9.Scale de măsurare: nominale, ordinale și numerice.

Datele cu care se opereaza in statistica se deosebesc in functie de scala lor de masurare ,cu ajutorul
careia se stabilesc valori observate.

Scala se poate reprezenta printr-un șir de numere, valori,simboluri care se succed progresiv pentru a
demonstra gradul prin care un fenomen poseda o caracteristica sau o proprietate Scala nominală- e
utilizată pentru reprezentarea variabilelor calitative, precum:culoarea ochilor, sexul, starea civilă
etc.Pentru ca aceste date sa poată fi analizate acestea sunt codificate prin numere naturale, dar nici una
nu este diferita ierarhic de alta, astfeli indicatorii statistici care pot fi determinați, sunt frecvențele
absolute și valoarea dominantă.

Scala ordinală-prezintă variabilele care sunt ordonate,ierarhizate logic. Rela țiile între clase sunt :mai
mare(mic),mai dificil(u șor), primul, al doilea.Numerele atribuite fiecărei categorii reprezintă ranguri.De
exemplu un test este folosit pentru clasificarea candida ților la un concurs.Aceștia sunt clasificați de la 1
(cel mai rău)la 10 (cel mai bun).Opera țiile matematice nu au sens.Pentru scala ordinală,indicatorul cel
mai util în cazul tendinței centrale este mediana.

Scala de interval- are toate caracteristicile unei scale ordinale și în plus distan ța dintre 2 numere de
scală are semnifica ție precisă, în acest caz măsurarea s-a făcut pe o scală de interval.Se folose ște
pentru reprezentarea numerelor cardinale , la care valoarea 0 nu semnifică absen ța completă a
caracteristicii următoare. Ex: pe scara de grade Celsius , diferen ța dintre 50-40 e egală cu diferen ța
dintre 25-15.Totu și 50 de grade nu este dublul valorii 25 de grade, deoarece valoarea 0 pe scala nu
semnifica lipsa temperaturii , ci este un punct critic.

Scala de raport- cind sunt toate caracteristicile unei scale de interval și în plus punctul zero este dat în
mod natural , spunem că măsurarea se realizează pe o scală de raport.Valoarea 0 indică absen ța
completă a caracteristicii urmărite(greutate,lungime).Doua valori măsurate pe această scală, indiferent
de unitatea de măsură folosită, se află în acela ș raport, respectiv la trecerea de la o unitate la alta de
măsură raportul dintre cele 2 valori nu se schimbă.

10.Indicatorii statistici:tipuri,funcții.

Indicatorul statistic –este expresia numerica a fenomenelor sociale sub raportul

structurii,interdependentelor,modificarilor lor in timp si spatiu.Indicatorul statistic este obtinut in urma
procesului cercetarii statistice,este obiectiv determinat,are un continut real,o formula proprie de calcul
si o forma specifica de exprimare.

Functiile indicatorilor statistici:

-de masurare

-de comparare

-de analiza

-de sinteza

-de estimare

-de verificare a ipotezelor

-de testare a semnificatiei parametrilor utilizati

Indicatorii statistici pot fi prezentati prin: Dupa forma:

-valori absolute

-valori relative: ex. rate,rapoarte,proportii

-valori medii: ex. media,mediana,modul

Rata ne arată cât de repede evenimentul (naşteri, îmbolnăviri, decese) apare în populaţie. Raportul
permite compararea unei populaţii cu alta.

Proporţia ne arată ce fracţiune a populaţiei este afectată.

Dupa caracter:

-primare-obtinute in procesul de culegere a datelor

-derivate-obtinute prin aplicarea a unui model de calcul

11. Tipurile de valori relative șicaracteristicalor. Metodologia general de calcul.

• MARIMILE RELATIVE (indicatori derivați) - rezulta din raportulintredouamarimi absolute, care se

inmulteste cu un multiplu de zece.

formula generala MR=A\B *10n

• Marimile relative - permit comparareafenomenelorpentru ca baza de compararesaupopulatia de

referintaesteaceeasi. • Marimi relative sunt:RATAPROPORTIARAPORTUL

• RATA exprimafrecventafenomenuluidatpedurataunuianumit interval de timpsau la unanumit moment

intr-o populatiedefinita.

PROPORTIAesterelatiadintre o parte componentasiintreg, undebaza de raportareesteegala cu 100.

RAPORTUL aratarelatiadintredouacategorii de variabile evaluate in acelasi moment sauacelasi interval

de timp.

12.Rata.Definiție Componente.Tipuri. Domenii de utilizare. Exemple

 RATA exprimafrecventafenomenuluidatpedurataunuianumit interval de timpsau la unanumit moment

intr-o populatiedefinita.

RATA maiestenumitasiindicatori de intensitatesaude frecventasiexprimadinamicaevenimentului.

 COMPONENTE:Numarulabsolut al fenomenului, care esteraportat la,Mediul care a

produsfenomenul(nr. absolut).

3. Multiplu, (care exprimaratele in procente, promile, prodecimemile, procentimilesauparti per milion).

 TIPURI:

RATE GLOBALE sau GENERALE (se refera la intreagapopulatie).

RATE SPECIFICE (vizeaza o anumitasubpopulatie).

