16. Analiza cefalometrică. Punctele cutanate și scheletale.

Cefalometria este una din primele metode utilizate in ortodontie si ar putea fi definita
drept “efectuarea de masuratori ale extremitatii cefalice”.
Din cefalometrie s-a dezvoltat odata cu progresele in domeniul radiologiei , o alta
metoda –metoda radiologica – pentru a analiza relatiile craniofaciale.
Anazila cefalometrica a teleradiografiei inseamna evaluarea rapoartelor dintre aceste
puncte si reperele cefalometrice , localizate anterior pe teleradiografie.
Conditia pentru o analiza de succes a teleradiografiei este o radiografie calitativa buna
si localizarea exacta a punctelor cefalometrice pe teleradiografie.
Punctele scheletate:
Punctele principale:
-nasion N: punctul cel mai ant pe sutura naso frontala in plan mediosagital, corespunde
rad nasului
-sellae S: centrul geometric al conturului seii turcesti
-basion Ba: punctul cel mai inf al marg inf a foramenului magnum
-porion P: punctul cel mai sup al conductului auditiv ext
-orbitale O: punctul cel mai inf de pe conturul marg inf a orbitei.
-spina nasalis ant Nsa: virful spinei naz ant -spina nazala post Nsp: virful spinei nazale
post.
-prostion Pr: punctul cel mai ant al procesului alv maxilar.
-A: punctul cel mai infundat de pe procesul alv maxilar.
-Id: punctul cel mai ant al procesului alv mand
-pogonion Po: punctul cel mai ant al simfizei mentoniere
-B: punctul cel mai infundat de pe procesul alv mand
-Pm: punct situat pe partea ant a simfizei mentoniere intre punctele B si Po la trecerea
partii concave in convexe.
-Me: punctul cel mai inf a simfzei mentoniere
-Go: punctul cel mai inf al ram mand.
*Planurile: -cranial de la sella la nasio - de la Frankfurd: porion orbitale -palatinal:
spina naz ant si spina naz post -ocluzal: ocluzia primilor molarisi spatiu intre incisivi
centrali -plan mandibular: menton gonion.
*Tehnica efectuarii: se marcheaza cu contrast de la frunte pina la barbie, planul
Frankfurd trebuie sa fie paralel cu podeaua, pacientul nemiscat.
Punctele cutanate:
GLABELLA (G) – Cel mai anterior punct al frunții în plan medio-sagital, la nivelul
marginii superioare a orbitei.
NASION (n) – Cel mai posterior punct al bazei nasului – Punct cutanat, unilateral.
PRONASALE (Pn) – Cel mai anterior punct al nasului – Punct cutanat, unilatera.
SUBNASALE (Sn) – Corespunde joncțiunii dintre filtrumului buzei superioare și
columela în plan medio-sagital – Punct cutanat, unilateral.
LABIALE SUPERIOR (Ls) – Punctul cel mai anterior al marginii buzei superioare.
LABIALE INFERIOR (Li) – Punctul cel mai anterior al marginii inferioare a buzei
inferioare.
 POGONION cutanat ( Pog ) – Cel mai anterior punct al bărbiei în plan medio-sagital.
GNATHION cutanat (Gns) – Punctul situat între cel mai anterior punct și cel mai
inferior punct al bărbiei în plan medio-sagital.

17. Metode de interpretare cefalometrică utilizate în practica ortodontică.

*Analiza dupa Steiner: descrie fata pacientilor dupa relatia max cu mand, folosind
punctul B pentru aprecierea poz mentonului. Clasifica anomaliile scheletice in functie de
valoarea unghiului ANB care e folosit ca diferenta intre unghiurile SNA si SNB.
- ocluzia cl I corespunde unghi ANB de +2 ( norma 0-4 grade);
- ocluzia cl II ungiul ANB peste 4,5;
- ocluzie cl III unghi ANB cu valoare negativa.
*Analiza dupa Ricketts: determina unghiul facial si axul facial in conformitate cu
valorile lor determinind tip dolicocefalic, meziocefalic si brahiocefalic.
*Analiza Tweed:
-unghiul FMA=25(+-3): planul mandibular cu orizontala de la Frankfurd, determina
inaltimea faciala;
-unghiul FMIA=67 (+-3): ax incisivilor inf cu orizontala de la Frankfurd, retrodentia,
prodentia;
-unghiul IMPA=88(+-3): ax incisivilor inf cu planul mand.

18. Metodele speciale de examinare a funcţiilor aparatului dento-maxilar.

Electromiografia, miotonometria, palatografia.

