Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie

Nicolae Testemițanu

Catedra
Odontologie, parodontologie și patologie orală

PREPARAREA MECANICĂ A CANALELOR RADICULARE ÎN EXTIRPĂRILE

PULPARE. METODE. ETAPE. INSTRUMENTE. STERILIZAREA CANALELOR
RADICULARE. METODE CHIMICE, FIZICO – CHIMICE. REMEDII,
MECANISM DE ACŢIUNE. TRATAMENTUL MECANIC ŞI MEDICAMENTOS
A CANALULUI RADICULAR DUPĂ EXTIRPAREA PULPEI.

STUDENT:VECHIU ALINA
G R U PA : S 1 8 0 8
 CUPRINS
1. Scopul prelucrării mecanice a canalelor radiculare.
2. Cerințe referitor preparării canalului radicular.
3. Reguli de realizare corectă a tratamentului mecanic.
4. Etapele tratamentului mecanic de canal.
5. Metode de determinare a lungimii de lucru a canalului radicular (tactilă, radiologică,
clinico-radiologică, electronică).
6. Tehnici de modelare endodontică: clasică, step-back, crown-down. Etape de lucru.
Instrumente.
7. Permeabilizarea canalelor radiculare. Reguli. Etape.
8. Substanțe chimice de permeabilizare. Principiul acțiunii acestora.
9. Antiseptice cu uz endodontic. Clasificare. Compoziție. Utilizare.
10. Cerințe față de antisepticele utilizate în tratamentul medicamentos al canalului radicular.
11. Tehnici de prelucrare medicamentoasă a canalelor radiculare.
 Prepararea mecanică a canalului radicular este o etapă a
tratamentului endodontic, care se efectuează cu ajutorul
instrumentelor endodontice, prin care canalul radicular este
curăţit de resturile pulpare sau a produselor rezultate din
descompunerea pulpei, a dentinei infectate rămolite,
microorganismelor, resturilor alimentare,apoi este lărgit şi se
planează pereţii pentru îmbunătăţirea contactului
medicamentelor cu suprafaţa dentinei şi asigurarea unei adeziuni
strînse a materialului de obtruaţie.
SCOPUL PRELUCRĂRII MECANICE A
CANALELOR RADICULARE.

Succesul tratamentului endodontic într-o mare măsură depinde

de prelucrarea mecanică (instrumentală) calitativă a canalelor
radiculare. Această etapă este una de bază şi cea mai complicată
din punct de vedere tehnic componentă a tratamentului
endodontic, dar ea este strâns legată de prelucrarea
medicamentoasă a canalelor radiculare.
SARCINILE PRELUCRĂRII MECANICE A
CANALELOR RADICULARE:
• curăţirea canalului de resturile pulpare sau a produselor
rezultate din descompunerea pulpei, dentină infectată
ramolită, microorganisme, resturi alimentare;
• permeabilizarea porţiunilor obliterate ale unui canal;
• înlăturarea obstacolelor din interiorul unui canal (denticuli,
praguri);
• lărgirea canalului, îndreptarea sinuozităţilor şi atribuirea
canalului a unei forme comode pentru obturare;
• planarea pereţilor unui canal pentru îmbunătăţirea
contactului medicamentelor cu suprafaţa dentinei şi
asigurarea unei adeziuni strânse a materialului de obturaţie
către această suprafaţă.
REGULI DE REALIZARE CORECTĂ A
TRATAMENTULUI MECANIC.
• a avea setul întreg de instrumente endododntice
calitative;
• a crea corect un acces către orificiul de intrare a canalului
radicular: instrumentul endodontic trebuie introdus în
canal fără flexare;
• înainte de prelucrarea instrumentală este necesar de a
lărgi orificiul de intrare, atribuindu-i o formă “în pâlnie”;
• în prelucrarea mecanică a canalelor radiculare se folosesc
instrumente endodontice în asociere cu preparate pentru
lubrifierea şi lărgirea chimică a canalului radicular, ceea
ce scade riscul blocării şi fracturării instrumentului în
canalul radicular, precum şi accelerează lucrul;
• înainte de prelucrarea mecanică a canalului radicular este
obligatoriu de stabilit lungimea de lucru;
• instrumentele trebuie folosite într-o consecutivitate strictă,
respectând ordinea manipulaţiilor, prevăzută de tehnica de
lărgire a canalului radicular aleasă. Înainte de utilizare
instrumentele sunt flexate în conformitate cu curbura
canalului;
• în timpul lărgirii canalului cu ajutorul instrumentelor manuale
nu se folosesc multe rotiri. Miscările de bază sunt de du-te-
vino şi de pilire;
• în procesul prelucrării mecanice canalul trebuie frecvent irigat
cu soluţii antiseptice, preferabil după folosirea fiecărui
instrument endodontic; este categoric interzis de a lucra într-
un canal uscat.
• în timpul efectuării manipulărilor endodontice nu trebuie
aplicată o forţă excesivă, fiindcă această poate duce la
deformarea şi fracturarea instrumentului.
CERINŢE FAŢĂ DE CANALUL RADICULAR
DUPĂ PRELUCRAREA MECANICĂ.
După prelucrarea mecanică şi înainte de obturare
canalul trebuie să corespundă următorilor parametri:
• forma canalului radicular trebuie să fie rotunjită sau
ovală;
• treimea superioară trebuie să fie în formă de pâlnie;
• treimea medie trebuie să fie în formă de con;
• treimea apicală trebuie să fie conică, iar diametrul ei
trebuie să fie mai mare decât diametrul primului file care
s-a blocat în regiunea apexului, cu 3-4 mărimi (dar nu
mai mic decât Nr.25 după ISO);
• în regiunea apexului fiziologic al rădăcinii dentare
trebuie format un stop conoid, iar orificiul apical trebuie
să-şi păstreze forma anatomică naturală a constricţiei.
ETAPELE PRELUCRĂRII MECANICE A
CANALULUI RADICULAR:
• deschiderea cavităţii dintelui şi crearea unui acces bun
către orificiul de intrare în canal;
• deschiderea orificiului de intrare în canal(e);
• permeabilizarea canalului (canalelor);
• lărgirea canalului (canalelor).
I. DESCHIDEREA CAVITĂŢII DINTELUI ŞI CREAREA
UNUI ACCES BUN CĂTRE ORIFICIUL DE INTRARE ÎN
CANAL
Procesul de creare a accesului începe cu înlăturarea ţesuturilor
afectate ale dintelu;.
După aceasta deschidem cavitatea dintelui cu ajutorul frezelor sferice.
Este important de a determina corect direcţia frezei;
Formarea definitivă a cavităţii se face cu o freză sferică din interior
spre afară, sau se foloseşte pentru aceasta o freză fisurală;
Se acţionează cu freza dirijată în axul lung al dintelui, străbătînd
dentina pînă la senzaţia de „cădere în gol” pătrunzînd în camera
pulpară;
Cu sonda „se va palpa” orificiul de deschidere al camerei pulpare;
Cu o freză globulară, fixată de piesa contra unghi, prin mişcări uşoare
de retragere, se va lărgi orificiul de deschidere al camerei pulpare.

