Tema:Notiunea de leziuni

parodontale.Clasificarea.
Rolul factorilor locali.
 Plan:
1)Notiune de leziuni parodontal;
2)Clasificarea leziunilor parodontale;
3)Notiunea de gingivite;
4)Clasificarea gingivitelor;
5)Notiunea de parodontita marginala;
6)Clasificarea parodontitelor marginale;
7)Rolul factorilor locali;
8)Rolul igienii cavitatii bucale;
9)Notiunea de depozite dentare.
 1)Leziuni parodontale:afectiunile tesuturilor de
sustinere a dintelui.
2)Clasificarea afectiiunilor parodontale:
Exista 7 categorii majore de boli parodontale:
1)Gingivita;
2)Parodontita acuta;
3)Parodontita cronica;
4)Parodontitta ca o manifestare de boala sistemica;
5)Gingivita necrozanta,ulcerativa;
6)Abcese ale parodontiului;
7)Leziuni periodontice profunde.
 3)Notiunea de gingivita
• Gingivita:inflamatia gingiei conditionata de
actiunea factorilor locali si generali cu
pastrarea integritatii ligamentului dento-
gingival si lipsa proceselor distructive.
4)Clasificarea gingivitei:
Gingivita catarala -ofera mucoasei un aspect de
inflamatie si o culoare rosu-aprins;
Gingivita ulceroasa -se caracterizeaza prin aparitia
unei ulceratii putin profunde care apoi se extinde;
Gingivita hipertrofica -este o crestere de volum de
natura inflamatorie provocata de acumularea excesiva
de placa dentara.
 5)Parodontita marginala;
Parodontita marginala-este afectiunea al carei
proces inflamator gingival se extinde asupra altor tesuturi
ale parodontiului,se caracterizeaza prin distructia
progresiva a periodontiului si tesutului osos al septului
intrdentar.
 6)Clasificarea parodontitelor
marginale:
1)Parodontita marginala cronica
superficiala-apar primele disfunctii intre gingie si
dinte,leziuni partial distructive unor fibre din sistemul
ligamentului supraalveolar si demineralizari ale osului
alveolar.
2)Parodontita marginala cronica profunda-
apare cand inflamatia afecteaza parodontiul de sustinere
in profunzime si poate fi rezultatul evolutiei celei
superficiale sau asociata altor boli generale.Acest tip se
mai imparte in parodontita pubertala,parodontita
juvenila,parodontita marginala cronica profunda la adult.
7)Rolul factorilor locali in etiologia
leziunilor parodontale:

-Cauzali:placa bacteriana-starea si produsele

metabolismului in placa bacteriana si depunerile albe
moi.
-Favorizanti:tartrul dentar,trauma ocluzala,cariile
dentare,edentatia,anomaliile dento-
maxilare,parafunctii,obiceiuri vicioase,factori etrogeni.
8)Rolul igienei cavitatii bucale.
Factorul cel mai important in epidimiologia bolii
parodontale din punct de vedere al profilaxiei
este igiena bucala.In absenta acesteia sau in
conditii nesatisfacatoare de igiena gingivo-
dentara,placa bacteriana se depune si se
mentine pe structurile superficiale ale
parodontiului marginal,imbolnavirea de tip
inflamator se instaleaza in absenta tratamentului
antimicrobian,evoluiaza pina la afectarea
structurilor profunde,de sustinere pina la
pierderea dintelui/lor.
 9)Notiunea de depozite dentare
moi si dure.
Depozit dentar- acumularea complexelor organice si minerale
pe suprafetele dintilor si tesuturilor moi.
Depozitele dentare pot fi grupate in felul urmator:
1.Nemineralizate(moi):
-pelicula;
-placa bacteriana,placa dentara(microbiana),biofilm (microbian);
-materia alba;
-resturi alimentare.
2.Mineralizate(tari):
-tartru -supragingival
-subgingival.
Tema:Placa bacteriana.Compozitia
chimica.Mecanismele de formare.
Plan:
1)Notiunea de placa bacteriana;
2)Compozitia placii bacteriene;
3)Mecanismul de formare a placii bacterine(etapele);
4)Rolul placii bacteriene in declansarea proceselor
carioase;
5)Placa bacteriana supragingivala;
6)Placa bacteriana subgingivala;
7)Mecanismele de patogenitate bacteriana in boala
parodontala;
8)Mecanismele directe de patogenitate bacteriana;
9)Mecanisme indirecte in patogenitate bacteriana.
 1)Notiunea de placa dentara.

