Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testemițanu”

Facultatea Stomatologie

Referat
Tema : ”Metoda de amprentare cu lingura închisă în
cazul implanturilor din două piese chirurgicale”

Student : Șeptelici Dan

Profesor : Bajurea Nicolae

Chișinău 2020
Implantologia orală are ca scop înlocuirea dinţilor de pe arcadele dentare, astfel se utilizează o serie de
tehnici, materiale şi componente chirurgicale, cel mai des întâlnite fiind implanturile dentare
endoosoase şi părţile afiliate acestuia.

Componentele chirurgicale ale implantului dentar sunt :

Corpul implantului - porţiunea endoosoasă destinată inserării în os şi definită ca „rădăcina dintelui”.

Este prevăzut cu spire de înfiletare care participă la stabilitatea primară a implantului, forma şi pasul
acestora fiind destul de variate.

Colul implantului – Creasta sau colul implantului este porțiunea responsabilă pentru fixarea părții
protetice atât în implanturile dintr-o singură bucată cât și în cele din două bucăți. Zona abutmentului are
o platformă ce oferă rezistență fizică forțelor ocluzale axiale. De asemenea, există și o particularitate
anti-rotativă care fie că este inclusă în platformă (hexagon extern), fie că este extinsă în interiorul
implantului (hexagon intern, con, octagon).

Apexul implantului – partea apicală a implantului care poate fi rotungită neagresivă şi agresivă
prevăzută pentru autoînfiletare.

Șurubul de acoperire sau opercul (cover screw) - reprezintă un şurub cu capac, care se plasează în
extremitatea orală a implantului de stadiul II pentru a preveni invazia epitelială sau osoasă pe parcursul
osteointegrării.
Conformatorul de gingie (healing cap) – un dispozitiv metalic transgingival de formă cilindrică sau
conică, prevăzut cu şurub. Diametrul variază în funcţie de diametrul implantului, iar lungimea în funcţie
de grosimea mucoperiostului. Se aplică imediat după inserarea implanturilor sau în locul şurubului de
acoperire având ca scop formarea inelului periimplantar.

Etapa de amprentare a cîmpului protetic diferă în funcție de suprastructura fixă pentru care se
optează,de sprijinul acestea,precum și de sistemul de implante folosit. Aproape toate sistemele
moderne de implante performante oferă dispozitive de amprentare și transfer. În funcție de sistemul
utilizat diferă și tehnica de amprentare,respenctiv posibilitațile de transfer a situației clinice pe modelul
de lucru.În protetica implantologica au devenit uzuale următoarele tehnici de amprentare:
convențională,indirectă și direct.

Amprentarea cu lingura închisă, prin metoda indirectă, o folosim când implanturile inserate sunt
paralele între ele, sau unghiul de corecţie este unul redus.În acest tip de amprentare se recomandă
utilizarea materialelor de amprentare pe bază de silicon.

La amprentare se recomandă utilizarea unei linguri de amprentare din plastic sau o lingură individuală.
Pe cât posibil se va lua o amprentă într-un singur timp.

Tehnica indirectă necesită dispozitiv de transfer indirect,care se atașează la stîlpul implantului.Se

recomandă la pacienți care prezintă o amplitudine mai redusă a cavității bucale.

Astfel,pe implant,respectiv pe stîlpul implantului,se atașează dispozitivele de transfer,amprenta fiind

luată peste acestea. Pentru realizarea modelului,stîlpii de transfer(care au rămas în amprentă) se
înșurubează pe implantul analog și se repoziționează în amprentă.
Bibliografie:

1.Materialele Cursului
2.Dorin Bratu,Robert Nussbaum ”Bazele clinice și tehnice ale protezării fixe”.
3.Monografia Chele Nicolae