aparate noi pentru a efectua
distalizarea dinţilor cu care să se facă mişcarea controlată a dinţilor cu efecte favorabile şi cu
minimum de mişcări nedorite.
Un distalizator ideal ar trebui să ocupe cît mai puţin spaţiu şi, totodată, să nu deregleze
funcţiile biologice, adică se va efectua distalizarea corporată fără, sau cu un minimum de
tulburări ale ţesuturilor moi.
Acţiunile terapeutice care vor antrena corectarea tulburărilor An Cl II/1 A vor viza
modificări la nivel scheletal, precum şi la nivel dento-alveolar şi ocluzal.
Mijloacele terapeutice ar trebui să se bazeze ulterior pe forţele fiziologice (musculare)
orientate prin intermediul unor aparate, pe utilizarea funcţiilor mecanice
Tratarea formelor grave include împiedicarea creșterii maxilare și/sau stimularea
creșterii mandibulare (purtarea de head-gear), camuflajul ortodontic (la pacienții care nu acceptă
chirurgia ortognată și cărora li s-a finalizat procesul de creștere) sau chirurgia ortodontă.
Tratamentul dezechilibrelor dento-alveolare sagitale şi verticale trebuie efectuat în
dentiţia mixtă. Aceasta simplifică mult, dacă este necesar schema de tratament în adolescenţă.
În malocluziile clasa a II-a Angle, în general tratamentul vizează, alături de alte
elemente, redirecţionarea creşterii maxilarului şi stimularea creşterii mandibulei.
Rezultatele tratamentului se corelează cu vârsta pacientului, etiologia şi gravitatea
anomaliei, de asemenea cu potenţialul de creştere a pacientului, cu gradul de cooperare,
biomecanica aplicată, abilitatea medicului de a practica o tehnică corectă şi de a respecta cu
stricteţe perioada de contenţie.
Referitor la tratamentul clasei a II-a Angle, subdiviziunea clasa II/1 şi clasa II/2 se au în
vedere principiile, metodele şi mijloacele, tratamentul profilactic şi cel precoce apelându-se, în
acest sens, la mioterapie, tratamentul în dentiţia mixtă la aparate activ mobilizabile care au în
vedere stimularea creşterii maxilarului, distalizarea. Se fac referiri la planul vertical şi
poziţionarea anterioară a mandibulei.

Etapele tratamentului malocluziei clasa a II-a Angle, subdiviziunea II/2 presupun:

 tratamentul conservator non-extracţional,
 corectarea axei incisivilor maxilari,
 corectarea distalizării funcţionale a mandibulei, produsă sub constricţia incisivilor
maxilarului superior;
 corectarea supra-acoperirii frontale;
 corectarea curbei Spee.

Pentru ca un tratament ortodontic să fie eficace, ideal este ca pacientul cu clasa a II-a
Angle să fie diagnosticat precoce, pentru a putea folosi potenţialul de creştere în timpul
tratamentului în vederea obţinerii unui rezultat bun.

 Tratamentul dezechilibrelor dento-alveolare sagitale şi verticale trebuie efectuat în

dentiţia mixtă. Aceasta simplifică mult, dacă este necesar schema de tratament în
adolescenţă;
În malocluziile clasa a II-a Angle tratamentul vizează, în general alături de alte elemente,
redirecţionarea creşterii maxilarului şi stimularea creşterii mandibulei;
 Pentru ca tratamentul să fie cel propus, rezultatele finale ale tratamentului se
corelează cu vârsta pacientului, etiologia şi gravitatea anomaliei, de asemenea cu
potenţialul de creştere a pacientului, cu gradul de cooperare, biomecanica aplicată,

31
 abilitatea medicului de a practica o tehnică corectă şi de a respecta cu stricteţe perioada
de contenţie.
Ca tehnici folosite în OTD pentru tratarea malocluziilor de clasa a II-a Angle, subdiviziunea
clasa II/1 şi subdiviziunea II/2 sunt:
1. Dispozitivele ortopedice funcţionale maxilare:
- aparatul Herbst;
- aparatul Jasper Jumper;
- aparate extraorale de tip headgear;
- utilizarea disjuncţiei în tratamentul clasei a II-a (ortopedia maxilară).