Placa bacteriana-depozit moale galbui,glico-lipido-

proteic cuprinzind o flora bacteriana
variabila,oligoelemente,saruri minerale,celule
descuamate si care adera intim la dinte si la gingie(sau e
flotanta in santul gingival).
 2)Compozitia placii bacteriene.
Placa bacteriana are urmatoarea compozitie:-
apa(80%)
-materii solide:
anorganice- Ca,P,Mg,K,Na,F etc.

organice:bacterii:coci,streptococi,bacili,actyn
omycete,spirili,spirochete.

matrice intercelulara:proteine(salivare,microbiene).
Lipide;
Glucide.
3)Mecanismul de formare a placii
bacteriene.
1.Formarea peliculei dobindite(amicrobiana) prin
adsorbtia proteinelor salivare p
hidroxiapatita(electrostatic).
2.Colonizarea bacteriana-in pelicula patrund
microorganisme car mai intai formeaza insule
mici,apoi confluiaza si constituie straturi;adera la
suprafata dintelui prin
fimbrii,pili,adezine,mecanisme hidrobe.
3.Maturarea placii-are loc formarea matricei.
4)Rolul placii bacteriene in declansarea
proceselor carioase.
In locurile greu accesibile pentru curatare
sau autocuratare se acumuleaza
placa,care constituie o retentie pentru
microorganisme cariogene;
Prin catabolizarea glucidelor se obtine
acidul muramic,care scade pH-ul,ceea ce
duce la demineralizarea smaltului cu
aparitia cariei.
5)Placa bacteriana supragingivala.
Este placa bacteriana
localizata pe suprafetele
dentare vestibulo-
orale,aproximale si in
fosetele suprafetelor
ocluzale.Flora microbiana
dominanta este aeroba si
gram pozitiva.Este
scaldata de saliva si
expusa unor mecanisme
de dezagrgare prin
masticatie,deglutitie,fiind
accesibila in mod direct
procedurilor de igiena
bucala.
6)Placa bacteriana subgingivala.
Este localizata sub margina
gingivala libera.Flora
microbiana dominanta este
anaroba,alcatuita din spcii
gram-negative.Este in contact
cu lichidukl santului gingival si
nu este supusa in mod
obisnuit,fortelor de
dezagregare.
Acest tip de placa este greu
accesibila masurilor de igiena
obisnuite,deasemenea este
strict implicata in patogenia
bolilor parodontale.
7)Mecanismele de patogenitate in
boala parodontala.
Microorganismele pătrund în peliculă și aderă
cu ajutorul adezinelor, fimbriilor, integrinelor; În
placă are loc un metabolism intens: atât
microorganismele cât și celulele gazdei
formează elemente metabolice care se
întrepătrund. Astfel, microorganismele pot
acţiona prin mecanisme directe (factori
bacterieni ca endotoxine, exotoxine, enzime au
rol de agresiune directă asupra ţesuturilor) și
indirecte (sub acţiunea factorilor microbieni
celulele imunitare sau neimunitare ale gazdei
eliberează factori proinflamatori).
 8)Mecanisme directe de
patogenitate bacteriana.
Acţiunea nocivă directă a unor factori de structură: peretele celular
bacterian, prin intermediul peptidoglicanului poate determina
activarea complementului, stimularea reticulo-endoteliala,
imunosupresia; lipopolizaharidul, prin fracţiunea polizaharid
specifică „O” acţionează ca antigen, prin fracţiunea K.D.O. o