Deschiderea cavităţii dentare se consideră corectă atunci,

când accesul în canalele rădăcinii este liber şi direct.
Crearea unui acces sigur depinde de particularităţile
anatomice ale structurii dintelui.(Fig.1)

Fig.1. F.J. Vertucci (1984) a evidenţiat 8 variante (tipuri):

II. LĂRGIREA ORIFICIULUI (ORIFICIILOR) DE INTRĂRE ÎN
CANAL (CANALE)

Se efectează cu instrumente pentru lărgirea orificiului de intrare a

canalului:
•Freza Gates-Glidden;
•Reamer de tipul Peeso
•Profile-uri
•K-reamer
GATES-GLIDDEN
Gates-Glidden sunt freze burghiu de formă elipsoidală, cu striații active scurte și vârf
inactiv, fabricate în şase dimensiuni de la calibrul ISO 50 până la ISO 150.
Ele pot fi realizate pe două lungimi, de 15 sau 19 mm.
Supuse unor tensiuni ridicate, frezele sunt realizate astfel încât să se fractureze la
nivelul joncțiunii dintre mâner şi axul lung al frezei.
Indicații de utilizare:
- relocarea orificiilor canalelor radiculare;
- preevazarea porțiunii coronare drepte a canalului radicular.
Deoarece sunt agresive, aceste freze trebuie folosite cu grijă în portiunea coronară a
canalului pentru a evita realizarea unei fenestrări.
Utilizarea frezelor Gates-Glidden trebuie asociată cu irigări abundente pentru a
elimina detritusurile realizate şi apariția blocajelor.
Turația indicată pentru a asigura un control adecvat asupra acestor freze este de 800
rpm.
LARGO (PEESO REAMER)
• are partea activă alungită, care trece într-o tijă rigidă. Este un
instrument rotativ.
• se lucrează mecanic, acţionînd-ul cu piesa contraunghi la turaţii
mici (viteza recomandată este de 800-1200 rotaţii pe minut)
• este indicat pentru permeabilizarea canalelor radiculare drepte ale
dinţilor monoradiculari, precum şi a canalului palatinal al molarilor
superiori şi a canalului distal al molarilor inferiori, pentru
instrumentarea a unei porţiuni drepte de canal radicular, lărgirea
orificiului de intrare şi la prepararea canalelor pentru restaurări cu
pivoturi.
• lungimea părţii active este 15-19 mm.
• are vîrful neagresiv.
• instrumentul are 6 mărimi.
REAMERE (ACELE KERR-BURGHIU)
• Sunt utilizate pentru largirea canalelor radiculare. Mecanismul de
actiune al lamelelor taietoare rezulta din miscarea de rotatie un sfert
pina la jumatate de cerc in sensul acelor de ceasornic pentru a
patrunde in dentina si apoi de retragere.
• Acele Kerr-burghiu sunt realizate din otel rasucit avand sectiune
triunghiulara.
• Numarul lamelelor taietoare sunt ½ la 1/mm.
• Reamerele, datorită numărului redus de spirale și a spa țiilor mari între
lame, nu tind să acumuleze resturi, ci dimpotrivă, reprezintă o solu ție
optimă pentru îndepărtarea stratului de detritus dentinar produs de
file-uri.
• K-Reamere sunt disponibile numai în oțel cu diametre ISO de la 08 la
140 și lungimi 21, 25, 28 și 31 mm.
• Secțiunea lor transversala este patrulateră până la dimensiunea 40 și
triunghiulară de la dimensiunea 45 la 140.
III-IV. PERMEABILIZAREA ȘI LĂRGIRE CANALULUI
(CANALELOR)

