Sunteți pe pagina 1din 29

1.

Examenul clinic al pacientului in clinica de protetica dentara. Consecutivitatea . Importanta


practica.

Examenul clinic avand scopul culegerea datelor, simptomelor si care apreciaza ca rezultat un diagnostic
corect si respectiv o intocmire a unui plan corect de tratament protetic.
Etapele:
I.
Anamneza ( datele personale, motivele prezentarii, istoricul actualei maladii);
II.
Examenul exobucal (se face prin inspectie, palpare, auscultare ; se atrage atentia la configuratia si
simetria fetei, pozitia forma buzelor, se va depista inaltimea etajului inferior al fetei ).
III.
Examenul endobucal ( se urmareste gradul de deschidere si inchidere a cavitatii bucale, prin
inspectie vizuala si instrumentala se va aprecia starea mucoasei vestibulului oral, obrajilor,
limbii, planseului bucal, palatului dur si moale; se trece la aprecierea fiecarui dinte din arcade, se
apreciaza forma arcadei dentare dupa necesitate aplicand metoda de inspectie, sondare, palpare,
percutie, apreciind gradul de mobilitate a fiecarui dinte si respectiv examinand mai ales starea
tesuturilor dintilor lezati)
2.

Examenul clinic al arcadelor dentare. Formele fiziologice si patologice ale lor. Determinarea
tipului de ocluzie. Tipurile de ocluzie fiziologica si patologica. Caracteristica.

Examenul arcadelor dentare Se executa prin inspectia separata, initial a arcadei dentare inferioare, apoi a
celei superioare evidentiind: 1) forma arcadelor dentare; 2) existenta, marimea, numarul si topografia
breselor; 3) existenta, caracterul si starea protezelor dentare care restabilesc integritatea arcadelor dentare; 4)
caracterul si nivelul ariei ocluzale; 5) raportul fiecarui dinte fata de planul de ocluzie.
Arcadele dentare vor avea diverse forme in dependenta de varietatea tipului de ocluzie.
Fiziologice: Ortognata fiecare dinte este in contact cu doi dinti antagonishti, linia median a fetei coincide
cu linia dintre incis centrali super shi infer,
O. dreapta (cap la cap)- se deosebeste de cea ortognata numai prin contactul dintre dintii din zona frontala
dupa tipul cap la cap.
O. opistognata- dintii din zona frontala la ambele maxilare impreuna cu apofizele alveolare au o inclinare
usoara in directie orala.
Patologice: Prognatia(ocluzia distala) - protruzia frontalilor superiori care apare un spatiu de inocluzie in
plan sagital
Progenia- deplasarea anterioara a mandibulei.
Ocluzia deschisa- caracteristic printrun spatiu mai mic sau mai mare de inocluzie verticala.
Ocluzia adinca- e o supraocluzie frontala accentuata, cind dintii frontali superiori ii acopera pe cei inferiori
mai mult de 1/3.
Ocluzie incrucisata- dereglare a arcadelor in plan transversal, in zona frontala deplasarea liniei incisivale
dintre incisivul central superior si inferior

3.

Intercuspidarea maxima a arcadelor dentare dupa Korber. Metoda inregistrarii. Importanta


practica.

Caracteristica pozitiei intercuspidarii maxime este reprezentata de contactele maxime intre cele doua arcade
dentare.
Criteriile unei ocluzii fiziologice dupa Krber
1. Stopurile ocluzale sa se stabileasca simultan;
2. Fortele ocluzale sa se distribuie uniform la nivelul dintilor laterali, dupa o directie cat mai apropiata de
axul lor de implantare;
3. Fortele ocluzale sa se distribuie la toti dintii laterali;
4 .Transmiterea solicitarilor ocluzale de- a lungul intregii arcade, prin prezenta ariilor de contact
interdentare;
5. Intre morfologia ATM, angulatia cuspidiana si panta palatinala a incisivilor superiori sa existe o corelatie
functionala;
6. Dintii frontali sa asigure dezocluzia dintilor cuspidati in miscarile excentrice ale mandibule

4.

Radiografia dento-parodontala intraorala, extraorala si radiografia panoramica. Caracteristica.


Importanta practica.

Radiografia este unul din examenele complementare de baza la precizarea modificarilor tesutului osos,
rapoartelor dintre diferite segmente si elemente ale scheletului sistemului stomtognat, iar uneori si a
modificarilor functionale.
Radiografia intraorala ne da posibilitate de a preciza starea tesuturilor dure ale dintilor, depistarea diverselor
leziuni odontale, cum ar fi prezenta cavitatilor provocate de caria dentara in zonele proximale sau a
coletului. Ne da posibilitatea sa precizam topografia, forma, marimea camerei pulpare si starea canalelor
radiculare.
Ortopantomografia
Acest tip de investigare radiologica se efectueaza cu ajutorul radiografiei panoramice prin proiectie
desfasurata a celor doua arcade dentare si a maxilarelor in ocluzie centrica, stare de postura a mandibulei sau
la o deschidere maxima a gurii. Pe asa pelicula vom studia aceeasi particularitati de structura a parodontului
si tresutului osos, insa in acest caz apare posibilitatea de studiu in ansamblu, comparativ si concomitent a
rapoartelor dintre arcadele dentare si elementele articulatiei temporomandibulare.
5.

Metodele de studiu a modelelor de diagnostic. Importanta practica.

Metodei analizei modelelor de studiu prezinta o vasta metoda complementara nu numai la stabilirea
diagnosticului, dar si la intocmirea unui plan de tratament protetic corect. Avantajul metodei respective mai
consta si in posibilitatea efectuarii examenului in absenta pacientului, in efectuarea unor masurari de
precizie care nu pot fi facute in cavitatea bucala, ca de exemplu: determinarea inaltimii spatiului edentat,
pozitiei dintilor ce delimiteaza bresele dentare, fapt ce permite alegerea corecta a variantelor de insertie a
protezei.
Modelele diagnostice pot fi studiate si analizate separat si in pozitie de ocluzie centrica. In acest scop
modelele de studiu se vor ghipsa in asa-numitele simulatoare cu ajutorul cheii de ocluzie obtinute in cadrul
determinarii ocluziei centrice sau a relatiei de ocluzie imediat dupa amprentare. Alegerea simulatorului va
depinde de scopul investigatiei. Daca este nevoie de un studiu al relatiilor interdentare in raport de miscarile
mandibulare, modelele se vor ghipsa in articulator, care permite imitarea acestor miscari. Analiza relatiilor
interdentare numai in plan vertical se va face dupa ghipsarea modelelor in ocluzor, care imita miscarile
mandibulei numai in plan vertical.

6.

Electroodontometria.Termodiagnosticul. Importanta practica.

Electroodontometria
Electroodontodiagnosticul ne permite sa stabilim pragul de sensibilitate a sistemului nervos dentar care
indica starea pulpei si a periodontiului. Dupa izolarea de saliva a dintelui, medicul amplaseaza electrodul
activ pe marginea incisivala, iar asistenta medicala prin rotirea lenta a butonului, pune in functiune aparatul
care transmite curentul electric la dinte. In momentul aparitiei sensibilitatii asistenta fixeaza pe cadranul
aparatului cifra care indica marimea curentului in mkA. S-a constatat ca la dintii sanatosi pragul de
sensibilitate este de 2-6 mkA. La o inflamatie a pulpei - pana la 40mkA. Necroza pulpara- pana la 60mkA
Necroza pulpei radiculare pina la 60-90 mkA. Periodontita 100-120 mkA.
Termometria
Determinarea reactiei dintelui la excitanti termici este una dintre cele mai simple metode de examinare a
starii pulpei. Consta prin aplicarea pe dinte unui bulete de vata imbibat cu apa fierbinte, deoarece este
dovedit ca dintii sanatosi, fara leziuni ale tesuturilor dure, reactioneaza la o temperatura de + 50 grade si mai
mare, iar la rece mai jos de +10 grade. In caz de afectiuni ale pulpei de caracter inflamator sau leziuni de
tesuturi dure la aplicarea excitantilor termici se declanseaza o reactie dolora acuta.
7.

Metodele statice si dinamice de determinare a eficientei masticatorii.Importanta practica.

Metodele statice.
La baza metodelor statice au fost puse datele lui Haber obtinute la determinarea presiunii masticatoare cu
ajutorul gnatodinamometrului, comparind indicii de rezistenta a diversilor dinti la procesul de masticatie
luinduse drept unitate de masura valoarea celui mai slab dinte (inclusivul lateral) fiind comparata cu
valoarea celorlalti dinti.
Mamlok, Agapov, Oksman s. a. au simplificat aceasta metoda socotind eficacitatea masticatoare a
sistemului stomatognat egala cu 100 unitati calculind astfel coeficientul fiecarui dinte dupa acest criteriu.
Drept unitate de calcul ei au luat capacitatea de rezistenta a incisivului lateral egala cu 1. Dupa Agapov:
2134465- total 25.
Metodele dinamice (functionale).
Masticatiografia dupa Rubinov. Metoda de inregistrare a functiei motorice a mandibulei in actul de
masticatie cu ajutorul masticatiografului. Prin analiza ei se studiaza nu numai eficienta masticatoare dar si
caracterul miscarilor mandibulare. Masticatiograma ne va da posibilitate sa studiem si eficacitatea
tratamentului ortopedoprotetic si stereotipul actului de masticatie.
8.

Odontoparodontograma dupa Kurleandski. Schimbarile starii functionale a dintilor in


dependenta de gradul de rezorbtie a tesutului osos alveolar. Importanta practica.

Odontoparodontograma este o metoda statica de evidenta a starii functionale a dintilor.


Ea ne reda starea functionala a sistemului dentar in pozitie statica si medicul indirect isi imagineaza eficienta
functionala a sistemuluistomatognat. Parodontograma prezinta o schema a formulei dentare unde se noteaza
date despre starea fiecarui dinte.
Schema este completata onform datelor examenului clinic, radiologie signatodinamometriei prin semne
conditionale: N norma; O lipsa dintelui; 1/4 resorbtia tesutului osos de gradul I; 1/2 resorbtia
tesutuluiosos de gradul II; 3/4 resorbtia tesutului osos de gradul III. Daca gradul de resorbtie este
mai pronuntat, dintele este considerat absent.

9.

Metodele clinice si paraclinice de examinare a musculaturii: miotonometria, electromiografia.

Miotonometria este metoda de investigare a tonusului muscular care va fi modificat in raport cu schimbarile
de functii ale sistemului stomatognat si cele motorice ale mandibulei. Practic se determina tonicitatea
muschilor ridicatori ai mandibulei.
In acest scop se poate utiliza tonometrul Szirmai. Masurarile se fac in starea de repaus si contractie
musculara maxima. Pe cadran indicatorul ne arata marimea tonusului muscular in stare de repaus, iar in
urma contractarii musculare maximale, pe cadran citim marimea tonusului muscular in contractie
functionala.
Electromiografia este o metoda de examinare a muschilor care permite depistarea afectiunii neuromusculara
care de obicei insoteste disfunctiile ocluzale. Se inregistreaza biocurentii fibrelor musculare si fasciculelor
musculare care sunt inervate de aceiasi neuroni motorici.
Acest examen se recomanda sa fie efectuat intr-o camera linistita unde se instaleaza cusca Faraday pentru a
preintimpina perturbarile atmosferice care pot sa modifice inregistrarea biocurentilor. Se utilizeaza electrozii
de suprafata care culeg potentialele din intreaga masa musculara din care cauza se numeste electromiografie
globala.
10.

Diagnosticul in protetica dentara. Exemple. Indicatii si contrainidicatii generale si locale la


tratamentul protetic.

In protetica dentara diagnosticul se reduce nu numai la stabilirea formei nozologice a afectiunii, dar si la
descrierea dereglarilor morfologice, topografice, de functie, a factorilor etiologici, patogenetici,
complicatiilor.
Diagnosticul e compus din 3 parti:
1)afectiunea principala
2)complicatiile provocate de afectiunea principala
3)afectiunile concomitente.
Afectiunea principala- reprezinta forma nozologica cu concretizarea dereglarilor morfologice, topografice,
determinarea gradului si caracterului durerilor (acut, cronic). Tot aici sunt incluse si dereglarile functionale
(masticatie, fonatie, deglutitie, etc), apoi factorul etiologic si patogenia leziunii
Complicatii provocate de afectiunea principala - migrari dentare, deformatii ale arcadelor dentare,
dezocluzie, aparitia mobilitatii patologice a dintilor
Partea a treia a diagnosticului o alcatuiesc maladiile concomitente care pot fi generale si stomatologice.
11.