activitate toxică locală foarte pronunţată;
Acţiunea nocivă directă a unor factori sintetizaţi și eliberaţi din
celula bacteriană: exotoxine – leucotoxina este atașată de
membrana externă a bacteriei și distruge leucocitele din șanţul
gingival, favorizând colonizarea bacteriană și colonizarea în ţesutul
parodontal; enzime – cistein-proteaze, aminopeptidaze, colagenaze,
hemolizine, hemaglutinine, proteaze tripsin-like, hialuronidaza care
agresează ţesutul din jur; metaboliți – factori care se produc în
decursul metabolismului și au efect inhibitor asupra colagenului și
altor proteine – acid butiric, acid propionic, amine, indol, sulfuri
volatile, amoniac, metilmercaptan, hidrogen sulfurat, dimetilsulfit.
 9)Mecanisme indirecte de
patogenitate microbiana.
• Compușii bacterieni acţionează asupra celulelor
eucariote din ţesut și determină sinteza de
factori cu acţiune nocivă cum sunt
metaloproteinazele, citokinele.
Metaloproteinazele secretate în exces
acţionează asupra matricii extracelulare cu
efecte distructive asupra colagenului și elastinei.
• Citokinele acţionează asupra unor celule ţintă
declanșând un anumit răspuns biologic.
• Prostaglandinele au efect proinflamator.
 Tema:Tartrul dentar.Compozitia
chimica.Mecanismul de formare a
trartrului dentare.
Plan:
1)Notiunea de tartru dentar;
2)Tartru supra- si subgingival;
3)Compozitia tartrului dentar;
4)Continutul anorganic al tartrului dentar;
5)Continutul organic al tartrului dentar;
6)Formarea tartrului dentar;
7)Atasarea tartrului dentar de suprafata dentara;
8)Teorii asupra mineralizarii tartrului dentar;
9)Rolul dieti in formarea tartrului dentar;
10)Rolul tartrului dentar in declansarea
afectiunilor parodontale.
 1)Notiunea de tartru dentar.
Tartrul reprezintă un complex
organomineral aderent de
suprafaţa dentară sau alte
structuri solide orale ca lucrări
protetice, aparate ortodontice,
fiind rezultat din mineralizarea
plăcii bacteriene. Poate fi
supragingival (salivar) și
subgingival (tartru seric). Se
formează cu precădere pe
suprafaţa externă a molarilor
superiori, pe suprafaţa internă
a dinţilor inferiori, dar și în
spaţiile interdentare.
 2)Tartrul supra- si subgingival.
• Tartru supragingival – depozit organo-mineral de
culoare alb-galbenă cu consistenţă redusă la început;
imediat după depunere este friabil, moale, grunjos
(granulos) și se dislocă cu ușurinţă. Peste un timp tartrul
se colorează cu pigmenţi și se facemaroniu-negru.
• Tartru subgingival – depozit organo-mineral de culoare
maroniu-negru cu consistenţă crescută, dens, de cele
mai multe ori foarte aderent, greu de dislocat, dispus în
șanţul gingival sub marginea gingivală liberă, sub forma
unor depozite lamelare cu o suprafaţă dură, neregulată.
Forme: crustă cu suprafaţă aspră, rugoasă; depozite
spinoase (ghimpi); formaţiuni nodulare; bordură circulară
sau parţial circulară; faţete netede, subţiri; digitaţii sub
formă de ferigă; insule de tartru.
3)Compozitia tartrului dentar,