- îndepărtarea totală a țesutului necrotic

- menținerea formei, direcției si curburii canalului
- oferirii formei de con cavității endodontice
- deschiderea minimă a foramenului apical.
Instrumente pentru permeabilizarea (A) şi lărgirea (B)
canalului radicular
A.Pentru permeabilizarea canalului radicular:
• K-reamer
• K-flexoreamer
• K-flexoreamer Golden Premium
• Profile-uri

B. Pentru lărgirea canalului radicular:

• K-file
• K-flexofile
• K-flexofile Golden Medium
• File Hedstrom
• File Endosonoree
• Profile-uri
FILE-URILE (PILE)
Pilele sunt instrumentele utilizate în timpul curățării și modelării
canalelor radiculare pentru prelucrarea dentinei. Deoarece compania
Kerr a fost prima care le-a produs, acestea au fost numite și K-file-uri.
K-File-ul este un instrument confecţionat prin răsucire.
Simbolul este pătrat.
Vârful K-File-ului este ascuţit și acţionează destulde agresiv.
K-file-ul produce o cantitate mare de detritus dentinar, ce poate
bloca spiralele file-ului, iar prin acțiunea de împingere și tragere poate
împinge resturile apical, provocând un dop și blocând foramenul.
K-File-urile sunt disponibile cu mărimile după ISO 06-140 cu
lungimi de lucru de 21, 25, 28, 30 și 31 mm (în funcţie de producător).
HEDSTROEM FILE

Hedstroem File-ul sau H-File-ul este obţinut din fir metalic cu

secţiune rotundă (prin metoda de strunjire). În așa mod, sunt
obţinute niște faţete tăietoare cu traiect spiralat, cu unghiul între
faţetă și axul longitudinal – 600). Toate acestea asigură
instrumentului o eficienţă tăietoare înaltă, dartotodată,fragilitate.
H-file-urile sunt folosite pentru planarea pereţilor canalului
radicular.
Derivatele instrumentelor de tip
Hedström sunt:
• 1. S-File seamănă cu acul pilă H
produs prin strunjirea unei sârme
de secțiune inițial rotundă,
diferența esențială rezidă din
numărul de lamele, care este dublu
față de pila H pe aceeași secțiune.
Au secțiunea în formă de „S” care
opune două lamele active în rotație
în sensul acelor de ceasornic.

• 2. Helifile - are trei lame active

opuse, care nu sunt eficace decât în
sensul acelor de ceasornic. Sunt
caracterizate printr-un vârf tăietor,
flexibilitate sporită și rezistență la
torsiune .
METODE DE STABILIRE A LUNGIMII DE
LUCRU A DINTELUI.
Lungimea de lucru a radacinii- distanta de la constrictia
fiziologica(metoda clasica, în pulpite, devitalizare)|foramen apical
(metoda modernă, pulpite apicale) pâna la orificiul de intrare a
canalului radicular.
Lungimea de lucru a dintelui- distanta de la constricitia fiziologica a
canalului radicular, pana la marginea incizala sau suprafata
masticatorie a dintelui.

Metada tabelară
Metoda anatomică
Metoda tactilă
Metoda conurilor de hârtie
Metoda radiologică
Metoda clinico-radiologică
Metoda electrometrică
METADA TABELARĂ

Stabilirii valorilor medii de lungime a radacinii si coroanei

(pentru fiecare grup de dinti, cu lungimea lor minima si
maxima). Pe instrument, stopul de cauciuc este fixat la o valoare
care corespunde lungimii medii a dintelui prelucrat. Insa dupa
introducerea instrumentului in canal, stopul ajunge pana la
marginea incizala sau a portiunii masticatorii, atunci capatul
instrumentului se afla la nivelul orificiului apexului. Variatiile
individuale pot atinge 3-5 mm.
METODA ANATOMICĂ

Se orientează după raportul dintre lungimea coroanei și

lungimea rădăcinii este 1:2 (la canini-1-2,5). Este o metodă
aproximativă și insuficient de veridică.
METODA TACTILĂ
Simțul tactil al operatorului este o variantă de evaluare a lungimii de
lucru și se bazează pe măsurarea lungimii instrumentului introdus
până la intuirea constricției apicale prin senzația de rezistență in
canalul radicular.
Metoda este subiectivă și presupune, în primul rând, deprinderea
unor dexterități in sesizarea modificărilor de rezistentă ale acului.
Până și un clinician cu experiență nu poate determina garantat și cu
precizie localizarea apexului, mai ales când canalul este strâmt in
treimile coronară și medie. Deaceea este frecvent necesar în
prealabil de prelucrat instrumental porțiunile sus-menționate ale
canalului. Doar atunci va fi strâns reținut in canal exclusiv vârful
instrumentului endodontic, și, ca urmare, informația tactild devine
veridică.
METODA CONURILOR DE HÂRTIE

