Pseudotumorile

maxilarelor.
Epulisul

Pseudotumorile

sau tumorile de granulatie

ale maxilarelor sunt leziuni de tip proliferativ,
frecvent intalnite care pun probleme de
diagnostic diferential cu tumorile propriuzise. Ele sunt localizate fie periferic la nivelul
tesuturilor gingivo-mucoasei, fie in centrul
oaselor maxilare. In etiopatogenia
pseudoturomilor maxilarelor sunt incriminati
factori multipli, adesea asociati, cum ar fi :
inflamatiile cronice, dezechilibre hormonale,
microtraumatisme cronice.

Epulisul
Epulisul

sau epulidele sunt pseudo

tumoride granulatie nespecifice,
dezvoltate din mucoasa gingivala,
ligamentul dento-alveolar si periost, cu
invazia secundara a osului,nerecidivind
daca extirparea a fost completa si daca
a fost inlaturata cauza iritativa locala.
Este o leziune relativ frecventa,se
intilneste indeseobi la femei,mai ales in
timpul sarcinii.

Etiologie:
Factori

locali:inflamatiile si
microtraumatismele cronice produse de :
tartrul dentar, marginile cariilor aproximale
si de colet, resturi radiculare, obturatii
debordante, coroane neadaptabile la
colet,gingivitele cronice,fistule ;
Factori generali:tulburarile metabolice,
dezechilibrele hormonale hipofizare,
ovariene, gonadice si
paratiroidiene.discrazii sangvine

Sediul:
Pe

creasta alveolara dar in raport

cu dinti, radacini dentare si
microtraumatisme;
Pe partea vestibulara a regiunii
incisivo-canine inferioare si
superior intre incisivi sau la
nivelul premolarilor.

Anatomie patologica:

Epulisul se caracterizeaza prin hiperplazia elementelor conjunctive ale

tesutului parodontal, la care se asociaza frecvent si o hiperplazie a tesutului
epitelial. De regula, pe preparatele histologice se observa predominanta
anumitor elemente de natura conjunctiva : fibroblasti, tesut
endoteliovascular, osteoblasti, celule gigante, celule mixomatoase.

In raport cu structura lui histologica,sint mai multe varietati de epulis:

Epulis granulomatos ;

Epulis telangectazic;

Epulis fibros ;

Epulis osteogen ;

Epulis cu celule gigante ;

Epulis mixomatos ;

Clinica:
Debuteaza

printr-o hipertrofie gingivala locala,la o

papila interdentara sau la marginea libera a gingiei;
Odontoalgie si mobilitatea dintelui;
Cresterea este lenta,insidioasa si fara dureri,dezvoltinduse liber in cavitatea bucala;
Marimea si aspectul clinic sint variate,in depedenta de
forma lui histologica.

Epulis granulomatos
predomina

tesutul conjunctiv tanar, cu infiltrat

inflamator format din neutrofile, limfocite si plasmocite,
contine numeroase capilare si este acoperit cu un
epiteliu hiperplaziat. Clinic se caracterizeaza prin
culoarea rosie, suprafata nreregulata, consistenta moale
si sangerare la atingere.

Epulis teleangiectatic sau

angiogranulomul
se

aseamana cu epulisul granulomatos, dar

se caracterizeaza prin predominenta vaselor
de neoformatie, cu pereti subtiri si dilatatii
care formeaza adevarate lacuri sanguine.
Din punct de vedere clinic se caracterizeaza
prin consistenta moale, friabilitate, culoarea
violacee si tendinta la sangerari spontane
sau la atingere,avind o suprafata
mamelonata.

Epulis fibros
Este

de dimensiuni mai resuse si predomina tesutul

conjunctiv matur, cu un numar mic de vase de
neoformatie si acoperit cu un epiteliu aproape normal.
Aceste particularitati histologice determina culoarea
palida, consistenta ferma, suprafata neregulata si lipsa
tendintei de sangerare.

Epulis osteogen
se

caracterizeaza prin coexistenta, alaturi de tesutul

conjunctiv fibros, a numerosi osteoblasti care determina
formarea unor lamele osoase. Tesutul de granulatie,
vasele de neoformatie si infiltratul inflamator sunt in
proportie redusa. Clinic, prezinta asemanari cu epulisul
fibros, dar consistenta este mai ferma, cu zone dure, iar
radiologic se evidentiaza centrele de osteogeneza.

Epulis cu celule gigante

Din

punct de vedere histologic este format din

fibroblasti, vase sanguine de neoformatie, celule gigante
multinucleate, observandu-se si o impregnare cu
hemosiderina. La suprafata este acoperita cu un epiteliu
care poate fi partial ulcerat. Din punct de vedere clinic,
tumora este rosie-violacee, cu suprafata neregulata.
Uneori este lobulata, sangereaza usor la atingere si poate
ajunge la dimensiuni mari.

Epulis mixomatos
in

care se observa, pe fondul

unui tesut de granulatie bogast
vascularizat, un numar mare de
celule stelate si abundent
material mucoid. Clinic, aceste
epulide sunt de regula sesile, de
culoare violacee, de consistenta
gelatinoasa si au tendinta
manifesta de a invada osul
subiacent

Evolutia
Evolutia

poate fi uneori complicata

prin hemoragii, ulceratia epiteliului,
infectarea care duce uneori la procese
septice endomaxilare cu mobilizarea si
expulzia dintilor invecinati sau la
supuratii perimaxilare.
Recidivele sunt frecvente daca
extirparea chirurgicala este incompleta
si daca nu se suprima factorii iritativi
locali. Malignizarea poate a fi
exceptionala.

Diagnostic diferential
Diagnosticul

diferential se face cu :
- carcinomul gingival care are un aspect de
ulceratie vegetanta, sangereaza, evolueaza
rapid, se insoteste de osteoliza mai accentuata
si adenopatia regionala;
- tumori si pseudotumori centrale, exteriorizate
(tumori cu mieloplaxe, ameloblastom, sarcom);
- hiperplazia fibroasa gingivala (fibromatoza
gingivala) se prezinta ca o ingrosare dura, difuza
a parodontiului marginal, inconjurand un grup de
dinti pe intreaga arcada sau hemiarcada.
Mucoasa ramane de aspect normal.

Tratament:
Tratamentul

profilactic consta in
extratia resturilor radiculare
irecuperabile, detartraj minutios,
obturatii si restaurari protetice
corecte,igienabuco-dentara,
supraveghere stomatologica a
femeilor gravide.
Se contraindica radioterapia

Tratamentul

curativ este numai chirurgical si consta in

extirparea tumorii. Operatia se practica sub anestezie locoregionala. Incizia circumscrie tumora, fiind facuta in mucoasa
sanatoasa. Tumora se decooleaza de obicei usor si se
descopera osul. Daca osul de inmuiat, se practica chiuretajul
si eventual chiar rezectia pe o zona mai intinsa de securitate.
Extractia dintilor de la nivelul tumoral este indicata in
cazurile in care osul este indicata in profunzime afectand
stabilitatea acestora, sau daca este impiedicata extirparea
completa a formatiunii tumorale. Se face electrocoagularea
marginala a partilor moi, evitandu-se electrocoagularea
osului pentru a nu se produce focare de necroza. Operatia se
termina cu un tamponament cu mesa iodoformata care se
mentine printr-o ligatura de sarma fixata pe dintii vecini sau
cu ajutorul unei placi protetice confectionata preoperator.