Sunteți pe pagina 1din 63

EXAMENUL CLINIC ORO-MAXILO-FACIAL

Dantura Umana Anatomie Dinti


Dantura umana reprezint partea cea mai dur i mai rezistent dintre toate organele
corpului. Ea joac un rol vital n digestia alimentelor, ajutnd la fragmentarea acestora n buci mai
mici, prin mucare i masticaie (mestecare). Dantura este folosit la mestecarea i triturarea
alimentelor n buci mai mici. Aciunea de mestecare crete suprafaa prin care alimentele sunt
expuse enzime-lor digestive, prin aceasta grbind procesul de digestie.
Dantura are un rol important i n vorbire dinii, buzele i limba permit articularea cuvintelor prin
controlarea fluxului aerului ce trece prin cavitatea bucal, n plus, dantura asigur un suport structural
pentru musculatura feei i, de asemenea, ajut la formarea zmbetului.
ANATOMIA DINILOR
Fiecare dinte este compus din coroan i rdcin. Coroana este partea vizibil a dintelui, care se
ridic din gingie (care are rol de a susine dintele pe loc cu fermitate). Coroana fiecrui premolari
molar include i nite proeminene, sau cuspide, care faciliteaz mesteca-tul si triturarea alimentelor.
Rdcina este poriunea dintelui cuprins n maxilare.
STRUCTURA DINTILOR
Dinii sunt compui din patru tipuri distincte de esut:
Smal stratul transparent, situat n exterior i totodat substana cea mai dur din organism. Este
compus dintr-o structur foarte dens, intens mineralizat cu sruri de calciu, acest strat ajutnd la
protecia straturilor interne ale dinilor de bacteriile periculoase i de schimbrile de temperatur
provocate de alimentele i buturile reci sau calde.

Dentina nvelete i protejeaz miezul intern al dintelui i este asemntoare n compoziie cu osul.
Este compus din odonto-blati, celule ce secret i menin dentina de-a lungul ntregii perioade de
vrst adult.
Pulpa conine vase de snge care asigur aprovizionarea dintelui cu oxigen i substane nutritive.
De asemenea conine nervi, responsabili de transmiterea durerii i a senzaiei de temperatur ctre
creier.
Cementul acoper suprafaa extern a rdcinii. Este o form de esut conjunctiv ce conine calciu i leag dintele de ligamentul periodontal, care ancoreaz ferm dintele n alveola dentar, localizat n maxilarul superior sau inferior.
Dinii asigur susinerea structural pentru muchii feei, n plus, ei joac un rol important n vorbire i
ajut la conturarea zmbetului.
Dezvoltarea dinilor de lapte la copii
Oamenii dezvolt dou rnduri de dini de-a lungul vieii. Primul set de dantur, cunoscut ca dantura
decidual, sau dinii de lapte, ncepe s se dezvolte n timpulvieii fetale la aproximativ dou luni dup
momentul concepiei i const, n total,ntr-un numrde 20 de dini.
1

STADIILE DEZVOLTRII DINTILOR


Dentina acestor dini se formeaz nc din timpul vieii fetale. Dup natere, smalul dentar se dezvolt n etape.
Smalul dinilor din fa se dezvolt primul i este, de obicei, complet n jurul vrstei de o lun, n timp
ce smalul molarilor din spate (al doilea rnd) nu se dezvolt complet dect dup vrsta de un an i
jumtate.
Odat ce smalul dentar s-a dezvoltat complet, dinii ncep s erup. Dinii din fa au erupia n
general ntre vrsta de ase i 12 luni, n timp ce molarii erup ntre 13 i 19 luni de via, iar caninii la
sau dup 19 luni. Stadiul final de dezvoltare a dinilor este formarea rdcinii, un proces lent, care
continu pn cnd copilul depete vrsta de trei ani.
Smalul dentar ncepe s se dezvolte la scurt timp de la natere. Dinii de lapte erup n etape, nti cei
din fa, iar molarii din rndul doi ultimii.
Dezvoltarea danturii permanente
Dup civa ani, dinii de lapte sunt nlocuii de un set de dini permaneni, dantura adultului. Adultul
are 32 de dini, inclusiv al treilea rnd de molari.
n jurul vrstei de ase ani, rdcinile dinilor deciduali se erodeaz ncet prin presiunea exercitat de
erupia dinilor permaneni i prin aciunea celulelor osoase specializate, din maxilare. Acest proces,
numit resorbie, permite erupia danturii permanente, de dedesubtul dinilor deciduali. Dac un dinte
permanent lipsete situaie destul de frecvent dintele de lapte corespunztor rmne pe loc.
SETUL COMPLET DE DINI
Pe msur ce dinii de lapte sunt nlocuii, gura i maxilarele i schimb forma pe care au avut-o n
copilrie i ncep s capete un aspect mai pronunat, ca de adult. Dinii adulilor sunt, de obicei, mai
nchii la culoare i difer ca mrime i proporii de dinii de lapte. Dantura permanent complet este
prezent, n general, n jurul perioadei adolescenei, cu excepia celui de-al treilea molar (mseaua
de minte) care tinde s erup n jurul vrstei de 18-25 de ani.
n jurul vrstei de ase ani, copiii ncep s i piard dinii de lapte. Acetia ncep s se clatine
i n cele din urm sunt nlocuii de dinii permaneni.
TIPURI DE DINTI
Adulii au, n general, 32 de dini -16 pe maxilarul superior i 16 pe cel inferior (mandibul) care se
potrivesc unii peste alii pentru a realiza muctura i mestecarea alimentelor. Despre oameni se
spunecsunt heterodoni (au dinii difereniai, de forme, dimensiuni i cu funcii specifice):
Incisivii adulii au opt incisivi, localizai n partea din fa a gurii patru pe maxilarul superior, iar
ceilali patru pe maxilarul inferior (mandibul). Incisivii au o margine ascuit, folosit la tierea
alimentelor.
Caninii de ambele pri ale incisivilor se gsesc caninii, numii astfel din cauza asemnrii lor cu
coii ascuii ai cinilor. Exist doi canini pe fiecare maxilar i rolul lor principal este de a perfora i
sfia hrana.
2

Premolarii cunoscui i sub numele de bicuspizi, sunt msele ce au dou protuberante numite
cus-pide, cu rolul de a tritura i amesteca alimentele. Pe fiecare maxilar se gsesc patru premolari.
Molarii situain spatele pre-molarilor, n locul unde se produce mestecarea cea mai puternic.
Exist doisprezece molari, denumii primul molar, al doilea molar i al treilea molar. Molarul al treilea
se mai numete i mseaua de minte.
MSEAUA DE MINTE
Mselele de minte sunt vestigii din urm cu mii de ani, cnd alimentaia omului era alctuit din
alimente crude, ceea ce necesita o mestecare viguroas i o putere de triturare mare, care erau asigurate de al treilea set de molari, n prezent, mselele de minte nu mai sunt necesare pentru mestecare, n schimb ele pot mpinge ceilali dini i pot provoca probleme prin aglomerarea dinilor, de
aceea sunt frecvent extrai de ctre medicii stomatologi.
William Osler are meritul de a fi recunoscut printre primii, rolul cavitii bucale ca oglind a restului
corpului.
SEMEIOLOGIE ORO MAXILO-FACIAL
1.SENSIBILITATEA DENTARA
Sensibilitatea dentara se manifesta prin disconfort aparut la unul sau mai multi dinti in momentul
expunerii acestora la mancaruri si bauturi calde, reci sau acre. Durerea poate fi intensa, brusca si
resimtita adanc la nivelul pulpei dentare.
Sensibilitatea dentara apare in momentul in care dentina este expusa ca urmare a retragerii gingiilor.
Radacina dentara, portiune a dintelui care nu este protejata de smaltul dentar, contine canale de
dimensiuni mici care fac legatura cu pulpa dentara.
Alti factori care duc la sensibilitate dentara sunt:
1.
Periajul brutal al dintilor si si folosirea unei periute de dinti cu peri duri, fapt care duce in timp
la tocirea smaltului dintilor si implicit la expunerea dentinei.
2.

Degradarea dentara manifestata la nivelul liniei gingiei.

3.

Retragerea gingiilor ca urmare a bolilor parodontale.

4.

Afectiuni gingivale (gingivita). Inflamatia gingivala cauzeaza sensibilitate dentara ca urmare a


slabirii ligamentelor care sustin dintii.

5.

Dinti crapati, fapt care permite patrunderea bacteriilor si a placii bacteriene la nivelul pulpei
dentare cauzand inflamatii.

6.

Bruxism.

7.

Unele produse pentru albirea dintilor sau pasta de dinti pe baza de praf de copt si peroxid.

8.

Inaintarea in varsta.

9.
10.

Folosirea apei de gura pentru perioade indelungate de timp. Unele produse de acest gen
contin acid care distruge dentina si poate ajunge chiar la nivelul pulpei dentare.
Mancarurile cu un continut mare de acid precum citrice, rosii, muraturi si ceai.
3

11.

Efectuarea unor inerventii stomatologice de rutina ca detartraj, aplicarea coroanei dentare,


restaurarea dentara si curatatea profesionala a dintilor.

Pasii pentru reducerea sensibilitatii dentare sunt urmatorii:


1.

Mentineti o igiena orala corespunzatoare, periind dintii de cel putin doua ori si pe si folosind
zilnic ata dentara.

2.

Folositi o periuta de dinti cu peri moi si periati zona de langa gingie cu miscari blande.

3.

Folositi pasta de dinti pentru tratarea sensibilitatii dentare. Atentie, intrucat exista posibilitatea
sa incercati mai multe tipuri de pasta de dinti pana cand veti descoperi produsul compatibil cu
nevoile dumneavoastra. De asemenea, in cazul pacientilor care se confrunta cu aparitia
sensibilitatii dentare datorita expunerii radacinii, este recomandat sa aplicati putina pasta de dinti la
acest nivel nivel, seara inainte de culcare. Mai mult decat atat, in aceste situatii trebuie sa evitati
pastele de dinti pentru reducerea tartrului dentar, si sa optati in schimb pentru produsele pe baza
de fluor.

4.

Evitati mancarurile ce pot agrava gradul de sensibilitate al dintilor.Folositi produse pe baza de


fluor.

5.

Daca va confruntati cu bruxism, folositi gutiere dentare.

6.

Mergeti in mod regulat la medicul stomatolog.

Daca acesti pasi nu ofera rezultatele dorite, medicul stomatolog va efectua una dintre urmatoarele
proceudri medicale:

bonding dentar pentru acoperirea radacinilor expuse;

aplicarea gelurilor pe baza de fluor;

aplicarea sigiliilor dentare.

n categoria acestor semnale de alarm putem enumera:


SNGERAREA GINGIVAL

Gingiile sunt tesut spongios de culoare roz si reprezinta structuri esentiale pentru mentinerea si
protejarea dintilor. Gingiile adera la dinti pentru a preveni patrunderea sau raspandirea infectiilor la
radacina dintelui sau la osul maxilarului. Datorita varstei sau bolilor, gingiile se slabesc si se retrag,
fapt ce duce la caderea dintilor. Sangerarea gingiilor se datoreaza mai ales traumelor, infectiilor si
inflamatiilor. Gingiile care prezinta o dunga rosiatica la baza dintilor sunt un semn de gingivita. Atentia
trebuie indreptata mai ale spre sangerarile prelungite care, in afara de discomfort, pot indica boli
precum leucemie, boli de sange, etc.
Sangerarile gingivale apar mai des la adulti, decat la copii, de vreme ce la copii este produsa cel mai
ales de traumatismele cauzate de periajul incorect. In cazul adultilor sau a persoanelor in varsta,
sangerarile gingivale sunt semnul unei afectiuni. Incidenta cea mai mare se regaseste la femei, iar
cel mai des intalnita este sangerarea marginala, deoarece sangele provine de la baza dintilor.
Cauze
4

Majoritatea persoanelor prezinta la un moment dat in viata sangerari sau un tip de boli gingivale.
Acest fapt se datoreaza in mare parte stilului de viata modern, cu consum mare de alimente fast food
si multe dulciuri. Zaharurile incurajeaza formarea placii bacteriene. Acizii produsi de bacterii si
toxinele erodeaza si inflameaza gingiile. Acestea se inrosesc si au tendinta de a sangera.
Cauzele comune ale sangerarii gingivale includ:
- Boli gingivale - Acestea sunt cea mai intalnita cauza pentru sangerarile gingivale. In faza initiala gingivita - gingiile sunt inflamate si sensibile, apoi sangereaza la masticatie sau la periaj. Daca
afectiunea nu este tratata, aceasta evolueaza spre paradontoza si pierderea dintilor.
- Traumatisme datorate periajului incorect - Periajul cu pasta de dinti este un act in sine abraziv,
iar periajul viguros mai degraba traumatizeaza dintii, decat este benefic. Totusi, daca gingiile sunt
sanatoase, sunt mai putine sanse ca acestea sa sangereze.
- Fumat sau mestecatul tutunului - Fumatorii prezinta mai multe acumulari de tartru pe dinti, fapt ce
irita gingiile.
- Cauze hormonale - Ocazional, sarcina si schimbarile hormonale pot cauza sangerarea gingivala.
Aceasta inceteaza odata cu normalizarea nivelului hormonal.
- Deficienta de vitamina K - Vitamina K este un factor important in coagularea sangelui, iar o
carenta de vitamina K (sau vitamina C) duce la sangerarea gingiilor.
- Leucemie - Aceasta boala reprezinta cancerul maduvei osoase si a celulelor albe, fiind
caracterizata, printre altele, de sangerarea gingiilor.
- Diverse boli - Afectiuni ale ficatului si rinichilor, boli arteriale sau capilare, diabet, boli de inima, boli
ale sangelui, deficiente ale factorilor de coagulare, hemofilie, purpura trombopenica. Afectiuni
autoimune - artrita reumatoida, lupus, tiroidita autoimuna, etc.
- Traumatisme cauzate de alimente fierbinti sau substante chimice - Un exemplu al acestui caz
sunt pacientii care aplica medicatia la baza dintelui dureros. Acest lucru duce invariabil la arsuri.
- Proteza necorespunzatoare
- Medicamente - Utilizarea continua a unor medicamente ce subtiaza sangele, precum aspirina si
diverse analgezice, tratamente precum chemoterapia, radioterapia, anticonceptionalele si
antidepresivele.
Simptome
Gingiile sunt alcatuite din tesut fibros ferm atasat de osul maxilarului. Gingiile sanatoase au
aproximativ 1mm grosime si sunt bine vascularizate. Primul semn al unei boli gingivale este inrosirea
si umflarea, precum si sangerarea la periaj. Netratate, bolile gingivale pot duce la pierderea dintilor si
la abcese gingivale.
Alte simptome includ:
- sangerare la cea mai mica atingere;
- gingii rosii, umflate, dureroase;
- prezenta sangelui sau a gustului de sange in gura;
- cateodata, datorita sangerarii, poate aparea si puroi;
- respiratie urat mirositoare;
- dinti sensibili;
- dinti care se misca;
- dificultate si discomfort la mestecare;
5

