ELABORAREA METODICĂ N 1

TEMA:Introducere. Scurt istoric. Tipuri de bonturi protetice utilizate în

tratamentul implanto-protetic.

ÎNTREBĂRI DE CONTROL
1. Bont protetic. Noțiune. Criterii de clasificare.

Abutment-ul ( bontul protetic )

reprezintă acea parte a complexului
implantar, răspunzătoare atât de
stabilirea unei legături etanşe şi
stabile cu implantul dentar, cât şi
de agregare a restaurării protetice
prin cimentare sau înşurubare a
acestora pe bont.
Fiecare bont protetic prezintă o
porţiune trans-gingivală ce
contribuie la realizarea conturului
gingival peri-implantar şi o
porţiune supra-gingivală
răspunzătoare de forma şi
înclinarea bontului precum şi de retentivitatea restaurării protetice.

Criterii de clasificare:

1. Dupa generatia implantului utilizat

2. Dupa forma bontului protetic
3. Dupa axul bontului in raport cu implantul
4. Dupa numarul componentelor bontului protetic
5. Dupa materialul din care este confectionat bontul
6. Dupa modalitatea de agregare a restaurarii protetice finite.

2. Clasificarea bonturilor protetice după generația implantului utilizat

Bontul protetic al implantului de generatia I-a (implant one-stage) este

sudat sau solidarizat la corpul implantului, facind corp comun cu acesta din acest
motiv, implantul one-stage este destinat exclusiv incarcarii imediate a implantului.
Avantaje: nu mai necesită o etapă clinica de montare.
 Dezavantaje:
 Creshterea riscului de realizare a unui transfer imprecis din
cavitatea bucala pe model
 Imposibilitatea prelucrarii bonturilor protetice la paralelograf, ele
ramanind in cavitatea bucala
 Necesitatea frezarii bonturilor protetice in cavitatea bucala.

Bonturile protetice ale implantelor de generatia a II-a (implante two-

stage) sunt mai diverse și mai complexe. In acelaș timp implantele de generația a
II-a sunt astazi mult mai frecvente utilizate comparativ cu cele de generația I-a. La
implantul de generatia a II-a, bontul protetic este separat de implant și realizează
legatura cu acesta prin intermediul unui șurub ce se înfiletează în interiorul
corpului implantului prin intermediul unei chei speciale.
Avantaje: posibilitatea de prelucrare precisa a acestora in laborator, facindu-
se astfel obtinerea unei restaurari protetice cu adaptare precisa in cavitatea bucala.
Dezavantaje:
 Este dat de necesitatea montării lor în implante, și de probabilitatea
producerii unor inexactități în decursul acestei etape. Insuficiența
montării bontului în implant prin inșurubare incomletă a șurubului
de fixare duce la crearea unui punct de minimă rezistență și a unui
spațiu retentiv, unde se va acumula flora bacteriană ce va produce
ulterior inflamația țesuturilor periimplantare.
 Din cauza imposibilității curățării acestui microspatiu atit prin
detartraj, cit shi prin mijloace chimice cu solutii atibacteriene, este
indicata situarea supragingivala a acestuia, obtiune insotita insa de
neajunsuri estetice.
 Mai mulți savanți au remarcat faptul că exista o legatura intre
resorbtia osoasa periimplantara și topografia microspatiului in
raport cu marginea gigivala.

3. Clasificarea bonturilor după forma bonturilor protetice.

Indiferent de tipul generatiei implantelor utilizate, bonturile protetice pot avea

diverse forme:

- Conica
- Cilindrica
- Sferica
 Bonturile protetice conice sunt cel mai frecvent utilizate, din cauza gamei largi
de indicatii de utilizare (edentatii unidentare, partiale sau totatale, lucrari protetice
agregate prin cimentare sau insurubare).
Misch remarca faptul ca retentia coroanei scade rapid daca conicitatea bontului
creste de la 6◦ la 25◦, acest grad de conicitate fiind dat de suma ambelor versante
ale bontului protetic. Pentru a creste retentia bonturilor conice se recurge de obicei
la urmatoarele metode:
- Cresterea unor retentii aditionale pentru cresterea suprafetei bontului protetic
- Alegerea unui bont protetic cat mai inalt posibil in situatia clinica respectiva
- Sablarea suprafetei bontului protetic.

