T= testul de semnifi caţie D = diferenţa dintre valorile medii sau procentuale σD = eroarea diferenţei

Stabilim apoi valoarea lui “t tabelar” în felul următor: dacă numărul frecvenţelor celor două eşantioane
depăşeşte suma de 120 atunci valoarea lui “t tabelar” o cunoaştem ca fi ind 1,96 pentru un p = 0,05
(5%); 2,58 pentru un p = 0,01 (1%) sau 3,29 pentru un p = 0,001 (0,1%).

Dacă numărul însumat de frecvenţe al celor două eşantioane ce se compară este mai mic de 120 de
frecvenţe, atunci valoarea lui “t tabelar” o citim în tabela testului t în gradul de libertate dat de numărul
însumat de frecvenţe minus 2.

Interpretarea se face în felul următor: dacă valoarea lui “t calculat” este mai mare decât valoarea lui “t
tabelar” atunci diferenţa între cele două valori medii sau între cele două probabilităţi este semnifi cativă
din punct de vedere statistic.

33. Metode non-parametrice de testare a ipotezelor: Testul χ², testul Fisher, Wilcoxon, testele Anova.

Când avem de comparat între ele valori absolute sau distribuţii de frecvenţe, folosim testul X2 (chi
pătrat) al lui Pearson.

Testul X2 se obţine însumând rapoartele dintre pătratul diferenţelor stabilite între frecvenţele
colectivităţii generale (frecvenţele teoretice) şi frecvenţele observate şi frecvenţele colectivităţii
generaleîn care:

X2 = testul de comparaţie sau de concordanţă chi pătrat; FT = frecvenţele universului sau frecvenţele
teoretice obţinute prin calcul; FO = frecvenţele observate sau frecvenţele eşantionului nostru.

În situaţia în care avem o distribuţie a colectivităţii generale pe care o comparăm cu distribuţia unui
eşantion, atunci introducem datele respective în formulă şi calculăm valoarea lui X2; In situaţia în care
nu avem datele colectivităţii generale, distribuţia frecvenţelor teoretice o obţinem prin calcul – de aici
denumirea de frecvenţe teoretice Testul ANOVA Compară în acelaşi timp mediile mai multor eşantioane.

H0: m1 = m2 = m3 = m4 (pentru 4 eşantioane) H1: cel puţin două medii diferă semnificativ Rezultatul
este un număr p care se interpretează la fel ca la celelalte teste:

Dacă p>0,05 nu se respinge H0, diferenţa este nesemnificativă la pragul de semnificaţie de 95% Dacă
p<0.05 se respinge H0 cu prag semnif 95%.Cel putin 2 medii difera semnificativ Daca p<0.01 se resping
H0 cu prag semnif 99%,Cel putin 2 medii dif semnificat Daca p>0.001 se respinge H0 cu prag semnif
99,9%. Cel putin 2 medii dif inalt semnificat.

Testul Fischer se utilizează pentru verificarea egalităţii dispersiilor a două variabile independente
repartizate normal.

Ipoteza nulă este H0: σ1 2=σ2 Testul Wilcoxon este un test non-parametric bivariat utilizat pentru
identificarea semnificatiei statistice a diferentelor identificate pentru variabile provenite din esantioane
dependente (masuratori repetate sau variabile masurate ale acelorasi respondenti), masurate cu
ajutorul scalelor ordinale, indiferent de tipul distributiei.

Ipotezele testului Wilcoxon:

H 0: NU exista diferente semnificative intre cele doua variabile.

H1: Cele doua variabile difera in mod semnificativ.