 EXEMPLE:

Natalitateapentru un an calendaristicintr-o regiunedefinita:numarnascuti vii in anul de gestiune,

numarpopulatie Incidentacazurilor de gripa in anul de gestiune: cazurinoi de gripa in anul de gestiune,
numarpopulatie.

13. Proporția.Definiția. Componente, domenii de utilizare, exemple

PROPORTIA esterelatiadintre o parte componentasiintreg, undebaza de raportareesteegala cu 100.

Proportiamaiestecunoscuta ca indicator extensivsaude structurasiexprimastaticaevenimentului.
Exemple:Pondereasexuluimasculin in grupa S1304 este de 69,23% fata de 30,76% a sexuluifeminin.

14. INDICATORUL DE RAPORT. DEfiniția.Componente, domenii de utilizare, exemple Raportul arata

relatia dintre doua categorii de variabile evaluate in acelasi moment sau acelasi interval de timp.

RAPORTUL mai poate fi definit si ca relatia dintre doua totalitati independente (care nu se produc
reciproc). Exemplu:Pentruaevaluanivelul de asigurare a populatiei cu resurse: nr. deresurseesteraportat
la nr. depopulatie * 100 (1000, 10000).

15. Definirea si interpretarea teoriei probabilitatilor.Notiunea de probabilitate „p”. Calculul probabilitatii

si contraprobabilitatii. Teoria probabilităţilor este o teorie matematică ce se ocupă cu studiul
fenomenelor întâmplătoare ce pot apărea în gruparea unei caracteristici studiate pe baza unui
experiment probabilist aleator. Adică, atunci când rezultatele nu pot fi prevă zute cu exactitate, dar pot
avea o oarecare frecvenţă mai mult sau mai puţin legitimă. De exemplu, adresarea fi ecărui cetăţean la
serviciul de urgenţă nu poate fi programată de nimeni, însă în totalitatea lor integrală sau parţială aceste
adresări pot fi repartizate cu o anumită legitate în fi ece zi, pe ore. Studiind această legi tate, putem face
prognoze privind adresările din anumite zile şi ore.

Iar acest lucru ne permite să planifi căm repartiţia mijloacelor serviciului pentru satisfacerea
necesităţilor populaţiei.

Deci, probabilitate se numeşte acea măsură de posibilitate a apariţiei unor fenomene întâmplătoare în
condiţiile concrete date. Probabilitatea, de obicei, se înseamnă prin litera “P”.

Probabilitatea de apariţie a unui fenomen poate fi estimată pe două căi:

- clasică – dacă fenomenul se produce în “h” posibilităţi ale “n “ experimente, atunci probabilitatea
acestui fenomen va fi h/n;

- frecvenţa empirică – când experimentul se repetă de mai multe ori

(f), iar fenomenul se produce cu o frecvenţă de acum fi xată “h” (cum e cazul cu adresările la serviciul de
urgenţă). Aici probabilitatea apariţiei fenomenului va fi h/f.

Probabilitatea apariţiei în totalitatea parţială a unui fenomen “P” se determină prin raportul
fenomenelor deja apărute (m) la numărul tuturor cazurilor posibile (n) – aceasta e defi niţia clasică a
probabilităţii lui Laplace. Atunci probabilitatea fenome nului “P” va fi :

P= m/n Drept contraprobabilitate determinăm alternativa – probabilitatea lipsei fenomenului,

însemnată prin litera „q”.

De aici: q=n-m /n = 1- m/n = 1-P sau q=1-P; P+q = 1

Aşadar, suma probabilităţii prezenţei fenomenului cu contraprobabilitatea lui este egală cu unitatea, iar
în procente cu 100,0%.

Rezultatele de mai sus pot fi exprimate şi altfel, că probabilitatea apariţiei fenomenului „P” se afl ă în
hotarele dintre 0 şi 1 sau 0 -100,0%. Cu cât probabilitatea e mai aproape de 1 sau 100,0% cu atât
prezenţa fenomenului în totalitate e mai reală. Această teorie argumentează legea cifrelor mari.

16.Legea cifrelor mari si aplicarea ei.Eroarea reprezentativa ,,m’’ si eroarea limita admisa ,, Δ’’. Legea
cifrelor mari are doua aplicatii importante pentru determinarea totalitatii selective:

1.O data cu majorarea volumului colectivitatii selective,rezultatele obtinute pe baza acestei colectivitati
tind sa reproduca rezultatele obtinute in colectivitatea generala.

2.La atingerea unui anumit numar de cazuri observate in totalitatea selectiva,rezultatele cercetarii vor fi
maximal apropiate decele obtinute pe baza colectivitatii generale.

Astfel,in cazul unui numar suficient de mare de cazuri de observatii se evidentiaza legitatea de
manifestare a fenomenului,care nu poate fi observata in cazul unui numar mic de observatii.

Eroarea limita adimisa-este eroarea pe care o acceptam anticipat in alegerea esantionului,in functie de
natura cercetarii,de prezia cu care vrem sa garantam rezultatele si volumul sau marimea esantionului.Ea
reprezinta intervalul de siguranta in care se va incadra media universului,cu probabilitatea data.Eroarea
limita admisa se noteaza cu litera greceasca Δ si se obtine prin inmultirea valorii testului de semnificatie
(t) cu valoarea erorii standart(ES): Δ=tES