2. Tehnica Begg:
-Dispozitive orodontice fixe, tratamentul bazându-se pe principiul forţelor diferenţiale.

3. Tehnica Tweed Merrifield

4. Tehnica Straight wire cu cele 4 faze:

- Faza de aliniere şi nivelare,
- Faza de deplasare,
- Faza închiderii spaţiilor,
- Faza de finisare.

5.2. SCOPUL LUCRĂRII.

Studiul de faţă a fost făcut în scopul de a evidenția factorii primordiali care duc la
apariția acestei malocluzii, anomalia Clasa a II a Angle, prin evaluarea condițiilor de trai, de
viață și a facorilor genetici, precum și abordarea comparată a strategiilor de diagnostic şi
tratament a malocluziei clasa a II-a Angle, în perioada dentiţiei mixte şi a dentaţiei permanente.
Studiul și discuțiile purtate cu pacienții diagnosticați cu Anomalii de Clasa a II-a Angle,
au avut ca scop primordial:
 Creşterea calităţii vieţii;
 Îmbunătățirea esteticii faciale;
 Educația pacientului pentru controlul stomatologic timpuriu,
 Evitarea factorilor care duc la apariția acestei malocluzii.

5.3. OBIECTIVE.

Pentru depistarea factorilor declanșatori ai anomaliei de Clasa a II-a Angle s-a efectuat
un studiu statistic retrospectiv, pe un lot de 69 pacienţi diagnosticați cu malocluzii de Clasa II a
Angle subdiviziunea 1/ subdiviziunea 2, pacienți care au solicitat consult stomatologic în anul
2017, în cadrul cabinetului stomatologic unde am efectuat stagiul.
S-au avut în vedere următoarele aspecte:
 Depistarea malocluziei de Clasa a II-a Angle în stadii timpurii,
 Diagnosticarea precisă a tipului de anomalie dento-maxilară, Malocluzie An Cl II/1 A/
An Cl II/2 A , în comparaţie cu alte clase de anomalii An Cl I A, An Cl III A;
 Îmbunătățirea aspectului estetic facial;
 Evitarea efectelor adverse, ale obiceiurilor vicioase.
 Reducerea distalizării, lărgirea maxilarului prin metode specifice de specialitate
ortognată.
 Eficienţa tratamentului Non-Extracțional aplicat.

32
5.4. MATERIAL ŞI METODĂ.

În analiza datelor s-au urmărit următorii parametri:

- mediul de provenienţă (rural, urban) ;
- clasificarea pe sexe;
- clasificarea pacienţilor pe categorii de vârstă;
- repartiţia Malocluziilor de Clasa II a Angle subdiviziunea 1/ subdiviziunea 2 în lotul de
pacienţi studiat;
- clasificarea cazurilor în funcţie de evoluţie ;
- clasificarea cazurilor în funcţie de interes pentru boală.

5.5. STUDIUL STATISTIC.

Tabelul 5.1. Clasificarea cazurilor după mediul de provenienţă.

Total cazuri 69 100%

Mediul urban 46 67%

Mediul rural 23 33%

70 69

60
50 46
40
30
23
20
10
100% 67% 33%
0

Total cazuri Mediul urban Mediul rural

Figura 5.1. Clasificarea cazurilor după mediul de provenienţă.

Din totalul de 69 de cazuri diagnosticate cu An Cl II/1 A/ An Cl II/2 A pe parcursul

anului 2017, 23 provin din mediul rural, iar 46 din mediul urban, însemnând că din totalul de
100% pacienți tratați, 67% provin din mediul urban și 33% din mediul rural, ceea ce arată că
ponderea cea mai mare este în mediul urban.

33
Tabelul 5.2. Clasificarea cazurilor după sexe.

Total cazuri 69 100%

Sex feminin 37 54%

Sex masculin 32 46%

70 69

60
50
40 37
32
30
20
10
100% 54% 46%
0

Total cazuri Sex feminin Sex masculin

Figura 5.2. Clasificarea cazurilor după sexe.

În funcție de sex, din totalul de 69 de pacienţi diagnosticați cu An Cl II/1 A/ An Cl II/2

A, s-a constatat că 37 au fost de sex feminin şi 32 de sex masculin, ceea ce înseamnă că din
întregul lot de pacienţi care reprezintă 100%, 54% reprezintă sexul feminin, iar 46% sexul
masculin. Acest lucru demonstrează că fetele sunt cele mai predispuse la apariția acestei
malocluzii.