Substanţe organice și anorganice.

--------------
 4)Continutul anorganic al tartrului
dentar.
• Tartru supragingival: conţine fosfat de calciu, carbonat
de calciu, fosfat de magneziu, Na, Zn, Sr, Br, Cu, Mn, Al,
Si, Fe, Au.Componentele anorganice au structură
cristalină și sunt dispuse sub formele: hidroxiapatită
(58%), witlokită (21%), fosfat octocalcic (21%), brușită
(9%)
• Tartru subgingival: conţine un raport calciu-fosfor mai
crescut, conţinut crescut de sodiu, în special în zonele
profunde ale pungilor parodontale, mai multă witlokită,
mai puţină brușită și mai puţin fosfat octocalcic, același
conţinut de hidroxiapatită.
 5)Continutul organic al tartrului
dentar.
-componente proteice (6-8%);
-lipide (0,2%) lipide neutre, fosfolipide,
acizi grași, colesterol;
-carbohidraţi (2-9%)
- glucoză, galactoză, galactozamine;
- celule epiteliale recent descuamate
leucocite microorganisme .
 6)Formarea tartrului dentar.
• Tartrul se formează pe structurile plăcii dentare preexistente, care
suferă proces de mineralizare. Acesta începe în zonele profunde ale
plăcii bacteriene, în matricea interbacteriană, pe suprafaţa
bacteriilor și în interiorul celulelor bacteriene. Pe măsură ce placa se
calcifică, se produc modificări ale populaţiei bacteriene, care se
îmbogăţește în forme filamentoase. Începe din prima zi de depunere
a plăcii bacteriene, chiar din primele 4-8 ore, ajunge la 50% după
două zile, iar la 12 zile – 60-90%. Sursa principală de calciu este
saliva.
• Ritmul de formare al tartrului dentar depinde de localizarea
dintelui, variaţiile individuale ale fluxului salivar, natura alimentelor și
particularităţile masticaţiei și constă într-o creștere zilnică medie de
0,10 – 0,15% din greutate faţă de cantitatea de reziduu uscat din
tartrul depus anterior. După 4-6 luni de la iniţierea depunerii, se
obţine un nivel maxim de acumulare, după care formarea tartrului
regresează, fiind împiedicată de acţiunea mecanică a alimentelor,
deplasările părţilor moi, utilizarea dentifricelor.
 7)Atasarea tartrului dentar de
suprafata dentara.
Fixarea se face prin intermediul unei
pelicule organice și prin unirea între
cristalele anorganice din tartru cu cele din
structura dintelui, în special în zonele de
resorbţie a dentinei și cementului. Tartrul
supragingival se dislocă mai ușor, cel
subgingival mai greu, datorită
particularităţilor de fixare.
 8)Teorii asupra mineralizarii
tartrului dentar.
• Cea mai importantă este teoria creșterii pH-ului salivar sau a plăcii bacteriene, ceea
ce favorizează precipitarea sărurilor minerale. Potrivit unor teorii microorganismele au
un rol pasiv, altor teorii – un rol activ.
• T1. creșterea locală a gradului de saturaţie a ionilor de calciu și fosfor prin: a.
creșterea pH-ului salivar determină scăderea constantei de precipitare a Ca și P. pH-
ul crește datorită scăderii bioxidului de carbon din salivă și formarea radicalilor
amoniacali bazici în placa bacteriană din ureea salivară, degradarea proteinelor din
alimentele care stagnează în cavitatea bucală în diferite situsuri retentive. b.
precipitarea proteinelor: proteinele coloidale din salivă chelează ionii de calciu și
fosfat și realizează o soluţie suprasaturată, care devine instabilă prin stagnarea
salivei; coloizii devin insolubili, se depun, iar sărurile minerale precipită. c. teoria
acţiunii fosfatazei: placa bacteriană și celulele epiteliale descuamate eliberează
fosfataza, care poate elibera ioni fosfat din fosfaţii organici salivari. d. teoria acţiunii
esterazei: celulele descuamate și diferite microorganisme din placă produc esteraza,
care hidrolizează esterii acizilor grași, din care rezultă acizii grași liberi; aceștia
formează săpunuri cu calciu și magneziu, care sunt transformate în săruri insolubile
de fosfat de calciu, astfel iniţiind calcifierea
• T2. mineralizarea în focare mici, care se unesc între ele prin chelarea calciului de
către complexe carbohidrat-proteine din matricea celulară.
• T3. unele microorganisme formează cristale intracelulare de apatită, apoi procesul
se extinde asupra matricei întregii plăci bacteriene.
9)Rolul dietei in formarea tartrului
dentar.
La animalele de experienţă s-a constatat că
tartrul se formează chiar în absenţa alimentării
pe cale orală. Depunerea tartrului este
influenţată mai mult de consistenţa alimentelor
decât de conţinutul lor, cele dure, cu acţiune
mecanică pronunţată, întârzie formarea tartrului.
S-a constatat că deficienţa vitaminelor B6și PP,
consumul de alimente bogate în calciu, fosfor,
bicarbonat, proteine, glucide favorizează
formarea tartrului. Aportul de acid ascorbic din
alimente scade cantitatea de tartru dentar.
 10)Rolul tartrului dentar in
declansarea afectiunilor
parodontale.