Complicatii
-sangerare permanenta, umflarea gingiilor, durere, boli parodontale, boli ale osului maxilarului sau
pierderea dintilor.
Diagnosticul sangerarii gingivale persistente consta in:
- examinarea orala a dintilor si gingiilor;
- radiografii ale maxilarului si danturii;
- analize specifice de sange - colesterol, celule dendritice, rata sedimentarii eritrocitelor, concentratia
de hemoglobine, calciu, uree, creatina, factor de coagulare, timpul de coagulare;
Sngerari bucale pot apare i din alte cauze:
-coagulopatii,trombocitopenie,trombocitoz,hemofilie
-anticoagulante n exces
-plagi bucale.vl ,limb, muscate, prin cadere pe un corp ascutit
-tumori de limb, faringe, laringe,hemangioame
-postamigdalectomie, adenoidectomie ,alte intervenii
-epistaxis posterior
-hemoptizie
-hematemez
-postextracii, intervenii stomatologice
NEVRALGIA DE TRIGEMEN
Este sindromul dureros cel mai important. Durerea in ticul dureros al fetei sau nevralgia esentiala de
trigemen se caracterizeaza prin crize dureroase, de intensitate mare, cu caracter fulgerator. Durata
crizei este scurta, cu perioade de acalmie completa intre crize. Crizele dureroase sunt localizate la
una din ramurile periferice ale trigemenului (mandibular, maxilar sau oftalmic) sau intereseaza toate
ramurile concomitent.
Crizele dureroase sunt declansate de excitarea unor zone reflexogene, numite trigger zone.
Chiar numai atingerea acestor zone este in stare sa declanseze criza dureroasa.
Suferinta este de obicei unilaterala. Cu timpul, durerea, care la inceput interesa un teritoriu limitat, se
extinde la mai multe ramuri ale trigemenului. Rareori, boala poate prezenta remisiuni sau o
ameliorare la o varsta inaintata.
Ramura 1 oftalmica este interesata doar in 5% din cazuri: nevralgii oftalmice se intalnesc
indeosebi in hererpesul Zoster. Crizele dureroase se insotesc de fenomene vegetative: roseata,
midriaza, lacrimare, hipersecretie salivara si secretie mucoseroasa din narina de partea
bolnava.Fenomene motorii: contractari spastice ale muschilor fetei. Uneori apare si transpiratia fetei
de partea bolnava. Pe masura ce suferinta se invecheste, crizele dureroase devin tot mai dese si
perioada de acalmie mai scurta, incat in cele din urma, pot deveni subintrante, dand impresia de
dureri continue. in timpul crizei dureroase, bolnavul se stramba brusc de durere, isi apasa locul
dureros. Criza putand fi declansata de miscarile musculaturii mimicei, bolnavii evita aceste miscari,
luand aspectul unei masti de ceara.
O data stabilit diagnosticul de nevralgie trigeminala esentiala, va trebui sa stabilim care este ramura
interesata.
Etiologia nevralgiei esentiale de trigemen nu este cunoscuta. Fenomenele vegetative ca
modificarile circulatorii, care insotesc crizele dureroase au determinat pe unii autori sa sustina
originea simpatica a nevralgiei trigemenului. Interventiile facute asupra simpaticului, sunt fara efect.
S-a presupus ca ar fi vorba de spasme vasculare la nivelul ganglionului lui Gasser, staza in venele
6

care insotesc ramurile nervoase prin canalele inextensibile osoase, sau ca este vorba de o
compresiune a trigemenului, in trecerea prin dura mater, indeosebi la nivelul lui porus trigemini.
Diagnosticul de nevralgie esentiala se va stabili numai dupa un examen clinic minutios. Caracterul
durerii, localizata de obicei la un ram periferic al trigemenului, mai frecvent la ramura a III-a, durata
scurta a durerii de 30 90 secunde , ne permite sa stabilim diagnosticul. Crizele de lunga durata pe
un fond dureros continuu sunt de obicei nevralgii simptomatice, provocate de o cauza care poate fi
decelata clinic.
GLOSODINIA
: senzatia de arsura a limbii
Aceasta afectiune poate fi asociata cu iritatii cronice la nivelul cavitatii bucale, deteriorarea
nervului provocata de extractiile dentare, xerostomia (senzatia de gura uscata), candidoza
orala, deficit de vitamine, alergii, schimbari hormonale sau la nivelul sistemului imunitar, fumat
sau anumite afectiuni psihologice precum anxietatea sau depresia. Glosodinia poate fi provocata
si de o gingie inflamata, afta sau de un dinte neslefuit. De asemenea, mai poate fi cauzata si de
anumite medicamente, precum diureticele.
Stabilirea diagnosticului
-Stomatologul va pune intrebari despre locatia, durata sau severitatea durerilor si va
examina cavitatea bucala pentru a observa daca exista iritanti precum dinti sparti, infectii
provocate de anumite ciuperci (candidoza) sau zone inflamate.
-Pentru a verifica existenta xerostomiei severe, care de asemenea poate provoca durere,
vor fi examinate si glandele salivare pentru a se stabili daca secreta suficienta saliva.
-Glosodinia poate fi acuta (cu o durata de cateva zile sau saptamani) sau cronica (cu o
durata mai mare). Durata acestei afectiuni depinde de obicei de cauza glosodiniei.
Tratament
"Tratamentul difera de la caz la caz, in functie de cauza aparitiei glosodiniei," declara Acesta
poate include:
-indepartarea iritantilor orali (margini neslefuite ale unor lucrari, coroane);
-calmante pentru durere;
-tratarea afectiunii care provoaca glosodinia (deficit de vitamine, diabet);
-microchirurgie pentru repararea nervului, daca nervul deteriorat este cauza.
Sfaturi pentru ameliorarea simptomelor
Pe langa tratamentul medical, afla cateva sfaturi care te pot ajuta in ameliorarea simptomelor:
-consum de multe lichide pentru a diminua senzatia de gura uscata;
-evitarea produsele care contin scortisoara sau menta
-evitarea alimentelor picante;
-renuntarea la fumat;
-evitarea alimentelor acide si cafelei
BRUXISM (SCRASNITUL DINTILOR)
Majoritatea persoanelor scrasnesc dintii din cand in cand. Acest tic, denumit in termeni medicali
bruxism, nu este insotit de efecte secundare, atat timp cat se petrece ocazional. Daca insa, bruximul
are loc in mod frecvent, dintii pot fi lezati.
Cauzele bruxismului sunt:
7

-stres;
-anxietate;
-malocluzie dentara (alinierea anormala a dintilor).
De cele mai multe ori persoanele care se confrunta cu aceasta problema scarnesc dintii in timpul
noptii.Deoarece scrasnitul dintilor se manifesta in timpul somnului, de cele mai multe ori persoanele
care prezinta acest tic nu pot constientiza acest lucru.
Principalele simptome ale bruxismului sunt dureri constante de cap si dureri la nivelul maxilarului.
Formele cronice de bruxism pot duce la:
-fracturarea, craparea sau pierderea dintilor, caz in care se impune aplicarea puntilor dentare,
a coronitelor dentare, efectuarea canalelor endodontice, a implanturilor dentare, si protezelor partiale.
-pierderea auzului;
-aparitia sau agravarea tulburarilor articulatiei temporo-mandibulare;
-modificarea aspectului fetei.
TRATAREA BRUXISMULUI
Pasii pentru tratarea bruxismului sunt urmatorii:
1.

Introducerea unei gutiere dentare.

2.

Daca bruxismul este cauzat de stres,metode eficiente pentru relaxare, sedative,miorelaxare

3.

Reducere sau eliminare cafein.

4.

Evitarea alcoolului.

5.

Evitarea ticurilor precum roaderea creioanelor si a pixurilor, dar si guma de mestecat.

6.

Masuri pentru sistarea bruxismului atunci cand nu se doarme.

7.

Pozitionarea unei comprese calde la nivelul obrajilor in timpul noptii ceea ce ajuta la relaxarea
muschilor.

Aproximativ 15-33% dintre copii sufera de bruxism, in doua momente importante ale vietii lor: atunci
cand erup dintii de lapte si atunci cand erup dintii permanenti. Desi cauzele exacte ale bruxismului la
copiii nu au fost stabilite cu exactitate, exista cativa factori de risc dupa cum urmeaza:
-contactul anormal dintre dintii superiori si dintii inferiori;
-anumite boli si afectiuni precum deficiente nutritive, oxiuri, alergii si tulburari endocrinologice;
-factori psihologici precum anxietate si stres.
Pentru a combate bruxismul la copii, se respect urmatorii pasi:
-scaderea anxietii la copii;
-efectuarea de exercitii de stretching si masaj pentru relaxarea muschilor;
-asigurarea ca in timpul zilei copilul consuma o cantitate suficienta de apa pentru a preveni
deshidratarea organuismului
HALENA (halitoza) este un termen medical care defineste mirosul neplacut al aerului
expirat.Halena (halitoza) a fost descrisa din antichitate cand era considerata un posibil motiv de
8

divort al cuplurilor, si este o cauza de prezentare la medic intrucit afecteaza relatiile de comunicare
interumana.Prevalenta halenei nu este cunoscuta, dar unele studii o estimeaza la 30 - 50 % din
motivele de prezentare la stomatolog, in Uniunea Europeana si SUA reprezentind 6 - 7 consultatii la
medicii stomatologi pe saptamana.
Halena (halitoza) poate fi
ocazionala sau cronica,pseudohalitoza si una reala, care la randul ei poate fi fiziologica si
patologica.
-Halitoza
fiziologica, o intalnim in cazul consumarii unor alimente cum ar fi ceapa, usturoiul, alcoolul sau
fumatul.
-Cea patologica poate fi acuta si cronica, in cazul nostru aceasta din urma are o importanta majora.
Exista totodata cazuri de pseudohalitoza si halitofobie, cand pacientul vorbeste de un miros neplacut
al cavitatii bucale inexistent in realitate. Pseudohalitoza se trateaza de catre medicul stomatolog, iar
halitofobia de catre psiholog.
In cadrul halitozei
cronice putem vorbi, despre una intra- si extraorala.
Mirosul
neplacut al cavitatii bucale se regaseste in multe boli cronice. Aerul expirat poate avea si el un miros
caracteristic in unele boli, aceasta ajutand la sustinerea diagnosticului:
miros de acetona de fructe fermentate in starile de acidocetoza (diabet zaharat, stari de inanitie),
-miros amoniacal - urinos in uremie,
- miros de indol si scatol, ficat stricat sau ridichi in insuficienta hepatica,
- miros de usturoi in intoxicatia cu fosfor,
-miros de migdale amare in intoxicatia cu cianura de potasiu,
-miros aldehidic la alcoolici,
- miros fecaloid in ocluzia intestinala,
-miros fetid patrunzator in supuratii pulmonare,
-miros fad dulceag in difterie..
In majoritatea cazurilor de halitoza bucala bolnavul se plange si de un gust neplacut al cavitatii
bucale, care poate sa apara ca urmare a activitatii bacteriilor anaerobe, acestea producand
substante sulfurice. In mod normal aceste bacterii se regasesc pe fata dorsala a limbii, in faringe si
in jurul tonsilelor. Ca urmare a dezechilibrului florei naturale a cavitatii bucale aceste bacterii se
inmultesc si produc o cantitate crescuta de substante sulfurice (VSC = Volatile Sulfur Compounds):
H2S, mercaptan de metal, cadaverina, putresceina. In cazul nostru cele mai importante bacterii sunt
fusobacteriile si actinomicetele. Aceste microorganisme se regasesc in cavitatea bucala si faringe,
avand un rol important in digestia proteinelor. Proteinele provin din alimente, dar si din sange, puroi,
celule epiteliale. Ele se descompun in aminoacizi. Aminoacizii cu continut ridicat de sulf, sunt
cisteina si metionina.
Mirosul neplacut al cavitatii bucale poate fi consecinta :

formarii unor compusi cu sulf prin degradarea resturilor alimentare din cavitatea bucala

deshidratarii mucoasei bucale cu formarea de celule moarte (xerostomia)

stazei gastrica, afectarii etanseitatii tractului digestiv, tumorilor digestive suprainfectate


(stenoze, boala de reflux gastroesofagian, cancerul gastric)

infectiilor cu germeni anaerobi (abcesele pulmonare)

formarii de corpi cetonici (miros de mere acre) in cetoacidoza diabetica

eliminarii de mercaptani - compusi cu sulf prin respiratie (ex. dimetil sulfitul) in insuficienta
hepatica
9

eliminarii de amoniu (halena amoniacala) in insuficienta renala

Cauzele halitozei sunt:

igiena defectuoasa a cavitatii bucale

consumul unor alimente : ceapa, usturoi, dulciurile in exces, carnea si produsele lactate (prin
persistenta resturilor in cavitatea bucala sub actiunea florei microbiene locale se formeaza
compusi cu sulf)

fumatul (mirosul de nicotina si afectarea gingivala)

alcoolul, cafeaua, uleiurile (deshidrateaza mucoasa cavitatii bucale)

stomatologice : carii, paradontoze, gingivite, abcese dentare, proteze neigienizate,cancere de


cavitate bucala ulcerate,infectate ,plombe fisurate

infectii orl : sinuzite posterioare odontogene,cazeoase,ozena,corpi straini nazali, adenoidita


cronica, respiratia bucala , amigdalite cornice cazeoase , flegmoane
intra/periamigdaliene,cancere faringiene, laringiene infectate

pulmonare : abcese, bronsiectazie, tuberculoz cavitara, cancer

digestive : diverticuli faringoesofagieni , stenoze esofagiene cu dilatatii suprajacente , refluxul


gastroesofagian, cancere esofagiene ,gastrice suprainfectate -ulcerate

metabolice : cetoacidoza din diabeul zaharat dezechilibrat-miros cetoacidozic

insuficienta hepatica, insuficienta renala-miros de amoniac

deficite de vitamine prin producerea unor afectiuni care determina halitoza (deficitul de
vitamina C determina gingivite; deficitul de vitamina A duce la formarea de tartrum dentar)

anumite medicamente usuca mucoasa bucala si produc halena (antihistaminice,


antihipertensive, antibiotice)

cure de slabire,infometare

parazitoze intestinale

xerostomia -este un factor principal care cauzeaza sau agraveaza mirosul neplacut al cavitatii
bucale dat fiind ca saliva reprezinta o "apa de gura naturala" ce ajuta la eliminarea bacteriilor
acumulate in cavitatea orala, ceea ce inseamna ca scaderea productiei de saliva da nastere la
o respiratie cu miros neplacut.

