AL ADHADH MUSTAFA

MOMENTUL FINALIZĂRII PLĂTICĂ MIHAI

TRATAMENTULUI ENDODONTIC ȘERBĂNESCU ALICE
 TRATAMENTUL ENDODONTIC- DEFINIȚIE

Tratamentul endodontic presupune îndepărtarea conținutului canalelor

radiculare, dezinfectarea interiorului acestora, precum și obturarea lor
tridimensională în vederea salvării dintelui natural și restabilirii
funcționalității acestuia.
Succesul tratamentului endodontic este reprezentat de
asimptomatologia dintelui, lipsa reacțiilor apicale pe radiografie și de
reluarea funcțiilor masticatorii și estetice.
În general, dinţii care necesită tratament endodontic prezintă pierdere mare de substanţă dentară, ceea ce face ca
decizia de tratament să fie una complexă. Aceasta implică o colaborare strânsă între medicul endodont şi cel
protetician, deoarece tratamentul unui dinte trebuie considerat finalizat doar atunci când acesta este restaurat coronar
pentru a-şi relua funcţia masticatorie.

Prin urmare, finalizarea tratamentul endodontic constă în obturaţia radiculară urmată de obturaţia definitivă a cavităţii.
 TRATAMENT ENDODONTIC- SCOP

Obiectivul final al tratamentului endodontic este de a

obtura tridimensional spaţiul endodontic după ce anterior
acesta a fost curăţat complet, modelat şi dezinfectat.
Scopul obturaţiei este sigilarea tuturor “căilor de ieşire”
pentru a împiedica orice fel de comunicare sau schimb
între endodonţiu şi parodonţiu.
S-a demonstrat prin numeroase studii că, în marea
majoritate a cazurilor, eșecul tratamentului endodontic este
cauzat de obturația incompletă a spaţiului endodontic.
 TRATAMENT ENDODONTIC- TIPURI
TRATAMENT CLASIC/ MODERN

Tratamentul clasic presupune vizite multiple și se desfășoara pe o perioada de timp mai lungă (chiar și câteva luni în anumite
cazuri). 
Inconvenientul major al tratamentului clasic pentru medicul dentist îl reprezintă imposibilitatea de a vedea exact ce se află în
canalele radiculare. De aceea tratamentul clasic se bazează pe experiența și cunostințele medicului în acest domeniu care nu pot
compensa întotdeauna pentru dificultatea și complexitatea anumitor cazuri.
Tratamentul modern la microscop se finalizează într-o singură ședință, excepțional în două. Acesta oferă vizibilitate directă și
claritate sporită pentru un tratament finalizat cu succes. Necesită aparatură ultramodernă: motorul endodontic  pentru o preparare
mai precisă a canalelor, apexlocator care asigură măsurarea precisă a lungimii canalului cât și un sistem de obturare a canalelor la
cald realizând o etanșeizare 3D a canalului.
 MATERIALE FOLOSITE ÎN OBTURAȚIA DE CANAL

Obturaţia de canal presupune folosirea în asociere a unui material primar de obturare/ filler, stabil dimensional şi în cantitate cât
mai mare (cum este gutaperca sau Resilon) şi o cantitate minimă de ciment de sigilare/ sealer.
Spaţiul endodontic comunică cu cel periodontal nu doar la nivelul foramenului apical, ci şi prin canale accesorii, laterale, furcale,
obturarea lor etanşă împiedicând apariţia leziunilor de origine endodontică. Din acest motiv, în cursul obturării canalelor radiculare
se urmărește creşterea cantităţii de material primar reprezentat de gutapercă sau Resilon (aproximativ 90%), în defavoarea celei de
sealer (aproximativ 10%).
Sealer-ul este o componentă importantă a procesului de obturare –umple spațiul dintre peretii canalului și materialul de baza, cât și
canalele accesorii și neregularitățile canalului.
 MATERIALE FOLOSITE ÎN OBTURAȚIA DE CANAL
CLASIFICARE
După starea fizică în momentul introducerii în canal și starea fizică în care se mențin, materialele de obturatie de canal se pot clasifica astfel:

1. Paste plastice, care se întăresc în canal:

- Materiale din grupa cimenturilor pe bază de oxid de zinc-eugenol: EUGEDENT V, ENDOBTUR (SEPTODONT), CARIOSAN (CHEMAPOL);

- Cimenturi oxifosfat de zinc: ciment fosfat, ciment hidrofosfat;

- Materiale derivate din gutapercă;

- Bachelite (pe bază de rezorcină-formalină – paracină, fluorodent, resodent);

- Paste ermetice pe bază de răşini epoxide;

- Paste cu hidroxid de calciu: BIOCALEX, ENDOCAL (SEPTODONT), APEXID.