Tartrul dentar este un factor favorizant al inflamaţiei

parodontale, prin faptul că exercită un rol mecanic de
menţinere a plăcii bacteriene în contact strâns (chiar
iritant, prin creșterea sa în volum) cu ţesuturile
parodonţiului marginal și împiedică, în unele zone,
accesul mijloacelor de curăţire artificială și de
autocurăţire a plăcii bacteriene. Nu este un factor
etiologic pentru că: animalele „germ-free” cu depuneri de
tipul tartrului nu fac parodontită decât după
contaminarea microbiană; la om sunt frecvent cazuri de
gingivită chiar în absenţa tartrului dentar; tartrul este
întotdeauna acoperit cu placă bacteriană.
 Tema:Determinarea placii
bacteriene.Revelatori de placa
bacteriana.
Plan:
1)Revelatori de placa ;
2) Metode de depistare a plăcii bacteriene. Indicii de evaluare a igienei

bucale şi stării de îmbolnovire parodontală;

3) Indicii gingivali LOE si Silness;
4) Indicii de sângerare gingivală după Muhlemann și Son;
5) Indicii igienei orale după Green și Vermilion (Indicele de depozite
moi și indicele de tartru).
1)Revelatori de placa bacteriana
Sunt substanţe colorante care
evidenţiază placa dentară.
Sunt în formă lichidă, solidă
(drajeuri sau comprimate),
pastă. Pacientul este rugat să
efectueze periajul dentar cu
soluţie/pastă sau menţine
drajeul până la dizolvarea
acestuia, apoi clătește
minuţios cu apă. În oglindă,
medicul și pacientul
examinează locurile colorate
unde periajul nu a fost
suficient. Placa recentă (3-4
zile) are culoare alb-gălbuie,
cea veche poate avea culorile
negru, brun, verde sau
portocaliu
 2) Indicii de evaluare a igienei bucale şi stării de
îmbolnovire parodontală.

-Indicii gingivali LOE si Silness;

-Indicii de sângerare gingivală după
Muhlemann și Son;
-Indicii igienei orale după Green și
Vermilion;
-Indicele de depozite moi și indicele de
tartru.
3)Indicii gingivali LOE si Silness.
- gingie cu aspect clinic normal
-gingie cu inflamaţie uşoară, discrete
modificări de culoare, discret edem, lipsa
sângerării la sondare;
-inflamaţie medie, congestie, edem,
sângerare la sondare;
-inflamaţie avansată, congestie, stază,
ulceraţii, sângerare spontană.
 4)Indicii de sângerare gingivală
după Muhlemann și Son.
0.absenţa sângerării;
1. sângerare punctiformă
izolată, unică;
2. sângerări punctiforme
multiple sau pe o arie redusă;
3. sângerare care umple întreg
spaţiul interdentar;
4. sângerare care depășește
marginea gingivală liberă
Poate fi exprimat procentual
prin raportul numărului de
suprafeţe sângerânde la
numărul total de
suprafeţe dentare înmulţit cu
100.
 5)Indicii igienei orale după Green și Vermilion
(Indicele de depozite moi și indicele de tartru).

• Are două componente: indice de placă ,indice de tartru :

Valoarea indicelui de placă și, respectiv a indicelui de tartru rezultă prin însumarea valorilor
constante pe șase suprafeţe preselectate: s. vestibulare ale primilor molari superiori s.
linguale ale primilor molari inferiori s. vestibulare ale incisivilor centrali superior drept și
inferior stâng
Valorile indicelui de placă sunt:
• 0. absenţa plăcii;
• 1. placa supragingivală în treimea de colet a dintelui;
• 2. placa în treimea mijlocie a coroanei;
• 3. placa în treimea incizală/ocluzală a coroanei;
•
Valorile indicelui de tartru sunt:
• 0. absenţa tartrului;
• 1. tartru supragingivală în treimea de colet a dintelui;
• 2. tartru în treimea mijlocie a coroanei;
• 3. tartru în treimea incizală/ocluzală a coroanei;
Valoarea totală a indicelui de igienă bucală rezultă din însumarea indicelui de placă și de
tartru. Indicele de placă (sau de tartru) poate fi exprimat în două moduri: suprafeţe dentare
cu placă, exprimate procentual (X): raportul dintre numărul de suprafeţe cu placă și numărul
total al suprafeţelor dentare înmulţit cu 100; suprafeţele dentare fără placă, exprimate
procentual (Y): din 100 se scade X (suprafeţe dentare cu placă exprimate procentual)
 Tema:Determinarea placii
bacteriene.Revelatori de placa
bacteriana.
Plan:
1)Revelatori de placa ;
2) Metode de depistare a plăcii bacteriene. Indicii de evaluare a igienei