Fiziologic vorbind ea apare si pe timpul noptii cand secretia salivara scade. Astfel halitoza de
dimineata nu poate fi considerata patologica daca dispare dupa periajul dentar,
Produse pentru igiena bucala cu continut ridicat de alcool si lauryl-sulfat de sodiu
Diagnosticul halitozei :
Pacientul se prezinta la medic pentru ca a simtit un miros neplacut ala respiratiei sau cei din
anturaj i-au spus acest lucru.
10

Se poate discuta despre pseudohalitoza sau halitofibia (doar pacientul simte o respiratie urat
mirositoare) in aceste situatii fiind necesara si o evaluare din punct de vedere psihologic.
O metoda la care se poate apela consta in:
- folosirea unei linguri pentru a razui partea posterioara a limbii. Mirosul pe care il degaja materia de
culoare alba adunata pe conturul lingurii este cel pe care il percep si cei din jur.
In ceea ce priveste metodele de testare folosite in cabinetele stomatologice, acestea sunt:
1. Testarea organoleptica:-se simte mirosul neplacut al aerului expirat de la o distanta de 10cm
2. Cromatografia gazoasa: masurarea gazelor din aerul respirat pe gura
3. Testarea cu ajutorul halimetrului: masurarea cantitatii de hidrogen sulfurat din respiratie
4. Testul BANA: identificarea bacteriilor (responsabile pentru aparitia bolilor parodontale) din saliva
care produc o enzima ce poate degrada compusul chimic benzoil-DL-arginin-naftilamida (prescurtat
BANA). In momentul in care o proba de saliva ce contine aceste bacterii intra in contact cu banda de
test, se produce hidrolizarea compusului mentionat, ceea ce atrage dupa sine schimbarea culorii
mediului de testare in albastru.
5. Chemiluminiscenta: masurarea cantitatii de compusi de sulf din saliva. Atunci cand o proba de
saliva intra in contact cu mercurul de pe banda de test, se produce efectul de fluorescenta.
Tratamentul halitozei se adreseaza cauzei care a determinat-o (in 80 - 90 % cazuri se identifica
probleme stomatologice dar, uneori, sunt necesare investigatii suplimentare) si se trateaza
Se recomanda un tratament adecvat al gingiei de catre un medic specialist stomatolog. Cu unul din
produsele familiei TetroBreath denumit Periotherapy.Acest produs contine elemente antibacteriene
care elibereaza oxigen, gluconat de zinc, extract de aloe vera si melaleuca alternifolia; fara
conservanti, coloranti sau lauryl-sulfat de sodiu
Se trateaza celelalte cauze extraorale de halitoza amigdalita,sinuzita, obstructia nazala,bolile
digestive si pulmonare
In unele studii stiintifice referitoare la combaterea halitozei s-a incercat folosirea unor antibiotice
precum si a unor ape de gura, cum ar fi Oxyfress si TriOral. Experientele acestea insa au evidentiat
faptul ca folosirea acestor produse reduce mirosul neplacut al gurii pe o perioada scurta de timp, si
intrucat aceste bacterii fac parte din flora naturala a cavitatii bucale, avand un rol important in digestia
proteinelor, nu se indica distrugerea lor continua. Acest lucru ar conduce la o dezechilibrare a florei
naturale a cavitatii bucale, deoarece se distrug si bacteriile utile. Principiul de tratament ideal ar fi,
schimbarea imprejurarilor care sunt propice reproducerii bacteriilor anaerobe, producatoare de
substante sulfurice
Prevenirea halitozei :
hidratare corespunztoare
-igiena oral corecta : spalarea dintilor dupa mese, dar obligatoriu dupa micul dejun si ultima
masa de seara,paste de dini herbal ,ape de gura cu clorhexidin,:
-periajul dentar si al limbii efectuat de 2 ori pe zi
folosirea atei dentare pentru a curata spatiile dintre dinti.
Dac aceste
reguli nu sunt respectate, bacteriile ce cauzeaza respiraia urt mirositoare se acumuleaza in
cavitatea orala.
-control stomatologic periodic la 6 luni - 1 an
-igiena corespunzatoare pentru protezele dentare
11

-evitarea unor alimente (usturoi, ceapa)


-evitarea alimentelor bogate in proteine ,carne ,produse lactate - intalnim frecvent intoleranta
ascunsa la lactoza.
-digestia
leguminoaselor reprezinta unora o adevarata problema numita Trimethylaminuria, iar mirosul
respiratiei seamana cu cel al pestelui putrezit.
-evitarea alimentelor acre: cafea, sos de tomate, citrice (portocale, lamaie, grapefruit)
deoarece pH-ul acid contribuie la dizolvarea calciului din smalt si ajuta la reproducerea bacteriilor. Are
rol si in aparitia gustului metalic sau amar din cavitatea bucala.
Apa de
gura TetroBreath este una din acele putine produse existente pe piata, care contribuie la neutralizarea
acestor acizi
-evitarea
fumatului, consumului de alcool (deshidrateaza)
-evitarea bauturilor care au continut crescut in zaharuri care servesc ca mediu de cultura pentru
bacterii . Prezenta glucidelor totodata duce la formarea peliculei dentare, aceasta avand un rol
determinant in aparitia gingivitei si a cariei dentare. In astfel de cazuri, bacteriile anaerobe produc o
cantitate mai mare de substante sulfurice.
Cei mai multi, folosesc de bomboane mentolate si gume de mestecat pentru a estompa mirosul
neplacut, dar daca acestea contin glucide, nu numai ca nu rezolva nimic, ci dimpotriva va rezulta un
efect advers
In concluzie, halitoza
este un motiv frecvent de prezentare la medicul stomatolog, dar si la medicul de familie sau medicul
de medicina interna, rezolvarea problemelor stomatologice contribuie la eliminarea mirosului neplacut
al respiratiei iar igiena corect a cavitaii bucale este cel mai important factor de prevenie al halenei.
TULBURRI SALIVARE (hiper sau hiposalivaie)
1. Hipersalivaie (sialoree
Salivatia abundenta,excesiv se numeste sialoree sau ptialism i este o problem frecvent:
A.fiziologic

Sarcina (hiperemesis gravidorum)

lehuzie,

tulburri menstruale,

emoii,

reacii de rspuns la condimente.

B .Patologic
-neurologic la copiii cu retard psihic sau paralizie cerebral,
- la aduli cu boala Parkinson sau cu sechele de AVC ,fiinf produs frecvent de controlul redus
al musculaturii orale i faciale
Boala Alzheimer

Hipersecretia de saliv-din inflamaii, eruptive dentara,gingivit,stomatite,flegmon


periamigdalian,
-Malocluzia dentar,
Probleme posturale
-Inabilitatea de a recunote fluxul salivar.
12

-Stomatita sau ulcere ale cavitatii bucale


Refluxul gastroesofagian
Hipertiroidie;
Ulcer gastro-duodenal;
Ciroz hepatic;
Pancreatit cronic;
Parazitoze intestinale
-Gastrita cronica,
-Manie,
-Hidrofobie (frica de apa),
-Sarcina (hiperemesis gravidorum),
Intoxicatii cu unele substante mercur, iod, bitter, pesticide,
Turbare,
Raul de miscare,
Sindromul varsaturilor periodice,
-Tumori ale cailor aeriene sau digestive superioare
Probleme ORL
-Epiglotita
-Amigdalita
-Abces retrofarinngian sau amigdalian
-Alergii nazale
-Boala Wilson,
-Homocistinuria,
-Monunucleoza infectioasa,
.
-Apetit crescut la vederea unor alimente gustoase (situatie fiziologica)
Sialoreea produce complicaii fizice i psihosociale ,incluznd iritatie,umezeal
perioral,deshidratare,fetiditate,stigmatizare social, devastatoare pentru familie i pacieni

Sialoreea (salivaie excesiv) este definit ca saliv dincolo de marja buzelor . Aceast condiie este
normal la sugari, dar de obicei se oprete la vrsta de 15-18 luni. Sialoreea dup patru ani de
vrst, n general, este considerat a fi patologic.
Complicaiile fizice i psiho-sociale ale sialoreei variaz de la simptome uoare i inconveniente la
probleme grave, care pot avea un impact negativ semnificativ asupra calitii vieii. Complicaiile
fizice includ congestive ,umezeal perioral i macerare cu infecii secundare, deshidratare i miros
fault. Complicaiile psiho-sociale include izolarea, bariere n calea educaiei (cum ar fi incapacitatea
de a imprumuta cri sau tastaturi de computer) i cresterea dependenei i nivelului de ngrijire.
ngrijitorii i cei dragi pot gsi mult mai dificil s demonstreze afectiune cu pacienii , ceea ce
contribuie la stigmatizare.
Etiologie
Sialoreea de obicei este cauzat de disfuncii neuromusculare, hipersecreii, disfuncie senzorial sau
anatomic.Cea mai obinuit cauz este disfuncia neuromuscular,la copii, retardul mintal i
paralizia cerebrala sunt frecvent implicate; la aduli, boala Parkinson este etiologia cea mai comun i
mai rar paralizia cerebral bulbar,pseudobulbar i accidentul vascular cerebral (tabelul 1).

13

Hipersecretia este des cauzat de inflamaie, cum ar fi erupia dentiiei ,carii dentare i infecii ale
cavitatii bucale. Alte cauze includ efectele secundare ale medicamentelor (de exemplu,
tranchilizante, anticonvulsante), reflux gastroesofagian, toxine (adic, vapori de mercur) i virusul
turbrii.
TABEL 1 Etiologia Sialoreei
Disfuncie neuromuscular /senzorial
Retard psihic
Paralizie cerebral
Boala Parkinson
SIndrom pseudobulbar*
Paralizie bulbar
AVC
HIpersecretie
Inflamatii (erupie dentar, carii dentare , infecii orale, rabie)
Medicatie ca efect advers (tranchilizante, anticonvulsante)
Reflux gastroesofagian
Expunere la toxine (mercur)
Anatomice
Macroglosie (limb mare )-sdr Down, hipotiroidie
Incompeten sfincterului cardia
Malocluzie dentar
Probleme ortodontice
Defecte chirurgicale dup chirurgia capului i gatului ( diformitatea Andy Gump )
n mod normal ,persoanele sunt capabile s compenseze salivaia prin deglutiie,dar n disfunia
senzorial,scade capacitatea de a recunoate salivaia iar disfunciile anatomice i motorii pot afecta
abilitatea de a manageria excesul de secreii.
Anomaliile anatomice de obicei nu sunt singurele cauze de sialorree dar in mod comun exacerbeaz
alte cauze,precum macroglosia(sdr Down, hipotiroidismul), incompetena oral(sdr Moebius)
,malocluzia i alte probleme de ortodonie .Defectele anatomice postintervenii de rezecie
tumoral, pentru cancerele de cap i gt pot cauza sialoree.
Evaluarea Sialoreei Msuri obiective i subiective au fost dezvoltate de cuantificat sialoreea.
-teste folosind scanare cu radioisotope i cupe de colectare la brbia pacientului sunt utilizate n
principal n scopuri de cercetare.
o
14

metod subiectiv de evaluare pentru sialore a fost descris ca un sistem ce ratific severitatea
salivaiei pe o scar de 5 puncte i frecvena ei pe o scar de patru puncte (tabelul 2) Dei aceste
scri sunt utile n evaluarea i monitorizarea terapiei, impactul sialoreei asupra pacientului privind
calitatea vieii este factorul cel mai important n determinarea necesitaii terapiei.
TABELUL 2 sistem de evaluare a frecvenei i gravitaii hipersalivaiei
SIALOREE

PUNCTE

Severitate
Uscat nu saliveaz niciodat

Usor doar buze umede

Moderat (buze i brbie umede)

Sever (hainele devin umede)

Profuz (aine, miini ,obiecte umede)

Frecven
Niciodat

Ocazional

Frecvent

Constant

Management
Tratamentul sialoreei, este cel mai bine realizat de o echipa clinic compus din orl-ist,foniatru,
neurolog, stomatolog ,anatomo-patolog, asistent social i dup examinarea cazului i studio se face
terapia variabil:
-conservator- observare,terapie postural,biofeedback
-masuri agresive
Medicaie .
Anticolinergicele precum atropina, glicopirolatul ,scopolamin , sunt eficace n reducerea salivaiei
dar utilizarea lor este limitat de efectele adverse
injectarea de toxin botulinic de tip A n glandele parotide i submaxilare ,n mod repetat , pentru c
efectul slabete n cteva luni
intervenie chirurgical, incluznd excizia glandular,ligatura ductelor salivare, derutarea lor realizeaz
un efect permanent i efficient ,ceea ce crete calitatea vieii acestor bolnavi .
Tratamentele pot fi oferite ntr-o manier trepte, la puin invazive, terapiile nechirurgicale la cele mai
invazive.
Pentru probleme minime, la copii sub vrsta de patru ani, sau aduli cu funcii neurologice instabile,
observarea este frecvent mai bun de asemenea, pot fi tratate cu un program de alimentaie menit
s mbunteasc controlul oromotor, dei acest efort este rareori de succes.
Tratament de gestionare al sialoreei este cel mai bine realizat utiliznd o echipa care cuprinde 15

medic primar de ngrijire generalist care de obicei se concentreaz pe istoricul complet i


examinarea fizic a pacientului, cu o atenie deosebit la impactul salivei asupra calitii vieii i a
potenialului de mbuntire. Logopezii i kinetoterapeuii profesionali lucreaza cu pacienii pentru a
mbunti lmecanica deglutiiei i s le sprijine postur cu dispozitive cum ar fi scaunul cu rotile i
susintorul de gt. . Stomatologii i ortodontitii apreciaz i trateaza bolile dentare i orale i
maloclusion. Otolaringologii identific i s corecteaz cauze de obstrucie aerodigestiv ca
macroglosia i vegetaiile adenoide care contribuie la salivare. Neurologii, otolaringologii i medici de
ngrijire medical primar pot evalua pacientu pentru sctintigrafneuropatii cranian semnificative.
Dup o evaluare amnunit, un consens cu privire la opiunile de tratament adecvat ar trebui
elaborate de echipa de tratament, pacient i familia pacientului.
Dac sialoreea continu s interfereze cu sntatea i calitatea vieii, dup ce au fost ncercate
msurile non-invazive, medicamente, radiaiile i terapia chirurgical trebuie considerate. Pentru
probleme minime , la copiii sub vrsta de patru ani, sau la aduli cu funcii neurologice instabile,
sunt de preferat metodele minime , de asemenea, pot fi tratate cu un program de alimentaie menite
s mbunteasc controlul oromotor, dei acest efort este rareori de succes.
Orice factori situaionali ar trebui coreci , iar malocluzia dentar i cariile ar trebui s fie tratate.
Adenoamigdalectomia se efectueaz, dac este cazul, iar pacienii trebuie s fie dotai cu scaune cu
rotile corespunztoare i bretele, dac este necesar.
Mai multe aparate de ortodonie pot fi utilizate pentru trata sialorea. Pot fi de ajutor particularizat plci
de formatul care se potrivete palatului i inchide buzele , margele mobile plasate pe placa
superioar; Ele stimuleaza micarea limbii, contribuind astfel la devierea salivei spre faringe.
Utilizarea acestor mrgele n combinaie cu tratamentul deglutiiei a avut succes la pacienii cu
sialoree moderat. Biofeedbackul i tehnicile de automatism au tratat cu succes pacieni cu
disfuncie neurologic uoar i salivaie . Un studiu a artat c biofeedback-ul a avut succes la
pacienii mai n vrst de opt ani, care au avut uoare pn la moderate probleme. Pacienii sunt
instruii a asocia un comportament cu un tic ; de exemplu, nghiirea sau tergerea suprafeei este
asociat cu un bip electronic. Aceste dispozitive pot fi utilizate pentru cteva ore pe zi. Dezavantajul
pentru aceste dispozitive este c pacienii deveni obinuii la stimul, i dispozitivele devin mai puin
eficace dup utilizri repetitive pozitive i recompens negativ a fost descris ca un adjuvant n
gestionarea sialoreei la pacienii cu boli neurologice moderate. ngrijitori laud pacienii pentru nu
saliveaz sau le solicita s le tearg feele atunci cnd au uitat s nghit ntr-un studiu prospective
acupunctura mbuntete sialoreea bazat pe msuri subiective la apte dintre 10 pacienii. O
perioad de ase sptmni, pacienii au fost tratai 30 de ori cu ace plasate n cinci locuri n limba.
Studiul suplimentare ale eficienei acupunctura n tratamentul sialoreei este justificat
Medicamentele anticolinergice bloceaz inervaia parasimpatic a glandelor salivare. Mai multe
studii au demonstrat eficacitatea glicopirolatului i Scopolaminei (Transdermic ) n tratamentul
sialoreei ,din pcate, chiar i aceste medicamente relativ selectiv anticolinergice au efecte
secundare care cresc proporional cu eficacitatea lor.
TABLE 3
Medicatii pentru tratamentul sialoreei
Agent