2. Paste plastice, care nu se întăresc în canal:

- Paste cu acţiune antiseptică de durată: Iodoform, Rocle’s, Gizi;

- Paste cu acţiune biologică (pe bază de hidroxid de calciu).

3. Materiale semi-solide şi solide

 MATERIALE FOLOSITE ÎN OBTURAȚIA DE CANAL
MATERIALE IDEALE

Materialele de obturație ideale ar trebui să îndeplinească următoarele cerințe pentru a asigura o obturație completă și omogenă a
spaţiului endodontic :

Să se adapteze cu usurință între pereții canalului radicular;

Să fie neresorbabil pentru o perioadă de timp nedeterminată;
Să fie neiritant;
Să fie bacteriostatic sau să nu favorizeze dezvoltarea bacteriilor;
Să aibă capacitatea de a sigila canalul lateral și apical;
Să fie radioopac;
Să fie ușor evacuate din canalul radicular dacă este necesar;
Să fie ușor de manipulat;
Să adere bine la pereții canalului.
 MATERIALE FOLOSITE ÎN OBTURAȚIA DE CANAL
FILLER

Materiale solide
Conuri metalice (Ag, Ti), din fibre de sticlă, sistemul “Thermafill”.

Conurile de argint, în trecut, erau cele mai folosite materiale

solide pentru obturația canalului radicular. Astăzi, sunt
considerate demodate, au fost înlocuite cu materiale semi-solide
(gutaperca) care asigură o rată a succesului mult mai mare.

Dezavantaj: conul de argint nu are niciun fel de adaptare la

anatomia endodontică înconjurătoare. Prin urmare, canalul va fi
umplut în mod inadecvat sau va fi obturat doar cu sigilant.
Microfotografie S.E.M a unui premolar superior tratat endodontic cu con de argint
și extras din cauza eșecului tratamentului. Secțiune transversală, la aproape 3 mm
de apex. Notați prezența conului de argint, înconjurat de câteva porțiuni de
sigilant și spații goale enorme. (x90)
 MATERIALE FOLOSITE ÎN OBTURAȚIA DE CANAL
FILLER

Materiale semi-solide
Conuri de gutapercă, plastice, din fibre.

În endodonție materialul semi-solid cel mai folosit este gutaperca, care este derivată din cauciuc natural obținut de la câteva specii
de plante tropicale din clasa Sapotaceae.
Deși este alcătuită în principal din oxid de zinc, gutaperca este în practică un material non-resorbabil. Cu toate acestea, există cazuri
în care, gutaperca care a fost împinsă din neglijență dincolo de apex s-a resorbit parțial în câtiva ani, dupa cum arată radiografiile
refacute ulterior.
Compoziția gutapercii comerciale

Materiale Procentaj Funcție

gutapercă 18-22% matrice

oxid de zinc 59-76% material de umplere

ceruri sau rășini 1-4% plasticitate

sulfați metalici
1-18% radioopacitate
(bariu sau stronțiu)
 MATERIALE FOLOSITE ÎN OBTURAȚIA DE CANAL
FILLER

Gutaperca este bine tolerata de țesuturi. Este poate cel mai inert. În mod sigur este mai inertă decat argintul și aurul.
Materialul este semi-solid la introducerea în canalul radicular, care permite o manevrare ușoară. Devine maleabilă dacă este
încalzită și se mulează pe orice formă dacă este compactată cu instrumentele adecvate, permițând astfel o umplere tridimensională
a tuturor spațiilor din jurul ei, apical sau lateral.
Datorită conținutului de sulfat (de obicei sulfat de bariu) este radioopacă și deci ușor de identificat radiografic.
Gutaperca poate fi evacuată ușor, la nevoie, prin dizolvarea în solvenți comuni (cloroform, tricloretilenă, eucalipt, terebentină
rectificată, și altele).
Aderă foarte bine la pereții dintelui, pe care se mulează dar fără a se lipi. Pentru a compensa acest deficit, trebuie folosit de
asemenea un sigilant, care să-i confere proprietăți de sigilare.
După ce a fost introdusă în canalul radicular și încălzită, gutaperca se dilată, asigurând o sigilare ermetică.
Dezavantaj: fiind un material semi-solid, sau mai degrabă semi-plastic, la introducerea în canal, acesta nu permite nici un fel de
greșeli în pregătirea canalului. Lipsindu-i rigiditatea, nu poate fi îndesată în așa fel încât să depășească orice proieminență care ar
putea exista în canal.
 MATERIALE FOLOSITE ÎN OBTURAȚIA DE CANAL
FILLER