Principiul profilactic, curativ si biologic de tratament protetic.

Principiul profilactic a fost divizat in local si general. Daca rolul principiului local de profilaxie consta in
tratamentul protetic protetic de prevenire a afectiunilor organelor si tesuturilor sistemului stomatognat
(profilaxia stomatologica), atunci principiul general prevede profilaxia intregului organism, care pot fi
influentate sau acutizate de dereglarile functionale si fizionomice ale sistemului stomatognat (gastrite, colite,
ulcer gastric si duodenal, dezechiibrul psihic)
Principiul curativ prevede refacerea integritatii morfologice si reabilitarea functional a sistemului
stomatognat prin intermediul protezelor si a diferitelor dispositive (sini, aparate). Aceste masuri pentru
fiecare caz in parte vor fi indicate in raport de caracterul leziunii: leziuni odontale coronare, edentate, etc.
Principiul biologic prevede ca orice metoda de tratament sau interventie sa aiba o influenta pozitiva asupra
organelor si tesuturilor atat ale sistemului stomatognat, cat si a intregului organism. Principiul biologic ne
impune ca la confectionarea pieselor protetice sa fie alese material care n-ar leza substratul organic, adica
fara insusiri toxice, sa nu provoace alergii si alte influente nocive.

12.

Principiul biomecanic de tratament protetic.

Principiul biomecanic este caracteristic pentru protetica dentara si prevede un echilibru eficient al raportului
de rezistenta dintre substratul biologic al cimpului protetic si proteze sau alte dispositive. In vederea
realizarii cu succes a acestui principiu trebuie cunoscute legitatile influentei fortelor ce se dezvolta in timpul
functiei piesei protetice si mecanismului de transmitere a acestor forte substratului biologic al cimpului
protetic. Ca substratul biologic sa suporte aceste actiuni este necesar ca materialul din care va fi
confectionata piesa sa posede insusiri mecanice si fizice respective. Totodata trebuie luat in consideratie si
gradul rezistentei biologice a tesuturilor campului protetic in vederea suportarii presiunii asupra lor.
13.

Pregatirea preprotetica
Caracteristica.

si proprotetica a cavitatii bucale. Metodele de tratament protetic.

Etapele tratamentului preprotetic - enumerare


1. Pregatirea psihica a pacientului; 2. Reabilitarea orala; 3. Pregatiri preprotetice ale dintilor stalpi;
4.Pregatiri preprotetice ale parodontiului dintilor stalpi; 5.Pregatiri preprotetice la nivelul mucoasei
crestei edentate; 6. Pregatiri preprotetice la nivelul osului bresei edentate.
Asanarea cavitatii bucale in cadrul tratamentului preprotetic
a. Calmarea durerilor provocate de: carii profunde, pulpite, parodontite apicale acute
b. Extractia resturilor radiculare si a dintilor nerecuperabili
c. Indepartarea lucrarilor protetice fracturate sau descimentate.
d. Indepartarea obturatiilor coronare mobile sau a celor debordante.
Situatii care impun extirparea pulpara in scop protetic
1. Cand se alege ca element de agregare:coroana de substitutie, onlay cu pivot sau DCR; 2. In situatia lipsei
de paralelism a dintilor stalpi; 3. Dinti stalpi cu leziuni carioase profunde; 4. Dinti cu usoara mobilitate;
14.

Clasificarea protezelor dentare dupa modul de fixare ( exemple ), modul de transmisie a


presiunelor functionale ( exemple) si moderna (exemple).

Dupa modul de fixare:


a) Fixe (incrustatiile, coroanele artificiale, dintii cu pivot, puntile dentare);
b) Mobile (protezele partial mobile cu placa, protezele scheletate, protezele totale);
15.

Amprenta. Definitie. Clasificari. Metoda amprentarii intr-un timp cu un material si cu doua


materiale.

Amprenta este copia negativa si fidela a campului protetic.


Amprentele se impart in documentare, auxiliare si de baza. In dependenta de tehnica realizarii deosebim:
amprente realizate intr-un timp; amprente realizate in doi timpi, amprente de corectare, amprente in ocluzie,
amprente partiale, amprente totale.
Amprenta realizata intr-un timp este obtinuta prin depunerea materialului amprentar in lingura de
amprentare si presarea lui direct pe campul protetic. Aceasta tehnica poate fi utilizata si la aplicarea a doua
materiale amprentare de diferita consistenta: unul vascos si altul fluid. In acest caz ambele materiale sunt
preparate concomitent: materialul vascos se depune in lingura amprentara, iar materialul fluid cu ajutorul
unei seringi se injecteaza imprejurul dintilor preparati, in asa mod ca sa fie inglobat in materialul vascos.

16.

Metoda amprentarii in doi timpi. Etapele amprentarii cu linguri standard.

Amprenta realizata in doi timpi este obtinuta prin realizarea unei amprente intr-un timp, iar dupa ce este
indepartata de pe campul protetic este acoperita de un material amprentar fluid fiind reintrodusa in cavitatea
bucala in faza a doua.
Etapele:
1) Alegerea lingurii amprentare;
2) Prepararea meterialului de amprentare;
3) Depunerea materialului in lingura;
4) Introducerea lingurii in cavitatea bucala si presarea materialului pe campul protetic, prelucrarea
marginilor;
5) Indepartarea amprentei de pe cimpul protetic;
6) Analiza amprentei.
17.

Clasificarea materialelor amprentare dupa Postolachi, Birsa. Exemple.

Materiale elastice reversibile ( hidrocoloizi reversibili Gelin, Coltoloid)


Materiale elastice ireversibile ( hidrocoloizi ireversibili Stomalgin; elastomeri de sintezaZeta Plus);
Materiale dure reversibile ( materiale termoplastice Stomaplast, Ortocor);
Materiale dure ireversibile ( gips, paste din oxid de zinc si eugenol)
18.

Clasificarea leziunelor odontale coronare dupa Dechaume Burlui

Clasa I. Anomalii de sediu, volum, forma, directie.


Clasa II. Leziuni coronare congenitale cu specific ereditar: amelogeneza imperfecta, dentina opalescenta
ereditara, dentinogeneza imperfecta si displazia dentinei. Aceste afectiuni prezinta niste tulburari de geneza
a tesuturilor dure care la fel necesita un tratament protetic.
Clasa III. Leziuni odontale coronare dobandite inainte de eruptia dintilor: hipoplaziile simple ale smaltului,
hipoplaziile complexe si anomaliile dentare prin radiatiile ionizante in perioada preeruptiva.
Clasa IV. Leziuni odontale coronare dobandite in perioada posteruptiva. Aceste leziuni pot afecta dentitia
temporara si permanenta. Leziunile odontale coronare ale dintilor temporari se manifesta prin urmatoarele
forme clinice: vulnerabilitatea dentara si diferite leziuni coronare in forma de carie, traumatisme, abraziuni.
Leziunile coronare ale dintilor definitivi: leziunile odontale consecutive intoxicatiilor medicamentoase,
leziuni prin radiatii ionizante indelungate.
19.

Tabloul clinic al leziunelor odontale coronare. Examenul clinic subiectiv si obiectiv al


pacientilor cu leziuni odontale coronare.

Tabloul clinic al LOC este alcatuit din simptome subiective si obiective. Pe primul plan adeseori va aparea
durerea. Aceasta durere va aparea mai frecvent in prezenta cariilor sau traumelor. Pe plan secundar apar
tulburari fizionomice, acest simptom poate fi si in cazul lipsei substantei tesuturilor dure dentare, mai ales in
sectorul frontal. Un alt simptom este dereglarea psihoemotionala. Tot aceste dereglari pot fi si in cazul
modificarilor de structura a dintilor, pozitie a dintelui in arcada.
LOC sunt adesea si cauza tulburarilor functiei de incizie, masticatie iar in caz de dereglari masive a structurii
tesuturilor dure a dintilor frontali provoaca dereglari fonetice.
Simptomele obective LOC care afecteaza structura prin diferite distrofii au un aspect cretos al smaltului
sau/si alte modificari de culoare.

20.

Examenul clinic exobucal si endobucal al pacientilor cu leziuni odontale coronare.

Efectuand examenul exobucal, se atrage atentia la structura fetei, prezenta sau absenta asimetriei, pozitia
buzelor, comisurilor orale, inaltimea etajului inferior al fetei si alte particularitati. Aceasta este necesar,
deoarece leziunile odontale coronare insotite de lipsa de substanta dentara prezinta aspecte clinice variate.
Daca leziunile sunt localizate in zona dintilor frontali, se va observa schimbarea pozitia buzelor si in special
a celei superioare, care poate fi prabusita. In leziunile provocate de abraziunea profunda a dintilor si mai ales
de caracter generalizat se va micsora si etajul inferior al fetei.
Incipient se atrage atentia la gradul de deschidere a cavitatii bucale, dupa ce vizual cu ajutorul
instrumentelor se studiaza starea mucoasei, incepand cu vestibulul oral.
Examenul arcadelor dentare va urmari stabilirea formei, simetriei, inspectand fiecare dinte prin palpare,
sondare si percutie intr-o anumita ordine, de la dreapta la stanga la maxila, iar la mandibula de la stanga la
dreapta. Pentru fiecare dinte vom examina starea tesutului parodontal, starea mucoasei gingivale (culoarea),
prezenta pungilor parodontale, gradul de mobilitate a dintilor.
Efectuand percutia dintelui, obtinem date privind starea parodontului apical.
21.

Examenul paraclinic al pacientilor cu leziuni odontale coronare.

Examenul paraclinic va contribui la stabilirea unui diagnostic corect si a unui tratament optim individualizat.
Radiografia ne furnizeaza date suplimentare, privind integritatea coronara, obturatiile, adaptarea cervicala a
microprotezelor, volumul camerei pulpare, detalii asupra radicinilor, canalului radicular, starea tesuturilor
parodontale si calitatea tratamentelor endodontice.
De exemplu, studiul modelelor ne va permite sa precizam aspectele morfologie particulare, pozitia dintilor
pe arcada, cit si rapoartele ocluzale statice.
22.

Diagnosticul leziunelor odontale coronare. Exemple. Metode de tratament ale leziunelor


odontale coronare.Caracteristica.

Diagnosticul LOC se stabileste pe baza unui examen clinic si paraclinic complet si trebuie sa cuprinda atat
aspectele privind starea locala, cat si generala. Diagnosticul de stare locala consemneaza situatia prezenta a
integritatii odontale coronare si se poate caracteriza prin urmatoarele componente:
a) anatomo-clinic, ce consta in stabilirea existentei leziunii coronare;
b) topografic, ce consemneaza dintele si suprafata;
c) etiologic, care indica cauza aparitiei LOC
d) complicatiile provocate de LOC (migrari dentare, etc)
Metode de tratament protetic al LOC:
1. Metoda de reconstituire coronara este aplicata in leziuni odontale, in scopul asigurarii rezistentei,
retentiei, stabilitatii microprotezelor realizate sub forma de inlay, onlay, inlay-onlay.
2. Metoda acoperirii coronare consta in aplicarea microprotezelor dentare de acoperire, individualizate,
ce refac morfologia si functia coronaelor naturale. Aceasta metoda este recomandata cand leziunile
odontale coronare sunt profunde intinse ca suprafata, iar terapia de reconstituire este ineficienta.
3. Metoda substituirii consta in aplicarea microprotezelor ce substituie in intregime coroana naturala a
dintelui. Aceasta metoda este indicata in cazul distrugerii in intregime a coroanei dentare.
23.

Indicatii si contraindicatii la tratamentul leziunelor


reconstruirii.

odontale coronare prin metoda

la restaurarea morfologiei coronare dentare provocate de carii,


fracturi coronare,
abraziuni la care tratamentul prin obturatii este imposibil sau neeficient
ca element de agregare
ca dispozitiv de sinare a dintilor mobile
ca element de echilibrare a ocluziei realizind stopuri ocluzale

24.

Clasificarea leziunelor odontale coronare dupa Black, Kurilenko. Indexul ILSOD dupa
Milkevici si alegerea tipului de inlay in raport de valoarea lui.

