1. Bonturi protetice. Definitie. Criterii de clasificare a bonturilor protetice.

Reprezinta partea componenta a complexului implantar, ce raspunde de stabilirea unei

legaturi etanse si stabile cu implantul dentar, cit si de agregarea restaurarii protetice
prin cimentarea sau insurubarea acesteia pe bonturi.

Criterii de clasificare a bonturilor protetice:

Dupa generatia implantului utilizat
Dupa forma bontului protetic
Dupa axul bontului in raport cu implantul
Dupa numarul componentelor bontului protetic
Dupa materialul din care e confectionat
Dupa modalitatea de agregare a restaurarii protetice finale

2. Clasificarea bonturilor protetice dupa forma, dupa axul bontului in raport cu

implantul, dupa numarul componentelor bontului protetic.

*dupa forma
Conica- cel mai frecvent utilizate, avind indicatii in edentatii
unidentare/partiale/totale, lucrari protetice prin cimentare sau insurubare
Cilindrica- sunt indicate pentru situatiile clinice cind spatiul protetic disponibil este
redus sau cind se prefera realizarea unei restaurari protetice agregate prin insurubare
- Din aceasta categorie mai fac parte si bonturile ce pot fi prelucrate de tehnician prin
frezare, cele din teflon ce se pot turna direct cit si bonturile protetice provizorii
Sferica- se indica cind se realizeaza un overdenture inferior, sustinut pe 2
implanturi

* dupa axul bontului in raport cu implantul

Bont drept- corespunde ca si ax cu implantul in care se insurubeaza
Bont angulat – poate avea un ax diferit, dar niciodata nu va depasi un unghi de 25

* dupa numarul componentelor bontului protetic

Format dintr-o singura piesa - are sudat surubul de infiletare in implant de
portiunea coronara a bontului, este indicat numai realizarii unor restaurari agregate
prin cimentare
Format din 2 piese - are o componenta coronara a carei extremitate cervicala se
angajeaza in conexiunea implantului (conexiune hexagonala esterna sau interna,
conica interna..) si o alta componenta reprezentata de un surub, ce are rolul de a fixa
bontul in implant
3. Clasificarea bonturilr protetice dupa materialul din care a fost confectionat,
modalitatea de agregare a restaurarii protetice finale.

* dupa materialul din care a fost confectionat

Bonturile artificiale din titan -- sunt folosite pe scara larga datorita proprietatilor
excelente ale titanului. Au o rezistenta si o biocompatibilitate foarte buna si pot fi
folosite pentru orice tipuri de restaurari protetice Bonturile artificiale din zirconiu --
au aparut recent in implantologie. Au o estetica deosebita datorita culorii albe si
transluciditatii caracteristice zirconiului. Se indica in special daca se vor executa
lucrari dentare cu schelet de zirconiu ; aceste restaurari nu vor contine aliaje metalice
Bonturile artificiale din alte materiale -- in afara de titan si zirconiu, bonturile
artificiale mai pot fi confectionate si din alte materiale : aliaje de aur, otel inoxidabil
etc. Desi au indicatii mai restranse, exista situatii in care se folosesc cu success

* modalitatea de agregare a restaurarii protetice finale

Bont protetic conic- pentru o restaurare agregata prin cimentare
Bont protetic prevazut cu tunel oral- destinat infiletarii surubului ce va fixa
restaurarea protetica

4. Conexiunile implant/bont protetic (extern/intern).

Acestea reprezinta a 3-a componenta a bonturilor protetica pentru implanturile two-

stage, cu rolul de a pozitiona cu precizie bontul protetic la nivelul implantului, prin
imbinarea perfecta cu conexiunea acestuia Tipuri de conexiuni:
Conexiune externa- sistem antirotational plasat in exteriorul corpului implantului
Conexiune interna- plasat in interiorul axului implantului

Conexiunea externa

- Conexiunea de la nivelul corpului implantului se afla pozitionata deasupra

extremitatii cervicale a acestuia, si are o latime de ~ 2mm - Poate fi de forma
hexagonala, octogonala
- A fost conceputa cu scopul de a rezista la torsiunea aplicata implantului in timpul
insertiei lui in os - Dezavantaje 1) imposibilitatea reproducerii cu exactitate a pozitiei
bontului protetic
2) deteriorarea hexagonului implantului
3) tensionarea surubului de fixare a bontului protetic in implant