Gutaperca este disponibilă comercial sub forma de conuri standardizate sau conuri nestandardizate.
Conurile standardizate/ de bază se confecţionează după standardele ISO, forma vârfului şi mărimea conului corespunde lungimii de
lucru a instrumentului endodontic. Se marchează cu numerele corespunzătoare după ISO (15, 20, 25, 30 ş.a.) şi după culori: alb,
galben, roşu, albastru etc. Marcajul color al conurilor corespunde marcajului instrumentelor endodontice. Aceste conuri sunt indicate
în tehnica condensării laterale, în care alegerea conului master se face în funcție de ultimul instrument folosit.
Conurile nestandardizate/ auxiliare sunt mult mai conice și ascuțite. Se diferețiaza mai degraba prin mărime și nu prin numar și pot
fi: extra-fine, fine, medium-fine, fine-medium, medium, medium-mari, mari și foarte mari. Aceste conuri sunt indicate în tehnica
condensării verticale cu gutapercă caldă datorită conicității lor, care permite o mai bună adaptare la pregatirea formei conice pe care
tehnica o implică.
 MATERIALE FOLOSITE ÎN OBTURAȚIA DE CANAL
FILLER

Resilonul este un material polimeric sintetic care asigură o etanșeitate mai bună ca gutaperca, datorită adeziunii sale la pereții
canalului radicular. Este biocompatibil, non-toxic, non-mutagenic, temoplastic, radioopac și poate fi utilizat în toate tehnicile de
obturație. Se compune din conurile Resilon, sealer-ul pe bază de răşini compozite duale şi primerul autogravant.
Este disponibil sub formă de conuri standardizate de diferite mărimi și conicități, conuri nestandardizate sau accesorii, cât și pelete
pentru sistemul Obtura.
Trece la starea de plasticitate la o temperatură mai mică decât gutaperca.
Primerul autogravant are rolul de a condiţiona suprafaţa dentinară a pereţilor radiculari, de a o demineraliza şi de a expune matricea
de colagen.
Sealer-ul se găsește într-o seringă cu două compartimente, se automixează și este puternic radioopac. Are priză duală
(foto/autopolimerizare); este indicat să se fotopolimerizează 40 sec, însă el va polimeriza complet după 45 de minute.
Toate cele 3 componente ale sistemului, legate între ele şi la dentina radiculară, vor forma un ansamblu cunoscut sub numele de
monobloc endodontic.
S-a constatat că hipocloritul de Na folosit ca irigantinhibă adeziunea.
 MATERIALE FOLOSITE ÎN OBTURAȚIA DE CANAL
SEALER

Cimenturile au sarcina atât de umplere a canalului cât și de a otimiza sigilarea acestuia ( de aici si denumirea de „sigilant”), prin
folosirea materialelor solide și semisolide. Din acest motiv, cimentul sau „sigilantul” trebuie folosit în cantități absolut minime, din
moment ce trebuie doar să îmbunătățească capacitatea de adaptare la pereții canalului a celuilalt material de umplere, gutaperca.
Alegerea sigilantului ideal trebuie să corespundă unui produs care este inert, ușor de manipulat și care să se întărească relativ
repede.
 MATERIALE FOLOSITE ÎN OBTURAȚIA DE CANAL