34
Tabelul 5.3. Clasificarea cazurilor după vârstă.

Total cazuri 69 100%

Vârsta între 7-12 ani 20 28,98%
Vârsta între ani 13-18 40 57,97%
Vârsta între ani 19-24 9 13,05%

40
40

30
20
20
9
10
57,97%
28,98% 13,05%
0

Vârsta între 7-12 ani Vârsta între ani 13-18

Vârsta între ani 19-24

Figura 5.3. Clasificarea cazurilor dupa vârstă.

Din totalul de 69 de cazuri tratate, adică 100%, 20 pacienți au vârste cuprinse între 6-12
de ani, reprezentând 28,98% din total, 40 din cazuri au vârste cuprinse între 13-18 de ani,
reprezentând un procent de 57,97%, iar 9 pacienți au vârsta cuprinsă între 19-24 de ani,
reprezentând 13,05% din totalul de cazuri diagnosticate cu anomalie de Clasa a II-a Angle, An
Cl II/1 A/ An Cl II/2 A. Acest lucru evidențiază faptul că ponderea cea mai mare o reprezintă
pacienții din grupa a I a și a II a, la cei din grupa 19-24 ani, apărând recidive.

35
Tabelul 5.4. Clasificarea apariției anomaliei de Clasa a II-a Angle în funcție de factorii
declanșatori.

Total cazuri 69 100%

Factorul genetic 40 57,97%

Factorii de mediu 20 28,98%

Obiceiuri vicioase 9 13,05%

40
40

30

20
20

9
10
57,97%
28,98%
13,05%
0

Factorul genetic Factorii de mediu Obiceiuri vicioase

Figura 5.4. Clasificarea apariției anomaliei Clasa a II-a Angle în funcție de factorii
declanșatori.

Dacă factorul genetic prezintă influenţă majoră de 57,97% asupra tiparului scheletal, aşa
cum au demonstrat-o lucrările de specialitae ale ortodoților şi datele acestui studiu, factorii de
mediu acţionează predominant, după cum reiese și din Fig. 5.4, în proporție de 28,98%, asupra
proceselor dento-alveolare, pe ultimul loc situându-se obiceiurile vicioase cu un procent de
13,05%, reprezentând un număr de 20 de pacienți, din lotul studiat cu malocluzii de clasa II-a
Angle, An Cl II/1 A/ An Cl II/2 A.

36
Tabelul 5.5. Clasificarea cazurilor în funcţie de evoluţie.
Total cazuri 69 100%

Evoluţie favorabilă 65 94%

Evoluţie cu complicaţii 4 6%

Evoluţie spre exitus 0 0%

80

69 60
65
40

4 0 20
100% 94% 6% 0%
0
Evoluţie cu

Evoluţie spre
Total cazuri

favorabilă

complicaţii
Evoluţie

exitus

Figura 5.5. Clasificarea cazurilor în funcţie de evoluţie.

Din totalul de 69 de cazuri cu malocluzii de clasa aII-a Angle, An Cl II/1 A/ An Cl II/2

A, 65 de cazuri au avut o evoluţie favorabilă, 4 pacienţi au suferit diverse complicaţii, iar cazuri
de evoluţie spre exitus, nu au fost înregistrate. Din lotul de 100% intrat în studiu, s-a constat că
94% au avut o evoluție favorabilă, 6% având o evoluție cu complicații și 0%, spre exitus, ceea
ce demonstrează că pacienții au fost educați și tratați corespunzător.

37
Tabelul 5.6. Clasificarea cazurilor în funcţie de interes faţă de boală.
Total cazuri 69 100%

Interes crescut 67 97%

Interes parţial 2 3%

Fără interes 0 0%

67
70 69

60
50
40
30 0
2 0% Fără interes
20
3% Interes parţial
10 97%
Interes crescut
0
100%
Total cazuri

Figura 5.6. Clasificarea cazurilor în funcţie de interes faţă de boală

Din totalul de 69 de cazuri cu malocluzii An Cl II/1 A/ An Cl II/2 A, 67 de cazuri au avut

interes crescut faţă de boală, 2 pacienţi au prezentat un interes parţial, iar cazuri fără interes faţă
de boală, nu au fost semnalate. Astfel din totalul de 100%, 97% dintre subiecți au manifestat un
interes crescut față de boală, iar 3%, au manifestat interes parțial, datorită unor vicii și nivelului
precar, de trai.