Administrare Dozaje

Efecte adverse
16

Glicopirolat

1 -2 mg

Adulti: po-0.5 mg de
1-3 ori /zi,

Constipaie, uscciune excesiv


oral retenie de urin ,vedere n
cea, hiperactivitate,iritabilitate.

Copii: 0.04 mg pe kg
/po de 2-3 ori/zi pna
la eficacitate i
tolerabilitate
Scopolamin
(Transdermic )

Patch, 1.5
mg

Aplicarea patch-ului
zilnic

Prurit la locul de aplicare ,retenie


de urin, iritabilitate , vedere n
cea, ameteal, glaucom.

Toxina
botulinic A

, 100 U

Sub ghidaj
ultrasonografic se
injecteaz 10 - 40
uniti in fiecare
gland

Durere la locul de injectare


,uscciune oral.

Anticolinergicele sunt contraindicate la pacienii cu glaucom, uropatie obstructiv, tulburri de


motilitate gastro-intestinal i miastenia gravis. De asemenea, aceste medicamente adesea sunt
slab tolerate de pacienii vrstnici, care au mai multe comorbiditi .
Controlul Refluxului Gastro-Esofagian - aceast conjuctur nu a fost confirmat de cercetare, i
este puin probabil c controlul refluxului are efecte importante asupra sialoreei. Radioterapia
glandelor salivare este o opiune de tratament rezonabil la pacienii vrstnici, care nu sunt
candidai pentru chirurgie i nu pot tolera terapia medical .
Radioterapia produce xerostomie care se poate menine luni pn la ani. Dozele pot fi i ele titrate
pentru a ajunge la efectul dorit, i tratamentul poate fi repetat dup cum este necesar. Maligniti
induse de radioterapie de obicei nu apar pn la 10 la 15 ani dup tratament i, prin urmare, sunt
mai puin un motiv de ngrijorare, la pacienii care sunt n vrst i debilitai.
Opiuni chirurgicale n tratamentul sialoreei includ chirurgia pe glandele salivare i ductele lor i
intervenii chirurgicale pentru a denerva glandele (tabelul 4).
Interveniile chirurgicale pentru a denerva glandele salivare sunt efectuate prin intermediul urechii
medii, n locul n care plexul timpanic i nervul chorda tympani intra n principalele glande salivare.
Procedura este relativ simpl si rapid i nu are nevoie de anestezie general. Aceasta operatie are
puine efecte secundare, iar pacienii de obicei nu se plng de pierdere de gust. Din pcate, funcia
salivar se ntoarce n termen de 6- 18 luni , atunci cnd nervii se regenereaz .
Tabel 4 AVANTAJELE I DEZAVANTAJELE TRATAMENTULUI CHIRURGICAL AL SIALOREEI
Tratament chirurgical Avantaje
Dezavantaje
Derutarea ductului
submandibular

Fr cicatrici externe

Derutarea ductului este un


procedeu neobinuit

Inciden scazut de ranul dac se


excizeaz i glanda sublingual

17

Potential de carii dentare


anterioare

Fr excizia glandei sublinguale


,pacientul dezvolt ranula
Potential aspiraie
Excizia glandei
submandibulare

Control foarte bun al sialoreei

Cicatrice extern

Procedeu comun

Potentiale carii dentare

Derutarea ductului
parotidian

Redirectionarea fluxului salivar

Risc de sialocele
Potential de aspiraie
Procedeu rar

Ligature ductului
Parotidian
Neurectomie
transtimpanic

Procedur simpl, rapid

Risc de sialocele

Reduce fluxul salivar


Tehnic procedeu uor ,rapid
Nu necesit anestezie general

Posibila refacere a funciilor


salivare ,necesita multiple
proceduri

Util la vrstnici
Tratamentul definitiv al sialoreei este chirurgia de excizare a principalele glande salivare sau a
ligaturarea sau sau derutarea ductelor salivare majore. Aceast procedur implic de obicei o
combinaiede ligatur duct paritidian i derutare sau excizia glandei submaxilare sau redirijarea
ductului.Excizia glandei sublinguale este sugerat dac ductele submaxilare sunt redistribuite pentru
a preveni formarea de cistelor de retenie salivar, Preservarea salivei cu reducerea salivaiei a
fost demonstrat dup derutarea ductelor parotidiene i submaxilare la orofaringele posterior i
procedurile de derutare evit cicatricile externe i riscul de lezare a nervului facial.
Procedura definitiv chirurgical , care include ligaturarea bilateral a ductelor parotide i excizia
glandelor submaxilare , este de mare succes, cu aproape totala eliminare a sialoreei,, o inciden
sczut a parezei faciale, i semnificativa multumire a pacientului i ngrijitorului , dei aceasta
este cea mai invaziv opiune de tratament, severitatea sialoreei poate fi suficient pentru a
necesita o astfel de terapie agresiv .
2. Hiposalivaie/lipsa salivei (xerostomie) n:
- sindromul Sjgreen;
- enterocolita acut;
- insuficien renal cronic;
- hipertermie sau stri hipertoxice;
- anemii severe;
- hemoragii severe
Xerostomia
Xerostomia este definit ca gur uscat care rezult din reducera sau absenta fluxului de saliv.
Xerostomia nu este o boal, dar poate fi un simptom al diverselor afeciuni medicale, un efect
secundar al radioterapiei capului i gtului sau un efect secundar al medicamentelor. Poate fi sau nu
poate fi asociata cu functia scazuta a glandelor salivare . Odata cu inaintarea in varsta, chiar dupa 25
de ani secretia glandelor salivare se diminua treptat, astfel ducand la aparitia halitozei. Fiziologic, in
timpul noptii secretia salivara scade, astfel se explica mirosul neplacut al cavitatii bucale dimineata
18

dupa trezire, aceasta insa nu se considera patologic daca dispare dupa periajul dentar. Xerostomia
se caracterizeaza printr-o senzatie persistenta de uscaciune a gurii, iar depistarea cauzelor este de
competenta medicului specialistXerostomia este o plngere comun gsita de multe ori la adultii
maturi , care afecteaz aproximativ 20 la sut din batrini, cu toate acestea, xerostomia nu par s fie
legata de vrsta in sine ct mai mult de necesitatea persoanelor n vrst de a lua medicamente
care provoac xerostomie secundara.
Funciile salivei
Saliva posed multe funcii importante:
- inclusiv activitate antimicrobiana,
- actiune de curare mecanica , a cavitaii bucale de resturi si bacterii
-controlul pH-ului,
-ndeprtarea resturilor alimentare din cavitatea bucal,
-lubrifierea cavitatii bucale si faringelui , ajutind ,masticatia,formarea bolulului si deglutitia
-remineralizarea dintilor
- meninerea integritii mucosei orale
-ajuta la vorbire si gust prin lubrifierea mucoaselor
-enzimele din saliva incep pocesul de digestie
Xerostomia modific :
-capacitatea gurii pentru a neutraliza ph-ul acid,
-curatarea dinilor i gingiilor
- protejarea gurii de infecie
Simptomele includ:
- uscaciune, o senzatie de inflamatie sau ardere (mai ales pe limb),
-crapaturi ale buzelor, taieturi sau fisuri la colurile gurii,
- schimbri n suprafaa a limbii
-dificultate de a purta proteze.
- compromiterea vorbirii,
-compromiterea nghiirii alimentelor,pierdere in greutate
-stomatite frecvente virale.bacteriene sau fungice
Complicaii asociate cu xerostomia
Xerostomia este adesea un factor pentru probleme de sntate grave sau minore. Aceasta
poate afecta nutriie i sntatea dentara , precum i psihologic.
Unele probleme obinuite, asociate cu xerostomia includ:
o constant durere n gt,
senzaie de arsura ,
dificultate de vorbire i deglutitie ,
rgueal i/sau uscaciune nazala .
este o cauza ascunsa originale de gingivita i pierderea dintilor .
scade pH-ul oral i crete semnificativ dezvoltarea placii bacteriene i cariilor dentare, candidoza
orala este una dintre infecii orale cele mai comune vzute n asociere cu xerostomia.
Semne i simptome de xerostomie.
Persoanele cu xerostomia se plng adesea de probleme de mestecat, vorbit , deglutitie i purtat
proteza.
Alimentele uscate, cu cocoloae, cum ar fi cerealele i biscuitii, pot fi deosebit de dificil de mestecat
i nghiit .
Pacientii poate avea probleme cu pstrarea fixararii placii dentar, cu rni ale limbii ,gingiilor si
palatului.
Pacienii cu xerostomie se plng adesea de gust tulburri (dysgeusia), o limb dureroasa
19

(glossodynie) i trebuie s bea mai multa ap, n special pe timp de noapte. Xerostomia poate duce
la :
sensibilitate sporit la carii dentare,
la inflamarea septica a parotidelor sau submaxilarelor-sialadenite ,
extinderea, inflamaia i fisura buzelor (cheilita ),
inflamaie sau ulcere pe mucoasa bucala,
candidoza
halitoza .
Diagnosticul de xerostomie se poate baza pe :
-istoricul pacientului,
- bucofaringoscopie i/sau sialometrie, o procedur simpl care msoar debitul de saliv.
Xerostomia ar trebui considerate dac:
- pacientul se plnge de gur uscat, n special noaptea
de dificultatea de a mananca alimente uscate, cum ar fi biscuiti.
-n
cazul este examinata gura , apasatorul de limb se poate lipi de mucoasa bucala.
-la
femei semnul rujului ," n cazul n care rujul ader la dinii din fa, poate fi un util indicator al
xerostomiei
Mucoasa oral poate fi uscat i lipicioasa sau poate aprea eritematoasa datorit unei infectiei cu
Candida albicans.
-Patchuri de culoare roie apar pe valul palatin sau pe palatul dur i pe suprafaa dorsal a limbii.
Ocazional, candidoza pseudomembranoasa va fi prezenta, ca plci albe pe suprafaa mucoasei
bucale care se detaseaza usor .
planeul gura i limbii pot aprea uscate cu numr sczut de papillae.
-Saliv
poate aprea sau spuma.
-Carii
dentare pot fi gsite la limita cu gingia i la coleretul dintelui ,marginile incizale
Exist puin saliv sau deloc n planseul bucal, mucoasa ,limba ,pot apare uscate cu descresterea
numrului de papile ,saliva este vscoas, spumoas.Pot exista numeroase carii dentare la nivelul
marginii incizale, marginea cervical a dintelui. Mai multe teste de birou i tehnici pot fi utilizate pentru
a stabili funcia glande salivare.
sialometria sau msurarea debitului salivar, colectarea se face cu dispozitive plasate peste glanda
parotid sau submaxilar
ductele glandei sublinguale i salivaia este stimulat cu citric acid.
.
Sialografia este o tehnic imagistic , care poate fi util n identificarea litiazei glandelor salivare
i maselor tumorale . Ea implic injectarea de substan radioopac n glandele salivare si poate fi
util n evaluarea funciei glandelor salivare . Pertechnatul de sodiu Tehneiu-99 m intravenos este
injectat pentru a stabili rata i densitatea de absorbie i ora excreie .Biopsia glandelor salivare
minore este adesea utilizat n diagnosticul de sindrom Sjgren , hipertrofiei glandelor salivare
induse de virusul imunodeficienei umane , sarcoidozei, amiloidozei i bolii gref contra gazd..
Biopsie principalelor glande salivare este o opiune cnd o malignitate este suspectat.
Cauze obisnuite de xerostomie
A.Medicamente
Poate din cauza cea mai rspndit de xerostomie este medicaia, mai mult de 400 frecvent
utilizate medicamente pot provoca xerostomie precum:
- antihistamine,
-antidepresive,
-anticolinergice,
20

-anorexiante,
- antihipertensive,
-antipsihotice,
-ageni anti-Parkinson,
-diuretice i sedative.
-antiemetice,
-ageni antianxietate,
-decongestionante,
- analgezice,
- antidiareice,
- bronhodilatatorii
- miorelaxante
Trebuie notat c, dei exist multe medicamente care afecteaz cantitatea i/sau calitate de saliv,
aceste efecte, n general, nu sunt permanente.
Pacienii care se plng de xerostomie ar trebui s fie intervievai i medicaia lor ar trebui revizuit.
Este posibil s modificai medicaia sau dozele pentru a furniza un debit crescut salivar. Simptomele
xerostomiei sunt adesea mai rele ntre mese, noaptea i dimineaa. Prin urmare, luai n considerare
modificarea orarelor de medicaie pentru atingerea nivelurilor plasmatice maxime atunci cnd
pacientul este treaz. Administrarea s se fac cu multe lichide, i se vor evita formele de dozaj
sublingual dac este posibil. Dac este posibil, luai n considerare trecerea pacientului la o alt
medicaie cu eficacitate comparabile, dar cu mai puin activitate anticolinergic , de exemplu,
trecerea de la antidepresive triciclice amoxapine la desipramine.
B. Boli i alte condiii
Boala cea mai comun care cauzeaz xerostomia este sdr Sjgren (SS), o boal cronic
inflamatorie autoimun care se produce predominant la menopauz la femei. S-a estimat c mai
multe 3 la sut din americani sufer de Sindromul lui Sjgren, 90 la sut din aceti pacieni fiind
femeile cu o vrst medie de 50 de ani.
Sdr Sjogren este caracterizat de infiltrarea limfocitar a glandelor salivare i lacrimale, care
duce la xerostomie i exoftalmie . Aceast combinaie se numete sicca complex. Extinderea la
principalele glande salivare apare la aproximativ o treime din pacieni. Nu exist nici un tratament
pentru boal,scopul terapiei este de a gestiona simptomele.
Simptome asociate cu Sdr Sjogren , n plus fa xerostomie i exoftalmie, includ :
-vedere neclar,
-infecii recurente ale ochilor i gurii ,
- disfagie sau dificultate nghiire,
-apariia durerilor orale,
-tulburri de miros i gust,
-fisuri pe limb i buze,
-oboseal,
- uscciune nazal i a gurii,gtului cu dificulti de vorbire,
-constipaie
-uscciune vaginal
Sarcoidoza i amiloidoza sunt alte boli inflamatorii cronice care provoac xerostomie Sarcoidoza,
produce inflamaia granulomatoas epithelioid n glandele salivare rezultnd fluxul salivar redus.
Amiloidoza , prin depozitele de amiloid din glandele salivare duce la dezvoltarea xerostomiei.