Tendinţele moderne în tratamentul endodontic se bazează în primul rând pe progresul tehnologic, datorită apariţiei unor materiale
şi tehnologii noi cum sunt instrumentarul rotativ, tehnici noi de obturaţie a canalului radicular, dispozitive de magnificaţie,
iluminaţie, de imagistică digitală sau computer tomografic.
Chiar dacă gutaperca rămâne la ora actuală materialul de obturaţie cel mai folosit în endodonţie, nu este totuşi un material de
obturaţie ideal.
Apărute în ultimii ani şi „împrumutate“ din terapia restaurativă, materialele cu priză duală de tipul compozitelor sunt adezive la
pereţii canalului radicular şi realizează atât sigilarea spaţiului endodontic faţă de fluidele tisulare periapicale, cât şi sigilarea la nivelul
orificiului coronar al canalului radicular. Astfel, aceste materiale au rolul de a nu mai permite recontaminarea cu fluide din cavitatea
bucală atunci când, din anumite motive, restaurarea coronară se pierde sau devine deficitară.
 TEHNICI UTILIZATE ÎN OBTURAȚIA DE CANAL

Tehnicile de obturare a canalelor pot fi :

• Tehnica clasică de obturație de canal mixtă, cu paste asociate cu con de gutapercă/ monocon.

• Tehnici de condensare a gutapercii:

a) Tehnica de condensare laterală ( la rece);
b) Tehnica de condensare verticală ( la cald);
c) Tehnica de condensare termomecanică – termocompactare;
d) Tehnica de condensare cu ajutorul ultrasunetelor.
 
• Tehnici de injectare a gutapercii – prin modelarea gutapercii termo-plastifiate:
a.)sistemul P.A.C.-160;
b.)sistemul Obtura;
c.)sistemul Ultrafill.
• Tehnica de obturatie de canal cu conuri de Ag.
 TEHNICI UTILIZATE ÎN OBTURAȚIA DE CANAL
MONOCON

Tehnica de obturaţie radiculară ce consta în introducerea unei paste de obturaţie radiculară în interiorul canalului cu ajutorul unui
ac Lentulo, urmată de introducerea în canal a unui con de gutapercă.

Sigilarea canalelor radiculare cu paste care se întăresc în interiorul lor a fost multă vreme cea mai raspândită, deşi a fost acceptat că
folosirea exclusivă a unei paste pentru obturarea canalelor nu putea satisface cerinţele endodonţiei moderne. Combaterea
deficienţelor acestei tehnici a fost posibilă prin introducerea unui con de gutapercă în pasta de obturaţie încă moale cu care s-a
obturat canalul, această tehnică fiind cunoscută acum ca şi "tehnica monocon" sau "obturaţie mixtă de canal". Din
păcate, rezultatele nu au fost pe măsura așteptărilor.
 TEHNICI UTILIZATE ÎN OBTURAȚIA DE CANAL
CONDENSAREA LATERALĂ LA RECE

Presupune introducerea unui con de gutapercă, care să se potrivească cu preparația

limitei apicale (conul master), împreuna cu o cantitate mică de sigilant.
Conul trebuie să se termine cu 0,5 mm deasupra apexului fiziologic. Dacă nu se
reuşeşte introducerea conului, trebuie folosit un con mai mic cu o mărime sau de
prelucrat canalul cu o mărime mai mare.
Sprederul, un instrument rigid, metalic, conic și fin, este folosit rece pentru
condensarea conului de gutapercă pe peretele canalului, introducând instrumentul
între dentină și gutapercă. În felul acesta se creează spațiul în care va fi introdus conul
auxiliar. Sprederul este apoi reintrodus vertical, împingând lateral conul de gutapercă
introdus anterior, pentru a face spațiu celui de-al doilea con auxiliar și tot așa până se
obține o obturare compactă, bine adaptată.
În final se efectuează o radiografie de control şi apoi cavitatea carioasă este închisă cu
o obturaţie provizorie sau de durată.
Tehnica nu permite umplerea totală a sistemului de canale laterale.
 TEHNICI UTILIZATE ÎN OBTURAȚIA DE CANAL
CONDENSAREA VERTICALĂ LA CALD

Lipsa de omogenitate a gutapercii condensate lateral a fost ameliorată de

condensarea verticală care constă în compactarea în sens axial, vertical, a
gutapercii adusă în stare plastică prin încălzire.
Se folosesc sonde speciale denumite plugger (un fuloar de ciment mai lung, mai
efilat, de diferite dimensiuni), care încalzite la roșu plastifiază gutaperca introdusă în
canal, iar prin compactarea ei dinspre porțiunea coronara spre apex, tot cu ajutorul
pluggerului, se asigură omogenizarea și etanșeitatea obturației de canal.
Aplicând o presiune suficient de mare asupra lor, pot forța gutaperca ramolită prin
încalzire să pătrundă în întregul sistem endodontic de canale, inclusiv in cele
laterale și accesorii.
 TEHNICI UTILIZATE ÎN OBTURAȚIA DE CANAL
CONDENSAREA TERMOMECANICĂ