Conexiunea interna
- Conexiunea de la nivelul corpului implantului se afla in interiorul lui, pe o distanta
de pina la 5.5 mm, imbinindu-se cu patricea de la nivelul extremitatii cervicale a
bontului protetic
- Avantaje: 1) insertie mai facila a bonturilor protetice in cavitatea bucala
2) Asigurarea unei protectii mai superioare impotriva ruperii surubului
3) Asigurarea unei distributii mai buna a fortelor asupra implanturilor incarcate
functional
- Dezavantaje: necesitatea existentei unei forme mult mai evazate a implantului in
regiunea crestala, necesara pentru a gazdui conexiunea interna, ceea ce creeaza
implanturi slabe cu pereti subtiri la acest nivel (0,3 mm)

5. Biomecanica corelata cu restaurarea protetica pe implante.

DEFINITIE

Biomecanica cuprinde toate tipurile de interactiune dintre tesuturile sifortele pe care

ele le suporta.
Un raspuns al tesuturilor biologice la fortele aplicate.
Biomecanica implanturilor reprezinta un proces de analiza sideterminare a incarcarii
si deformarii osului intr-un sistem biologic

6. Avantajele supraprotezei fata de restaurarea protetica pe implante.

7. Criterii comparative dintre implante dentare si dintii naturali.

16. Supraproteza. Avantaje. Dezavantaje

Protezarea pe implante reprezinta o varianta de tratament pentru tratarea dintilor

lipsa, efectuata prin inlocuirea dintilor cu implante, cu radacini artificiale ce pot tine
ca suport pentru diverse tipuri de metode protetice, cum sunt coroanele dentare,
puntile dentare si protezele dentare.
Supraprotezarea pe implante inseamna, aplicarea unei proteze mobile peste un
implant dentar, avand ca scop imbunatatirea stabilitatii si functionarii protezei. Desi in
ziua de azi exista o sumedenie de tipuri de implante dentare, cele mai folosite
sunt cele de tip surub, corespunzatoare radacinii dentare.
De regula, folosirea implantelor pentru supraprotezarea totala se face la
mandibula,prin punerea a doua sau patru implante in zona crestei din partea frontala,
intre cele doua gauri mentoniere.Tehnica supraprotezarii pe implante are ca
alternative protezarile conventionale mobile totala sau partiala, dat fiind faptul ca este
o proteza mobila.
Terminologie:
În literatura de specialitate există mai mulţi termeni caredefinesc supraprotezarea:
în literatura engleză sunt utilizaţi termenii: overlay denture, overdenture şi
superimposed prothesis;
în literatura germană: coverdenture şi deck prothesen;
în literatura franceză: prothèse composite,prothèse amovible complete.Termenul de
overlay defineşte o proteză mobilizabilă care prezintă o extensiemetalică sau
polimerică peste suprafeţele incizale/ ocluzale ale dinţilor restanţi.
Termenul overdenture (supraprotezare) semnifică o proteză care se sprijină peţesuturi
moi şi dure (os, rădăcini sau dinţi restanţi).
Termenul de proteză totală telescopată este atribuit unui sistem de cape primare,
capele secundare fiind incluse în proteză. Pentru desemnarea acestui tip de proteze,
literatura anglo-saxonă foloseşte termenul de overdenture, cea germanăde
hibridprothese (proteză hibridă), iar francezii prothèse composite.

Avantajele supraprotezarii pe implant:

• Obtinerea unui echilibru mai bun al protezelor si functionarea mai eficienta a

acestora;
• Efectuarea unei masticatii mai bune;
• Imbunatatirea aspectului estetic al zambetului;
• Siguranta fixarii protezei si lipsa grijilor in timpul vorbirii sau masticatiei.

Implantele sunt niste lucrari dentare extrem de rezistente, durabile (au garantie intre10
si 15 ani, in functie de materialul folosit), prezinta un aspect fizic aproape identiccu
cel natural, previn aparitia problemelor ocluzale si blocheaza deplasarea dintilorvecini
in spatiul gol.

Dezavantaje:
*implica doua etape diferite: una chirurgicala si alta protetica
*amandoua cu riscuri
*preturi destul de ridicate si implicatii asupra rezultatului final al lucrarii dentare.