38
5.6. REZULTATE ŞI CONCLUZIILE STUDIULUI.

Rezultatele obţinute în urma calculelor efectuate asupra datelor în funcţie de genul

pacienţilor cu malocluzii An Cl II/1 A/ An Cl II/2 A, relevă faptul că un număr mai mare de
persoane de sex feminin au fost diagnosticate și tratate corespunzător de malocluzii de clasa a II-
a Angle, în perioada analizată.
Procentul persoanelor de sex masculin trataţi cu malocluzii An Cl II/1 A/ An Cl II/2 A a
fost de 46%, iar cel al persoanelor de sex feminin de 54%. Rezultatele sunt concordante cu cele
existente pe plan mondial indicând prevalenţa mai mare a apariției anomaliei Clasa a II-a Angle,
în rândul celor de sex feminin.
Din totalul de 69 de cazuri cu An Cl II/1 A/ An Cl II/2 A, care au solicitat consult
ortodontic de specialitate, pe parcursul anului 2017, 23 provin din mediul rural, iar 46 din
mediul urban, însemnând că din totalul de 100% pacienți tratați, 67% provin din mediul urban și
33% din mediul rural, ceea ce arată că ponderea cea mai mare este în mediul urban, cauza fiind
factorii socio-economici, nutriționali, diete iraționale, obiceiuri vicioase neînlăturate la timp.
În ceea ce priveşte vârsta pacienţilor aflați în tratament cu diagnostic de malocluzii An Cl
II/1 A/ An Cl II/1 A, se constată că grupa de vârstă 13-18 ani sunt într-un procent mare, adică
57,98% din cazuri. Acest rezultat indică faptul că anomalia de clasa a II-a este mai evidențiată și
mai bine de tratat după dentiția permanentă, rar apărând recidive.
În urma studiului efecuat pe lotul de 69 de pacienți diagnosticați cu malocluzie clasa a II-
a Angle, An Cl II/1 A/ An Cl II/2 A, se observă că factorul genetic este primordial în apariția
acestor anomalii, dar nu trebuie neglijați nici ceilalți factori care influențează și accentuează într-
un mod real malocluziile de Clasa a II-a Angle, cum ar fi: alimentația în perioada de pubertate,
carențele de vitamine și minerale, diete iraționale, masticația, fonația, deglutiția, postura și nu în
ultimul rând, obiceiurile vicioase, care neînlăturate la timp și neimplicarea familiei pentru
corectare, pot duce la modificări grave ale maxilarului și mandibulei.
Evoluţia pacienţilor cu An Cl II/1 A/ An Cl II/2 A este favorabilă 94%, doar 6% cu
complicații, datorită faptului că acești pacienți nu se prezintă la termenele stabilite din anumite
motive socio-economice sau continuarea unor practici vicioase, continuând tratamentul după
vârsta de 19 ani, când aspectul estetic, integrarea socială și obținerea unui job mai bun sunt
esențiale. Anomalia An Cl II/1 A/An Cl II/2 A înglobează tulburări majore de creştere, de
dezvoltare şi funcţionalitate a maxilarelor, alveolelor, dinţilor şi de dinamică mandibulară,
precum şi dereglări estetice. Astfel, au loc modificări faciale pronunţate, disproporţii relevante
faciale, de asemenea, tulburări dimensionale ale maxilarelor.
Procedura optimă de tratament depinde în mare măsură de planificarea corectă, volumul,
termenele şi metodele de tratament.

39
5.7. CAZURI.

CAZ CLINIC NR 1.
Pacienta A. în vîrstă de 14 ani, sex femenin, s-a prezentat cu acuze estetice şi funcţionale.

Diagnosticul :Anomalia dento-maxilară clasa II / 1 Angle, acoperire adîncă, gradul I.

Examenul facial: relevă o faţă simetrică, etajul inferior uşor mărit, șanțul nazo-labial şters.

Examenul funcţional: a fost depistată respiraţiea orală, dereglări masticatorii, deglutiţia

infantilă.

Examenul endobucal: deschiderea cavităţii bucale liberă, fără dureri, relevă o dentiţie
permanentă, raportul ocluzal în plan sagital e de clasa II / 1 Angle, în plan vertical avem o
ocluzie adîncă, gradul I, curba Spee – 0,2-0,3 mm.