În cazul condensării termoplastice în canal se introduce un con de

gutapercă corespunzător secţiunii canalului, trecut anterior printr-o
peliculă fină de ciment, care se ramoleşte sub acţiunea căldurii
degajate în urma fricţiunii părţii active a compactorului de con,
viteza rotaţiilor compactorului fiind de 8000-10000 rotaţii pe minut.
Ca urmare, gutaperca se deplasează spre pereţii canalului în
direcţia apexului. În scurt timp canalul radicular se umple cu
gutapercă.
Compactorul original McSpadden seamănă cu un ac Hedstrom ale
cărui conuri suprapuse sunt dispuse invers, cu baza spre varf
Cel mai bine se obturează canalele drepte şi largi. Obturarea
canalelor curbe a dinţilor laterali este îngreunată.
 TEHNICI UTILIZATE ÎN OBTURAȚIA DE CANAL
INJECTAREA GUTAPERCII

Gutaperca termoplastifiată injectabilă aplicată cu presiune, umple tridimensio
nal canalul radicular mai eficient şi mai repede decât prin condensare laterală
sau verticală. S-au dezvoltat două tipuri de sisteme pentru uzul clinic:
ULTRAFIL- este un sistem de temperatură joasă în care canulele ce conţin
gutapercă sunt încălzite la 70 de grade și plasate într-o seringă de presiune cu
ajutorul căreia se injectează.
În funcţie de consistenţă există trei tipuri de gutapercă:
1. Regular - cu o vâscozitate scăzută, care nu necesită condensare. O
depăşire a apexului în acest caz este foarte posibilă, dacă nu există un
stop ferm la nivel apical;
2. Firm Set - cu o consistenţă mai ridicată, condensarea fiind opţională;
3. Endoset - cu vascozitatea cea mai ridicată. Condensarea este obligatorie.
Reguli obligatorii: • folosirea unui ciment de sigilare • condensarea gutapercii
ramolite cu pluggere adecvate.
Accesul în zona posterioară molară este dificil (volum mare a pistonului de
injecţie).
 TEHNICI UTILIZATE ÎN OBTURAȚIA DE CANAL
INJECTAREA GUTAPERCII

OBTURA - este un sistem ce utilizează un aparat cu ajutorul căruia gutaperca

poate atinge temperaturi înalte de pâna la 200 grade Celsius.
Gutaperca plastifiată va fi împinsă apoi prin vârful ascuţit al seringii-pistol în
canal.
Se lărgește corespunzător canalul, se alege o canulă care să patrundă până la
3-5 mm de constricția apicală, se realizează coafarea pereților cu ciment de
sigilare, injectarea lentă a gutapercii în canal și condensarea finală a gutapercii
cu pluggere.
 Sistem constă dintr-un unit controlat electric cu citire digitală a temperaturii,
o seringă pistol şi batoane de gutapercă cu formă specială.
 Coroană
dentară Onlay
Inlay
OBTURAȚIA CAVITĂȚII

Tipul de restaurare coronară se alege în funcție de cantitatea de

substanță dentară rămasă.
În vederea realizării unei restaurări directe și imediate, se pot utiliza
materiale provizorii sau definitive.
S-a demonstrat că realizarea unei obturații provizorii crește riscul
apariției microinfiltrației marginale și implicit, a cariei secundare, de
aceea, se preferă realizarea cât mai rapidă a unei restaurări coronare
definitive.

