UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE “NICOLAE TESTEMIȚANU”

Catedra de propedeutică stomatologică ”Pavel Godoroja”

Referat
“Regulile de montare a dintilor artificiali la confectionarea
protezei partiale mobilizabile.”

Elaborat:Vechiu Alina, S1808

Controlat:Cheptanaru Olga
Asistent universitar.

CHIȘINĂU, 2020
 În edentația parțială , poziționarea dinților artificiali este ușurată sau îngreunată de
prezența dinților restanți pe arcadă .

Pentru edentatiile reduse sau de grup din regiunea frontala, chiar daca tehnicianul nu
primește nici o indicație în fisă , dinții restanți și cei antagoniști sunt criteriile cele mai
obiective pentru pozitionarea dintilor artificiali.

Câ nd lipsește întregul grup frontal, mai ales la maxilar, ca și în edentații extinse sau
subtotale, tehnicianul primeste prin intermediul sabloanelor urmatoare:

 curbura vestibulară a bordurii superioare de ocluzie

 linia mediană unde se vor întâ lni fețele meziale ale incisiviilor centrali superiori
 liniile caninilor (comisurale) la nivelul că rora se monteaza cuspidul caninului
 în privința artificiilor de montare, poate primi indicații sau spatiul de pe model
impune montarea cu spatieri, diastemă și treme sau cu inghesuiri.

În cazul aplică rii protezelor parţiale mobilizabile acrilice cu placă , pentru construirea
segmentelor arcadelor dentare artificiale, pot fi utilizaţi atâ t dinţi din acrilat, câ t şi din
porţelan.

În dependenţă de culoare, mă rime, formă şi material se aleg dinţii artificiali pentru a fi

montaţi în baza din ceară a spaţiilor edentate. În acest scop este necesar de respectat
urmă toarele principii:

1. în zonele laterale dinţii se montează pe mijlocul apofizei alveolare şi

perpendicular ei, realizâ nd contacte cu dinţii antagonişti;
2. în zona frontală dinţii se montează cu restaurarea configuraţiei curburii dentare
în raport de ocluzie;
în dependenfă de situaţia clinică dinţii pot fi montaţi cu gingie artificială şi fă ră
ea (punctiform) ;
la montarea dinţilor fă ră gingie artificială marginea cervicală a dinţilor va avea
contact cu apofiza alveolară edentată ;
la montarea cu gingie artificială zona cervicală a dinţilor se va situa pe linia
surâ sului, reper notat de medic pe bordura de ocluzie;
în scop fizionomie şi ţinâ nd cont de doleanţele pacientului, dinţii pot fi situaţi
asimetric sau se creează spaţii interdentare;
 3. la prezenta a mai multor dinţi restanţi, dinţii artificiali se vor monta ţinâ nd cont
de gradul lor de implantare, mă rime, formă , linia coletului;
4. la montarea dinţilor din porţelan nu se admite şlefuirea porţelanului, deoarece
se pot înlă tura retenţiile şi luciul (glazura), provocâ nd totodată micşorarea
rezistentei lor;
5. în situaţiile câ nd lipsesc 2 sau mai mulţi dinţi, însă spaţiul edentat nu permite
montarea aceluiaşi numă r de dinţi, se montează numă rul ce permite lichidarea
spaţiului edentat şi invers, dacă sunt absenţi 1—2 dinţi, însă spaţiul edentat este
mai mare—se montează numă rul de dinţi ce după volum vor lichida breşa.
În ambele situaţii se ţine cont de volumul dinţilor prezenţi, topografia breşei,
aspectul fizionomie etc.

Reguli generale de montare a dinților

• Dinţii laterali sunt montați pe mijlocul crestei alveolare.

• Ş anlul meziodislal al dinţilor inferiori, coincide cu vâ rful crestei alveolare pe care

se aşază .

• Cuspizii palatinali (activi) ai dinţilor superiori pă trund în şanţul mezio-distal al

dinţilor inferiori.