Examenul de model: forma arcadelor dentare – V, la arcada superioară avem o înghesuire în

zona frontală, vestibularizarea caninilor superiori, distorversiunea dintelui 1.1, la arcada
inferioară avem o înghesuire uşoară în zona frontal

Examenul radiologic:
Ortopantomograma: observăm prezenţa tuturor mugurilor şi dinţilor permanenţi, poziţia
incorectă a rădăcinilor, rădăcinile dintelui 26 sunt obturate, obturaţii pe dinţii 36, 46.

Analiza cefalometrică:

FMAº- pretratament - 32,0º; posttratament - 28.5 º; devierea - 3,5 º

SNAº- pretratament - 79 º; posttratament -78 º; devierea - -1 º

SNBº- pretratament - 75 º; posttratament -75,5 º; devierea - 0,5º

ANBº- pretratament - 4,0 º; posttratament -3,0 º; devierea - -1,0 º

AoBo (mm)- pretratament- 9,0 ; posttratament -1,5; devierea - -7,5

Zº- pretratament – 70,0; posttratament -69,5; devierea - -0,5

 Pacienta a fost tratată cu aparat ortodontic.

 În urma tratamentului am obţinut restabilirea ocluziei ortognate, normalizare a
disproporţiei dento-alveolare şi păstrarea unui estetic facial.
 Durata tratamentului a fost de 55 de săptămîni.

40
 Foto 5.1. Aspect facial pretratament, caz clinic nr. 1

a.) vedere din faţă

b.) vedere din profil dreapta c.) vedere din profil stînga

41
.

Foto 5.2. Modele de diagnostic pretratament, caz clinic nr. 1

42
Foto 5.3. Ortopantomograma pretratament, caz clinic nr. 1

Foto 5.4. Teleradiograma pretratament, caz clinic nr. 1

43
Foto 5.5. Aspect facial posttratament,caz clinic nr. 1

44
Foto 5.6. Model posttratament ,caz clinic nr. 1

45
Foto 5.7. Ortopantomograma posttratament,caz clinic nr. 1

Foto 5.8. Teleradiograma posttratament,caz clinic nr. 1

46
 CAZ CLINIC NR. 2.

Pacienta E. în vîrstă de 15 ani, sex femenin, s-a prezentat cu acuze estetice şi funcţionale.

Diagnosticul: anomalia dento-maxilară clasa II / 1 Angle, acoperire adîncă gradul II,

vestibulopoziţia 13, 23.

Examenul facial: faţa simetrică, etajul inferior puţin mărit, șanțul nazo labial - şters.

Examenul funcţional: dereglări de masticaţie, respiraţie şi glutiţie.

Examenul endobucal: deschiderea cavităţii bucale, liberă, fără dureri, dentiţie permanentă,
raportul ocluzal clasa II / 1 Angle, prezenţa treptei sagitale - 0,3 mm, devierea liniei
interincisivale cu -1,0 mm, forma arcadei inferioare - V, superioare - U, la nivelul arcadei
inferioare s-a depistat înghesuirea în zona frontală şi laterală, curba Spee - 0,3 - 0,4 mm . La
maxilarul superior s-a constatat vestibulopoziţia caninilor. În regiunea dinţilor frontali superiori
este observat o înghesuire dentară şi o gingivită hipertrofică.

Examenul de model: forma arcadei dentare superioare – U, inferioare –V, la arcada inferioară
s-a constatat o înghesuire uşoară în zona laterală şi frontală, la nivelul arcadei superioare
vestibulopoziţia caninilor (13, 23).

Examenul radiologic
La ortopantomogramă observăm prezenţa dentiţiei permanente şi a mugurilor dinţilor 18, 28, 38,
48.

Analiza cefalometrică

FMAº- pretratament - 35,0º; posttratament – 34,5 º; devierea - -0,5 º

SNAº- pretratament - 76 º; posttratament -76,0 º; devierea – 0 º
SNBº- pretratament - 71,0 º; posttratament -68,5 º; devierea - -2,5º
ANBº- pretratament - 5,0 º; posttratament -7,5 º; devierea - +2,5 º
AoBo (mm)- pretratament - 4,0; posttratament -8,0; devierea - +4,0
Zº- pretratament – 58,0; posttratament -69,0; devierea - +11,0

 Pacienta a fost tratată cu aparat ortodontic.