Clasificarea dupa Black


Clasa I - cavitatile situate in santurile si gropitele smaltului pe suprafata ocluzala a molarilor si premolarilor,
in santurile si gropitele vestibulare sau orale, la fel si in gropitele orale ale incisivilor superiori.
Clasa II - cavitatile de pe suprafetele proximale ale molarilor si premolarilor.
Clasa III - cavitatile de pe fetele proximale ale dintilor frontali, cind unghiul incisiv nu este lezat.
Clasa IV- cavitatile de pe fetele proximale ale incisivilor cu unghiurile incizale afectate.
Clasa V - cavitati la colet.
Clasa VI - cuspizi dintilor laterali.
Clasificarea dupa Kurilenko.
Clasa I leziunile dintilor devitalizati;
Clasa II leziunile dintilor vitali, care in dependenta de localizarea lor, se impart in 4 subdiviziuni:
a) Leziunile situate pe una sau ambele suprafete coronare proximale sau proximo-ocluzala;
b) Leziunile dintilor frontali situate pe suprafetele proximale su defecte unghiulare;
c) Toate leziunile pe orice suprafata afara de cea proximala;
d) Leziuni atipice.
Indexul lui Milkevici prezinta coraportul dintre dimensiunile suprafetei atacate si toata suprafata ocluzala.
Suprafata ocluzala totala ca si cea lezata este determinata cu ajutorul unei placute elastice si transparente
gradata in mm. Daca ILSOD nu depaseste 0,2-0,3 mm2, atunci se recomanda incrustatii metalice. Daca acest
indice constituie 0,4-0,5 mm2 incrustatia se intinde si se sprijina pe cuspizii coronari. Daca acest indice
este egal cu 0,6 mm2 si mai mult, atunci se acopera toata suprafata ocluzala a dintelui.
25.

Zonele periculoase a dintilor frontali dupa Gavrilov, Abolmasov si a dintilor laterali dupa
Gavrilov, Kliuev.

Cunostintele in ce priveste strucura tesuturilor dure ne vor permite sa formam asa o cavitate, ca prismele
smaltului sa nu piarda legatura cu dentina. Cunoasterea grosimii tesuturilor dure si a topografiei cavitatii
dintelui nu permit perforarea camerei pulpare. La prepararea dintilor pentru incrustatii trebuie sa tinem cont
de zonele periculoase (nehasurate) si nepericuloase(hasurate). La prepararea cavitatilor in zonele periculoase
trebuie sa fim foarte atenti, deoarece stratul tesutului dur este subtire si apare pericolul perforatiei camerei
pulpare, pe cand in celelalte zone avem posibilitatea de a prepara cavitatea mai adanc.
26.

Etapele de pregatire a cavitatilor sub incrustatii si cerintele catre prepararea cavitatilor pentru
incrustatii in leziunele de Black cl.I.-II.

Prepararea cavitatilor in leziuni de clasa I. Prepararea cavitatilor in fisuri si gropite are drept scop
desfiintarea si extinderea marginii cavitatii pe pantele netede ale cuspizilor. Cu ajutorul excavatoarelor si
frezelor sferice se indeparteaza tesutul ramolit, iar conturul cavitatii se creeaza cu frezele fisurale. Smaltul
nesprijinit de dentina sanatoasa este de asemenea indepartat. Planseul cavitatii este preparat orizontal, iar
peretii laterali sunt preparati vertical si paralel sau usor divergent in sens ocluzal formand un unghi de
aproape 100 grade cu planseul. Marginile de smalt ale cavitatii se bizoteaza dupa un unghi de 45 grade.
Prepararea cavitatilor de clasa a II-a. Pentru a asigura retentia incrustatiei in sens axial, cavitatea va trebui
pregatita cu pereti plani formand un unghi de 90 grade sau usor divergenti cu peretele gingival si treapta
ocluzala. In timpul prepararii cavitatii se are grija ca peretii sa fie suficient de grosi pentru a rezista presiunii,
iar antagonistii in diversele miscari sa nu intre in contact cu peretii vestibulari sau orali ai cavitatii pentru a
evita fractura lor. In acest scop se reduce din inaltimea peretilor dintelui cu 2,5-2 mm pentru a face o
incrustatie ce se va extinde pe toata suprafata ocluzala a dintelui.

27.

Cerintele catre prepararea cavitatilor pentru incrustatii in leziunele de cl.III.,IV,V, Black.

In cazul cavitatilor pentru leziunile de clasa a III-a, cavitatea va fi pregatita avand peretii paraleli cu axul
longitudinal al dintelui. Marginea gingivala a cavitatii va fi pregatita pana la nivelul langhetei, iar marginea
incizala va ramane la 1/3 de cea a dintelui, pentru a nu slabi rezistenta lui. Retentia va fi cu o adancime de
1,5-2 mm, iar cea orala cu forma in coada de randunica. Bizotarea marginilor se va face numai pentru
cavitatea orala.
Clasa a IV-a. Daca este cuprinsa o mica portiune din unghiul incizal, prepararea va fi similara ca cea pentru
clasa a III-a, utilizand o retentivitate orala in forma de coada de randunica si o treapta proximala. Daca
leziunea cuprinde o parte mai mare din unghiul incizal, cavitatea este intinsa catre gingie si se obtine o
forma, asemanatoare cu o caseta. Pentru o retentivitate corespunzatoare la sfarsitul cavitatii incizale la fel, se
creeaza canale parapulpare cu o adancime de 1,5-2 mm in care se vor fixa pivoturile incrustatiei.
Pentru leziunile de clasa V-a, conturul cavitatii se va extinde cat mai mult posibil spre gingie, spre mezial si
distal avand o forma ovala cu plaseul convex datorita topografiei camerei pulpare. Peretii gingival si ocluzal
vor fi perpendiculari planseului cavitatii sau vor avea o usoara divergenta, iar cei proximali totdeauna se vor
prepara cu divergenta datorita curbarii fetei vestibulare si topografiei pulpei.
28.

Obtinerea machetei din ceara la confectionarea incrustatiilor prin metoda directa si indirecta.

Conform principiilor de realizare a incrustatiei dupa metoda directa, macheta viitoarei incrustatii este
modelata din ceara in cavitatea bucala de catre medic si transferata in laboratorul de tehnica dentara pentru
reproducerea ei in acrilat sau metal.
In metoda indirecta se obtine mai intai amprenta, dupa care se confectioneaza modelul si se modeleaza din
ceara incrustatia pe model.
29.

Proba si cimentarea incrustatiilor. Cimenturile dentare

Incrustatia se introduce in cavitatea pregatita in axul de insertie. Proba de insertie a incrustatiei metalice se
va face tinand-o de tija ramasa dupa turnare care se va sectiona dupa ce a ramas de probat doar suprafata
ocluzala. Cand incrustatia este corect executata, aplicarea ei in cavitate va fi putin dificila, fiind necesara
aplicarea unei presiuni digitale moderate.Inainte de cementare dintele va fi izolat cu rulouri de vata, uscat cu
un jet de aer. Incrustatia va fi prelucrata cu etanol si uscata cu un jet de aer. Masa de ciment va fi introdusa
in cavitate si aplicata pe peretii ce vor contacta cu incrustatia. Ulterior se introduce si incrustatia iar
pacientul va fi rugat sa inchida gura in ocluzie centrica. Dupa 10-15 minute se vor indeparta surplusurile de
cement.
30.

Indicatii la tratamentul leziunelor odontale coronare prin metoda acoperirii.


-

In tratamentul leziunilor odontale coronare provocate de lipsa de substanta sau de leziuni de structura
a tesuturilor dure cind terapia conservative sau prin incrustatii este imposibila sau neefectiva.
In terapia LOC ce modifica culoarea dintelui
In caz de prezenta a obturatiilor masive ce predispun coroana la fracturare.
In tratamentul anomaliilor de volum, forma si de pozitie ca mijloace de refacere a armoniei coronare
si a arcadelor dentare
La necesitatea restabilirii punctelor de contact interdentar.
Ca elemente de agregare a sinelor de imobilizare in tratamentul leziunilor parodontale, ca elemente
de agregare in puntile dentare.
La traumele dentare
In scop de profilaxie a abraziunii patologice a dintilor in fazele incipiente

31.

Clasificarea coroanelor de invelis conform functiei si particularitatilor de constructie a


aspectului fizionomic si tehnologiei de realizare.

Conform functiei:
a) Coroane de restituire;
b) Coroane ca element de agregare a diferitor lucrari protetice;
c) Coroane cu functie mixta;
d) Coroane provizorii;
Conform particularitatilor de constructie a asectului fizionomic:
a) Coroane 3/4 confectionate pe canini sau incisivi;
b) Coroane 4/5 confectionate pe premolari;
c) Coroane ecuatoriale;
d) Coroane totale
Conform tehnologiei de realizare;
a) Prin stantare;
b) Prin turnare;
c) Din doua bucati;
d) Prin polimerizare;
e) Prin ardere
32.

Cerintele fata de coroanele de invelis. Argumentati principiile generale de preparare a dintilor


sub coroane de invelis.
a) Trebuie sa reproduca intocmai morfologia si forma coroanei dintelui respective;
b) Coroana trebuie sa nu fie in supraocluzie majorand dimensiunea vertical de ocluzie pentru a nu
provoca traumatismul parodontului si totodata ea nu trebuie sa fie in subocluzie, pastrand contactul
uniform cu dintele antagonist;
c) Relieful suprafetei ocluzale trebuie sa corespunda reliefului ocluzal al dintilor antagonisti, restabilind
astfel o concordanta cuspid-fosa;
d) In timpul miscarilor functionale ale mandibulei, efectuate in toate directiile, trebuie sa aiba loc o
alunecare libera, fara obstacole;
e) Coroana trebuie sa cuprinda strans coletul dintelui sau portiunea coronara unde se termina marginile
ei;
f) Coroana trebuie sa restabileasca aspectul fizionomic;

Prepararea tesuturilor dure in vederea aplicarii coroanelor de invelis se realizeaza in scopul crearii spatiului
necesar pentru aplicarea microprotezei pe dinte si lichidarea convexitatilor coroanei naturale a dintelui.
Prepararea tesuturilor dure este considerata drept o interventie chirurgicala, deoarece are loc excizia de
tesuturi vii.
Prepararea se face cu instrumente abrazive cu aplicarea racirii pentru a evita supraincalzirea tesuturilor si
influentarea nociva a pulpei.
33. Indicatii la utilizarea coroanelor de invelis metalice stantate.
-

34.

Pentru restaurarea portiunii coronare a dintelui la defectele survenite in urma proceselor carioase,
trauma, care nu pot fi restaurate prin obturatii sau incrustatie;
Ca element de agregare in puntile dentare;
Pentru imbunatatirea formei dintelui daca se preconizeaza aplicarea crosetelor pe acest dinte;
Coroana stantata se indica aproape in orice situatie atat timp cat s-a pastrat cel putin o treime din
inaltimea initiala a coroanei dintelui si in lipsa proceselor distructive subgingivale.

Instrumentarul folosit la prepararea dintilor sub coroane de invelis. Cerinte.

Instrumentarul necesar folosit la preparare este foarte variat si depinde de scopul urmarit.
La slefuirea tesuturilor dure: pietre din carborund sau diamantate de dimensiuni, configuratii si granulatii
diferite; discuri metalice cu carborund; freze din carborund si diamantate care pot avea forme, marimi si
forta abraziva variata.
Pentru prepararea suprafetelor proximale: discuri metalice de separare, in dependent de situatie vor fi
utilizate discuri abrasive active pe o singura parte sau pe ambele parti.
La prepararea suprafetelor vestibulare si orale: pietrele roata si alte abrasive avand un diametru mic pentru
a nu leza festonul gingival.
Prepararea suprafetei ocluzale: Slefuirea se va efectua cu pietre in forma de roata de diferite dimensiuni din
carborund sau diamantate fixate la piesa dreapta sau in unghi.
Prepararea muchiilor: Pentu slefuire sunt utilizate discuri concave, freze cilindrice, con invers. Finalizarea
operatiunii se efectueaza cu abrasive cu granulatie fina.
35.

Metoda clasica si moderna de preparare a a dintilor sub coroane metalice stantate. Controlul
calitatii prepararii dintelui.
1. Tehnica clasica de preparare a dintelui sub coroana metalica stantata.