Pentru calculul statisticii W +, asociata testului Wilcoxon, se ordoneaza toate valorile observate, se
calculeaza diferentele observate wi, aceste diferente sunt ordonate in functie de marime, fiecareia fiind
ulterior asociat un rang Ri pe baza pozitiei in aceasta serie de diferente: Wi=Yi-Xi Ri= rangul|w| De
asemenea, pentru calculul W + se utilizeaza o functie indicator, Φi :

Φi = l(Wi>0) Valoarea W + este data de:

W+= ∑ Φi Ri Sustinerea (sau respingerea) ipotezei nule se bazeaza pe probabilitatea de aparitie a valorii
W +, data de tabele statistice asociate testului (pentru n de maxim 30 de respondenti) sau estimata cu
ajutorul testului Student.

34. Noţiunea şi particularităţile seriilor cronologice. Tipurile seriilor cronologice. Seriile cronologiceUn
obiectiv important al medicinii şi ocrotirii sănătăţii este studierea sănătăţii publice, analiza informaţiei
privind caracterul şi volumul activităţii instituţiilor medico-sanitare sub aspectul modifi cărilor lor
dinamice. Studierea acestor modifi cări este deosebit de importantă pentru prognozarea şi planifi carea
măsurilor cu caracter organizaţional, curativ-profi lactic etc.

Pentru a analiza modifi cările dinamice a fenomenelor medico-sociale este necesar de a forma serii
cronologice (dinamice), a cunoaşte metodele de ajustare şi analiză a lor.

Seria cronologică (serie de timp sau serie dinamică):

- este seria formată din valori omogene comparabile, care caracterizează modifi cările unui anumit
fenomen într-o perioadă de timp.

- vizează măsurarea creşterilor sau descreşterilor de nivel în evoluţia unui fenomen.

- fi ecare valoare numerică a seriei se numeşte nivel.

- nivelurile seriei cronologice pot fi prezentate prin valori absolute, relative şi medii.

Seriile cronologice se disting printr-o serie de particularităţi, trăsături specifi ce ei, între care menţionăm:

a) variabilitatea termenilor SCR – Între valorile individuale care

compun seria cronologică există diferenţe de mărime explicate prin acţiunea comună a factorilor
esenţiali şi întâmplători. Gradul de variabilitate a termenilor seriei cronologice depinde de forţa cu care
factorii aleatori produc abateri, dar şi de tendinţa de variaţie impusă de factorii cu acţiune sistematică.

b) omogenitatea termenilor unei SCR – seriile cronologice sunt omogene deoarece termenii seriei au în
comun categoria economică sau socială pe care o reprezintă în momente sau intervale succesive de
timp. Omogenitatea valorilor seriei este dată de faptul că acestea sunt supuse acţiunii sistematice a
aceloraşi factori esenţiali, iar termenii seriei cronologice sunt obţinuţi prin aceeaşi metodologie de calcul
şi folosesc aceeaşi unitate de măsură.

c) periodicitatea termenilor unei SCR – o caracteristică specifi că seriilor cronologice. Această trăsătură
exprimă continuitatea datelor din punct de vedere al variaţiei timpului. Termenii seriei reprezintă valori
ale unui fenomen dinamic, înregistrate la momente sau intervale de timp de regulă egale, astfel încât să
se asigure continuitatea seriei. În funcţie de scopul concret al analizei efectuate, de natura fenomenului
înregistrat şi de posibilităţile de obţinere a datelor, unităţile de timp pot fi mai mici sau mai mari: minut,
oră, zi, săptămână, decadă, lună, trimestru, semestru, an, deceniu, secol.

d) interdependenţa în timp a termenilor unei SCR – este determinată de modalitatea de construire a

acestora prin înregistrarea nivelurilor succesive ale unui fenomen pentru aceeaşi unitate statistică
precizată. Din această cauză, orice termen al seriei depinde de nivelurile precedente şi infl uenţează
mărimile următoare ale termenilor seriei. Având în vedere aceste particularităţi ale seriilor cronologice,
analiza lor trebuie precedată de verifi carea comparabilităţii valorilor individuale înregistrate pentru
fenomenul analizat. Pentru a asigura comparabilitatea termenilor seriei cronologice este necesar ca
compo