21

La unele persoane infectate cu HIV, n principal la copii se produce o hipertrofie a glandelor parotide
i, ocazional, glandelor submaxilare ducnd la xerostomie prin infiltrate cu limfocite T n principal
CD8 ,comparativ cu Sdr Sjogren l n care predomin celulele CD4 +.
Alte boli sistemice care poate provoca xerostomia includ
- artrita reumatoida,
-lupus eritematos sistemic,
-sclerodermia ,
-diabetul zaharat,
- hipertensiune arterial,
-fibroza chistic ,
-transplantul de mduv osoas,
-tulburrile endocrine,
-deficienele nutriionale,
-nefritele ,
-disfunciile tiroidiene i
-boli neurologice cum ar fi paralizia de nerv facial a frigore -Bell.
C.Boli ce produc hiposecreie precum ciroza biliar,gastrita atrofic, insuficiena pancreatic, pot
cauza xerostomie .
D.Deshidratarea rezultnd din poliurie, diaree,vrsaturi, lipsa de hidratare poate duce la xerostomie
E.Boli psihogenice precum depresia, anxietatea , stress-ul,frica pot duce la xerostomie
F.Boala Alzheimer i AVC-ul reduc abilitatea de a se hidrata ,la fel tramatismele cerebrale pot leza
ultimii nervi cranieni ,alternd secretiile glandelor salivare i suplinirea senzitiv a limbii
G.Gura uscat poate fi consecina respiraiei orale, fumatului,alcoolului.
Mai multe teste de birou i tehnici pot fi utilizate pentru a stabili funcia glande salivare.
Sialometria sau msurarea debitului salivar, colectarea se face cu dispozitive plasate peste glanda
parotid sau submaxilar
Ductele glandei sublinguale i salivaia este stimulat cu citric acid.Viteza de curgere salivar
normal pentru saliv nestimulat la glanda parotid este 0,4 - 1,5 mL/min/gland,2,3ml este debitul
normal pentru saliva nestimulat ,de "repaus"ntreaga saliv este 0,3 la 0,5 mL/min stimulat , 1-2
mL/min valori mai mici dect 0,1 mL/min sunt de obicei considerate xerostomie, dei fluxul redus nu
poate fi ntotdeauna asociat cu plangeri de uscciune.
Sialografia este o tehnic imagistic , care poate fi util n identificarea litiazei glandelor salivare
i maselor tumorale . Ea implic injectarea de substan radioopac n glandele salivare si poate fi
util n evaluarea funciei glandelor salivare .
Scintigrafia se face cu pertechnatul de sodiu i tehneiu-99 m intravenos este injectat pentru a stabili
rata i densitatea de absorbie i ora excreie .
Biopsia glandelor salivare minore este adesea utilizat n diagnosticul de sindrom Sjgren ,
hipertrofiei glandelor salivare induse de virusul imunodeficienei umane , sarcoidozei, amiloidozei i
bolii gref contra gazd.
Biopsie principalelor glande salivare este o opiune cnd o malignitate este suspectat.
Terapia cancerului
Xerostomia este o complicaie grava i permanenta a radioterapiei externe care rezult din
daune ale celulelor acinare i stromei glandelor salivare majore i minore ,de la 4000 GY fiind
ireversibila. Gradul este legat de cantitatea de esut glandular salivar i doza de radiaie
livrate,functia glandelor salivare, att stimulata cit i nestimulata, scade cu 5-30% din normal n
primele 2-3 sptmni de terapie i rmne sczuta (< 10% din normal) dupa finalizarea radiaiilor
Xerostomia nu este de obicei reversibila si efectele cronice pot persista luni sau ani, cu
22

recuperare n funcie de zona iradiata, doza total i pacient. Evident, atunci cnd glandele salivare
sunt direct n cmpul radiaiei, starea este ireversibila.Xerostomia acut de iradiere se datoreaz unei
reacii inflamatorie, n timp ce trziu xerostomia, care poate aprea pn la un an dup radioterapie,
rezult din fibroza glandelor salivare de obicei, permanente.Radiaiile provoac modificri n celulele
secretorii seroase, rezultnd o reducere a cantitii de saliva i vscozitate crescut a acesteia.
O plngere de
nceput comun dup radioterapie este saliva groas sau lipicioas. Gradul de xerostomie
permanent depinde de volumul de glande salivare expuse la radiaii i doza de iradiere. Atunci cnd
doza de radiaie total depete 5,200 cGy, fluxul de salivar este redus, nu exist puin sau deloc
saliv in ductele salivare. Aceste modificri sunt, de obicei permanente.
Chimioterapia .Anumite droguri chimioterapeutice, de asemenea, pot modifica compoziia i
debitele de saliv, ducnd la xerostomie, dar aceste modificri sunt, de obicei, temporare.
Xerostomia se poate produce n timpul bolii . Cnd limfocitele prolifereaz i infiltreaz glandele
salivare i alte esuturi, modificrile pot aprea ntr-un tipar clinic care seamn cu cele vzute n sdr
Sjgren .
Pacienii cu xerostomie la radioterapie sau chimioterapie au un risc special de infecii cu flora oral
normal. Ulceraiile bucale pot deveni nidus pentru infecii cu germeni gram-positivi i diplococi
invazive i infecii oportuniste cu organisme fungice cum ar fi Candida.
Tratamente Pentru Xerostomie
Tratamentul pentru xerostomie (gura uscata) variaza in functie de cauza care a dus la aceasta
conditie medicala. In general, tratamentul isi concentreaza atentia asupra a 3 aspecte:
1. Tratarea bolilor si afectiunilor care cauzeaza xerostomia.In cazul in care xerostomia este cauzata
de o problema medicala sau un tratament medicamentos care poate fi modificat, cu siguranta
medicul stomatolog sau medicul specialist va face schimbarea respectiva. In ceea ce priveste
bolile sau tratamentele medicamentoase care pot cauza xerostomie, acestea sunt:
-antidepresivele si medicamentele pentru reducerea anxietatii;
-analgezicele;
-medicamentele administrate pentru alergii (antihistaminele si decongestionanti);
-diaree;
-incontinenta urinara;
-boala Parkinson.
Exista, insa, si situatii in care aceste conditii medicale nu pot fi tratate. Acesta este cazul lezarii
glandelor salivare in urma chimioterapiei sau a terapiei pe baza de radiatii, precum si a unor conditii
medicale precum sindromul Sjogren, boala Alzheimer sau infarc
. Pentru muli pacieni, cu toate acestea, puin poate fi fcut pentru a modifica cauza subiacent.
Pentru cei ale cror xerostomie este legate de medicaie utilizat, eficiena tratamentului simptomatic
poate fi important pentru respectarea regimului de medicaie. Tratamentul simptomatic de obicei
include patru domenii: creterea fluxului de saliv , nlocuitori de saliv controlul cariilor dentare,
precum i msuri specifice, cum ar fi tratamentul antiseptic ,antiinfectios.

23

Autoingrijire.
Pacientii suferind de xerostomie trebuie incurajati mai activ s foloseasca produsele
care sunt cele mai utile pentru ei si s minimizeze, riscul de leziuni dentare.Astfel
trebuie sa-si examineze zilnic gura in cutare de pete albe sau roii,.ulceratii,tartru si
trebuie s ceara sfatul clinicianului oncolog.Pacientii trebuie incurajati s mearga
regulat la dentist pentru detartraj,tratament al cariilor i inflamatiilor
gingivale.Pacientii sunt sfatuiti s si perieze dinii cu pasta cu fluor uor abraziv,s
o lase pe loc 3 minute si s foloseasca aa dentar. Dintii trebuie curatai de cel putin
doua ori pe zi cu o periuta moale. Produsele ce conin sodium lauril sulfat trebuie
evitate pentru c pot contribui la apariia de afte i agravarea durerii canceroase.Sunt
necesare gargare cu sodium floride sau cu apa bicarbonatat ce trebuie inute n gur
cel puin un minut ,n timp ce gelul cu fluorid se aplic cu periua i se las pe loc 23minute Nici un lichid sau aliment nu trebuie folosit dupa florid.Apele de gura cu
clohexidin pot fi utile in prevenire cancerelor reducnd lactobacilii din gur.
Proteza ar trebui s nu fi purtat n timpul somnului i trebuie s fie curaat prin nmuiere
peste noapte. Aparatele acrilice ar trebui s fie udate ntr-o soluie de hipoclorit de sodiu i cele
metalice ar trebui s nmuiate n clorhexidin. Din cauza susceptibilitaii lor fa de carii dentare,
pacienii cu xerostomie ar trebui s evite alimente sau buturi acide sau zaharoase. Aceti pacieni,
de asemenea, ar trebui s evite alimente iritante , care sunt uscate, picante, astringente sau excesiv
de fierbinte sau rece. Dac este posibil, aportul tutunului i alcoolului ar trebui eliminate .Pentru a
controla cariile dentare se folosesc lubrifiani, cum ar fi Orajel sau vaselin i glicerin pe buze i
sub proteza ,care pot evita apariia durerilor de uscare, de cracare, i mucozita ,un umidificator de
aer poate ajuta celor ce respir pe gura , care de obicei au cel mai rele simptome noaptea.
Stimulatoarele de saliv sau sialagogele, cum ar fi bomboane i guma de mestecat fr
zahr, pot fi utilizate pentru a stimula fluxul de saliv atunci cnd mai rmn glande salivare
funcionale. Pacienii ar trebui s sftuii s ia guri frecvente de ap pe parcursul zilei i s se sug
pe cuburi de ghea . Alimente cum ar fi morcovi sau elin, de asemenea, pot ajuta pacienii cu
glande salivare reziduale. Adugarea de amelioratori de arom precum ierburi, condimente i
extracte de fructe pot face alimentele mult mai acceptabile pentru pacienii care plang de lipsa de
gust a alimentelor .
Exist mai multe produse care sunt disponibile pentru a furniza asisten n gestionarea xerostomia.
Aceste gama de produse sunt inlocuitori de saliv i stimulatoare concepute pentru a minimiza
problemele dentare.
nlocuitori de saliv:
Saliva artificial sau nlocuitorii de saliv pot fi utilizai pentru a nlocui umiditatea i lubrifia gura.
Acestor produse de nlocuire sunt disponibile comercial, i sunt formulate pentru a mima saliva
natural, dar acestea nu stimuleaz producia glandelor salivare. Prin urmare, ele trebuie considerate
ca nlocuitori de terapie, mai degrab dect tratament
Produse disponibile n comer exist ntr-o varietate de formulri inclusiv soluii, spray-uri, geluri i
pastile. n general, conine un agent pentru a crete vscozitatea, cum ar fi carboximetilceluloz sau
hidroxietilcelulose, cum ar fi ioni de calciu i fosfat i fluorur, conservani precum metil - sau
propilparaben i condiment i legate de ageni.Unii nlocuitori disponibili de saliv includ:
Soluii cu carboximetil sau hidroxietilceluloz :sub form de spray ,lichid,saliva artificial,soluii cu
mucoplizaharide
24

Paste de dini : Produsele Biotene i Oralbalance sunt paste de dini antixerostomie ce conin
trei enzime salivare lactoperoxidaza , glucoz oxidaza i lizozimul , specific formulate s
activeze sistemul oral bacterian .
Stimulatoare de saliv:
-Pilocarpina agent anticolinergic la doza de 5 mg /zi a fost folosita pentru tratarea xerostomiei de
iradiere induse cu efecte secundare minime.
-La unii pacieni care se plng de saliva viscoasa exces de secretii viscoase mucoase- guaifenesin
(Organidin NR ) ca lichid sau tablet poate ajuta ca agent de mucolitic (200-400 mg, 3-4 ori pe
zi,Mucinex.
-mucosolvon,
saliva artificiala, papaya contine enzime care fluidifica secretiile
-badijonarea mucoasei cu vit A sau E ,inainte de culcare pentru a preveni trezirile frecvente
-Amifostine, un radical liber antioxidant , poate fi utilizat pentru reducerea xerostomiei la o doz de 200
mg/m2 cu 15-30 minute nainte de fiecare fracionare de radiaii III.
Prevenirea degradarii dentare ca urmare a xerostomiei
-Saliva nu are doar rolul de a participa la procesul de digestie alimentelor, la procesul de masticatie si
de inghitire a bolului alimentar, ci si acela de a curata cavitatea bucala de bacteriile daunatoare. Astfel,
in momentul in care gradul de saliva scade, pacientul este expus unui risc mai mare de aparitie a
degradarii dentare si a afectiunilor gingivale. Pentru a preveni aceste lucruri este necesar sa
respectati urmatorii pasi:
-Periati dintii de cel putin 2 ori pe zi, sau preferabil dupa fiecare masa si inainte de culcare.
-Folositi zilnic ata dentara.
-Folositi pasta de dinti care contine fluor.
-Efectuati un control stomatologic de rutina si o curatare profesionala a dintilor, de cel putin 2 ori pe
an. In cadrul acestei vizite stomatologice, medicul dumneavoastra va poate recomanda folosirea unei
ape de gura sau a unui gel pe baza de fluor.
-renuntare la alcool si fumat
-schimbarea dietei ,alimente moi , necondimentate, se evita fierbinte sau rece,
.Stimularea salivatiei, daca acest lucru este posibil
In cazul in care factorii care au dus la aparitia xerostomiei nu poate fi tratata, medicul specialist sau
medicul stomatolog va poate prescrie un produs sub forma de apa de gura sau spray pentru
stimularea salivatiei. De asemenea, in prezent pe piata sunt disponibile apa de gura, gel de hidratare
si pasta de dinti, special create pentru persoanele care se confrunta cu xerostomie.
In tratamentul xerostomiei se utilizeaza cu succes produsele familiei Biotene,
tratament simptomatic: saliv artificial (pe baz de carboximetilceluloz)
stimularea secreiei salivare prin:
- consum de citrice, gum de mestecat fara zahar pot ajuta la stimularea salivatiei
- administrarea de agoniti parasimpatomimetici:
a. clorhidrat de pilocarpina 5-10 mg x 3-4 ori/zi
b. derivai de acetilcolin
- hidratare3 litri/zi, frecvente ingestii de mici cantitati de apa ,clatirea repetata a gurii
profilaxia/tratamentul infeciilor fungice: administrare local de colutorii sau administrare sistemic
de antifungice
-igiena bucala riguroasa cu paste de dinti cu fluor pentru a preveni cariile si ape de gura cu
clorhexidina pentru suprainfectie , continind si anestezic local- benzocaina, lidocaina ,bicarbonat de
25