4.6 restaurat cu pivoţi din fibră de sticlă şi material compozit nu a primit coroană de acoperire
timp de 3 ani. Se observă apariţia cariei secundare ca urmare a microinfiltraţiei marginale.
 OBTURAȚIA DEFINITIVĂ A CAVITĂȚII

Realizarea coroanelor de acoperire pe dinţii cu tratament

endodontic este considerată în prezent ca fiind standardul care poate
Coroană
asigura succesul pe termen lung al tratamentului respectiv şi
reintegrarea dintelui în funcţiile aparului dento-maxilar. dentară Onlay
Inlay
Tipul de coroană se alege în funcţie de situaţia clinică.
De obicei, se preferă utilizarea unei coroane monolitice, deoarece
prezintă avantajul major al economiei de substanţă dură dentară,
lucru important mai ales pentru dinţii cu tratament endodontic, care
au suferit deja în urma afectării de către procesul carios.
Coroanele din zirconiu integral nu pot atinge aceleaşi cerinţe
estetice precum cele din ceramică, dar sunt preferate la pacienţii cu
parafuncţii datorită rezistenţei crescute a acestui material.
 OBTURAȚIA DEFINITIVĂ A CAVITĂȚII

În cazul în care dintele prezintă carii extinse pe suprafață și au o

distrucție coronară mare, este indicată folosirea pivoților dentari,
aceștia pot fi metalici sau din fibră de sticlă.
Cea mai largă utilizare în prezent o au pivoţii prefabricaţi din fibră
de sticlă. Comparativ cu cei metalici, sunt mai puţin rigizi şi
distribuie mai uniform forţele la nivelul rădăcinii, ceea ce duce la
reducerea fracturilor radiculare după realizarea restaurării. De
asemenea, ei au o culoare translucidă şi îmbunătăţesc estetica
restaurării finale şi permit trecerea luminii pentru fotopolimerizarea
materialului de cimentare.

Pivoți dentari prefabricați din fibră de cuarț

pe canalele radiculare
 ALEGEREA MOMENTULUI CÂND SE VA REALIZA OBTURAȚIA DE CANAL

În aceeași ședință sau într-o ședință ulterioară în funcție de statusul pulpar și parodontal.
Aceeași ședință:
• Dintele este vital lipsit de patologie pulpară
• Dintele este vital și prezintă patologie pulpară
• Dintele este devital asimptomatic

A 2-a ședință:
• Dinte simptomatic (edem, sensibilitate, PAA)
• Nu se poate realiza uscarea corespunzătoare a CR (exudat,hemoragie)
• Timp insuficient pt finalizarea tratamentului.
 STUDIU 1
VINDECAREA LEZIUNILOR PERIAPICALE 1VS2 ȘEDINȚE
INTERNATIONAL ENDODONTIC JOURNAL, 35, 660^667, 2002

Studiul a fost efectuat pe 39 de pacienți.

Pentru ca studiul să fie cât mai aleator grupul a fost format din 19 pacienți de sex feminin și 20 de sex masculin cu vârste
cuprinse între 19 si 86 de ani (vârsta medie fiind de 40 de ani).
Dinții și vârsta pacienților - aleator în cele 2 grupuri.

Cele 39 de persoane nu prezentau afecțiuni generale care sa poată să influențeze studiul.

S-au selectat 39 de pacienți (39 de rădăcini)
•17 incisivi
• 6 canini
•5 premolari
•11 rădăcini distale ale molarilor mandibulari.

 Toate rădăcinile:
•Prezentau un singur canal
•Nu au primit niciun tratament endodontic anterior
•Prezentau radiotrasparență periapicală
•Teste de sensibilitate negative
 STUDIU 1
VINDECAREA LEZIUNILOR PERIAPICALE 1VS2 ȘEDINȚE
INTERNATIONAL ENDODONTIC JOURNAL, 35, 660^667, 2002 100%

90%
39 de pacienți (39 de rădăcini)
•21 gutapercă (I) 80%
•18 hidroxid de calciu,4 saptămâni mai târziu obturate cu gutapercă (II) 70%

Vindecarea radiologică completă 60%

•81% din cazuri în grupul cu o singură ședință (I) 50%
•71% din cazuri în grupul cu două ședințe (II)
40%
Nu au fost observate diferențe seminificative în rata de vindecare a leziunilor periapicale între cele 2 30%
grupuri.
20%

Realizarea studiului pe un eșantion mai mare + pacienții să fie selectați din zone geografice diferite, ar 10%
putea micșora diferența de 10% dintre cele 2 grupuri.
0%
I II
RATĂ SUCCES
RATĂ EȘEC
 1 VS 2 ȘEDINȚE
SINGLE VERSUS MULTIPLE SITTING ENDODONTIC TREATMENT: INCIDENCE OF
POSTOPERATIVE PAIN – A RANDOMIZED CONTROLLED TRIAL

Studiul a fost realizat pe 400 de pacienti.