Metoda "conurilor de hârtie" (bleeding point) se bazează pe

introducerea conului de hârtie intr-un canal radicular uscat până
când vârful conului nu se va umezi de fluidul tisular. Apariția
semnelor de umezire a conului de hârtie probează, despre
aducerea lui până la orificiul apical, iar lungimea conului de
hârtie se acceptă drept a fi lungimea de lucru a canalului
radicular.
METODA CLINICO-RADIOLOGICĂ

Aceasta metoda se bazeaza pe obtinerea conform lui Ingle, e

unor data precise referitor la localizarea zonei de jonctiune
cemento-dentinara cu ajutorul unui clișeu radiologic cu un ac
pentru diagnostic introdus in cavitate, pana la constrictia apicala.
Dupa evaluare, acul se extrage din radacina si se determina
lungimea canalului radicular. Pentru a determina lungimea, e
necesar de a scadea 1mm din lung acului, masurata pe
radiografie.
Actual acele au fost inlocuite cu conuri de gutapercă.
METODA ELECTROMETRICĂ
Permite determinarea lungimii de lucru a canalului radicular cu ajutorul
localizatoarelor electronice ale apexului- apex locator.
În prezent există dispozitive care indică datele cu o precizie de 95-98%.
Principiul de funcționare a acestor dispozitive are la bază măsurarea diferenței
de impedanță electrică a membranei mucoase a cavității bucale și a țesuturilor
dintelui prin intermediul a doi electrozi.
Aparatul este conectat de un ac special (electrodul activ), care este introdus
în canalul radicular, și celălalt accesoriu (electrodul pasiv), atașat părților moi,
la nivelul buzei pentru a avea contact cu mucoasa orală.
În canalul radicular se plasează acul fixat prealabil în portanta apex locatorului,
iar apoi este atașat ledul.
Pe măsura apropierii instrumentului de apexul radicular, rezistența electrică
(sau impedanța) se modifică, semnalul luminos devenind verde intermitent, iar
cel sonor- intermitent. Indicarea apexului are loc în momentul în care vîrful
acului ajunge la orificiul apical al canalului radicular. Indicatorul luminos
încetează de a mai clipi și indică cifra “0”.
În cazul cînd instrumentul intră în contact cu periapexul, se aprinde lumina
roșie, și sunetul deasemenea își schimbă frecvența.
METODE ŞI TEHNICI DE PRELUCRARE A CANALELOR RADICULARE:

1. Metoda apicalo-coronară:
• Tehnica standartă
• Tehnica ,,Step-back’’ (un pas înapoi)

2. Metoda corono-apicală:
• Tehnica standartă
• Tehnica ”Crown-Down”
• Tehnica ”Step-Down” (un pas în jos)
În cazul preparării canalelor radiculare trebuie respectate
următoarele cerinţe:
1. Trebuie numaidecât de atribuit canalului o formă de con, cu
diametrul minim în regiunea apexului fiziologic şi maxim -
la nivelul orificiilor de intrare în canal. De stăruit la
păstrarea maximă a formei canalului radicular, nepermiţând
deformarea şi mărirea lui în diametru.
2. Raportul dintre grosimea pereţilor şi diametrul canalului
radicular trebuie să fie echilibrat. Se evită slăbirea rădăcinii.
3. Orificiul apical trebuie să-şi păstreze poziţia neschimbată.
4. Trebuie creată o formă retentivă pentru sealer şi filler.
5. Trebuie format un stop apical, care va preveni refularea
materialului de obturaţie după apex.
 TEHNICI DE LUCRU ÎN CANALUL
RADICULAR:

1. Reaming — reprezintă un lucru

succesiv cu reamere şi K-file-uri în
canalele radiculare, prin rotirea şi
extragerea lor.
2. Fileing — reprezintă un lucru cu
ajutorul K- şi H-file-uri, raclarea
dentinei de pe pereţii canalului
radicular fiind realizată prin
mişcări “în sus - în jos” (fără
rotire).
Step-Back (un pas înapoi) — lărgirea canalului de la
orificiul apical până la orificiul de intrare folosind
instrumente cu diametrul crescând;
Step-Down (un pas înainte) — prelucrarea canalului de la
orificiul de intrare - spre apex, folosind instrumente de la
diametrul mai mare spre un diametru mai mic.
Aceste 2 metode pot fi combinate.
În cazul folosirii metodei apico-coronare este determinată
lungimea de lucru a canalului radicular, iar după aceasta
canalul este preparat pe întreaga lungime, de la apex spre
coroană, de fiecare dată cu instrumente de mărimi tot mai
mari, atribuindu-i canalului, în final, o formă conică.
Metoda corono-apicală constă în faptul, că iniţial este
preparat orificiul de intrare în canal, iar mai apoi se
determină lungimea lui de lucru, şi la fel se prepară în
formă conică în direcţia apexului radicular.
TEHNICA STANDARDIZATĂ
În cazul folosirii acestei tehnici aproape toate canalele radiculare trebuie să
aiba în secţiune transversală o formă cilindrică.
Scopul metodei — consecutivitatea preparării canalelor radiculare folosind
instrumente cu diametrul crescând succesiv până la mărimea necesară.
Etapele de lucru:
• se măsoară lungimea de lucru a canalului;
• se introduce K-reamerul până se întâmpină o rezistenţă oarecare, apoi este
rotit în sensul acelor de ceasornic până la captarea dentinei, şi este extras din
canal; apoi reamerul este curăţit şi procedura se repetă până se ajunge la
lungimea de lucru a canalului radicular;
• procesul se repetă, fiind folosite reamere cu diametrul în creştere, până la
realizarea posibilităţii de preparare a apexului radicular cu un instrument de o
mărime oarecare (de exemplu, Nr.25).
• este creată o formă a canalului, identică cu ultimul reamer.
Metoda poate fi folosită cu succes doar în canalele radiculare înguste cu
secţiune transversală rotundă, care nu este necesar de a fi preparate până la
mărimi mari. Folosirea reamerelor de mărimi mai mari poate duce la
planarea canalului.
TEHNICA STEP- BACK

Metoda de preparare conică este cea mai răspândită și mai

studiată la momentul actual.
Esența ei constă in efectuarea preparării de la vârful canalului
radicular către partea lui ostială și, corespunzător, in succesiunea
utilizării instrumentelor endodontice de la mărimea mică - la una
mai mare.
Particularitatea acestei metode este prepararea conică a canalului
radicular cu folosirea mișcărilor de , dute-vino ale unor files de
mărimi mai mari, decât cele utilizate in metode obișnuite. La
această metodă de preparare partea ostială a canalului radicular
se formează atunci când partea apicală este deja formată.
Metoda de efectuare:
• Începem lucrul cu determinarea
lungimii de lucru a canalului
radicular, înregistrând-o pe
instrument cu stopperul.
• Apoi introducem în canalul radicular
K-file Nr. 08 sau 10 pe toata
lungimea de lucru. Efectuăm fileing-
ul şi reaming-ul până când file-ul şi
reamerul nu trec uşor prin canal.
• Realizăm următoarea consecutivitate
a mărimilor instrumentelor utilizate: .
10 — .15 — .10 — .20 — .15 — .25
• Dacă am finalizat lucrul în partea apicală cu
instrumentul Nr. .25, atunci în canal introducem
Nr. .30, al cărui lungime de lucru trebuie să fie cu
1 mm mai mică decât file-ul apical precedent.
• După ce lucrăm cu acesta, efectuăm
recapitularea - prelucrarea de control cu ultimul
file apical (Nr. .25), pentru a netezi pragurile
formate şi a preveni obstruarea apexului cu
rumeguş de dentină.
• După aceasta folosim mărimea .35 a
instrumentului, al cărui lungime de lucru- este cu
2 mm mai scurtă decât lungimea de lucru a
dintelui, apoi utilizăm mărimea .40 — cu 3 mm
ş.a.m.d.
• După utilizarea instrumentului fiecărei mărimi
este necesar de a efectua o re- capitulare.
• Partea coronară şi a orificiului de intrare în
canalul radicular se prelucrează cu freza “Gates-
Glidden”.
TEHNICA “CROWN- DOWN”
• Tehnica “Crown- down” (de la coroană în jos). Această tehnică prevede prelucrarea
pe etape a canalului - de la intrarea în canal - spre apex, cu o schimbare succesivă a
instrumentelor de la o mărime mai mare - la una mică.
• La început se determină profunzimea pătrunderii în canalul radicular a K-file Nr.35.
Dacă adâncimea este mai mare de 16 mm, atunci partea coronară trebuie mai întâi
preparată. În caz dacă adâncimea este mai mică decât 16 mm, se solicită o imagine
radiologică. Dacă cauza este îngustarea canalului radicular, atunci trebuie să efectuăm
prepararea până la 16 mm cu ajutorul instrumentelor intraradiculare de mărimi mici
până când instrumentul Nr.35 nu va putea ajunge la o adâncime de 16 mm. În caz
dacă prezenţa îngustării canalului radicular se datorează curburii canalului radicular,
atunci trebuie să efectuăm iniţial prepararea canalului până la punctul de rezistenţă.
• Apoi este necesar de a determina lungimea provizorie de lucru cu 3 mm până la
apexul radiologic.
• După aceasta se introduce un K-file Nr.35 până la prima rezistenţă, se efectuează 2
mişcări de rotaţie deplină fără presiune apicală. Aceeaşi manipulaţie se repetă cu un
instrument de mărime mai mică până la atingerea lungimii provizorii de lucru a
canalului.
• Lungimea de lucru definitivă se determină după radiografie.
• După aceasta se repetă etapele descrise mai sus - cu K-file Nr.40, apoi cu K-file Nr.50
până la atingerea lungimii de lucru al canalului radicular şi a diametrului dorit.
• Pereţii canalului în caz de necesitate se planează cu ajutorul unui H-file.
TEHNICA STEP-DOWN
• Această metoda este una modificată.
• La prima etapă se efectuează prepararea părţii coronare a canalului radicular cu H-file-
uri Nr.15, 20 şi 25 până la adâncimea de la 16 la 18 mm, sau până la începerea curbării
canalului.
• Instrumentele Nr. 08 şi 10 sunt folosite în primul rând la canale înguste sau complexe.
Datorită aceastui fapt poate fi controlată permeabilizarea canalului.
• H-file-uri trebuie folosite repetat pentru a recontrola permeabilizarea canalului radicular.
• Apoi cu frezele Gates-Glidden se formează orificiul de intrare a canalului. Frezele
Gates-Glidden Nr.3 trebuie introduse în canal la o adâncime de 1-2 mm.
• După această se determină lungimea de lucru a dintelui şi mai apoi, după aceeaşi
metodă, se prepară partea apicală a canalului radicular.
• Orificiul apical se deschide manual sau cu folosirea unui drill ultrasonic şi aparat
corespunzător, - doar în cazul, când avem indicaţii pentru aşa ceva.