*Miotonometria: investigarea tonusului muscular modificat in raport schimbarile de

functie ale sis stomatognat si cele motorice ale mand. Se realizeaza cu ajutorul
tonometrului Szirma in stare de repaus si contractia musculaturii maxime.
*Electromiometria: pentru determinarea eficacitatii neuromusculare in disfunctii
ocluzale si precizam caracterul disfunctiilor musculare in anomaliile dentomax. Se
realizeaza in repaus fiziologic relativ, intercusidare max, ocluzie centrica, ocluzie cu
effort, miscarea mandibulei de test sau miscari functionale.
*Palatografia: se apreciaza contactul dintre limba si palatul dur.

19. Forța ortodontică. Definiție. Clasificarea forțelor ortodontice.

Semnificația forței optime în deplasările dentare în funcție de planul de referință.

*Forta ortodontica: forta care actioneaza asupra dintilor atit in momentul echilibrarii cit
si dezechilibrarii. Fortele care tin de dezv influenteaza pozitia dintilor si stabilirea relatiei
de ocluzie, sunt determinate de dezv max, a ATM. Fortele de vecinatate sunt generate de
raportul cu musc limbii, mus buccinator, forta mus ridicatori, de fortele ocluzale.

*Clasificarea:
 dupa ritmul de aplicare:
 - intermidente: alterarea perioadei de actiune cu cele de repaus, produse de apar mobile,
activatoare;
-discontinuu: surub in timpul activ, produse de firele rigide: edgewise.;
-continuu: de ap fixe,arcuri,tractiuni elastice, resorturi de actiun indelungata.
 Dupa intensitate: -subliminara; -medii; -supraliminare.
 Forte endoorale:
-artificiale active, mecanice;
-fiziologice: musculare, cu modif intensitatii si directiei de actiune;
-anihilate cu actiune impiedicata, fiind considerate generatoare a anomaliilor.
 Forte exoorale-capelina cu barbita, masca Deler(malocl cl 3).

Semnificația forței optime în deplasările dentare în funcție de planul de referință.

Este dificil să determinăm forţa ideală ce trebuie aplicată fiecărui dinte pentru a obţine
o deplasare dată în condiţii ideale. Un factor ce face imposibilă determinarea forţei optime
este diversitatea reacţiilor individuale.
La o presiune egală, fiecare individ reacţionează diferit în funcţie de caracteristicile sale
individuale:
 rigiditatea substanţei fundamentale intercelulare
 gradul de mineralizare şi maturizare a osului
 rezistenţa mecanică a ţesuturilor.

20. Biomecanica forţelor ortodontice în deplasările dentare. Reacțiile

complexului ligamentar în deplasarea dentară

oMiscari de versiune (inclinare): cind o forta se aplica pe un dinte care nu este

impiedicat sa basculeze. Cor si rad se deplaseaza simultan dar in sens invers. Pres
exercitata asupra cor impinge dintele in sens opus fortei. Se form o zona de compresie la
acest nivel, apoi la nivel apical.
oMiscare de gresiune: in plan orizontal-M, D, V, O; n sens vertical-ingresiuni sau
egresiuni; oblic pentru a deplasa numai rad. In gresiuni orizontale dintele se deplaseaza
paralel cu axul sau lung, forta e repartizata egal pe toata supraf rad de partea presiunii si
ramine slaba. Ingresiunea se face in acelasi sens cu ocluzia. Egresiunea se face in sensul
eruptiei dentare.
oMiscare de rotatie: in jurul ax mare rad. Daca rad e rotunda, rotatia implica o glisare
intre rad si alv.
oMiscarea de torque: deplasarea dintelui in sens VO, cor fiind mentinuta in loc. Forta e
repartizata pe toata supraf rad de partea pres. ea nu tre sa depaseasca 50-60 g pentru un
monorad.

Reacțiile complexului ligamentar în deplasarea dentară

 *Reactiile lig paradontal, a sis hidraulic: daca forta plicata pe dinte e mai mare decit
pres sangv din int capilarel (25-30 g/cm2) are loc colapsul vaselor cu expulzarea singelui
in tes vecine, apoi ies din parodontiu fluidele interstitiale, cel dispar din spatiu periodontal
si are loc o hialinizare.

*Reactiile fibrelor parodontale: -tensiunea fibrelor: fibrele de colagen sunt elastice in

cazul cind sunt grupate in smocuri, astfel la actiunea fortei ele putin cite putin se alungesc.
-compresia fibrelor: de partea opusa aplicarii pres, are loc prin reorganizare la nivel
molecular. Pastreaza capacitatea de a se reface.