Sex masculin (60,26%) 140 132
Sex feminin (39,74%)
120
103
Evaluarea durerii la 6, 12, 24 și 48 de ore 100 92

80
Crown-Down” cu instrumente rotative de nichel-titan (NiTi) 63
60

Grupul S = Zoe (gutaperca condensare laterala) 40

Grupul M= hidroxid de calciu, obturație de canal dupa o săptămână 20

0
Studiu randomizat Masculin Feminin
O ședință
Evaluarea durerii a fost completată intr un tabel. Doua ședințe
1 VS 2 ȘEDINȚE
SINGLE VERSUS MULTIPLE SITTING ENDODONTIC TREATMENT: INCIDENCE OF
POSTOPERATIVE PAIN – A RANDOMIZED CONTROLLED TRIAL
Grupul 1 Grupul 2 Column1

30.76%
29.12%

19.94%
12.96%

12.12%

10.16%

8.16%
8.13%

5.31%
4.42%
P r eop er at or P ost oper at o r 6 H P o st op er at or 1 2H P ost oper at or 2 4H P ost o per at o r 48 H
 1 VS 2 ȘEDINȚE
SINGLE VERSUS MULTIPLE SITTING ENDODONTIC TREATMENT: INCIDENCE OF
POSTOPERATIVE PAIN – A RANDOMIZED CONTROLLED TRIAL

Am găsit o incidență mai mică a durerii în grupul cu mai multe vizite decât în ​cel cu o singură vizită ceea ce a fost nesemnificativ
statistic

Soares și César au evaluat incidența durerii postoperatorii și vindecarea periapicală după 12 luni de RCT și au constatat că
terapia cu o singură ședință a avut succes clinic în 100% din cazuri, chiar dacă succesul radiografic a rămas cu mult în urmă.

Am observat că intensitatea durerii a fost mai mare în grupul cu o singură vizită și nu au existat crize
Nu am înregistrat potențialii factori de confuzie, cum ar fi calitatea obturației și experiența medicului endodont.

S-a observat o variație nesemnificativă între nivelul durerii pre și postoperatorie atât a dinților vitali, cât și a celor nevitali.

Am observat o incidență mai mică a durerii în grupul cu două vizite decât unul cu o singură vizită, ceea ce nu a fost
nesemnificativ din punct de vedere statistic și, de asemenea, a găsit o durere mai intensă în categoria cu o singură vizită și nu a
observat nicio apariție în grupul cu mai multe vizite.
 CONCLUZII

Nu există o tehnică de obturație particulară care să satisfacă nenumaratele cazuri clinice care necesită terapie endodontică deci,
clinicianul trebuie să fie deschis pentru a accepta și stăpâni mai multe tehnici.

Indiferent de metoda de obturație aleasă, în final se efectuează o radiografie de control, urmând să se realizeze închiderea
cavitatății carioase printr-o obturaţie provizorie sau de durată.

Sistemul Resilon, cu conceptul său inovator de adeziune la pereţii dentinari, constituie o alternativă practică la obturaţia de canal
convenţională cu gutapercă. Ţinând însă cont de preţul de cost mult mai ridicat, se pare că gutaperca şi sealerii convenţionali
rămân în continuare materialele preferate în obturarea canalelor radiculare.

Tipul de reconstrucție coronară este dependentă de cantitatea de structură dentară sănătoasă rămasă la nivelul dinților devitali.
Astfel că, în situația unei structuri dentare sănătoase suficiente restante, se preferă reconstrucția prin intermediul inlay-urilor sau
overlay-urilor, pe principiul stomatologiei minimum invazive.
 BIBLIOGRAFIE

• Iliescu A., 2014, Tratat de Endodontie,Volumul 2, București, Editura Medicală

• Deepti S., Xi W., Wan-Cui W., Jun-Qi L., 2010, Resilon: a methacrylate resin-based obturation system, J Dent Sci
• Revista Română de Stomatologie, Volumul LXI, Nr. 1, 2015
• Nicolau Gh., Nicolaiciuc V., Năstase C., 2009, Bazele Endodonției practice, Chişinău, Tipografia Centrală
MULȚUMIM!