• Dinţii frontali superiori, din necesitate, pentru restaurarea fizionomiei sunt

montaţi în afara crestei. Numai astfel este posibil să se restabilească relieful
buzei superioare.

• Planul de ocluzie formează în sens sagital, o curbă cu concavitatea în sus,

cunoscută sub numele de curba sagitală .
 • Adâ ncimea curbei este proporţională cu mă rimea supraocluziei frontale.

• În sens transversal, se formează curba transversală , de asemenea, cu

concavitatea superioară .

• Pentru fiecare dinte este data o poziţie medie care creează posibilitatea să se
obţină rapoarte ideale dento-dentare şi interdentare.

• Montarea unei arcade începe întotdeauna cu dinţii frontali superiori. Aceasta se

efectuează alternativ de o parte şi de alta a liniei mediane.

• Dinţii frontali sunt montaţi să restaureze fizionomia, cu particularită ţile vâ rstei,

sexului, şi a personalită ţii pacientului. Dacă lipsesc aceste caracteristici
individuale, este posibil ca pe baza reperelor morfologice, dinţii să fie montaţi
într-o poziţie apropiată cu cea a foştilor dinţi naturali.

• Mulţi autori au recomandat ca poziţia frontalilor să fie în corelaţie cu poziţia

papilei incisive şi a primei rugi palatine.

• Poziţia şi dimensiunea dinţilor frontali în sens cervico-incizal este în strâ nsă

corelaţie cu funcția fonetică , fiind influenţată emiterea consoanelor labiale «V» şi
«F».

Pentru montarea dinţilor artificiali în spatiile edentate, pe centrul apofizei alveolare se

lipeşte la baza din ceară un rulon de ceară roz cu diametrul de 2—3 mm. Ulterior,
corespunză tor locului de implantare a dintelui natural, cu lama spatulei încă lzite se
plastifică ceara şi se adaptează dintele artificial în raport cu dinţii vecini şi antagonişti,
precum şi cu poziţia de intercuspidare maximă şi cu mişcă rile de oropulsie şi lateralitate
ale mandibulei. Adaptarea se face prin şlefuirea zonei cervicale a dintelui, dacă spaţiul
nu permite montarea lui, iar suprafeţele ocluzale nu necesită adaptă ri prin şlefuire
decâ t doar în cazuri excepţionale pentru a nu modifica aspectul morfofunctional al
suprafeţei ocluzale.

Adaptarea şi montarea se efectuează pentru fiecare dinte lipsă în parte pâ nă câ nd nu

vor fi montaţi toţi dinţii artificiali conform principiilor expuse, ţinâ ndu-se cont de
ocluzia dinamică . După montarea dinţilor, cu lama spatulei încă lzite se vor completa cu
ceară zonele spaţiilor interdentare de la nivelul coletului, iar pe versantul palatinal sau
lingual al apofizelor alveolare se va aplica un dispozitiv din sâ rmă în prealabil încă lzit şi
avâ nd forma corespunză toare, înglobâ ndul în ceara machetei protezei. Acest dispozitiv
se solidarizează de macheta protezei pentru a evita deformă rile machetei în timpul
probei în cavitatea bucală . După ră cirea şi solidificarea cerii se efectuează modelarea
formei machetei prin ră zuirea surplusurilor de ceară ce prevede:

 modelarea spaţiilor interdentare artificiale; redarea grosimii corespunză toare

versantului vestibular al machetei pentru compensarea atrofiei ţesutului osos al
apofizei alveolare;
 modelarea pe versantul vestibular a proiecţiei implantă rii dinţilor montaţi,
redâ nd convexită ţile ră dă cinilor acestora şi depresiunile interradiculare;
modelarea liniei coletului dinţilor artificiali cu redarea imprimă rilor de şanţuri
dento-gingivale.

După modelare macheta protezei se detaşează de pe model şi se aplică din nou fiind
transferată în clinică pentru proba în cavitatea bucală .