sodiu,

-periute moi,in trombocitopenie< 50 000 sau neutropenie ,< 1000 -burete oral
gargara cu H2O2 diluata 1:4 pentru leziunile ulcerative,indepartarea falselor membrane
In ceea ce priveste cercetarile realizate de specialisti, munca acestora este indreptata spre
descoperirea unor metode eficiente de restaurare a glandelor salivare sau spre realizarea unui
implant de glande salivare artificiale. Dezvoltarea nlocuitorilor de saliv, bazat pe ageni de
ingroare n sperana de a furniza mai mult retenie pe suprafaa mucoaselor iradiate este un alt
domeniu de curente de cercetare. nlocuitori pe baza de polizaharide oleaginoase sau gum
xanthan polizaharidic s-au dovedit a fi eficiente la pacienii cu sdr Sjgren .
Un alt domeniu de cercetare include producia de peptide antimicrobiene iniial original
derivate din histatine , proteine natural antifungice ce apar n glandele salivare seroase
Irigarea glandei parotide cu prednisolon a fost studiat ca un posibil tratament n sdr Sjogreen
Sisteme de eliberare lent de pilocarpin sunt n studiu.
.
Vaccinare cu celule T autoreactive sau cu peptidele receptorului celulelor T este o alt arie de
interes ca i posibilitatea de a insera proteine transportoare de ap sau aquasporine n membrana
celular a celulelor ductale.
Interferonul
uman alfa (IFN-a) este n prezent supus studiilor clinice pentru determinarea siguranei i eficacitii
sub form de pastile n doz sczut n tratamentul unei disfuncii glandulare salivare i xerostomiei
la pacienii cu sindrom Sjgren. ntr-un studiu, IFN-a pastile la dozele 150 IU de dou ori/zi pentru 12
sptmni a dus la o cretere semnificativ a cantitii de saliv (p = 0,04) comparativ cu placebo.
CONCLUZII
Xerostomia este o problem comun care dac nu este recunoscut i tratat, afecteaz semnificativ
calitatea vieii pacientului.Educaia corect, prevenia, tratamentul adecvat poate juta pacientul s=i
menin sntatea oral
TULBURARI DE MASTICATIE
Etapa orala a digestiei cuprinde:
-prehensiunea,
-masticatia
- deglutitia alimentelor, acte care se desfasoara cu participarea secretiei salivare.
Tulburrile de prehensiune
n derularea prehensiunii se implic (n functie de specie) structuri specializate, precum buzele, dintii,
limba, dar si nervi cranieni, precum nervii trigemen (V) si facial (VII).
Tulburrile de prehensiune sunt induse de toate cauzele care se concretizeaz prin:
- Generarea de durere, la nivelul structurilor morfofunctionale, mentionate mai sus si implicate n
actul prehensiunii;
- Scoaterea din functiune a structurilor morfofunctionale, mentionate mai sus si implicate n derularea
prehensiunii, prin anihilarea inervatiei.
n aceste conditii tulburrile de prehensiune pot fi cauzate de:
- Inflamatii ale unor componente ale cavittii bucale (cheilite, glosite), generatoare de durere si cu
origine carential (vitaminele B1, E si seleniu), alergic sau infectioas (febr aftoas etc.);
- Paralizii (n. facial).
Implicatiile directe a acestor tulburri se concretizeaz prin limitarea, pn la abolire a ingestiei de
alimente si slbirea individului. Consecintele tulburarilor de prehensiune sunt denutritia, scaderea
rezistentei generale si declansarea bolilor intercurente.
Tulburrile de masticaie
n derularea masticaiei se implic structuri specializate, precum dinii, limba, dar i nervi cranieni,
26

precum nervul trigemen (V).


Tulburrile de masticaie sunt induse de toate cauzele care se concretizeaz prin:
-generarea de durere, la nivelul structurilor morfofuncionale, menionate mai sus i implicate n actul
masticaiei, precum:
-afeciuni dentare;
-inflamaii ale gingiei, limbii i glandelor salivare (gingivite, glosite, sialoadenite);
-leziuni ale articulaiei temporomandibulare;
-adenopatii;
-scoaterea din funciune a structurilor morfofuncionale implicate n derularea masticaiei, prin
anihilarea inervaiei:
-paralizii (n. trigemen);
-trismus (spasm al musculaturii masticatorii, n rabie).
Implicaiile directe ale acestor tulburri se concretizeaz prin:
-limitarea pn la abolire a ingestiei de hran (slbire);
-limitarea pn la abolire a masticaiei i deglutirea de alimente masticate insuficient sau
nemasticate, fapt care poate induce tulburri funcionale la nivelul segmentelor digestive ulterioare
Tulburarea masticatiei apare in urma afectiunilor dentare, ale alveolelor dentare, ale maxilarului sau
mandibulei, ale muschilor masticatori, ale glandelor salivare, in stomatite etc.
Reducerea triturarii alimentelor in cavitatea orala influenteaza negativ secretiile digestive
(prelungeste faza chimica a secretiei gastrice, cu hipersecretie si hiperclorhidriE),.
DISFAGIA
Disfagia se refera la dificultatea in deglutitie (inghitire) si este o problema frecventa, in special
la varstnici. Aproximativ 7 -10% din persoanele cu varste peste 50 ani acuza dificultati la deglutitie,
desi numarul acestora poate fi mult mai mare, deoarece numerosi pacienti cu aceasta problema nu
se prezinta la medic.
Deglutia este procesul de inghitire, prin care bolul alimentar este transportat din cavitatea
bucala prin faringe si esofag pana in stomac. In mod normal, deglutitia implica o serie de contractii
voluntare si involuntare si cuprinde trei etape: bucala, faringiana si esofagiana.
Disfagia prezinta un risc serios pentru sanatatea pacientilor, datorita riscurilor de pneumonie de
aspiratie, malnutritie, deshidratare, scadere in greutate si obstructie aeriana pe care le prezinta.
Desi cele doua afectiuni sunt frecvent asociate, trebuie sa se faca distinctia intre odinofagie (deglutitie
dureroasa) si disfagie.
Afectiunile care provoaca disfagia pot afecta etapa orala, faringiana sau esofagiana a
deglutitiei.
Pe baza
-antecendentelor medicale ale pacientului,
-examenului fizic se poate stabili diagnosticul,
confirmat apoi de explorarile paraclinice:
- examenul radiologic baritat
-si/sau endoscopia gastroesofagiana.
Cauze
Printre cauzele disfagiei se numara:
- accident vascular cerebral
- boala Parkinson sau alta afectiune degenerativa
- miastenia gravis
- rezectii de limb ,planseu bucal, mandibul,buze
27

- miopatie atrofie musculara progresiva, sdr Guillan -Barre


- paralizie nerv V-ram mandibular, VII
- varsta
- tumori de cavitate bucal,
-xerostomie .
-radiomucit,
-chimiomucit,
- leziuni tumorale osoase mandibulare sau maxilare
alterarea articulaiei temporomandibulare
Manifestari clinice
Pacientii cu disfagie pot prezenta o varietate de semne si simptome, dar acuza indeosebi tuse,
senzatie de presiune retrosternala sau stagnarea bolului alimentar. Uneori, simptomele pot fi subtile
sau chiar absente.
- tuse sau senzatie de sufocare
- dificultati in initierea deglutitiei
- oprirea bolului alimentar
- sialoree (salivatie abundenta)
- scadere inexplicabila in greutate
- pneumonie recurenta
- modificarea timbrului vocii (timbru nazal)
- regurgitatii nazale
-modificarea obiceiurilor alimentare ,adoptand o dieta bazata pe alimente de consistenta scazuta.
- pneumonie recurenta
Complicatii
Efectele disfagiei asupra starii nutritionale a pacientilor sunt profunde.
-Pe masura ce capacitatea de deglutie este afectata, aporturile de alimente sunt diminuate.
Prin urmare, depistarea precoce si tratamentul disfagiei sunt esentiale pentru evitarea malnutritiei.
-Malnutritia este un factor de risc pentru pneumonie, deoarece reduce rezistenta pacientilor la
infectii. In plus, malnutritia este implicata in aparitia osteoporozei, osteopeniei sau anemiei prin
deficienta de fier.
-Intrucat tulburarile de deglutie duc la diminuarea aporturilor lichidiene, disfagia este un factor
de risc pentru deshidratare.
-Daca alimentele sau lichidele ptrund in caile respiratorii (aspiratie) in timpul deglutiei, pot
surveni infectii sau probleme respiratorii: pneumonie si infectii ale cailor respiratorii superioare.
Disfagia bucal este indus de toate cauzele care se concretizeaz prin:
- generarea de durere, la nivelul structurilor morfofuncionale implicate n faza bucal a deglutiiei
(limb), precum:
- inflamaii ale limbii (glosite);
- imposibilitatea concretizrii bolului alimentar, urmare a diminurii secreiei de saliv (indispensabil
formrii bolului alimentar i lubrifierii tranzitului ulterior), precum:
- obstrucii ale glandelor salivare (sialolite, abcese, tumori);
- parasimpaticolitice (atropina);
- deshidratri;
- scoaterea din funciune a structurilor morfofuncionale implicate n derularea deglutiiei bucale, prin
anihilarea inervaiei:
- paralizia nervului hipoglos (XII).
28

Implicaiile directe ale disfagiei bucale se concretizeaz prin limitarea pn la abolire a ingestiei de
hran (slbire).
Disfagia faringian este indus de toate cauzele care se concretizeaz prin:
- generarea de durere, la nivelul structurilor morfofuncionale implicate n faza faringian a deglutiiei
(faringe), precum:
- inflamaii ale faringelui (faringite microbiene, alergice, parazitare sau iniiate de factori iritani);
- scoaterea din funciune a structurilor morfofuncionale implicate n derularea deglutiiei faringiene,
prin anihilarea inervaiei:
- paralizii ale nervilor glosofaringian, vag i hipoglos (IX, X, XII).
Implicaiile directe ale disfagiei faringiene se concretizeaz prin:
- limitarea pn la abolire a ingestiei de hran (slbire);
- stoparea tranzitului bolului alimentar ctre esofag (slbire);
- pneumonii ab ingestis, iniiate de ptrunderea bolului alimentar pe cile aerofore (n special n
paralizia faringelui);
- jetaj alimentar (refularea bolului alimentar pe nas (cal) sau gur (celelalte specii).
TRISMUSUL
1. Definitie
Prin trismus se intelege imposibilitatea deschiderii arcadelor dentare.
Deschiderea normal a arcadelor dentare este considerat a fi intre 40 60 mm. O deschidere a
arcadelor dentare sub 36 de mm poate fi considerat limitat si definit ca trismus. Trismusul permite
realizarea functiei masticatorii dar nu si plcerea de a musca din unele alimente (mr), de a csca,
etc. Trismusul este si o cauz a deteriorrii strii de sntate dentoparodontal (incapacitatea de a
realiza o bun igien dentar, de a utiliza firul de mtase si de a efectua tratamente in zonele
posterioare ale arcadelor dentare).
2. Cauzel
2.1. Infectiile orale. Cauza cea mai frecvent este pericoronarita molarului de minte inferior cu
viciu de eruptie sau traumatizarea capusonului gingival de ctre un dinte antagonist. Mecanismul
producerii trismusului in aceste cazuri ar fi contractia muscular care va determina limitarea
deschiderii arcadelor dentare. n acest caz, prin trismus se limiteaz si diseminarea locoregional a
infectiei. Tratamentul infectiei si extractia dintelui cauzal sunt urmate de remisia trismusului.
2.2. Anestezia nervului alveolar inferior. Trismusul determinat de aceast cauz se instaleaz
din a 2-a pan in a 5-a zi dup efectuarea anesteziei locoregionale si se datoreaz pozitiei incorecte
a acului inainte de depozitarea solutiei anestezice. Ideal, acul trebuie plasat in spatiul pterigomandibular (intre linia oblic intern si rafeul pterigo-mandibular). nteparea si traversarea m.
pterigoidian intern pot fi urmate de o hemoragie minor in masa muscular cu formare de hematom,
prin organizarea cruia se va produce o zon de fibroz intramuscular. Persistenta trismusului in
aceste cazuri poate fi de cateva luni de zile. Tratamentul const in aplicarea de cldur local
(ultrascurte) si mecanoterapie (miscri active de deschidere a arcadelor dentare).
2.3. Tratamente
chirurgicale. Mai frecvent sunt enumerate odontectomiile molarilor de minte inferiori si alveolotomiile
molarilor de 6 si 12 ani mandibulari. Leziunea cauzatoare de trismus este hematomul subperiostal
care se formeaz sub lambourile mucoperiostale decolate. Evolutia hematomului este spre fibroz si
fixarea tesuturilor moi (pierderea elesticittii lor) mucoas mobil, fibre musculare adiacente,
impiedicandu-se astfel deschiderea arcadelor dentare. Remisia zonelor de fibroz este progresiv in
29