bucale şi stării de îmbolnovire parodontală;

3) Indicii gingivali LOE si Silness;
4) Indicii de sângerare gingivală după Muhlemann și Son;
5) Indicii igienei orale după Green și Vermilion (Indicele de depozite
moi și indicele de tartru).
1)Revelatori de placa bacteriana
Sunt substanţe colorante care
evidenţiază placa dentară.
Sunt în formă lichidă, solidă
(drajeuri sau comprimate),
pastă. Pacientul este rugat să
efectueze periajul dentar cu
soluţie/pastă sau menţine
drajeul până la dizolvarea
acestuia, apoi clătește
minuţios cu apă. În oglindă,
medicul și pacientul
examinează locurile colorate
unde periajul nu a fost
suficient. Placa recentă (3-4
zile) are culoare alb-gălbuie,
cea veche poate avea culorile
negru, brun, verde sau
portocaliu
 2) Indicii de evaluare a igienei bucale şi stării de
îmbolnovire parodontală.

-Indicii gingivali LOE si Silness;

-Indicii de sângerare gingivală după
Muhlemann și Son;
-Indicii igienei orale după Green și
Vermilion;
-Indicele de depozite moi și indicele de
tartru.
3)Indicii gingivali LOE si Silness.
- gingie cu aspect clinic normal
-gingie cu inflamaţie uşoară, discrete
modificări de culoare, discret edem, lipsa
sângerării la sondare;
-inflamaţie medie, congestie, edem,
sângerare la sondare;
-inflamaţie avansată, congestie, stază,
ulceraţii, sângerare spontană.
 4)Indicii de sângerare gingivală
după Muhlemann și Son.
0.absenţa sângerării;
1. sângerare punctiformă
izolată, unică;
2. sângerări punctiforme
multiple sau pe o arie redusă;
3. sângerare care umple întreg
spaţiul interdentar;
4. sângerare care depășește
marginea gingivală liberă
Poate fi exprimat procentual
prin raportul numărului de
suprafeţe sângerânde la
numărul total de
suprafeţe dentare înmulţit cu
100.
 5)Indicii igienei orale după Green și Vermilion
(Indicele de depozite moi și indicele de tartru).

• Are două componente: indice de placă ,indice de tartru :

Valoarea indicelui de placă și, respectiv a indicelui de tartru rezultă prin însumarea valorilor
constante pe șase suprafeţe preselectate: s. vestibulare ale primilor molari superiori s.
linguale ale primilor molari inferiori s. vestibulare ale incisivilor centrali superior drept și
inferior stâng
Valorile indicelui de placă sunt:
• 0. absenţa plăcii;
• 1. placa supragingivală în treimea de colet a dintelui;
• 2. placa în treimea mijlocie a coroanei;
• 3. placa în treimea incizală/ocluzală a coroanei;
•
Valorile indicelui de tartru sunt:
• 0. absenţa tartrului;
• 1. tartru supragingivală în treimea de colet a dintelui;
• 2. tartru în treimea mijlocie a coroanei;
• 3. tartru în treimea incizală/ocluzală a coroanei;
Valoarea totală a indicelui de igienă bucală rezultă din însumarea indicelui de placă și de
tartru. Indicele de placă (sau de tartru) poate fi exprimat în două moduri: suprafeţe dentare
cu placă, exprimate procentual (X): raportul dintre numărul de suprafeţe cu placă și numărul
total al suprafeţelor dentare înmulţit cu 100; suprafeţele dentare fără placă, exprimate
procentual (Y): din 100 se scade X (suprafeţe dentare cu placă exprimate procentual) .