Tehnica Crown-down sau Step-down permite diminuarea unor dezavantaje ale tehnicii
Step-back.
Tehnica Crown-down sau Step-down permite diminuarea unor
dezavantaje ale tehnicii Step-back.

Priorităţile metodei corono-apicală:

• asigură un acces bun către partea apicală a canalului;
• reduce riscul infectării ţesuturilor periapicale graţie extirpării sau
înlăturării pe etape a materiilor descompuse din canal;
• facilitează efectuarea prelucrării medicamentoase a canalului;
• scade riscul începuirii instrumentului în partea apicală a canalului;
• reduce riscul blocării părţii apicale a canalului cu ţesuturi moi şi
rumeguş de dentină.
• scade riscul “pierderii lungimii de lucru”;
• păstrează forma anatomică a canalului;

Neajunsul metodei constă în faptul că la începutul lucrului nu este

posibil de prevăzut cu exactitate capacitatea de permeabilizare şi
lungimea de lucru a canalului.
PERMEABILIZAREA CANALELOR
Permeabilizarea canalelor prevede ajungerea cu instrumente endodontice fine până la apexul
radicular.
Reguli
• se începe cu cel mai mic K-reamer;
• înainte de a-l introduce în canal, instrumentul se verifică;
• se fac mișcări lente, gentile fără presiune, pentru a nu fractura instrumentul;
• se lucrează în diapazonul de rotație de 90-180°;
• după extracția din canal, instrumentul se curăță de rumeguș;
• instrumentul nu se introduce după nivelul apexului.

Prima etapă: se începe cu un K-reamer de mărime mică; el este primul instrument care ajunge
primul până la apexul radicular și se numește IAF (initial apical file); trecerea canalului radicular se
realizează prin mișcări rotative lente în limita 1/2 de rotație cu 90-180° la stânga – la dreapta, prin
avansarea forțată a instrumentului în profunzimea canalului, până când el se proptește într-o
porțiune densă de canal radicular. Asupra instrumentului se exercită doar o presiune digitală gentilă.

A doua etapă: instrumentul ”se așează” prin mișcări sfredelitoare în sensul acelor de ceasornic cu
unghiul de rotație de 90-180°;

A treia etapă: instrumentul se retrage din canal; în acest moment suprafața tăietoare rezecă dentina;
manopera se repetă de 8-10 ori; drept criteriu de permeabilizare servește senzația de începuire
(blocare) a instrumentului; ulterios se măsoară lungimea de lucru.
PRELUCRAREA MEDICAMENTOASĂ
Se aplică la etapele de prelucrare instrumentală a canalelor
radiculare. În obiectivele ei intră înlăturarea din canal a
resturilor organice ale pulpei, rumeguşului de dentină,
înlăturarea stratului “Smear layer” de pe pereţii canalului pentru
asigurarea accesului spre sistemul de canale auxiliare,
microcanale şi ramificaţii .
 Preparatele pentru prelucrarea medicamentoasă trebuie să corespundă
următoarelor cerinţe:
• să asigure o acţiune bactericidă înaltă nu numai asupra unor tipuri aparte de
microorganisme, dar şi asupra asociaţiilor microbiene, caracteristice pentru
unele sau altele forme de pulpită, şi prezente în canale radiculare sau
microcanale;
• să contribuie la evacuarea din canalul radicular a resturilor organice şi să nu
se inactiveze în prezenţa lor;
• să nu aibă acţiune nocivă asupra ţesuturilor apicale;
• să nu producă o acţiune sensibilizantă, şi să nu servească drept cauză a
apariţiei unor tulpini rezistente de microorganisme;
• să aibă proprietăţi înalte de difuziune şi să exercite o acţiune bactericidă
rapidă, chiar imediată.
• să nu-şi piardă eficacitatea în prezenţa substanţelor organice;
• pe măsura posibilităţilor, să nu aibă miros şi gust neplăcut;
• să fie chimic rezistente şi să-şi păstreze activitatea pentru un timp îndelungat.
SCOPUL PRELUCRĂRII MEDICAMENTOASE.
Sarcinile principale ale prelucrării medicamentoase în endodonţie sunt::
• lichidarea focarului de infecţie;
• curăţirea şi formarea canalului radicular;
• obturarea completă a spaţiului canalului radicular;

Există suficient de multe metode pentru a atribui canalului forma necesară.