Prepararea suprafetelor proximale. Tehnica clasica de preparare progresiva propune utilizarea unui disc
diamantat, care se introduce la nivelul punctului de contact si cu miscari de rotatie se inaintaza spre colet.
Dupa desfiintarea punctului de contact se realizeaza prepararea definitive a suprafetei proximale miscand
discul diamantat spre vestibular si oral conform structurii coronare.
Prepararea suprafetelor vestibulare si orale. Axul de mentinere a abrazivelor in procesul prepararii trebuie
sa fie tangent la axul corono-radicular al dintelui, fiind miscate in acest scop dinspre mezial spre distal,
apropiindu-ne treptat spre zona parodontului marginal, fara a leza tesuturile vecine.
Prepararea suprafetei ocluzale. Pentru coroana de invelis metalica se va slefui de pe suprafata ocluzala o
grosime de 0,25-0,3 mm, iar pentru coroanele din aliajele aurului de 0,5 mm.
Prepararea muchiilor. Prepararea dintelui la colet pentru coroanele de invelis stantate nu prevede crearea
pragului si are ca scop slefuirea tesutului dur in aceasta zona tangential festonului gingival lichidand doar
neregularitatile.
2. Tehnica moderna de preparare a dintelui sub coroana metalica stantata.
Prepararea suprafetelor proximale. Metoda moderna de preparare a suprafetelor proximale prevede
utilizarea frezelor de turbine conice, cilindrice, flacara si alte forme cu o racire continua cu apa si aer.
Prepararea suprafetelor vestibulare si orale. Metoda moderna consta in crearea unui sant pe partea mediana
a suprafetei vestibulare, marcand astfel grosime stratului de smalt si de dentin ace urmeaza sa fie slefuita.
Prepararea va incepe in regiunea acestui sant, orientandu-ne spre mezial si distal.
Prepararea suprafetei ocluzale. Metoda moderna prevede o slefuire consecutiva utilizand acelasi
instrumentar abraziv insa efectuand aceasta operatiune si cu turbina. Pentru a pastra relieful suprafetei
ocluzale la prima etapa in fisurile intercuspidiene meziodistale si vestibulo-orale cu o piatra-roata de
dimensiuni foarte mici sau cu o freza cilindrica se slefuiesc santuri de ghidaj cu o adancime de aprox 1 mm.

36.

Cerintele catre dintele preparat sub coroana metalica stantata.

Prepararea pentru o coroana de invelis metalica necesita o reducere adecvata a structurii dentare pentru a
permite restaurarea contururilor initiale ale dintelui. Reducerea va fi mentinuta la minimum, dar trebuie sa
fie suficienta pentru a permite confectionarea unei coroane cu o rezistenta acceptabila. Printr-o excizie
chirurgicala de tesuturi dure, adesea integre se deretentivizeaza coroana dintelui astfel ca bontul sa aiba
diametrul maxim la colet. In acelasi timp se reduce si dimensiunea verticala a coroanei pentru a exclude
posibilitatea supraocluziei.
37.

Accidente posibile la prepararea dintilor sub coroane metalice stantate.

- Daca nu vom fi atenti sau nu vom avea un punct bun de sprijin al mainii din cauza derapajului
instrumentelor abrasive va fi posibila traumarea tesuturilor moi ale cavitatii bucale.
- In cazul cand nu se tine cont de topografia camerei pulpare, de pozitia dintelui sau grosimea tesuturilor
dentare dure, camera pulpara poate fi deschisa, fapt ce va impune de acum devitalizarea dintelui.
- In caz de neatentie poate fi traumat dintele adiacent sau antagonist, iar manevrarea gresita a instrumentului,
poate provoca fractura coroanei.
- Nerespectarea regulilor de preparare poate provoca hiperemia vaselor sangvine pulpare, hemoragii sau
chiar si combustii, leziuni care in timpu apropiat dupa aceasta interventie chirugicala se vor manifesta prin
aparitia pupitei.
38.

Amprentarea intr-un timp si in doi timpi a cimpului protetic la confectionarea coroanelor


metalice stantate.
Amprenta intr-un timp presupune aplicarea unui strat de material amprentar (alginatul de exemplu) in
lingura amprentara si pozitionarea acesteia in cavitatea bucala pe arcada dentara respective. Se asteapta
timpul de priza, ulterior se indeparteaza cu grija.
Amprenta realizata in doi timpi consta din amprenta preliminara si finala. La prima etapa cu ajutorul unui
material special (siliconat sau thermoplastic) introdus in lingura de amprentare se va obtine amprentare
preliminara sau portamprenta pentru materialul fluid al stratului doi. Dupa uscarea acestei amprente in
locasurile corespunzatoare se introduce materialul elastic fluid, iar amprenta din nou se introduce in
cavitatea bucala. Dupa indepartarea amprentei, relieful coletului dintilor preparati trebuie sa apara vizibil in
zona festonului gingival.
39.

Metodica de evaluare a raportului marginei coroanei metalice stantate cu parodontul marginal.

In privinta raportului marginii coroanei de invelis metalice stantate cu parodontul marginal exista 3 opinii:
1) Marginea coroanei trebuie sa patrunda in sulcus cu 0,2-0,3 mm;
2) Marginea coroanei trebuie numai sa ajunga la marginea gingivala;
3) Marginea coroanei sa nu ajunga la cea gingivala cu 1,5-2 mm.
Conform primei opinii daca marginea coroanei nu este infundata in sulcus, in zona terminal ea creeaza un
punct de retentive pentru produsele alimentare. A doua opinie confirma ca marginea coroanei cu o grosime
de 0,25-0,3 mm nu poate fi introdusa in sulcus, fiind insa fortata ea provoaca leziunea tesuturilor din aceasta
zona ca rezultat a careia survin inflamatia, retractia gingiei si aparitia pungiii dento-parodontale. Autorii
conceptiei a treia sustin ca marginea coroanei trebuie sa se termine cu 1,5-2 mm pana la parodontul marginal
prevenindu-se astfel actiunile nocive ale marginii coroanei asupra parodontului marginal. Ei recomanda ca
marginea coroanei sa fie subtiata maximal prevenind crearea punctului de retentive a alimentelor.

40.

Metoda probei coroanei de invelis.

Primind coroana confectionata in laborator, medical apreciaza daca corespunde formei anatomice, o
prelucraza cu etanol, eter si efectueaza proba. In cazul in care bontul a fost pregatit corect si coroana
corespunde cerintelor necesare, proba coroanei se va efectua fara dificultati. Cand se efectueaza proba se
atrage atentia la raportul dintre marginea coroanei si parodontul marginal. Pentru a evita lezarea lui coroana
trebuie lent miscata spre colet. Acele sectoare, care ajung primele la nivelul parodontului marginal, se supun
slefuirii, pana nu vom atinge scopul necesar.Dupa adaptarea marginala a coroanei urmeaza verificarea
contactului ocluzal, care se determina visual, cu ajutorul hartiei de articulatie sau cu o folie de ceara,
atragand atentia la contactul cuspizilor, la fel si cu dintii vecini.
41.

Proba definitiva si fixarea coroanelor. Complicatii si profilacxia lor.

Proba definitiva presupune aceleasi etape ca si proba preventiva: Pentru a evita lezarea lui coroana trebuie
lent miscata spre colet. Acele sectoare, care ajung primele la nivelul parodontului marginal, se supun
slefuirii, pana nu vom atinge scopul necesar. Dupa adaptarea marginala a coroanei urmeaza verificarea
contactului ocluzal, care se determina visual, cu ajutorul hartiei de articulatie sau cu o folie de ceara,
atragand atentia la contactul cuspizilor, la fel si cu dintii vecini.
Fixarea: izolarea dintele stilp cu un rulou de vata, dezinfectam si degresam bontul si coroana cu etanol si
eter, dupa ce uscam bontul si coroana cu un jet de aer cald. Fixarea se va efectua cu cement fosfat. Cementul
preparat se va plica in coroana tapetand peretii pe toata suprafata. Pacientului i se va recomanda sa nu
manance timp de 2 ore pentru a crea conditii favorabile in vederea prizei definitive a cementului de fixare.
Complicatii, profilaxia: - Adeseori si contactele proximale modelate in surplus pot sa impiedice insertia
complete a coroanei. In aces caz se fac corectari necesare pina cand marginea coroanei ajunge peste tot la
limita coletului.; - Daca dintele este preparat corect, dar coroana stantata este ingusta, ea usor poate fi largita
la nivelul coletului cu ajutorul ciocanului, cu clestele crampon sau in cioc. In cazul in care dintele este
preparat incorect, el este supus unei preparari suplimentare.
42.

Dezavantajele coroanelor metalice stantate.Indicatii si contraindicatii la tratamentul leziunelor


odontale coronare cu coroane metalice turnate.
-

43.

sunt foarte subtiri;


sunt nefizionomice;
nu redau morfologia coronara;
nu cuprind foarte strans coletul permitand patrunderea resturilor alimentare
Particularitatile prepararii dintilor stalpi sub coroane metalice turnate.

Particularitatile prepararii dintilor stalpi sub coroane metalice intreg turnate sunt reprezentate de: peretii
dintelui se intalnesc sub un unghi de la 2 la 8 grade, luand forma unui trunchi de con; de pe suprafata
ocluzala se slefuieste 1 mm de tesuturi dure, pastrind forma individuala anatomica a acesteia, iar de pe
suprafetele verticale se slefuieste 0,5-0,8 mm; formarea unui prag de 0,5- 1 mm pentru imbunatatirea
proprietatilor retentive si indicilor estetici.

44.

Particularitatile amprentarii campului protetic la aplicarea coroanelor metalice turnate si


materialele utilizate.

Amprenta se obtine in doua faze:


In prima faza
elastomerul solid (chit) este preparat, depus in lingura universala prevazuta cu sistem eficient de
retentie (orificii de 2mm) si asezata pe campul protetic. Dupa priza materialului, amprenta este indepartata
de pe campul protetic.
In faza a doua
este pregatit elastomerul fluid care se introduce intr-o seringa, pentru a se depune in santul gingio
dentar, pe suprafata bontului, pe dintii vecini si in impresiunile amprentei realizata in faza intii din
elastomer. Lingura in care se afla amprenta si elastomerul fluid se reintroduce in cavitatea bucala pe campul
protetic, in aceeasi pozitie.
Dupa priza, 2-4 min, se indeparteaza amprenta. Este spalata si uscata.
45.

Etapele clinico-tehnice la confectionarea coroanelor metalice turnate.

Clinic: examenul clinic, diagnosticul, planul de tratament, prepararea dintilor-stalpi, amprentarea si protectia
plagii dentinare;
Laborator: realizarea modelului de lucru si auxiliar, modelarea machete coroanei din ceara, turnarea;
Clinic: proba coroanei turnate;
Laborator: prelucrarea mecanica, slefuirea si lustruirea lucrarii;
Clinic: proba si fixarea coroanei
46.

Avantajele si dezavantajele coroanelor metalice turnate. Aliajele folosite.

Aliaje nobile;
Aliaj din titan;
Aliaj Cr-Co;
Aliaj inoxidabil cu poleire;
Avantaje:
Contact intim la colet;
Rezistenta;
Restabilirea morfologiei ocluzale
Dezavantaje:
Nefizionomica;
Retractia gingiei in timp si in cazul aliajelor din Cr-Co schimbarea culorii dintelui la colet spre o
nuanta cenusie-violet;
Uzura in timp;
Posibilitatea aparitiei galvanismului

47.

Metodele de protectie ale plagii dentinare a dintilor preparati sub coroane metalice turnate.

Dupa obtinerea amprentei, este obligatoriu de a menaja plaga dentinara de actiunea nociva a factorilor
mecanici, termici, chimici, microbieni, prin pansarea bontului. In acest scop pot fi utilizate mijloace chimice
si mecanice. Ca material de impregnare mai des utilizat este nitratul de argint folosit in forma de solutie
apoasa de 30% sau clorura de zinc 30-40%. Din lacuri cel mai frecvent este folosit lacul cu fluor sau lacul
celuloid 5%. Coroanele provizorii pot fi confectionate din acrilate individual, cat si sub forma prefabricate
din celuloid transparent, policarbonat sau acrilat. Coroanele se aplica pe bontul dintelui slefuit si se fixeaza
cu ajutorul eugenatului de zinc.
48.

