MINISTERUL SĂNĂTĂȚII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE ,,NICOLAE TESTEMIȚANU,,

CATEDRA DE CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALĂ ȘI IMPLANTOLOGIE ORALĂ ,,ARSENIE GUȚAN,,
 
 
 
Prezentarea tipurilor de implante şi părţile lor componente
 
 
 
 
 
Realizat de Șeptelici Dan, grupa S1602.
Profesor: Radzichevici Mihail

Chișinău, 2020
Întrebări de contol
• 1. Scurt istoric în implantologia orală.
• 2. Titanul şi utilizarea lui în implantologie.
• 3. Tipurile de implante utilizate în implantologia orală.
• 4. Descrierea părţilor componente a implantelor dentare.
• 5. Implantele dentare endoosoase, clasificarea.
• 6. Etapele chirurgicale ale instalării implantelor dentare endoosoase.
• 7. Rolul conformatorului de gingie.
 Scurt istoric în implantologia orală.
• Primele implanturi dentare endoosase (inserate in os) s-a descoperit a fi fost
folosite de către populatia civilizatiei Maya, cu 1350 de ani inainte de descoperirile,
cercetariile si studiile facute de Prof. Dr. Branemark cunsocut ca fiind “parintele
implantologiei moderne”. Cu toate ca, se considera ca prima lucrare chirurgicala sa
fie pe centrul genunchiului si pe sold, s-a decis in final ca cavitatea bucală este mult
mai accesibila pentru observatii clinice și cu sanse ridicate în cercetare. În anul
1965, Branemark (profesor de anatomie la Universitatea Gothenburg, Suedia)
plaseaza primul implant dentar de titan pe un voluntar uman.
• In timpul excavarilor la un sit arheologic maias ,in Honduras, s-a descoperit un
fragment de mandibula,datînd din anul 600 I.H. Mandibula s-a stabilit a fi a unei
femei tinere (20 de ani), care prezenta la nivelul incisivilor inferiori trei insertii ce
inlocuiau incisivii lipsa si care timp de peste 40 de ani s-a considerat a fi fost aplicate
dupa moartea tinerei. În alveolele dinților 31, 41, 42 s-au păstrat implante dentare
confecționate din cochilia midiilor.
• În Republica Moldova primul implant dentar a fost inserat de către chirurgul
Serghei Sokolov și echipa sa în anul 1987. În acel an au fost instalate 6 implanturi-
lamă (2 la maxilă şi 4 la mandibulă). Serghei Sokolov a făcut parte din prima echipă
împreuna cu proteticianul G. Burduja, și tehnicianul dentar C. Laşcu care au trecut
perfecționarea din 1986 cu durata de 1 lună,ce avea loc la Universitatea din Kaunas
(Lituania) şi la Institutul Central de Cercetări Știinţifice în Stomatologie (Moscova).
 Titanul şi utilizarea lui în implantologie.