Procesul este îngreunat din cauza multiplelor derivaţii ale canalului radicular, care
nu permit curăţirea lui completă pe cale mecanică. În afară de aceasta, în timpul
prelucrării instrumentale pe suprafaţă dentinei se formează aşa numitul “Smear
Layer“ compus din componente organice şi neorganice, care servesc drept substrat
pentru înmulţirea bacteriilor şi actionează negativ asupra proprietăţilor adezive ale
materialului de obturare faţă de dentina radiculară.
Bineînţeles, că stratul “smear layer” trebuie înlăturat, spre exemplu, folosind soluţii
de irigare. Ele înfăptuiesc un şir de funcţii pozitive: spală rumeguşul de dentină,
solubilizează resturile organice, ramolesc dentina şi asigură o lunecare mai bună a
instrumentului în canal. Dar, numai spălăturile mecanice asigură doar parţial
micşorarea cantităţii de microorganisme în canal. În afară de aceata, soluţia are
proprietăţi bactericide şi, în asociere cu evacuarea mecanică, măreşte eficacitatea
curăţirii canalului radicular.
Lavajul endodontic reprezinta o etapa importanta si
indispensabila in tratamentul endodontic, in cadrul careia sunt
utilizate substante chimic active (iriganti endodontici), folosite
atat inainte, in timpul cat si la sfarsitul instrumentarii mecanice.

Obiectivele lavajului fiind debridarea, lubrefierea, solubilizarea

si dezinfectia.
 După Zehnder, soluția de lavaj (irigantul) ideală trebui să fie:
• netoxică
• necaustică pentru țesuturile parodontale
• cu potențial redus alergic
• cu un spectru antibacterian cât mai larg
• să inactiveze endotoxinele
• să dizolve resturile necrotice
• prevină formarea de detritus dentinar sau, odată ce s-a format, să fie capabil să
îl dizolve.

Au fost propuse multe soluții pentru lavaj fără a sa ajunge la cea ideală până în
prezent.

Cel mai frecvent folosiți sunt:

• hipocloritul de sodiu;
• gluconatul de clorhexidină;
• acidul etilendiaminotetraacetic (EDTA);
• acidul citric;
• MTAD (tetraciclină, acid acetic, detergent)
HIPOCLORITUL DE SODIU
• Cel mai frecvent utilizat in tratamentul endodontic
• Concentratia antimicrobiana eficienta in intervalul 0,5-
5,25%
• Solutie sunt frecvent foarte alcalina, hipertonica si iritanta
(se poate dilua cu 0,5% bicarbonat de sodiu), deluatia
reduce pH-ul fara a afecta proprietatile bacteriene
• Rapid inactivat în canal, de aceea se recomanda a se inlocui
si agita permanent

Intruneste o parte din calitatile irigantului ideal:

• spectru antimicrobian larg,
• capacitate de inactivare a endotoxinelor,
• capacitate de a dizolva tesutul organic si componenta
organica a detritusului dentinar

Irgatia doar cu hipoclorit de sodiu lasa detritus dentinar

remanent, de aceea se indica in continuare irigarea cu o
solutie chelatoare pentru trei minute.
EDTA (ACIDUL ETILENDIAMINOTETRAACETIC )
• Proprieteti chelatoare - indeparteaza detritusului dentar remanent prin
solubilizarea componentei anorganice (extrage ionii de calciu din
hidroxiapatita, astfel dizolvind componenta minerala )
• Efect antibacterian indirect
• Previne cresterea fungilor
• pH optimal 6-10
• Rol de inmuiere a dentinei pentru usurarea preparatiei (capacitate de
demineralizare pe 20-50 micrometri)
• Se poate utiliza sub forma de gel sau solutie apoasa 17%
• Alternarea solutiilor in secventa EDTA- Hipoclorid de sodiu-EDTA mai
eficienta in indeparterea detritusului dentar remanent decat Hipoclorid de
sodiu- EDTA-Hipoclorid de sodiu, care poate produce eroziune dentinara
SOLUTII IODURATE

Prin prezenta iodului din solutia de iodura de potasiu este indicata actiune pe
Enterococcus faecalis. Un contact de 10 min. a impiedicat cresterea bacteriei
respective
În practica, se foloseste o concentratie de 5% iodura in iodura de potasiu, sub
forma de solutie Churchill :
• - Iod 16,5g,
• - Iodura de potasiu 3,5 g
• - Apa distilata 20 g,
• - Etanol 90% 60g