 Au fost restabilite relaţiile ocluzale în plan sagital, în plan vertical s-a obţinut o acoperire
de 1/3.
 Durata tratamentului a fost de 59 de săptămîni.

47
 Foto 5.9. Aspect facial pretratament, caz clinic nr. 2

a.) vedere din profil faţă

b.) vedere din profil dreapta c.) vedere din profil stînga

48
Foto 5.10. Modele pretratament ,caz clinic nr. 2

49
Foto 5.11. Ortopantamograma pretratament ,caz clinic nr. 2.

Foto 5.12. Teleradiograma pretratament ,caz clinic nr. 2

50
Foto 5.13. Aspect facial, posttratament ,caz clinic nr. 2

51
 CAZ CLINIC NR. 3.

Pacienta D., în vîrstă de 17 ani, sex femenin, s-a prezentat cu acuze estetice şi funcţionale.

Diagnosticul: anomalia dento-maxilară clasa II /2Angle, acoperire adîncă, gradul II.

Examenul facial: relevă o faţă simetrică, etajul inferior micşorat, plica nazo-lavială ştearsă.

Examenul funcţional: dereglări masticatorii şi de dicţie.

Examenul endobucal: deschiderea cavităţii bucale limitată, fără dureri, denţiţie permanentă,
raportul ocluzal clasa II/ 1 Angle, prezenţa treptei sagitale – 0,6 mm, devierea liniei
interincizivale, forma arcadei inferioare U, superioare – U, la nivelul arcadelor dentare în zona
anterioară este constatată o înghesuire, curba Spee – 0,4 mm, la nivelul ţesuturilor moi prezenţa
frenurilor scurte ale buzei inferioare şi limbei.

Examenul radiologic:
La ortopantomogramă s-a observat prezenţa mugurilor şi a tuturor dinţilor permanenţi, poziţia
incorectă a rădăcinilor.

Analiza cefalometrică

FMAº- pretratament - 20,0º; posttratament - 18.5 º; devierea - -1,5 º

SNAº- pretratament - 81.5 º;
SNBº- pretratament - 76,5 º;
ANBº- pretratament - 5,5 º;
AoBo (mm)- pretratament- 4,5
Zº- pretratament – 74,0;
posttratament -82 º; devierea – 0,5 º
posttratament -76,0 º; devierea - -0,5º
posttratament -5,5 º; devierea - -1,0 º
; posttratament -5,5; devierea - -0,5
posttratament -67,5; devierea - -6,5

 Pacienta a fost tratată cu aparat ortodontic.

 Au fost restabilite relaţiile ocluzale în plan sagital.
 Durata tratamentului a fost de 73 săptămîni.

52
 Foto 5.14 Aspect facial pretratament,caz clinic nr.3

a) vedere din profil dreapta b) vedere din profil stînga

53
Foto 5.15. Aspect endobucal pretratament,caz clinic nr.3

54
Foto 5.16. Ortopantamograma pretratament ,caz clinic nr. 3

Foto 5.17.Teleradiograma pretratament ,caz clinic nr.3

55
Foto 5.18. Ortopantamograma posttratament,caz clinic nr.3

Foto 5.19. Teleradiograma posttratament ,caz clinic nr.3

56
 CONCLUZII

Motivația, cea mai frecventă pentru solicitarea tratamentului ortodontic în malocluzia

clasa a II-a este cel de ordin estetic, în schimb extracția dinților este un motiv întemeiat al
pacienților să nu înceapă un tratatment ortodontic.
 În ortodonție se fac extracții dentare pentru a realiza spațiu, pentru a corecta diferența
dimensională dintre dinții arcadei inferioare și dinții arcadei superioare sau pentru a
scădea dimensiunea verticală a feței.

 Tratamentului ortodontic non extracțional nu este doar de îndreptarea dinților, ci și de

a realiza zâmbetul mai frumos, precum și obșinerea unor rezultate care duc la
menținerea tuturor dinților pe arcadă.

 Există și cazuri când extracția dentară este ineluctabilă, atunci nu avem altă
posibilitate în efectuarea tratamentului orthodontic, non extracțional, acestea fiind
cazuri cu inocluzie verticală și ocluzie deschisă frontală, care duc la alungirea feței, și
în cazul în care, pacientul are incompetență labială și face efortul muscular pentru a
închide gura.