Indicatii si contraindicatii la aplicarea coroanelor de invelis ecuatoriale.Principiu de preparare


a dintilor. Coroanele partiale 3/4 si 4/5. Onlay rile. Caracteristica. Indicatii.

Este indicata pe molari, cand tesuturile dure ale dintelui din zona subecuatoriala nu sunt lezate, iar indicatiile
clinice nu ne permit prepararea cuvenita a dintelui fara devitalizare (migrari dentare). Contraindicatii:
mobilitatea patologic a dinilor este de gradul III. Particularitatile prepararii constau in
slefuirea tesuturilor dure pana la ecuator cu crearea pragului circular.
Coroanele partiale sunt varietati de proteze fixe metalice, indicate pe dintii frontali si laterali cand suprafata
vestibulara a dintelui nu este lezata. Daca asa tip de coroane sunt confectionate pe dintii frontali, ele se
numesc , pe premolari ele se numesc 4/5. O conditie necesara la confectionarea acestor tipuri de coroane
este prezenta dintilor cu coroane naturale masive si fara lezari ale suprafetelor de contact cu dintii vecini. Ele
sunt utilizate ca elemente de agregare ale puntilor dentare.
49.

Coroana metalica telescopica. Caracteristica. Indicatii.

Prezinta o lucrare protetica dubla, alcatuita dintr-un capacel care nu restabileste forma anatomica a dintelui
dar repeta forma bontului preparat, peste care gliseaza o coroana, care restabileste forma anatomica a
dintelui si este solidarizata cu proteza mobila. Coroanele telescopice pot fi confectionate prin stantare sau
turnare. Marginea coroanei telescop nu patrunde in sulcusul gingival si se termina la colet. Etapele clinicotehnice de realizare a coroanelortelescopice reies din particularitatile lor si sunt identice celor de invelis
metalice realizate prin turnare sau stantare.
50. Indicatii si contraindicatii catre coroanele de invelis fizionomice din ceramica si acrilat.
Acrilat
Indicatii: - In terapia LOC ale dintilor frontali si premolarilor in caz de lipsa de substanta a marginilor
incisivale si a unghiurilor; in caz de leziuni ale altor suprafete, dereglari de culoare, prezenta distrofiilor
tesuturilor dure, fluoroza, anomaliile de pozitiei, volum.
Contraindicatii:
- pe dinti cu corane mici; - Cand tesuturile dentare dure sunt fragile; - La pacientii pana la 18 ani;
Ceramica:
Indicatii: Defecte partiale ale partii coronare a dintelui; Schimbarea culorii coroanei dentare; Anomalie de
forma a dintelui; Anomalie de pozitie a dintilor
Contraindicatii: Loc insuficient pentru aplicarea coroanelor de portelan de grosimea necesara; Ocluzia
adanca; Prognatie asociata cu suprapunerea adanca incisive; Acoperirea cu coroane ceramice a dintilor vitali
la copii invarsta de pana la 16 ani in legatura cu proximitatea pulpei de suprafata dintelui; Dinti cu cavitati
relative mari

51.

Prepararea dintelui pentru coroana Jacket din ceramica..Formele favorabile a pragului la colet.

Slefuirea se va incepe cu suprafetele proximale ale dintelui, folosind discul abraziv cu carborund sau
diamantat. Avansand la colet, la o distanta de circa 1,5 mm de la papila interdentara, se fac praguri cu o
latime de 0,25-0,5 mm. In urmatoarea etapa, cu opiatra-roata se va reduce din marginea incisivala o grosime
de 1,5-2 mm in raport cu inaltimea coroanei si topografia camerei pulpare. Ulterior se prepara fata
vestibulara si cea orala, mai intai cu o piatra-roata, apoi cilindrica. In urmatoarea etapa se vor rotungi
muchiile si netezi, utilizand in acest scop pietre-con-invers, cilindrice
In zona coletului se prepara un prag circular in unghi de 90 grade fata de axul dintelui cu o latime de 0,8-1,2
mm pana la nivelul insertiei epiteliale a sulcusului dentogingival.
52.

Amprentarea moderna a cimpului protetic la confectionarea coroanelor din ceramica.

Se va obtine amprenta anatomica (in concordanta cu elementele campului protetic reprezentate de bontul
dentar si parodontiul marginal). Pentru a capata imprimarea corecta a pragului cervical este nevoie de o
retractie a festonului gingival. Ulterior vom capata o amprenta dubla. Ea se obtine cu o masa plastica de
consistenta chitoasa si apoi cu o masa fluida de corectare, care se aplica in amprenta primara si va patrunde
subgingival. Astfel vom capata amprenta secundara, amprentand corect configuratia pragului cervical.
53.

Etapele clinico-tehnice la confectionarea coroanelor integral ceramice dupa metoda clasica si


moderna .

Clinic: examenul clinic al pacientului, stabilirea diagnosticului, planul de tratament, prepararea dintilor
stilpi, amprentarea, determinarea ocluziei, protectia plagii dentinare;
Laborator: confectionarea modelelor si pozitionarea lor in simulator; realizarea matricei din platina pe
bontul preparat; depunerea si arderea straturilor de ceramica; adaptarea coroanei pe model
Clinic: proba coroanei in cavitatea bucala;
Laborator: arderea coroanei pentru glazurare;
Clinic: proba finala si fixarea coroanei in cavitatea bucala.
54.

Prepararea dintilor pentru coroana tip Jacket din acrilat. Expuneti cele doua tehnici.

1. separarea suprafetelor de contact de dintii vecini si crearea unui prag prealabilcu adancime de 1mm.
Separarea se face cu un disc metalic de carborund. Suprafetele meziala si distala se prelucreaza in forma de
con cu baza mare la colet, cu o inclinare de 7-9 grade.
2. scurtarea coroanei dentare si crearea unui spatiu de 1,5-2mm pe toata suprafata masticatorie intre dintii de
sprijin si antagonistii lor. Partea coronara a dintilor frontali se micsoreaza in mediu cu din lungimea partii
coronare a dintelui. Suprafata ocluzala a dintilor laterali se slefuieste in asa mod incat sa se pastreze relieful
anatomic cu o trecere rotungita la peretii axiali ai bontului.
3. slefuirea suprafetei palatine, cu o adancime de 0,8 mm, cu ajutorul frezei cilindrice diamantate.
4. slefuirea suprafetei vestibulare, un strat de 1,2-1,5 mm.
5. efectuam rotungirea minutioasa a unghiurilor, nivelarea suprafetei bontului.
Doua tehnici: cu prag si fara prag

55.

Amprentarea cimpului protetic la confectionarea coroanelor tip jacket din acrilat. Etapele
clinico-tehnice la confectionarea coroanelor tip Jacket din acrilat. Acrilatele si compozite
moderne si modul de folosire.

Se poate utiliza amprenta intr-un timp, cu un strat de material amprentar, in momentul in care prepararea
dintelui se face fara prag si nu avem nevoie de o precizie marita la nivelul coletului pentru a evidentia pragul
cervical. In cazul in care prepararea dintelui se face cu prag cervical, se recomanda amprenta in doi timpi, in
doua straturi, pentru evidentierea pragului cervical.
Etapele clinico-tehnice:
Clinic: Examenul clinic si paraclinic; diagnosticul, planul de tratament, prepararea dintilor; amprentarea;
Laborator: turnarea modelelor, fixarea in simulator, modelarea si ambalarea machetei; pregatirea acrilatului
si introducerea lui in tipar; polimerizarea acrilatului si dezambalarea coroanei; prelucrarea, finisarea si
lustruirea coroanei
Clinic: proba coroanei in cavitatea bucala, cementarea.
- Tehnica moderna de confectionare a coroanelor din acrilat. Varietati de acrilat.
Tehnica moderna de aplicare a acrilatelor consta in realizarea protezelor dentare fixe prin aditia directa a
acrilatului, strat cu strat, direct pe model si polimerizarea lor in aparate speciale.
Se pot utiliza acrilate autopolimerizabile sau fotopolimerizabile.
56.

Metode de confectionare a coroanelor provizorii. Acrilatele folosite.

Tehnica de copiere Scutan. Este caracterizata de succesiunea urmatoarelor interventii:


inainte de prepararea bontului, se efectueaza amprentarea cu materiale elastice; Prepararea dintelui,
obtinerea bontului dentar; Bontul este amprentat, sa se confectioneze coroana indicata; Acrilatul se aseaza in
interiorul primei amprente; Amprenta primara cu acrilat este reasezata pe cmpul protetic. Intre bont si
interiorul amprentei coroanei care s-a slefuit, acrilatul este modelat, se obtine o coroana.; Indepartarea
amprentei se realizeaza dupa polimerizarea pastei de acrilat; Coroana este indepartata de pe bont pentru
prelucrare, dupa care urmeaza cimentarea provizorie;
Acrilatele utilizate la confectionarea coroanelor provizorii: Noracril, Carbodent, Duracril
57.

Coroana mixta metaloceramica. Varietati. Indicatii . Particularitatile prepararii dintilor sub


coroane m/c.
Coroana metaloceramica reprezinta o constructie compusa dintr-o structura metalica confectionata prin
metoda turnarii, acoperita cu ceramica. Deosebim coroane total fizionomice si partial fizionomice.
Indicatii:
- Distructia sau fractura unei parti a coroanei dentare, incat nu poate fi restabilita prin obturatie;
- Anomalii de dezvoltare si de pozitie a dintilor care nu pot fi tratate ortodontic;
- Abraziune patologica a tesuturilor dure dentare;
- Defecte estetice (schimbarea culorii);
- Ca elemente de agregare in protezele fixe.
Pentru coroana metaloceramica total fizionomica bontul va fi pregatit cu prag circular. In caz de
confectionare a unei coroane semifizionomice pragul cu unghiul rotungit va fi format numai pe suprafata
vestibulara si pe jumatate din suprafetele proximale cervicale.

58.

Particularitatile amprentarii cimpului protetic la confectionarea coroanelor metaloceramice.


Metodele retractiei gingivale. Fazele clinico- tehnice la confectionarea coroanelor m/c.

Pentru coroana metaloceramica se face o amprenta anatomica in doua straturi (pentru evindentiere a pragului
gingival) care se obtine fie in doi timpi (mai intai se obtine amprenta cu masa mai chitoasa, ulterior dupa
intarire se aplica stratul doi, mai fluid), fie intr-un timp (masa fluida se aplica pe bontul preparat, iar masa
mai chitoasa pe lingura amprentara, dupa care se obtine amprenta).
Metode de retractie
1)

Metoda mecanica, consta in dechiderea santului gingival cu ajutorul diferitor mijloace mecanice;

2)
Metoda chimica, presupune utilizarea solutiilor de retractile care pot fi impartite in doua grupe: care
contina adrenalina si fara adrenalina.
3)
Metoda chirurgicala, consta in sectionarea suprafetei interne a marginii gingivale libere cu bisturiul
de coagulare electochirurgical
Fazele clinico-tehnice: Clinic: examenul clinic, diagnostic, planul de tratament, prepararea dintilor,
amprentare, determinarea relatiilor intermaxilare;
Laborator: confectionarea modelelor combinate cu bonturi mobilizabile, fixarea lor in simulator; modelarea
machete componentei metalice, turnarea componentei metalice,prelucrarea si adaptarea pe model;
Clinic: proba componentei metalice si determinarea culorii ceramicei;
Laborator: prelucrarea componentei metalice; depunerea straturilor de ceramica; adaptarea pe model;
Clinic: proba in cavitatea bucala;
Laborator: glazurarea;
Clinic: proba finala si fixarea
59.

Coroana mixta metaloacrilica cu componenta metalica turnata. Indicatii. Contraindicatii.


Particularitatile prepararii dintilor.