timp. Muschii rspunztori de producerea trismusului cauzat prin tratamente chirurgicale sunt muschii
maseter si pterigoidian intern (fibroz in mas muscular) care prin procesul de fibroz nu se mai pot
alungi si relaxa in timpul contractiei muschilor pterigoidian extern si suprahioidieni.
3. Tratament
Dac limitarea arcadelor dentare persist la o sptman dup tratamentul chirurgical sau este de
aproximativ 18 mm (grosimea unui deget) este necesar inceperea mecanoterapiei active pentru a
preveni instalarea fibrozei intramusculare. Dup instalarea fibrozei intramusculare, tratamentul
trismusului devine greu de realizat.Se folosesc in acest scop lame din lemn suprapuse (pene). Se
recomand cresterea progresiv a numrului de lame introduse intre arcadele dentare (intre 6 si 16),
introduse strict in regiunea dintilor molari. Astfel se poate realiza o deschidere a arcadelor dentare de
pan la 42 mm.Se recomand:
ca exercitiile s fie de aproximativ 5 minute si s fie oprite cand devin dureroase.
s fie efectuate de cat mai multe ori pe zi (pt. intinderea tesutului fibros intramuscular).
se va atrage atentia pacientilor c, in perioada efecturii mecanoterapiei, deschiderea
arcadelor dentare este limitat dimineata fat de mrimea deschiderii lor obtinute cu o zi inainte.
lamele de lemn nu se vor introduce intre dintii frontali (risc crescut de luxatii si fracturi
dentare).
Durata mecanoterapiei este de aproximativ 2 sptmani, in functie de caz. Controlul exercitiilor de
deschidere a arcadelor dentare se face la interval de o sptman.Aplicatiile locale de cldur (cu rol
vasodilatator local), medicatia antiinflamatorie si miorelaxant nu este o indicatie absolut.
ALTERAREA GUSTULUI
Tulburarile gustative sunt mult mai rare decat cele olfactive.
Se cunosc patru categorii de gusturi: dulce, sarat, acru si amar.
Senzatia gustativa si mirosul sunt simptome care apar in strinsa legatura, astfel multe tulburari
gustului sunt asociate cu scaderea mirosului.
Aceste tulburari pot varia de la obstructia sau distrugerea nasului pina la cea a creierului si a
sistemului nervos.
Tulburarile simtului gustativ sunt produse de afectiuni care interfera cu accesul stimulilor gustativi
la celulele receptoare din mugurele gustativ (pierderi ale transportului), lezeaza celulele receptoare
(pierdere senzoriala) sau afecteaza nervii aferenti gustativi si caile gustati centrale (pierdere
neuronala).
Pierderile gustative de transport sunt determinate de
-xerostomia datorata mai multor cauze, printre care sindromul Sjogren, mediul salivar in care
se gasesc receptorii poate fi important pentru dirsele cauze ale pierderilor gustative ,boala Gum
-intoxicatia cu metale grele si toxine
-colonizarea bacteriana a porului gustativ.,pierderile gustati senzoriale sunt produse de
afectiuni inflamatorii si degenerative ale cavitatii orale;
-un numar mare de medicamente, in special cele care interfera cu turnor-ul celular, ca de
exemplu antitiroidienele si agentii antineoplazici;
-radioterapia cavitatii bucale si a faringelui;
-infectii virale; gripa, , infectiile respiratorii superioare , faringita , infectiile sinusurilor, polipii
nazali
-tulburari endocrine;
-neoplazii;
30

-procesul de imbatranire.
-boala Alzheimer, tumorile cerebrale, tulburarile nervilor faciali si paralizia Bell
boala Parkinson, AVC
fumatul, igiena proasta a gurii, cariile, deficit de vitamina B12

Pierderile gustative neuronale se produc in cadrul


- neoplaziilor,
-traumatismelor craniene
- interventiilor chirurgicale in care sunt lezate aferentele gustative .
Mugurii gustativi degenereaza cand le sunt sectionate aferentele gustative , dar raman nemodificati in
cazul in care aferentele lor somatosenzitive sunt sectionate.
Manifestari clinice
Din punct de vedere psihic si fizic, tulburarile gustative pot fi clasificate fie pe baza acuzelor
pacientilor, fie pe baza determinarilor senzoriale obiective in
- ageuzia totala - incapacitate de a detecta calitativ gusturile de dulce, sarat, amar sau acru; ageuzia partiala - capacitatea de a detecta calitativ doar unele senzatii gustati, dar nu toate;
ageuzia specifica - incapacitatea de a detecta calitativ gustul anumitor substante;
hipogeuzie totala - sensibilitate scazuta fata de toti stimulii gustativi;
-hipogeuzie partiala -sensibilitate scazuta fata de unii stimuli gustativi si scaderea abilitatii de
a gusta anumite tipuri de alimente
disgeuzie - distorsionarea perceptiei unui stimul gustativ, adica, perceptia eronata a calitatii unui
stimul gustativ existent sau perceptia unui stimul gustativ in absenta ingestiei substantelor cu gust.
Confuziile intre
gustul acru si cel amar sunt frecvente si uneori pot rezulta erori de natura semantica. Totusi, deseori,
aceste confuzii au baze fiziologice sau fiziopatologice.
Exista posibilitatea diferentierii lipsei recunoasterii aromelor la pacientii cu pierderi olfactive care
acuza si pierderi ale gustului si ale mirosului, intrebandu-i daca pot simti gustul dulce al bauturilor
carbonatate, gustul sarat al cartofilor prajiti, etc.
Cea mai frecventa tulburare a gustului este senzatia de gust fantoma, adica perceptia unui
gust rau in gura care nu dispare.Pacientii care acuza pierderi gustative trebuie evaluati psihic si fizic
pentru aprecierea functiei gustative si a functiei olfactive.
Primul pas consta din determinarea perceptiei pentru intreaga cavitate bucala a
pragului gustativ superior calitativ si al senzatiei de placere utilizand sucroza, acid citric, cofeina si
clorura de sodiu. Pentru cuantificarea simtului gustului, pragurile de sensibilitate se obtin prin
aplicarea progresiva de dilutii pe cadranele limbii sau in intreaga cavitate bucala. in final, estimarea
amplitudinii suprapragului poate fi utilizata pentru o mai buna intelegere a acuzelor pacientului.
Testarea electrica a gustului (electrogustometria) este utilizata in clinica pentru identificarea deficitelor
gustati ale diferitelor cadrane ale limbii.
Biopsia papilelor foliate sau fungiforme pentru studiul histopatologic al mugurilor gustativi se afla in
stadiul experimental, dar este promitatoare in ceea ce priste clasificarea tulburarilor gustati.,

31

Cauze
Pierderile gustative ,modificarile de gust pot sa apara ca o consecinta a afectiunilor
bucale sau chiar cancer.
-Gustul alterat poate avea un rol important in nutritia unui pacient care
are cancer. Pacientii care manifesta aceasta afectiune pot evita anumite alimente, isi pot pierde
apetitul (anorexie) si pot scade in greutate.
-Probleme de alimentatie se pot instala si atunci cand o persoana
sufera de xerostomie (gura uscata) sau are o infectie bucala (afte, de exemplu).
Alterarea gustului este data de :
-tratamentul cancerului, ca simptom al xerostomiei sau cand exista o afectiune bucala.
-cauzata si de cancer: invazia tumorii la nivelul gurii altereaza gustul,intre 88 si 93% dintre
pacientii cu tumori la cap si gat au modificari de gust.
-cancerul, ca si substantele chimice implicate in tratamentul lui pot provoca pacientului un
deficit de nutrienti, cum ar fi: cupru, niacina, nichel, vitamina A si mai ales, zinc care duc la alterarea
de gust
- a pentru afectiuni ale capului, gatului si toracelui, pot suferi de tulburari de gust, inca din
primele zile de tratament. Papilele gustative sunt foarte sensibile la radiatii. Radioterapia determina
scaderi ale cantitatii de saliva care schimba gustul sarat si amar al alimentelor.
- chimioterapiei poate duce la modificari de gust. Medicamentele din timpul chimioterapiei
distrug multe dintre celulele gustative.
Modificarile care rezulta sunt variate, dar cele mai frecvente includ: gust metalic, amplificarea gustului
aromelor amare (carne de vita, de porc, cafea, ciocolata) si intensitate redusa a aromelor dulci, 3671% dintre pacientii care au facut chimioterapie reclama modificari ale gustului
. Antibioticele, antialgicele (analgezicele), antidepresivele, dar si alte medicamente pot modifica
gustul.
Medicamentele utilizate pentru chimioterapie, frecvent asociate cu modificarile de gust sunt:
- carboplatina;
- cisplatina;
- dacarbazina;
- doxorubicina;
- fluorouracil;
- levamisol;
- metotrexat;
- vincristina.
Gustul metalic sau de medicamente poate fi cauzat si de un deficit de zinc sau de nivelurile crescute
de calciu sau de lactate. Alterarea gustului este de obicei o stare temporara desi poate dura chiar si
cateva luni pana cand gustul va reveni la normal. Cu toate acestea, operatiile realizate la nivelul
boltei palatine (cerul gurii), limbii, gatului sau radioterapia intensa pot provoca alterarea permanenta a
gustului
-traumatismelor craniene
- interventiilor chirurgicale in care sunt lezate aferentele gustative .
Mugurii gustativi degenereaza cand le sunt sectionate aferentele gustative , dar raman nemodificati in
cazul in care aferentele lor somatosenzitive sunt sectionate..
Exista posibilitatea diferentierii lipsei recunoasterii aromelor la pacientii cu pierderi olfactive care
32

acuza si pierderi ale gustului si ale mirosului, intrebandu-i daca pot simti gustul dulce al bauturilor
carbonatate, gustul sarat al cartofilor prajiti, etc.
Primul pas consta din determinarea perceptiei pentru intreaga cavitate bucala a
-pragului gustativ superior calitativ si al senzatiei de placere utilizand sucroza, acid
citric, cofeina si clorura de sodiu. Pentru cuantificarea simtului gustului, pragurile de sensibilitate se
obtin prin aplicarea progresiva de dilutii pe cadranele limbii sau in intreaga cavitate bucala. in final,
estimarea amplitudinii suprapragului poate fi utilizata pentru o mai buna intelegere a acuzelor
pacientului.
-Testarea electrica a gustului (electrogustometria) este utilizata in clinica pentru identificarea
deficitelor gustati ale diferitelor cadrane ale limbii.
-Biopsia papilelor foliate sau fungiforme pentru studiul histopatologic al mugurilor gustativi se
afla in stadiul experimental, dar este promitatoare in ceea ce priste clasificarea tulburarilor gustati.
Diagnostic diferential
La fel ca si in cazul olfactiei, nu sunt disponibile metode psihice si fizice pentru diferentierea
pierderilor gustati de transport de cele senzoriale sau neuronale. Odata ce se evidentiaza obiectiv o
tulburare gustativa, este important sa se sileasca, la fel ca si in cazul altor deficite neurologice, un
diagnostic anatomic inaintea celui etiologic.
Istoricul afectiunii furnizeaza deseori indicii importante pentru diagnosticul etiologic. De
exemplu, absenta sensibilitatii gustati in cele doua treimi anterioare ale limbii, asociata cu paralizia
faciala, indica faptul ca leziunea este situata proximal de punctul jonctiunii ramurii corzii timpanului cu
nervul facial, in mastoida.
Tratament
Nu exista nici un fel de tratament sau terapie pentru modificarea gustului. Pacientii cu aceasta
afectiune vor fi consiliati cu privire la metodele pe care ar trebui sa le aplice pentru a depasi
disconfortul provocat de alterarea gustului in timp ce consuma alimente.
Dintii bolnavului trebuie periati si acesta trebuie sa foloseasca ata dentara inainte de a manca pentru
a elimina gusturile vechi si pentru a reimprospata cavitatea bucala. Clatirea gurii cu apa sarata, cu
bicarbonat de sodiu, sau ghimbir inainte de a manca, poate fi de ajutor.
Exista o varietate de masuri care pot fi luate pentru a face alimentele mai gustoase.
Recomandarile dietetice includ:
- consumul de alimente reci sau la temperatura camerei;
- adaugarea de arome cu gust acru la alimente: citrice, otet (cu exceptia cazurilor in care sunt
prezente rani in cavitatea bucala);
- folosirea de bomboane mentolate, guma de mestecat pentru inlaturarea gusturilor neplacute dupa
ce mancati;
- adaugarea suplimentara de zahar in produsele alimentare pentru a reduce gustul sarat, amar sau
acid;
- introducerea de diverse arome la mancarurile gatite: busuioc, praf de chili, usturoi, menta,
mustar, ceapa, oregano, rozmarin, tarhon;
- consumul de fructe congelate sau proaspete (mai putin conservate).
Terapii alternative si complementare
-Daca vinovat de modificarea gustului este deficitul de zinc, se va adauga un supliment de
acest gen la dieta zilnica. Alimentele bogate in zinc sunt: stridii, crabi, carne de vita, carne de
porc, oua, nuci, iaurt si cereale integrale.
33

TRATAMENT
Terapia pierderilor gustative ramane limitata.
-Unii pacienti cu tulburari salivare beneficiaza de tratamentul cu saliva artificiala.
-Tratamentul infectiilor bacteriene si fungice ale cavitatii orale este indicat si poate fi de ajutor.
-ntreruperea medicatiei care afecteaza turnor-ul celular este de obicei utila, in situatia in care
starea generala a pacientului o permite.
-Unii medici se pronunta in favoarea terapiei cu zinc si vitamine a pierderilor gustati, dar
eficacitatea acesteia nu a fost demonstrata. Nu exista strategii terapeutice pentru tulburarile gustati
neurosenzoriale.
MALOCLUZIE
Exista cateva motive pentru care dintii cresc si se aliniaza in mod necorespunzator, precum si pentru
aparitia malocluziei dentare (modul in care se imbina dintii superiori si dintii inferiori). Astfel, uneori
maxilarul este putin mai mic decat dimensiunea dintilor, motiv pentru care acestia pot creste
suprapusi. In alte situatii, exista diferente intre forma maxilarului superior si forma maxilarului inferior.
CAUZE
-Malocluzia dentara, indiferent de tipul acestei probleme stomatologice, este de cele mai multe ori
mostenita pe cale ereditara. Alte cauze ale malocluziei dentare sunt:
-pierderea dintilor de lapte sau a dintilor permanenti;
-nepotrivirea coronitelor sau a plombei dentare aplicate;-presiunea constanta exercitata asupra
dintilor si a gingiilor;
-gingivita;
-alinierea maxilarului dupa unele leziuni faciale severe,
-tumori la nivelul cavitatii bucale si a maxilarului;-anumite ticuri ale nou-nascutilor, precum sugerea
degetului sau folosirea prelungita a suzetei si biberonului.
Malocluzia
dentara poate duce la urmatoarele efecte secundare:
-afectarea procesului de masticatie;
-ingreunarea procesului de curatare a dintilor, fapt care creste riscul de aparitie a degradarii dentare,
cariilor si gingivitei;
-intinderi la nivelul maxilarului si muschilor, fapt care creste riscul de aparitie a fracturii dentare;
-scaderea increderii in sine.
DIAGNOSTICAREA MALOCLUZIEI DENTARE
Chiar daca imbinarea necorespunzatoare a dintilor poate fi depistata cu ochiul liber de catre orice
persoana, medicul stomatolog este singurul care poate stabili daca aceasta problema necesita
administrarea unei forme de tratament. Astfel, in cadrul controlului stomatologic de rutina, medicul
specialist va cauta urmatoarele simptome:
-alinierea anormala a dintilor;
-forma anormala a fetei;
-dificultati sau disconfort la mucarea sau mestecarea alimentelor;
-dificultati de exprimare.
In cazul in care unul sau mai multe semne sunt prezente, medicul stomatolog va poate recomanda un
tratament ortodontic, sprecializat pe corectarea problemelor dentare de acest gen.
Testele efectuate de medicul ortodont sunt urmatoarele:
34

1.