 Există multe posibilități de a trata înghesuirile dentare, care nu duc la extracții

dentare. La pacienţii cu anomalii Clasa II Angle, în urma analizei spaţiului total, a
fost depistat cel mai mare deficit de spaţiu la arcada dento-alveolară în zona
posterioară.

Motivele cele mai frecvente ale tratamentului non extracțional sunt:

1. Cea mai frecventă formă clinică a clasei a II-a este cea prin retrognatism
mandibular.

2. Tratamentele extractive scurtează maxilarele, profilul facial devine concav și

maxilarul devine retrudat.

3. Contactele dento-dentare dintre arcade, sunt ideale.

4. Nu se sacrifică dinții sănătoși.

5. Este mai bun pentru articulația temporo-mandibulară.

Când se realizează expansiunea maxilarelor, nu se face doar extinderea lor, ci ele doar
ajung la dimensiunea normală și necesară dinților, dacă aceștia ar fi avut o creștere normală.
Este dezideratul tratamentului ortodontic, de a realiza o funcționalitate normală a
arcadelor, și nu neaparat alinierea dinților.

Ca viitor medic ortodont, optez pentru tratamentul non extracțional, pentru a nu

sacrifica dinții sănătoși ci pentru a reface esteticul zâmebetului, pentru că, așa cum spunea
George Cuvier: ,,Arătați-mi dinții voștri și eu vă voi spune cine sunteți”, zâmbetul și dinții
sunt ,,cartea de vizită” a omului.

57
 BIBLIOGRAFIE
1. ADES A.G., JOONDEPH D. R., LITTLE R.M., et. al, A long-term study of the
relationship of third molars to changes in the mandibular dental arch. Am. J. Orthod.,
1990, v. 97, p. 323-335.
2. ALEXANDER R.G., ŞINCLAIR P.S., GOATES L.J. Differential diagnosis and treatment
planning the adult non surgical ortodontic patient. Am. J. Orthod., 191, v.89, Nr. 2, p.-95-
102.
3. ANSE TUBA ALTUG-ATAC, DILEC ERDEM, Effect of three dimensional biometric
maxillary arches and cervical headgear on dentofacial structure. Eur. J. Orthod., 2007, v.
29, p.52-59.
4. ANSE TUBA ALTUG- ATAC, DILEC ERDEM, ZÜLEYHA MIRZEN ARAT: Three
dimensional biometric maxillary distalization arches compared with a modified Begg
intraoral distalization system. Eur. J. Orthod., 2008, v. 30, p. 73-79.
5. ANGLE E. H. Class II/1 cases: a rentgenocephalometric study. Eur. J. Orthod., 1990, v.
12, p. 74-84
6. BASS N.M. Orthopedic coordination of dentofacial development in skeletal Class II
malocclusion in conjunction with edgewise therapy: parti I. Am. J. Orthod., 1983, v. 84,
N 5, p. 361-383
7. BAUMRIND S, FRANZ R. The reliability of head film measurements Conventional
angular and linear measures. Am. J. Orthod., 1971, v.60, N 5, p. 505-517.
8. BINDER R.C. The geometry of cephalometrics. J. Clin. Orthod., 1979 N 3, p. 258-263.
9. BISHARA S.E., ANDREASEN G., Third molars: a review. Am. J. Orthod., 1983, v.83,
p.131-137.
10. BJÖRK A., IENSEN E., PALLING N. MANDIBULAR growth and third molar
impaction.1966.
11. BJÖRK A.,SKIELLER V. Facial development and tooth eruption. An implant study at the
age of puberty. Am. J. . Orthod., 1972, v. 62, p. 339-383.
12. BURSTONE C., J. Lip posture and its significance in treatment planing. Am. J. Orthod.,
1967, v. 53, p. 262
13. BOBOC L. Tratamentul anomaliilor dento-maxilare prin tehnică. EDGWISE. Editura
medicală. Bucureşti, 1997, 288 p.
14. BOBOC GH. Aparatul dento-maxilar, formare şi dezvoltare. Editura medicală, Bucureşti,
1996, 461 p.
15. BONNEFONT R., GUYAMARD F. A propos de periodes d-acceleration de la croissance
faciale. Rev. Orthop., Dento-facial, 1985, v. 19, N. 4, p. 465-478.
16. BOLLA E., MURATORE F., CARANO A., BOWMAN S.S. Evaluation of maxillary
molar distalization with the distal jet: a comparison with other contemporary methods.
Angle Orthod., 2002, v. 72, p. 481-494.
17. BOLLA E., FILIPP M., ALATO CARANU, S.JAIY BOWMAN. Evaluation of maxillary
molar distalization with the distal jet: A comparison with other contemporary methods.
Angle Orthod; 2002, v.72, №5, p.481-484
18. BONDEMARK L., KUROL J. Distalization of maxillary first and second molars
simultaneansly with repelling magnets. Eur. J. Orthod., 1992, v. 14, p. 264-272.
19. BRENCHLEY M. L., ARDAUN D. G. F. Investigations into changes in some mandibular
arches in the postdecidous dentition. Trans Br., Soc., Study Orthod., 1968, p. 50-80.
20. BRICKMAN C. D., SINHA P. K., NANDA R. S. Evaluation of Jones jig appliance for
distal molar movement. Am. J. Orthod ., and Dentofacial, Orthopedics 2000, v. 118, p.
529- 534.