Acest tip de coroana este compusa dintr-o structura metalica confectionata prin tunare si din acrilat
Indicatii: Ca element protetic unidentar coroanele de invelis mixte sunt indicate pentru acoperirea dintilor
frontali si a premolarilor cu leziuni intinse; Ca elemente de agregare in puntile dentare, la imobilizarea
dintilor mobile, in scopul corectarii morfologiei prezentata de anomalii de volum, forma, culoare.
Contraindicatii: la copii si adulti pana la 18-20 ani; Distructii avansate ale coroanei dintelui. ; Dinti cu
tesuturi dure fragile si cind inaltimea si grosimea coroanei naturale nu ne permite crearea unui bont favorabil
pentru fixare.
Dintele- stalp se prepara in dependent de modul in care va fi aplicat materialul fizionomic pe suprafetele
coroanei. Cu aplicarea materialul fizionomic se inlatura din testuturile dentare dure 1,5-2 mm, cu realizarea
pragului cervical. In cazul suprafetelor dentare pe care nu se va aplica material fizionomic, se va inlatura din
tesuturile dentare un strat de 0,5-0,6 mm.

60.

Indicatii si contraindicatii la tratamentul leziunelor odontale coronare prin metoda substituirii.


Varietatile coroanelor de substitutie.

Indicatii: leziuni odontale coronare subtotale sau totale ca urmare a cariei dentare; fracture a coroanelor
dintilor ca urmare a traumatismului; Leziuni odontale coronare ca urmare a abraziunii patologice, a
displaziilor dentare; Ca elemente de agregare a puntilor dentare si protezelor dentare mobilizabile.
Contraindicatii: Cand radacina este adanc situate in apofiza alveolara; La pacienti cu tip de ocluzie adanca
sau supraacoperire pronuntata;
Dupa functie: de restaurare morfofunctionala; ca element de agregare; cu functie mixta;
Dupa material: Metalice; Acrilice; Din portelan; Mixte;
Dupa modul de constructie: Cu inel sau semiinel; Cu incrustatie; Coroana mixta cu pivot; Coroanele din
portelan prefabricate de tip standard cu pivot; Coroanele cu pivot pentru dinti multiradiculari ;
61.

Tipurile de preparare a suprafetei de sectiune radiculara la tratamentul cu coroane de


substitutie.

Aceasta operatie se va efectua in dependent de tabloul clinic si varietatea de coroana de substitutie aleasa.
Pentru o constructie simpla din portelan sau acrilat, suprafata de sectiune se prepara cu doua versante in asa
mod ca versantul de pe portiunea orala a bontului sa se plaseze deasupra gingiei cu 1-2 mm, iar cel
vestibular in zona coletului sa fie slefuit la nivelul gingiei. Dupa asemenea pregatire suprafata de sectiune
radiculara va fi formata din doua versante.
Pentru confectionarea coroanelor de substitutie de tip Richmond, bontul se va plasa deasupra gingiei cu 2
mm, iar suprafetei sectiunii radiculare i se va conferi o forma orizontala.
Pentru confectionarea constructiilor cu pivot simplu si dispozitiv coronar din acrilat, la nivelul suprafetei
sectiunii radiculare, creeaza cavitate in forma de cub, pastrand grosimea peretilor de cel putin 2 mm.
62.

Pregatirea si amprentarea canalului radicular. Metode de amprentare.

La o pregatire proprotetice a cavitatii bucale canalul radicular va fi obturat la 1/3 apicala. Daca canalul a fost
obturat complet, pregatirea va incepe cu dezobturarea celor 2/3. Se utilizeaza freze sferice la turatii reduse.
Dupa dezobturare se trece la largirea canalului si netezirea peretilor. Canalul trebuie sa fie centrat suprafetei
bontului radicular avand o grosime uniforma a peretilor.
Sunt doua metode de amprentare: Directa (obtinerea machetei dispozitivului radicular si coronar din ceara,
urmata de transferarea in laborator pentru reproducerea in materialul dorit)
Indirecta ( obtinerea conturului canalului pregatit, si a suprafetei bontului radicular cu redarea reliefului
santului gingival.)
Deosebim:
-

Amprente in doi timpi ( in primul timp se obtine amprenta canalului radicular, iar in al doilea
amprenta intregului bont dentar si arcadei dentare)
Amprenta intr-un timp ( concomitent sunt realizate amprenta canalului radicular si imprimarile
campului protetic)

63.

Coroana de substitutie tip Ilina Markosean. Structura. Indicatii. Etapele clinico-tehnice de


confectionare.

Coroana de substituie - constructie alcatuita din dispozitiv radicular consolidate prin turnare cu incrustatie,
se instaleaza in caseta radiculara special preparata, placuta supraradiculara si dispozitivul coronar.
Dupa pregatirea canalului radicular si prepararea suprafetei de sectiune a bontului supragingival se creeaza
caseta pentru incrustatie. Dupa aceasta se adapteaza un pivot standard sau confectionat din sarma de otel
inoxidabil, ce se va plasa deasupra suprafetei radiculare cu 5-6 mm. Apoi se incalzeste o bucata de ceara
care este aplicata in caseta si se creeaza placuta supraradiculara. Pivotal incalzit il introducem tinandu-l cu
clestele in canalul radicular. Dupa racire indepartam dispozitivul modelat. Ulterior acesta se transfera in
laborat unde se toarna din metal. In a doua sedinta dispozitivul radicular se adapteaza si se obtine o
supraamprenta. In laborator se realizeaza modelele, se ghipseaza in simulator realizand celelalte etape
necesare in dependent de particularitatile ei.
64.

Coroana de substitutie pe bont artificial.Indicatii.Etapele clinico-tehnice de confectionare.

Aceasta varietate de coroana de substitutie prezinta un dispozitiv corono-radicular alcatuit dintr-un pivot cu
bont artificial si o coroana care se cementeaza pe acest bont.
Clinic: examen clinic, diagnostic, plan de tratament, prepararea radiculara a dintelui afectat; amprentarea;
Laborator: Confectionarea modelelor si pozitionarea lor in simulator; modelarea machetei dispozitivului
corono-radicular si transformarea ei in aliajul solicitat; prelucrarea componentei metalice si proba pe model;
Clinic: proba componentei metalice a dispozitivului corono-radicular; determinarea culorii materialului
fizionomic;
Laborator: aplicarea materialului fizionomic; prelucrarea si lustruirea;
Clnic: proba definitiva a coroanei de substitutie si fixarea
65.

Etiologia edentatiei partiale. Caracteristica factorilor etiologici.

Factorii care duc la aparitia edentatiei partiale, pot fi impartiti in 2 grupe: Factori congenitali si postnatali.
Edentatia partial congenitala se caracterizeaza prin lipsa mugurilor dentari sau a distructiei lor in stadiile
incipiente de dezvoltare. Daca lipsesc toti dintii avem o anodontie, iar daca cativa- hipodontie.
Edentatia provocata de factorii postnatali, apare ca urmare a afectiunilor odontale, parodontale, a proceselor
inflamatoare, interventiilor chirurgicale (inlaturarea tumorilor benigne sau maligne), traumatismului, etc.
66.

Tabloul clinic al edentatiei partiale. Simptomele exobucale si endobucale.

Tabloul clinic in caz de edentatie partial este individual si este in dependent de numarul dintilor lipsa,
localizarea bresei, starea tesuturilor dure si a parodontiului dintilor restanti, de tipul de ocluzie, , factorul
etiologic, varsta etc. In dependent de localizarea breselor si numarul dintilor absenti simptomele exobucale
pot lipsi sau avea un grad divers de exprimare. La examenul endobucal vom observa dereglari de integritate
a unei sau a ambelor arcade dentare; dezintegrarea arcadelor dentare in care apar doua grupuri de dinti:
grupa functionala si nefunctionala. La examenul endobucal se determina starea dintilor restanti, a apofizei
alveolare in spatiile edentate si a mucoasei cavitatii bucale. O deosebita atentie se acorda dintilor ce
delimiteaza bresele dentare, deoarece ei vor sevi ca punct de sprijin in tratamentul protetic.

67.

Caracteristica dimensiunelor spatiilor edentate si a apofizei alveolare.

Dupa dimensiunile spatiilor edentate deosebim:


-

Edentatii mici lipsesc pana la 3 dinti;


Edentatii medii lipsesc de la 4 la 6 dinti;
Edentatii mari lipsesc mai mult de 6 dinti;

Dupa forma apofizei alveolare edentate deosebim:


-

ingusta : pana la 5,0 mm


medie: de la 5,0 pana la 8,0 mm
lata: mai mult de 8,0 mm

68. Clasificarea edentatiei partiale Kennedy, Kennedy - Apllegate. Importanta practica.


Clasificare Kennedy. Exista 4 clase, primele 3 clase cu cite 4 subdiviziuni.
Clasa 1- include arcade edentate partial cu brese bilaterale terminale, adica marginite de dinti numai mezial.
Clasa 2- este doar o bresa terminala, adica marginita de dinti numai mezial.
Clasa 3- este bresa bilaterala intercalata, adica marginita de dinti si mezial si distal.
Clasa 4- bresa este doar in zona frontala.
Subdiviziunile depind de numarul breselor in zona dintilor restanti.
Clasificarea Kennedy Applegate:
Clasa I cuprinde edentatiile terminale bilaterale ale arcadei, adica marginite de dinti numai mezial;
Clasa II include edentatiile terminale unilaterale, adica marginita de dinti numai mezial;
Clasa III numara edentatiile laterale intercalate, bresele fiind marginite de dinti restanti anteriori si
posteriori;
Clasa IV edentatiile in regiunea frontala, care poate sa se intinda din ambele parti ale liniei mediane.
Clasa V cuprinde edentatiile laterale intercalate, bresele fiind marginite de dinti restanti anteriori si
posteriori, dar limita anterioara este reprezentata de un dinte
Clasa VI include edentatiile laterale intercalate cu bresele marginite de dinti restanti anteriori si posteriori.
69.

Consecutivitatea examenului subiectiv si exobucal al pacientilor cu edentatie partiala. Motivatia.

Examenul subiectiv include: motivatia, istoria actualei maladii si istoria vietii


a) Motivatia. Atentia medicului fata de pacient, iscusinta de a audia si memoriza cele mai importante
acuze, duce la crearea unui contact de incredere, ceea ce se va referi favorabil la tratament.
b) Istoria actualei maladii urmareste scopul de a studia evolutia maladiei si eficienta tratamentului, daca
a avut loc.
c) Istoria vietii: luam in consideratie locul nasterii si de trai, conditiile de viata si alimentare
Examen exobucal: Se executa prin inspectia regiunii maxilofaciale din fata si profil atragand atentia la starea
si culoarea pielii, a mucoasei buzelor, prezenta sau absenta asimetriei faciale, la linia de contact si pozitia
buzelor, obrajilor, comisurilor gurii, pozitia mentonului, marimea unghiurilor mandibulei, starea etajului
inferior al fetei. Apoi se examineaza starea ATM si a musculaturii prin inspectie si palpare.

70.

Examenul endobucal a pacientilor cu edentatii partiale. Diagnosticul edentatiei partiale.


Exemple.

Examen endobucal: raportul dintre buze, gradul de deschidere a gurii si mobilitatea muschiului orbicular al
buzelor; dintii; arcadele dentare (forma, marimea breselor, starea dintilor limitroi bresei); raportul dintre
arcadele dentare (tipul ocluziei); mucoasa cavitatii bucale; apofizele alveolare si maxilarele.
Formularea diagnosticului edentatiei partiale, nu prezinta dificulatati avand la baza rezultatele examenului
clinic si paraclinic. Diagnosticul include dereglarile morfologice (clasa breselor), dereglarile functionale (de
masticatie, incizie, fonatie, deglutitie, etc. ), complicatiile provocate de edentatia partial (deformatii ale
arcadelor dentare, migrari ale dintilor restanti) si alte dereglari de functie ale sistemului stomatognat
(musculare, traumatismul mucoasei cavitatii bucale etc.), precum si dereglarile fizionomice.
71.

Definitie punte dentara. Elementele componente. Caracteristica puntei dentare fixe si


mobilizabila.

Puntea dentara reprezinta o constructie protetica care serveste la restabilirea integritatii arcadelor dentare si
suspendarea dereglarilor de functie provocate de edentatia partiala in cazurile prezentei breselor intercalate:
reduse, intinse si multiple.
Elementele componente: Elementele de agregare de care este solidarizat corpul de punte la extremitati si
care contribuie la fixarea de dintii-stalpi a intregii proteze; Corpul de punte care reprezinta un dinte sau un
bloc de dinti artificiali si inlocuieste dintii pierduti de pe arcada dentara
Puntea dentara fixa prezinta o constructie protetica, care se fixeaza pe dintii stalpi prin cementare sau lipire a
elementelor de agregare si care poate fi scoasa din cavitatea bucala numai de catre medic. Puntea dentara
mobilizabila se fixeaza pe dintii stalpi cu elementele de agregare special (crosete, etc.) si pot fi scoase din
cavitatea bucala atat de medic cat si de pacient.
72.