Bonturile cilindrice : sunt indicate pentru situatiile clinice in care spatiul

protetic disponibil este redus sau atunci cand se prefera realizarea unei restaurari
protetice agregate prin insurubare.
Forma cilindrica prezinta shi bonturile care pot fi prelucrate de tehnician
prin frezare, cele din teflon care se pot turna direct si bonturile protetice provizorii.

Bonturile sferice reprezinta indicatia de electie pentru situatiile in care se

doreste realizarea unui overdenture inferior, sustinut pe doua implante.

4. Clasificarea bonturilor după axul bontului în raport cu implantul și

după după numărul componetelor bontului.

a) După axul bontului în raport cu implantul:

 Bontul protetic poate corespunde ca si ax cu implantul in care se
insurubeaza (bont drept) sau poate avea un ax diferit (bont
angulat).
 Situatia ideala o constituie existenta unui
unghi de 90◦ intre implant si planul de
ocluzie, in aceste conditii putandu-se alege
un bont drept.
 Daca implantul formeaza un unghi de o
alta valoare cu planul de ocluzie sau exista
o lipsa de paralelism accentuat intre
implantul respectiv si celelalte implante sau dinti vecini, se va
alege un bont angulat, in vederea incadrarii restaurarii protetice in
ansamblul arcadei, pentru realizarea unor rapoarte intermaxilare
adecvate.
 Angulatia bontului variaza in functie de firma producatoare, dar
niciodata nu va depasi un unghi de 25◦.
 Alegerea unui bont angulat este de ordin biomecanic, fortele
transmitandu-se paraxial fata de corpul implantului.
b) Dupa numarul componentelor bontului:
  Format dintr-o singura piesa: are sudat surubul de infiletare in
implant de portiunea coronara a bontului, este indicat numai realizarii
unor restaurari agregate prin cimentare
 Format din 2 piese: are o componenta coronara a carei extremitate
cervicala se angajeaza in conexiunea implantului (conexiune
hexagonala externa sau interna, conica interna..) si o alta componenta
reprezentata de un surub, ce are rolul de a fixa bontul in implant.

5. Clasificarea bonturilor după materialul din care sunt confrcționate și

după modul de agregare arestaurării proteticefinale.
a. Bonturile artificiale din titan- sunt folosite pe
scara larga datorita proprietatilor excelente ale
titanului. cu o rezistenta si o biocompatibilitate
foarte buna si pot fi folosite pentru orice tipuri
de restaurari protetice.

b. Bonturile artificiale din zirconiu- au aparut recent in implantologie.

Cu o estetica deosebita datorita culorii albe si transluciditatii
caracteristice zirconiului. Se indica in special daca se vor
executa lucrari dentare cu schelet de zirconiu aceste restaurari
nu vor contine aliaje metalice

c. Bonturile artificiale din alte material- in afara de titan si zirconiu,

bonturile artificiale mai pot fi confectionate si din alte materiale :
aliaje de aur, otel inoxidabil etc. Desi au indicatii mai restranse, exista
situatii in care se folosesc cu success

6. Conexiunea externă dintre implant și bont protetic.

Conexiune externa- sistem antirotational plasat in exteriorul corpului

implantului.
Conexiunea de la nivelul corpului implantului se afla pozitionata deasupra
extremitatii cervicale a acestuia, si are o latime de ~ 2mm.
Poate fi de forma :
  hexagonala
 octogonala

A fost conceputa cu scopul de a rezista la torsiunea aplicata implantului in

timpul insertiei lui in os.
Dezavantaje :
 imposibilitatea reproducerii cu exactitate a pozitiei bontului protetic
 deteriorarea hexagonului implantului
 tensionarea surubului de fixare a bontului protetic in implant

7. Conexiunea internă dintre implant și bont protetic.

Conexiune interna- este plasata in interiorul axului implantului.

Conexiunea de la nivelul corpului implantului se afla in interiorul lui, pe o
distanta de pina la 5.5 mm, imbinindu-se cu patricea de la nivelul extremitatii
cervicale a bontului protetic
Avantaje:
 insertie mai facila a bonturilor protetice in cavitatea bucala
 Asigurarea unei protectii mai superioare impotriva ruperii surubului
 Asigurarea unei distributii mai buna a fortelor asupra implanturilor
incarcate functional
Dezavantaje:
 necesitatea existentei unei forme mult mai evazate a implantului in
regiunea crestala, necesara pentru a gazdui conexiunea interna, ceea ce
creeaza implanturi slabe cu pereti subtiri la acest nivel (0,3 mm)