58
21. BUSSICK T.J. MC NAMARA J. A. Dentoalveolar and skeletal changes associated with
the pendulum appliance. Am. J. Orthod ., and Dentofacial, Orthopedics, 2000, v. 117, p.
333-343.
22. COCÎRLĂ E. Aparate ortodontice fixe (tehnici moderne). Ed. Medicală Cluj-Napoca,
2002, 295 p.
23. CHATEANU M. Ortopedie Dento-Facială. Fd. Julian Prelat, Paris, 1994, 364 p.
24. COHEN A. M. Skeletal changes during the treatment of Clasa II /1 malocclusions. Brit. J.
Orthod, 1983, v. 10, N 3, p. 147-153.
25. COHEN A. M. A study of Class II division I malocclusions treated by the Andreson
appliance. Brit. J. Orthod., 1998, v. 12, N 3, p. 159-165.
26. DAVIS E. C., A comparison of two maxillary molar distalization appliances (unpublished
master‘s thesis). St. Louis, Mo: Departament of Orthodontics, Saint Louis University,
2001.
27. DAVID J., POSWILLO D., SIMSON D. The craniosynosthoses, Berlin, 1982, 331 p.

28. DAWSON P. E. Evaluation, diagnosis, and treatment of occlusal problems 2-nd Edition,
St. Louis: C.V. Mosby Company 1988, 680 p.
29. DLERKES D.D. An investigation of the mandibular third molars in orthodontic cases.
Angle Orthod., 1975, v. 45, p. 207-212.
30. DOROBĂŢ V., STANCIU D. Ortodonţie dento-facială. Editura Medicală , Bucureşti,
2003, 501 p.
31. HANDAN ALTUG, A.OSMAN BENGI, EROL ACN, SENIZ KARACAY. Dentofacial
effects of asymmetric headgear and cervical headgear with removable on unilateral molar
distalization . Angle Orthod., 2004, v.75, №4, p.584-592.
32. HAYDAR S., ÜNER O. Comparison of Jones jig molar distalization with extraoral
traction. Am.J.Orthod. and Dentofacial Orthopedics, 2000, v.117, p.49-53.
33. LOCATELLI R., BEDNAR J., DIETZ V.S., GIANELLJ A. A. Molar distalization with
superelastic Niti wire. J. of clinical Orthod,1992, v. 26, p. 277-279.
34. LOW A., TAYLOR L. Muscle activity during function and its correlation with
craniofacial morphology in a sample of subjects with Class II Division I malocclusion.
Am. J. Orthod, 1989, v.10, N 3, p.204-211.
35. MAMANDRAS A. H., Linear Changes of the maxillary and mandibular lips. Am. J.
Orthod., 1988, v. 94. p. 405 -411.
36. MAMANDRAS A. H., LENIZKY R. J. I., Facial changes in children treated with the
Activator appliance: A lateral cephalometric study. J. Canad. Dent. Ass., 1989, v. 55, p.
727-730.
37. SAMPSON W., RICHARDS L., LEIGHTON B. Third molar eruption patterns and
mandibular dental arch crowding. Aust. Orthod., 1983, v.

59