Caracteristica corpului puntei


raportul cu apofiza alveolara.

dentare. Clasificarea corpului de punte dupa material si

Corpul de punte reprezinta un bloc de dinti artificial ce inlocuiesc dintii absenti din spatiul edentate care
restaureaza integritatea morfologica a arcadei dentare si functiile deregulate a sistemului stomatognat.
Corpul de punte preia fortele masticatorii de la dintii antagonisti la nivelul suprafetei ocluzale si le transmite
elementelor de agregare.
Dupa material: Din aliaje nobile si inobile; Nemetalice, composite sau ceramica; Mixte
Dupa raportul cu apofiza alveolara: Corp de punte cu raport in sa; in semisa; tangent linear; punctiform;
suspendat
73.

Clasificarea puntilor dentare dupa V.Kopeikin, dupa raportul corpului de punte cu apofiza
alveolara, dupa constructie.

V. Kopeikin deosebeste 5 varietati de punti: Punti dentare cu doua elemente de agregare asezate pe cei doi
dinti-stalpi ce marginesc bresa; Cu un element de sprijin adaugator la mijloc; Cu elemente de agregare duble
situate medial ori distal; Cu elemente de agregare duble situate la ambele extremitati ale bresei; Cu doua
elemente de agregare asezate pe cei doi dinti ai bresei edentate si cu o extensie unilaterala;
Dupa raportul corpului de punte cu apofiza alveolara: in sa; Semisa; Tangent liniar; Punctiform; Suspendat;
Dupa constructie: Monolite; Separate (din doua bucati); Pliante; Atipice

74.

Indicatiile si contraindicatiile catre tratamentul edentatiei partiale cu punti dentare.

Indicatii: Lipsa a 1,2,3 dinti la nivelul unei brese; In cazul pericolului migrarii dintilor; Edentatii multiple,
intercalate; in cazul in care dintii stalpi au mobilitate de gradul I si II, dar nedurerosi la presiune vertical;
Contraindicatii: Lipsa a mai mult de 5 dinti la nivelul unei brese; Prezenta dintilor restanti cu o mobilitate
patologica de gradul III; Resorbtia accentuata a crestelor edentate corespunzator breselor si rapoartelor
ocluzale nefavorabile; in edentatii terminale;
75.

Principiile biofunctional, biomecanic si profilactic la tratamentul edentatiei partiale cu punti


dentare.

Principiul biofunctional ( include restabilirea functiilor majore ale Sistemului Stomatognat: masticatie,
fonatie, fizionomie); biomecanic ( urmareste realizarea dinamicii mandibulare cu si fara contact dentar
asigurand lucrarii protetice rezistenta fizica, chimica, insertie), profilactic ( urmareste asigurarea unei
profilaxii generale si locale prin restabilirea unui echilibru ocluzal, evitarea modificarilor patologice a
procesului trofic in formatiunile anatomice cu care au relatii de contact dintii stalpi, dintii antagonisti,
parodont, apofiza alveolara, mucoasa).
76.

Biomecanica puntilor dentare.Caracteristica fortelor ce actioneaza asupra corpului de punte.

Puntile dentare fiind fixate pe dintii stalpi, transmit presiunea masticatoare si alte forte functionale asupra
parodontului. Prin urmare, la alegerea dintilor-stalpi este necesara cunoasterea cailor si modalitatii de
repartizare a presiunilor masticatorii pe puntea dentara, cat si modul de transmitere a lor la parodont.
Miscarile mandibulei in cadrul actului de masticatie sunt realizate in diferite planuri si din punct de vedere
mecanic pe puntea dentara actioneaza diferite forte, principalele dintre care sunt: forta de apasare (vertical),
forta de tractiune, fortele orizontale. Actiunea acestor forte depind de miscarile mandibulei, consistenta
alimentelor, geometria puntii dentare si de locul unde este ea fixate.
77.

Includerea dintilor stalpi in puntea dentara dupa fortele de rezerva ale parodontului. Odontoparodontograma.

Includerea dintilor stalpi in puntile dentare este bazata pe fortele de rezerva parodontului. Suma
coeficientilor dintilor inclusi in corpul de punte trebuie sa fie egala sau mai mica decat suma suma
coeficientilor dintilor-stalpi. Ea poate fi usor determinate cu ajutorul tablitelor concepute de Agapov,
Oksman si alti autori.
Odontoparodontograma este o metoda statica de evidenta a starii functionale a dintilor, ea ne reda starea
functionala a sistemului dentar in pozitie statica si medicul indirect isi imagineaza eficienta functionala a
sistemului stomatognat. Parodontograma prezinta o schema a formulei dentare unde se noteaza date despre
starea fiecarui dinte. N norma; O lipsa dintelui; 1/4 resorbtia tesutului osos de gradul I;
1/2 resorbtia tesutului osos de gradul II; 3/4 resorbtia tesutului osos de gradul III.
78.

Amprentarea intr-un timp cu un material si cu doua la confectionarea puntilor dentare.


Complicatiile si profilaxia lor.

Amprenta realizata intr-un timp este obtinuta prin depunerea materialului amprentar in lingura de
amprentare si presarea lui direct pe campul protetic. Aceasta tehnica poate fi utilizata si la aplicarea a doua
materiale amprentare de diferita consistenta: unul vascos si altul fluid. In acest caz ambele materiale sunt
preparate concomitent: materialul vascos se depune in lingura amprentara, iar materialul fluid cu ajutorul
unei seringi se injecteaza imprejurul dintilor preparati, in asa mod ca sa fie inglobat in materialul vascos.

79.

Variante de amprentare in doi timpi si amprentarea in ocluzie la tratamentul edentatiei partiale


cu punti dentare. Materiale de amprentare.

Amprenta realizata in doi timpi, consta din amprenta preliminara si finala. La prima etapa cu ajutorul unui
material special (siliconat) introdus in lingura de amprentare se va obtine amprentare preliminara sau
portamprenta pentru materialul fluid al stratului doi. Dupa uscarea acestei amprente in locasurile
corespunzatoare se introduce materialul fluid, iar amprenta din nou se introduce in cavitatea bucala. Dupa
indepartarea amprentei, relieful coletului dintilor preparati trebuie sa apara vizibil in zona festonului
gingival.
Amprenta ocluziei se ia cu un material dur. Se prepara materialul prin omogenizarea bazei, care are
consistenta chitoasa, cu catalizatorul, care este de obicei o pasta. Apoi se plaseaza materialul preparat pe
toata lungimea arcadei dentare. Se invita pacientul sa "muste" in ocluzia corecta. Priza materialului dureaza
1-2 minute
80.

Caracterizati cele doua componente fundamentale ale ocluziei centrice: D.V.O si pozitia neutra a
mandibulei.

Pozitia neutra a mandibulei pozitia de repaos fiziologic a mandibulei; relatie intermaxilara care nu depinde
de prezenta sau absenta dintilor antagonisti.
La nivelul ATM condilii articulari se afla undeva in spatiul fosei articulare;
La nivelul muschilor muschii sunt relaxati relativ;
La nivel dentar intre dinti apare un spatiu de inocluzie numit si spatiu de inocluzie fiziologic de 2-3 mm.
Dvo - Distanta calculata dintre punctul de sub nas si pe menton;
Determinarea DVO se caracterizeaza printr-o distanta optima intre punctele subnazal si gnation (corespunde
etajului inferior al fetei). Metoda de determinare: Antropometrica(fata se imparte in 3 etaje care trebuie sa
fie egale) ; Anatomica; Functionala
81.

Metodele de determinare a DVO. Caracteristica.

Determinarea DVO se caracterizeaza printr-o distanta optima intre punctele subnazal si gnation (corespunde
etajului inferior al fetei).
Metode de determinare:
- Antropometrica: fata se imparte in 3 etaje care trebuie sa fie egale; Egala cu distanta dintre
comisurile bucale;
1) Anatomica tesuturile moi au o pozitionare fireasca, plicile nazogeniolabiale sunt exprimat mediu.
2) Metoda functionala se bazeaza pe faptul ca in relatie centrica muschii se relaxeaza maxim posibil
82.

Metodele de determinare a pozitiei neutre a mandibulei la aprecierea o.c. Metoda Abjean si


Corbendau.

La determinarea relatiei de postura se recomanda pacientului sa se relaxeze lasand ca mandibula, sub


influenta gravitatii, sa ocupe pozitia necesara fata de maxilla. Asa pozitionare a mandibulei poate fi
conditionata si prin aplicarea testelor functionale. Pentru aceasta Wild a propus testul fonetic prin
pronuntarea cuvintelor ce contin a, Silvermann s, Robinson f, sau numaratoarea de la 60 la 70. S-a
constatat ca la aplicarea acestor teste fonetice se asigura o pozitionare a mandibulei in relatie de postura.

83.

Metodele de determinare a R.I.C. in caz de ocluzie instabila.

R.I.C se determina cu ajutorul sabloanelor cu bordura de ocluzie care trebuie sa asigure dezintegrarea
arcadelor dentare.
Se verifica si se adapteaza sabloanele cu bordura de ocluzie , vor asigura stabilitatea mandibulara;
Inducerea mandibulei in pozitia de relatie centrica (metoda unimanuala, bimanuala, testul deglutitiei)
Inregistrarea prin:
a) Metoda rece - se aplica o bandeleta plastifiata, bordura e rece ;
b) Metoda calda bordura se plastifica; in cazul in care DVO e pastrata;
c) Cu materiale amprentare cat mai dure in blocuri; material special Ocluzofast
84.

Consecutivitatea determinarii si inregistrarii R.I.C. in caz de absenta a ocluziei. Adaptarea


sablonului cu bordurile de olcuzie la maxila si determinarea planului de ocluzie.

Determinarea si inregistrarea relatiilor intermaxilare centrice in cazul absentei ocluziei impune


consecutivitatea urmatoarelor etape: Adaptarea sabloanelor cu bordura de ocluzie; Determinarea DVO;
Determinarea pozitiei neutre a mandibulei sau a relatiei centrice si fixarea ei.
Adaptarea sabloanelor de ocluzie la maxila urmareste doua momente: obtinerea curburii vestibulare a
bordurii de ocluzie si a planului de ocluzie. Curbura vestibulara a bordurii de ocluzie constituie reperul pe
care il obtine medicul. Obtinerea acestei curburi se efectueaza prin depunerea unui strat de ceara pe fata
vestibulara a bordurii de ocluzie conform curburii vestibulare a arcadei dentare naturale.
Planul de ocluzie la absenta dintilor este stabilit la un nivel si o directie specifica pentru zona frontala si
zonele laterale. Obtinerea acestui plan se realizeaza cu ajutorul riglelor, prin depunerea sau taierea cerii pe
fata ocluzala a bordurii. In zona frontala el are o directie paralela cu linia bipupilara si este situat la nivelul
marginii libere a buzei superioare sau sub ea cu 1,0-1,5 mm. In cazul cand sunt prezenti dintii frontali,
marginea bordurii de ocluzie este situata la nivelul lor.
85.

Puntea dentara din doua bucati. Carcteristica. Indicatii. Etapele clinico-tehnice de


confectionare.

Aceste constructii sunt confectionate dupa metoda clasica, care prevede in prima etapa realizarea
elementelor de agregare, iar in a doua a corpului de punte si solidarizarea lor prin lipire. Etapele clinicotehnice depind de particularitatile constructive ale elementelor de agregare, metoda lor de realizare si
materialele utilizate.
Ca elemente de agregare pot fi utilizate toate varietatile de microproteze, insa mai des sunt folosite
coroanele de invelis realizate prin metoda de stantare.
Indicatii: Acest tip de punti dentare practic pot fi utilizate la restabilirea integritatii arcadelor dentare in toate
cazurile cand sunt conditii de tratament cu punti dentare fixe.
86.

Puntea dentara metaloceramica semifizionomica. Indicatii. Ipotezele de legatura dintre aliaj si


ceramica.