• Titanul este unul dintre cele mai folosite materiale pentru implanturi
dentare. Potrivit experților, titanul este unul dintre puținele metale
acceptate de organism în structura osoasă a mandibulei sau
maxilarului.Titanul datorită multiplelor sale avantaje: biocompatibilitate,
conductibilitate termică redusă, densitate scăzută, rezistență la coroziune
și preț de 4 ori mai scăzut decât al aurului este cel mai utilizat material în
confecționarea implanturilor dentare. Acesta este foarte rezistent în faţa
atacurilor mediului lichid, deoarece este acoperit de un strat foarte fin de
oxid foarte tenace şi protectiv.
• Marele profesor Branemark a demonstrat că implanturile din titan pot
deveni încorporate în osul viu datorită membranei oxidului de titan de pe
suprafața implantului, așa încât aceste două (osul și implantul) nu pot fi
separate decât prin fracturare.
• Se poate spune că acest biomaterial, prin calităţile sale răspunde la
aproape toate cerinţele necesare realizării osteogenezei, osteointegrării şi
durabilităţii în timp. Implantul din titan pur oferă o compatibilitate
perfectă, o osteogeneză corectă şi concretă şi o viabilitate în timp
demonstrată.
 Calitățile titanului sunt:
• punctul de topire – titanul se topeşte la 1660℃, putând fi sterilizat fără
riscuri la 300℃
• rezistența – implanturile sunt fabricate dintr-o singură bară de titan pur
prin prelucrări mecanice, conferindu-le rezistenţă maximă
• duritatea – titanul are duritate comparabilă cu cea a oţelului, conferindu-
i calităţi mecanice deosebite
• rigiditatea – implanturile nu se deformează la aplicarea forţelor de montare
sau de frezare şi nici în biomecanica masticaţiei
• amagnetismul – titanul nu are nici un efect magnetic, de aici rezultând o
bună suportabilitate tisulară
• acțiunea regeneratoare și terapeutică – cercetările şi experienţa practică au
evidenţiat calităţile cicatrizante ale oxidului de titan
• pH-ul neutru– bioxidul de titan, TiO2, care se formează imediat în
jurul moleculelor de metal are un pH cu valoarea 7, adică total neutru
• imunitatea biologică– implantul poate fi stimulat în contact cu osul, cu
ţesuturile din jur şi cu mediul cavităţii bucale
• rezistența excelentă la șocul electric– titanul are o conductibilitate termică
foarte scăzută
• greutate redusă– densitatea titanului este apropiată de cea a aliajelor uşoare
Tipurile de implante utilizate în implantologia
orală.
• Exista numeroase tipuri de implanturi dentare, fiecare dintre ele
fiind proiectate in functie de nevoile pacinetilor. La moment sunt
cunoscute o multitudine de construcţii şi sisteme implantare, care
pot fi sistematizate după mai multe criterii.
• În funcţie de raportul cu patul osos:
1.Juxtaosoase: intramucosale (insert-implante); submucosale
(magneţi); subperiostale;
2.Endoosoase.
3.Transosoase (transmandibulare).
4.Combinate: endodonto-endoosoase; endososubperiostale.
• Cele mai des utilizate în practica implantologică sunt implantele
endoosoase.
Tipurile de implante utilizate în implantologia orală.
Descrierea părţilor componente a implantelor dentare.
• Implantul dentar: Spira dublă creste stabilitatea primară a
implantului chiar si in cazul in care ne întalnim cu un os cu
densitate scazută, totodata spira dubla și cresterea distantei
dintre spire reduc timpul de inserare al implantului iar distanța
mai mare dintre spirele filetului ajuta la o osteointegrare mai
rapida;
• Șurubul de acoperire sau opercul (cover screw)- reprezinta un
șurub cu capac,care se plasesează în extremitatea orală a
implantului pentru a preveni invazia epitelială sau ososasă pe
parcursul osteointegrării.
• Bontul de vindecare sau conformatorul de gingie (healing cap)-
un dispozitiv metalic transgingival sub forma unui cilindru sau
con prevazut cu șurub. Diametrul variază în funcție de
diametrul implantului,iar lungimea în funcție de grosimea
gingiei. Se aplică imediat după inserarea implanturilor sau în
locul şurubului de acoperire având ca scop formarea inelului
periimplantar.
Descrierea părţilor componente a implantelor
dentare.
• Componentele protetice:
-componentele preprotetice sau de laborator
Bont de transfer-Impresion copping
Analog
-componentele protetice clinice
Dispozitivul de amprentare și transfer
deosebim: DAT directe pentru tehnica de
amprentare cu lingura deschisă,propuse în varianta
de stîlp unitar,capă.
DAT indirecte pentru tehnica de amprentare cu
lingura închisă pentru care sunt caracteristice
șuruburile de fixare lungi,care străpung
portamprenta la acest nivel.
 Implantele dentare endoosoase, clasificarea.
• După formă implantele endoosoase pot fi:
-tip rădăcină: şurub; cilindru; combinate (şurub+cilindru).
-tip lamă.
-ace tripodale.
-forme hibride (cilindru+lamă).
• În funcţie de structură:
- Monolite (dintr-o bucată, one piece).
- Demontabile (din două bucăţi, two piece).
• În dependență de materialul confecționării: implante metalice
-titan
-crom-cobalt
-molibden
• Implante nemetalice :
-ceramica
-zirconiu
-carbon
• În funcție de suprafață
-netedă
-prelucrate( poleite)
-acoperite (cu hidroxiapatită,titaniu,acid).
Etapele chirurgicale ale instalării implantelor dentare endoosoase

• Examenul clinic
• Anestezie
• Incizie
• Decolearea lamboului muco-periostal
• Marcajul neoalveolei
• Formarea neoalveolei cu burghiuri pîna la diametrul
necesar
• Infiletarea implantului
• În dependență de tehnica utilizată efectuăm aplicarea
operculului sau a conformatorului gingival,după care
suturam.
Rolul conformatorului
de gingie.

• Odată ce un implant a fost inserat, țesuturile din jurul implantului pot fi

vulnerabile la răni și infecții, care pot necesita o protecție adecvată. Atunci
când este introdus un nou implant, presiunea dinților opuși poate interveni
cu ușurință, deoarece nu poate fi manipulată de noul implant. Este posibil
ca dinții să exercite presiune ocluzală, care poate interfera cu noul implant,
astfel că capacul de vindecare va juca un rol protector împotriva presiunii
ocluzale. Capacul de vindecare atunci când se stabilește corect și la locul
potrivit, acestea acționează ca prima linie de protecție împotriva presiunii,
care va susține procesul de vindecare atât al implantului, cât și al gingiilor.
• Ele sunt sursa pentru sănătatea și managementul țesuturilor moi. Capacele
de vindecare duc la închiderea exactă a implantului înconjurător de
țesuturi moi și oferă o formă și o formă definite gingivei care este estetic
aproape de aspectul natural. Contururile coroanei finale sunt determinate
de capacele de vindecare, deoarece permit modelarea gingiilor.
Vă mulțumesc de atenție!
Bibliografie
• MONOGRAFIA Chele Nicolae.docx
• Color Atlas of DENTAL IMPLANT SURGERY
• Materialul Prelegerilor
• https://dibay.co/dental-healing-cap/?
fbclid=IwAR0uXhaKgCXx1U7hGgckDULtD5LuRjtisJHcun8k9hWIkSrAB8
B6k3BUdRs
• https://www.slideshare.net/AbbasiBegum1/implant-classification-564
42738?fbclid=IwAR1fFySLHU1Oj5bgHANcIyyfWhUlSRphBGIrThqdRL5s
ZdGRLYOGNiMpIjA