Detritusul dentinar remanent poate scadea eficienta irigantului (se prefera

irigarea dupa indepartarea DDR)
Unii pacienti pot fi alergici la iod
DIGLUCONATUL DE CLORHEXIDINA
• Prezinta un spectru larg si toxicitate scazuta
• Folosit mai des in retratament, ca irigant si ca
medicament intracanalar
• Poseda o eficienta crescuta fata de Candida
albicans si Enterococcus faecalis
• Eficient in irigatia finala cand peretii
canalului sunt deja debridati

Dezavantaje :
- incapacitatea de a dizolva tesuturile si
ineficienta de a indeparta detritusul dentinar
remanent; de aceea se combina CHX cu
hipoclorit (CHX 2%, NaOCl 2,5%)
MTAD

• Contine : tetraciclina,acid acetic, detergent.

• Capacitatea de a elimina Enterococcus faecalis
• Capacitatea de a indeparta detritusul dentinar remanent
(componenta organica si anorganica) neavind efecte nocive
• Irigarea finala recomandata, 5 min.
Toate tehnicile de irigare pot fi împărţite în 5 grupe (Van der
Sluis, 2007):
• Manual;
• Ultrasonice;
• Sonice (EndoActivator);
• Laser (soluţie cu laser-activat);
• Hidrodinamică (RinsEndo, EndoVac).
IRIGAREA MANUALA

Seringi (de obicei de 5ml) si cu un ac (obisnuit/endodontic ) este o medoda

eficienta de prelucrare a calului radicular pe treimea sa medie si coronara,
dar nu e destul de eficienta pe treimea apicala (O’Connel,2000). Datorita
tensiunii superficiale a lichidului nu intotdeauna ne reusete patrunderea
irigantului pina la apex in canalele inguste, se formeaza asa zisa bulade de
aer.

In functie de 3 parametri s-au conceput mai multe tipuri de designuri ale

virfurilor acelor endodontice :
• capacitatea de distribuire a unei cantitati de irigant necesara dezinfectiei
• irigarii portiunei apicale a canalului
• riscul de a impinge irigantul dincolo de apex si presiunea fata de peretii
laterali ai canalului
Variante de ace endodntice :
• cu varf deschis: plat, bizotat si notched
• cu varf inchis: cu o fanta lateral,cu 2 fante laterale si cu mai
multe orificii
Regului si metode care ne permit sa facem irigarea cu seringa eficacee:
1. Acul trebuie introdus in canalul radicular la o distanta de 3-4 mm de la
apex.
Pentru a preveni refulare irigantului dupa apex, intre peretii canalului si ac
trebuie sa existe spatiu
2. Miscarea acului in timpul irigarii canalului radicular si pozitionarea
seringei
Adincimea de patrundere a acului, depinde de urmatorii factori.
• Dimensiunea prepararii apicale
• Conicitatea canalului
• Diametrul acului
• Dimensiunea optima a prepararii apicale trebuie sa corespunda cifrelor
30, 40 ISO
3. Diametrul acului se masoara in GAUGE. Cel mai des diametrul este 27
gauge.
Acele forte fine Endo-eze si Navitip au diametru 29 gauge, ce permite
deplasarea acului maxim spre apex.
Un factor foarte important este elasticitatea acului si posibilitatea de a
precurba inainte de al introduce in canalul radicular
Sistemul EndoVac de irigare cu presiune negativa asupra apexului ofera
o metoda unica si sigura de irigare a canalului radicular in timpul
tratamentului.
Spre deosebire de sistemele cu presiune pozitiva care folosesc canule sau
ace cu orificiu lateral pentru irigarea canalului, sistemul EndoVac este
cu adevarat un sistem de presiune negativa care duce solutia de irigare in
zona apicala si o evacueaza.
Deoarece presiunea care ajunge la apex este negativa, solutiile de irigare
sunt absorbite de la apex, eliminand astfel riscul unui accident de irigare.
Sistemul brevetat este compus din trei parti:
• varful de irigare (MDT), care permite irigarea abundenta si evacuarea
simultana fara varsare in gura pacientului;
• macrocanula care indeparteaza reziduurile grosiere ramase in canal in
urma instrumentarii;
• microcanula care indeparteaza reziduurile microscopice la 1mm de
apex prin 12 orificii microscopice efectuate de un laser.
BIBLIOGRAFIE

• Tratat de endodnție, Andrei Iliescu, Editura medicală, București, 2015

• Bazele endodonției practice, Gheorghe Nicolau, Chișinău 2009
• USMF ,, N. Testemițanu “, CATEDRA STOMATOLOGIE
TERAPEUTICĂ ”PRELUCRAREA MECANICĂ A CANALELOR
RADICULARE ÎN EXTIRPĂRILE PULPARE ”, LIDIA ENI, DOCTOR
ÎN ȘTIINȚE MEDICALE, CONFERENȚIAR UNIVARSITAR, an
universitar 2013