Puntea metaloceramica semifizionomica reprezinta o constructie protetica compusa dintr-o structura


metalica confectionata prin metoda turnarii, fetuita cu ceramica vestibular.
Indicatii: Edentatii partiale mici clasa III si IV; In edentatiile frontale; Ca dispozitiv de sinare in dintii cu
parodontite forma usoara; Anomalii de pozitie, culoare, forma; In abraziune patologica;
Ipoteze de legatura dintre aliaj si ceramica: fizica, chimica, mecanica

87.

Puntea dentara dintr-o bucata. Carcteristica. Indicatii.Etapele clinico-tehnice de confectionare.

Puntile dentare intreg turnate reprezinta o constructie protetica care serveste la restabilirea integritatii
arcadei dentare si suspendarea dereglarilor de functie provocate de edentatia partiala, constituita din
elemente de agregare si corpul de punte.
Indicatii: Edentatii partiale in zona laterala; Abraziuni dentare patologice; Anomalii de forma, volum,
pozitie; Defecte ale arcadelor dentare; Traume, carii dentare
Contraindicatii: Lipsa a mai mult de 1 molar, 2 premolari si 4 incisivi intr-un rand; Ocluzie patologica;
Afectiuni ale parodontiului, forme grave; Igiena orala deficitara
Etape: Clinic: examenul clinic, diagnostic, plan de tratament, prepararea dintilor-stalp, amprentare;
Laborator: obtinerea modelelor, ghipsarea in ocluzator, realizarea machete din ceara a puntii dentare,
turnarea, prelucrarea puntii dentare;
Clinic: proba in cavitatea bucala, fixarea
88.

Puntea dentara metaloceramica. Caracteristica. Varietati. Indicatii.Etapele clinico-tehnice la


confectionare.

Puntea dentara metaloceramica este o constructie protetica mixta formata dintr-o component metalica intreg
turnata si una fizionomica, ceramica.
Varietati: total fizionomice; semifizionomice
Indicatii: Edentatii partiale mici clasa III si IV; In edentatiile frontale; Ca dispozitiv de sinare in dintii cu
parodontite forma usora; Anomalii de pozitie, culoare, forma;
Etapele de confectionare:
Clinic: examen clinic, diagnostic, plan de tratament, prepararea dintilor-stalpi, amprentarea, determinarea
relatiilor intermaxilare;
Laborator: confectionarea modelelor, fixarea lor in articulator, modelarea machete din ceara a carcasului
metallic; turnarea ;
Clinic: proba carcasului metallic; determinarea culorii ceramicii;
Laborator: prelucrarea scheletului metallic si aplicarea ceramicii;
Clinic: proba preventiva a puntii dentare metaloceramice;
Laborator: glazurarea;
Clinic: proba definitive; cimentarea

89.

Puntea dentara metaloacrilica cu componenta metalica turnata. Caracteristica.


Indicatii. Avantaje si dezavantaje.Etapele clinico-tehnice de confectionare.

Varietati.

Puntea metaloacrilica este reprezentata de lucrari protetice alcatuite dintr-o portiune metalica si una acrilica.
Portiunea metalica este realizata dintr-o bucata prin metoda turnarii si include elementele de agregare si
corpul de punte semifizionomic sau fizionomic. Puntea metaloacrilica semifizionomica dintr-o bucata se
caracterizeaza prin aceea ca partea orala este realizata din aliaje metalice iar partea vestibulara este fetuita cu
acrilate.
Indicatii: Defecte ale arcadei dentare in regiunea frontala; Discromii dentare, anomalii de forma, pozitie,
volum; Leziuni odontale coronare ce nu pot fi restabilite prin obturatii
Avantaje: Restabilirea partiala sau totala a aspectului fizionomic;
Dezavantaje: Slefuirea profunda a tesuturilor dentare dure; Dezlipirea acrilatului; Alergii la masele acrilice;
Colorarea in timp a acrilatului
Etapele clinico-tehnice:
Clinic: examenul clinic, diagnostic, plan de tratament, prepararea dintilor-stalpi; amprentarea;
Laborator: obtinerea modelelor din ghips, fixarea lor in ocluzator, modelarea machetei din ceara a puntii
dentare, crearea elementelor de retentie; ambalarea in chiuveta; turnarea; slefuirea, lustruirea;
Clinic: proba in cavitatea bucala; determinarea culorii acrilatului;
Laborator: modelarea machetei fatetei din acrilat; ambalarea in chiuveta; schimbarea cerii in acrilat;
lustruirea;
Clinic: proba finala in cavitatea bucala; fixarea
90.

Puntea dentara din acrilat. Indicatii. Particularitatile prepararii dintilor. Avantaje si


dezavantaje.
Puntea dentara din acrilat este o lucrare protetica total fizionomice
Indicatii: Defecte mici (1-2 dinti) in zona frontala; Ca metoda provizorie de protectie a dintilor vitali;
Contraindicatii: Copii si tineri; Grosimea tesuturilor dentare dure este neinsemnata; Ocluzie adanca; Alergie
la masele acrilice; Bruxism; Abraziuni dentare inseminate;
Prepararea se va face cu prag circular sau prag vestibular. Pentru controlul grosimii stratului slefuit este
necesara freza roata pentru suprafata vestibulara si orala, iar la nivelul marginii gingivale se fac santuri de
adancimea stabilita. Apoi se slefuiesc tesuturile dure. Prepararea incepe cu scurtarea marginii incizale cu
1,5-2mm. Dupa care se slefuieste smaltul si dentina de pe suprafata vestibular si orala cu 1-1,5 mm. Dupa
care cu freza se separa punctele de contact cu dintii vecini si se prepara pragul cu acceasi latime. Dupa
aceasta se netezesc usor marginile ascutite si bonturile capata o forma aproape cilindrica, slab conica.
91.

Puntea dentara cu extensie. Indicatii. Biomecanica. Avantaje si dezavantaje.

Caracteristic pentru aceasta constructie este situarea elementelor de agregare pe o singura parte a corpului de
punte, deci corpul de punte nu are la ambele extremitati elementele de agregare.
Indicatii: Absenta incisivului lateral- elementele de agregare sunt fixate pe doi dinti stalpi, caninul si primul
premolar; Absenta primului premolar, folosind dintii stalpi, al doilea premolar si primul molar;
Dezavantaje: Parodontiul dintilor-stalpi va fi supus unei solicitari duble din contul efectul de parghie a
extensiei, partial acest lucru se compenseaza daca sunt utilizati doi dinti-stalpi;
Avantaje: Lipsa modificarilor la nivelul terminatiunilor nervoase care nu pot fi evitate in cazul puntilor
dentare; Procesul de masticatie nu se deosebeste de cel efectuat cu dintii naturali; Marimea puntii permite
adaptarea ei in cavitatea bucala in scurt timp

92.

Etapele clinico-tehnice de confectionare a puntii dentare mobilizabile agregata pe dintii stalpi cu


crosete.
Clinic: examenul clinic, diagnostic, plan de tratament, amprentarea;
Laborator: obtinerea modelelor si pozitionarea lor in simulator; modelarea din ceara a crosetelor si a bazei
corpului de punte; schimbarea acestora din ceara in aliaj prin metoda turnarii, montarea dintilor din acrilat
sau portelan pe baza puntii;
Clinic
93.

Punti de dentare demontabile si cu fixare fizico-chimica (adezive). Caracteristica. Indicatii la


confectionare.

Puntea demontabila face parte din grupul puntilor dentare mobilizabile, insa spre deosebire de cele
mobilizabile au corpul de punte caracteristic pentru puntile dentare fixe. Fixarea lor pe dintii stalpi se
efectueaza prin sisteme mecanice speciale.
Indicatii: Cand ocluzia este adanca si prevede confectionarea unui corp de punte in sa; Cand pierderile de
substanta osoasa in regiunea anterioara edentata trebuie restabilite prin gingie artificiala;
Puntea fixata fizico-chimic este alcatuita din corp de punte metalic nefizionomic, corp de punte mixt partial
fizionomic sau din corp de punt total fizionomic si din elementele de agregare in forma de prelungiri
metalice ce sunt aplicate la nivelul suprafetelor proximale orientate spre spatiul edentat al celor doi dinti
stalpi si pe suprafetele orale.
Indicatii:
Bresele arcadelor dentare intercalate reduse (lipsa a 1-2 dinti) cand dintii stalpi nu sunt atacati de
procese patologice si sunt conditii necesare de fixare.
94.

Proba puntilor dentare. Parametrii echilibrarii ocluzale si metoda realizarii. Fixarea puntii
dentare. Indicati cimenturile.

Proba puntilor dentare prevede verificarea indeplinirii cerintelor catre puntile dentare. Respectiv se verifica
corespunderea morfofunctionala a elementelor de agregare si a corpului de punte cu defectul pe care trebuie
sa-l restabileasca, deci componentele trebuie sa corespunda dupa marime, forma si amplasare cu dintii vecini
si omologii. O alta cerinta este cuprinderea intima a coletului dintilor stalpi de catre marginea elementelor de
agregare, acest lucru se verifica cu sonda.
Echilibrarea ocluzala se realizeaza cu ajutorul hartiei de articulatie, placutei de ceara si spray-uui de ocluzie,
aceste materiale ajutandu-ne sa indepartam din locurile cu surplus.
Pentru fixarea puntilor dentare se utilizeaza cimenturile. Acestea pot fi clasificate in 5 grupe: cimenturi Znfosfat; cimenturi policarboxilice; cimenturi glassionomerice traditionale; cimenturi glassionomere
modificate polimeric si compozitele.
Materiale:
Cimenturi policarboxilice: Belocor;
Cimenturi glassionomere traditionale: Acvion;
Cimenturi glassionomere modificate polimeric: Calibra, Fuji Plus
Compozite: Bifix

95.

Metoda efectuarii probei definitive a puntilor dentare si tehnica fixarii.

Proba definitive a puntilor dentare este necesara pentru verificarea corespunderii cerintelor catre aceasta. Se
verifica daca corespunde atat morphologic cat si functional.
Consecutivitatea efectuarii probei: I. Insertia puntii pe dintii stalpi II. Examinarea contactelor elementelor de
agregare cu dintii stalpi la nivelul coletului si contactele cu dintii vecini. III. Examinarea raportului corpului
de punte cu apofiza alveolara. IV. Examinarea rapoartelor cu dintii antagonisti la nivelul suprafetelor
ocluzale.
Elementele de agregare se curata, se prelucreaza cu eter sau alcool, se usuca, se aplica cement umpland 2/3
din coroana si se aplica pe dintii stalpi.
96.

Complicatiile posibile in timpul si dupa fixarea puntilor dentare. Profilaxia.

97.

Nu se reda forma necesara a bontului dentar, luandu-se fie prea mult fie prea putin din dinte => fie
nu este spatiu necesar pentru constructia calitativa a elementelor de agregare, fie dintele stalp isi
pierde din rezistenta;
Nu se reda paralelismul dintilor stalpi => nu se poate insera puntea;
Pacientul musca inainte de priza cementului ceea ce poate duce la schimbarea pozitiei puntii dentare
cu ulterioara jena;
Nu se efectueaza corect proba si la colet fie e lasat spatiu cee ace duce la acumularea alimentelor, fie
marginea elementelor de agregare apasa gingia provocand ischemia acesteia
Metodele si tehnica sectionarii si inlaturarii constructilor fixe din cavitatea bucala Instrumente.
Complicatii si profilaxia.

Tehnica de realizarea ablatiei este o manopera care solicita din partea specialistului rabdare,
concentrare maxima, utilizarea unor instrumente adecvate pentru economie de timp si energie. Etapele
ablatiei protezelor dentare trebuie sa cuprinda:
1.Sectionarea microprotezei
2.Desprinderea microprotezei de pe dintele stlp
3.Indepartarea de pe dintele stlp

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.

Accidentele posibile din tipul manoperelor de ablatie a lucrarilor dentare:


fracturarea bontului dentar;
fracturarea dintilor vecini sau antagonisti;
leziuni ale parodontiului marginal survenite in timpul sectionarii coroanelor la nivel cervical sau datorita
deraparii instrumentelor abrazive;
Leziuni ale partilor moi prin deraparea instrumentelor;
subluxatia dintelui;
avulsia dintelui;
sectionarea exagerata a bontului dentar, apar vizibile santuri;
taierea unui corp de punte;
coroana de substitutie, fracturare sau sectionarea coroanei metalice, in lipsa unei radiografi de control.