Radiografii dentare . Acest test imagistic ofera informatii utile despre structura osoasa si
radacina dintilor. De asemenea radiografia dentara poate arata medicului de specialitate daca
exista dinti care urmeaza sa erupa.
2.
Efectuarea in mod regulat a fotografiilor la nivelul fetei.
3.
Efectuarea amprentei dentare.
TRATAMENTUL MALOCLUZIEI DENTARE
Odata ce diagnosticul a fost stabilit, medicul ortodont va stabili o forma de tratament care sa se plieze
pe nevoile pacientului
- unii oameni trebuie sa poarte un aparat ortodontic mobil, acesta avand rolul de a stabiliza
pozitia dintilor.
-cnd malocluzia dentara este cauzata de prezenta unui numar prea mare de dinti pentru
dimensiunea maxilarului, medicul specialist poate indica extractia unuia sau mai multor dinti.
aplicarea unui aparat ortodontic fix, iar in cazul extrem de rare efectuarea unei interventii chirurgicale
EXAMEN CLINIC OMF
Dup trecerea n revist a acestor aspecte viznd rsunetul bolilor generale la nivelul cavitii bucale,
n continuare ne vom referi la examenul clinic propriu-zis ce trebuie s-l efectum n cazul unui
bolnav cu o afeciune n sfera B.M.F.
El cuprinde: anamneza, examenul loco-regional, examenul general i examene
complementare (paraclinice).
ETAJUL FACIAL AL CAPULUI este numita si portiune viscerala.
La nivelul lui sunt localizate:
Organele de simt ale vederii
Portiunile incipiente ale aparatului digestiv si cel respirator
Organele de simt ale gustului si mirosului.
Limitele fetei:
- Fata de neurocraniu linie conventionala prin glabela, marginea supraorbitala a frontalului,
arcul zigomatic, trece pe sub porul acustic extern la marginea anterioara a m.
sternocleidomastoidian;
- Fata de gat marginea inferioara a mandibulei, continuata cu orizontala dusa pana la
marginea antetioara a m. sternocleidomastoidian, apoi pe marginea anterioara a acestuia pana la
baza procesului mastoidian.
Fata cuprinde urmatoarele regiuni:
a. Superficiale
b. Profunde
Regiunile superficiale sunt:
- Mediane
Nazal
Labiala
Mentoniera
-Regiuni perechi: Palpebral
Genian
Maseterin.
Regiunea nazala (nasul extern) limite:
Superior depresiunea subglabelara sau sutura fronto-nazala
Inferior linie orizontala prin partea mobila a septului nazal
Lateral santurile nazo-orbitare si nazo-geniene.
35

Piramida nazala prezinta radacina nasului in depresiunea subglabelar si baza cu cele 2 nri. Inferior
avem varful nasului sau lobul si aripile nasului.
Regiunea labiala (orala, a buzelor) limite:
Superior linie orizontala prin partea mobila a septului nazal;
Inferior santul mento-labial;
Lateral 2 linii verticale care trec la 1 cm de comisurile bucale.
Buzele prezinta o fata anterioara cutanata, cu un sant vertical numit filtru.
1. O fata posterioara mucoasa care privesta spre vestibulul bucal;
2. O margine aderenta
3. O margine libera cu rosul buzelor, ele delimiteaza orificiul bucal, ce formeaza lateral comisurile sau
unghiurile bucale.
Regiunea mentoniera limite:
In sus santul mento-labial
In jos marginea inferioara a mandibulei
Lateral prelungirea liniilor vertebrale duse la 1 cm de comisuruile labiale.
Regiunea palpebrala se continua in profunzime cu regiunea orbitala.
Este alcatuita din pleoape, care delimiteaza fanta palpebrala, iar in grosimea pleoapelor sunt caile
lacrimale.
Limite reprezentate de marginile aditusului orbitar.
Fiecare pleoapa are:
- fata anterioara - cu piele
fata posterioara mulata pe bulbul ocular
margine aderenta/margine libera cu cili (genE).
Unghiurile ochiului se mai numesc si comisuri.
In unghiul medial avem:
- Sacul alcrimal
- curuncula lacrimala.
Glanda lacrimala este situata intr-o fosa la nivelul peretelui superior al orbitei.
Regiunea geniala (a obrajilor sau bucal) limite:
- anterior santul nazo-genial, continuat de cel nazo-labial si apoi linie verticala la 1 cm prin
comisurile bucale
- posterior marginea anterioara a muschiului maseter
- in sus marginea inferioara a orbitei
- in jos marginea inferioara a mandibulei..
Regiunea maseteriana
Anterior marginea anterioara a m. Maseter
Posterior marginea posterioara a ramului mandibulei
Superior arcul zigomatic
Inferior
marginea mandibulei
Ramul mandibular- Articulatia temporomandibulara
Regiunea parotidiana limite:
- Anterior marginea posterioara a ramului mandibulei
-Posterior procesul mastoidian si marginea anterioara a sternocleidomastoidian
-Superior porul acustic extern
Inferior orizontala prin ramul mandibulei.
In profunzime ajunge pana la procesul stiloid cu buchetul lui Riolan si faringe.
Ca rapoarte:
36

- Medial faringele
- Superior meatul acustic extern si articulatia temporomandibulara
- Inferior- loja glandei submandibulare.
Prin glanda parotida trec:
- Artera carotida externa cu ramurile sale terminale
- Artera maxilara
- Artera temporala superficiala
- Vena submandibulara
- Nodulii limfaticu parotidieni superficiali i profunzi
- Nervul auriculotemporal ( asigura inervatia secretorie a glandei prin ganglionul otic)
- Nervul facial se imparte in ramuri terminale in profunzimea glandei parotide, de aceea tumorile
parotidiene sunt insotite de paralizia nervului.
Regiunile profunde ale fetei:
Regiunea infratemporala
Regiunea orbitara
Regiunile viscerale sunt reprezentate de:
- Cavitatea nazal
- Sinusurile paranazale
- Cavitatea bucala
- Faringe.
Consultatie primara - apreciere status dentar si parodontal
Consultatia primara este o procedura stomatologica foarte importanta, prin care medicul evalueaza
intreg aparatul masticator, capul si gatul pacientului, factorii de risc ce pot contribui la deteriorarea
sanatatii orale, stabileste un diagnostic si un plan de tratament personalizat.
Prima consultatie stomatologica trebuie sa aiba loc cel mai devreme pana la sase luni de la aparitia
primului dinte si nu mai tarziu de varsta de 12 ani, iar perioada maxima intre controale - in cazul in
care nu apare nicio problema - trebuie sa fie de 6 luni.
Vizitele regulate la medicul stomatolog identifica din stadiul incipient probleme dentare,
evitand astfel durerea si pierderi de timp si bani.
Afectiunile dentare netratate duc la pierderea dintilor.
Este gresit sa credem ca persoanele cu proteza dentara nu necesita consultul unui medic
stomatolog. Odata cu inaintarea in varsta creste riscul aparitiei leziunilor bucale sau chiar a
cancerului, insa medicul poate observa si trata din timp aceste probleme. Totodata trebuie sa tineti
cont de faptul ca in timp structura osoasa a maxilarului se resoarbe, astfel incat proteza se largeste si
inevitabil va rani anumite zone din cavitatea orala. In acest caz se impune ajustarea sau schimbarea
protezei dentare.
Revenind la consultatia primara, informatiile obtinute in timpul acesteia sunt foarte importante pentru
stabilirea planului de tratament. Stomatologul trebuie sa stie daca urmati o anumita medicatie si care
este aceasta, daca sunteti fumator sau obisnuiti sa consumati alcool, lista de substante la care
sunteti alergic, experiente anterioare privind anestezia dentara (inclusiv a membrilor familiei),
spitalizari sau interventii chirurgicale anterioare.
Obinerea unor date ct mai complete n vederea precizrii diagnosticului i evalurii posibilitilor
terapeutice presupune parcurgerea urmtoarelor etape:
1. anamneza;
2. examenul clinic exo- i endooral;
3. examinri complementare;
4. interpretarea datelor i stabilirea diagnosticului.
37

ANAMNEZA
Anamneza reprezint primul pas n stabilirea diagnosticului, orienteaz examenul clinic
i investigaiile paraclinice necesare. De multe ori, diagnosticul corect este sugerat de un istoric bine
conturat al bolii, examenul clinic i investigaiile ulterioare doar confirmndu-l.
n timpul anamnezei este important ca medicul s inspire ncredere. ntrebrile vor fi adresate ntr-o
secven logic, ascultnd rspunsurile i orientnd anamneza n consecin.
Anamneza permite:
- monitorizarea statusului medical al pacientului i evaluarea afeciunilor sistemice care pot fi
asociate;
- aprecierea modului n care tratamentul stomatologic poate influena starea general de sntate;
-aprecierea eventualelor influene ale strii generale de sntate asupra sntii orale i / sau a
tratamentui stomatologic.
Anamneza trebuie s cuprind:
- datele administrative;
- factorii de risc;
- antecedentele heredo-colaterale;
- antecedentele personale fiziologice;
patologice;
- motivul prezentrii;
- istoricul afeciunii.
Date administrative:
-datele de identificare i administrative ale pacientului: nume, prenume,
-vrst, sex (vrsta i sexul pacientului pot fi elemente importante n orientarea diagnosticului);
- adresa exact: jude, ora, strad, numr, telefon, cod potal;
-originea geografic: pentru strini - avnd n vedere predominena unor,afeciuni n anumite
zone geografice sau chiar distribuia endemic;
- situaia familial: starea civil, dac are sau nu copii;
- profesia actual i anterioar: important pentru riscuri sau boli profesionale. Se noteaz orice
-expunere profesional la pulberi, substane chimice sau boli.
- hobby-urile por oferi de asemenea informaii utile.
Factori de risc:
-fumat:
+se ntreab dac este fumtor / nefumtor;
+la nefumtori se precizeaz dac au fumat vreodat;
+se precizeaz durata (n ani) i cantitatea (n numrul de igri fumate pe zi);
+se menioneaz fumatul de pip sau trabuc, obiceiurile de a mesteca tutun sau aanumitul fumat invers (cu captul aprins n gur);
- alcool:
+ tipul de buturi (neoplazii ale mucoasei orale);
+ cantitatea zilnic aproximativ;+frecvena consumului;+ durata (n ani);
butor ocazional trebuie aflat ce nseamn asta n accepiunea sa.
-consum de droguri;
- profesionali: privind profesia actual i anterioar (lucrtori agricoli cheilitaactinic; tipograf
intoxicaii cu plumb, etc.);
- evenimente stressante (lichenul plan oral poate fi declanat de ocuri);
Antecedente heredo-colaterale (familiale):
Multe boli se transmit ereditar. Unele neoplazii sunt mai frecvente n anumite familii; att
factorii genetici ct i expunerea frecvent la factorii de mediu pot explica aceste asocieri familiale.
38

Medicul va stabili dac exist:


-afeciuni similare n familie,
-afeciuni generale care pot fi corelate cu afeciunea actual a pacientului saupot influena evoluia ori
tratamentul afeciunii actuale.
Antecedente personale fiziologice:
- menarha;
- sarcinile (eventual i sarcina prezent la momentul consultului);
- naterile;
-tulburrile pre- i postmenopauz;
- metode contraceptive utilizate (contraceptive tipul acestora).
Antecedente personale patologice:
-Se consemneaz n ordine cronologic afeciunile, interveniile chirurgicale, eventualele accidente
pe care pacientul le-a suferit pn n prezent.
-La toate afeciunile semnalate se noteaz data diagnostrii, tratamentele efectuate, rezultatul
terapeutic obinut, starea prezent (vindecat/activ), etc.
-Se menioneaz eventualele: alergii, focare de infecie (ORL), boli infecioase, colagenoze,
antecedente oncologice (tumori, tratamentul efectuat intervenii chirurgicale, radioterapie,
chimioterapie, momentul interveniei, ct timp a trecut, metastaze, recidive, etc.).
ole consemneaz tratamentele medicamentoase efectuate n prezent i n antecedente.
Medicamentele administrate pe cale sistemic pot induce diverse reacii la nivelul cavitii orale:
reacii lichenoide orale, hiperplazii gingivale, xerostomie, etc.
-Obiceiurile de igien oral, pasta de dini folosit, apele de gur, etc. n anumite circumstane
produsele de igien oral pot avea efecte adverse asupra esuturilor orale (reacii lichenoide orale).
Motivul prezentrii
n multe cazuri pacienii prezint mai multe simptome. Medicul trebuie s decid care dintre aceste
simptome a determinat pacientul s solicite consult de specialitate.
durere; se precizeaz:
localizarea (teritoriul anatomic, durere localizat sau iradiat);
caracterul (spontan sau provocat);
factori declanatori sau agravani (rece, cald, factori funcionali, etc);
intensitatea (variabil, jen dureroas, durere puternic, etc.);
forma ( neptur, tensiune, lancinant, pulsatil, etc.);
iradierea (zona de iradiere);
tulburri asociate (lcrimare, hipersalivaie, tumefieri, etc.);
tulburri funcionale; se consemneaz:
debutul (brusc, progresiv);
severitatea (apreciat pe o scar de la 1 la 10);
durata (continu, intermitent, discontinu).
formaiuni, leziuni la nivelul cavitii bucale; se noteaz:
tipul de leziune elementar;
momentul instalrii leziunilor;
sediul;
culoarea;
extinderea (dimensiuni);
raportul cu esuturile nvecinate (bine delimitate, difuze);
debutul (instalate progresiv sau brusc);
39

tendina evolutiv (s-au extins treptat, au/nu tendina de a regresa, i-au modificat
aspectul de la debut/ nu, caracterul recidivant);
fenomene generale asociate (febr, stare general alterat, adinamie);
fenomene locale asociate adenopatie, tumefacie, modificarea temperaturii, culorii locale,
leziuni cutanate asociate, etc.
tratamentele urmate i rezultatele terapeutice.
Istoricul afeciunii :
Fiecare dintre simptomele de debut trebuie discutat n detaliu cu pacientul. Istoricul
bolii prezente va fi scris n ordinea cronologic a evenimentelor, preciznd:
- simptomele prezente - pentru orice simptom trebuiesc stabilite:
- momentul i condiiile n care a aprut primul simptom;
- modalitatea i caracteristicile de debut: simptomul a aprut brusc, rapid sau progresiv, a fost
continuu sau intermitent; acuzele se agravau/se ameliorau n funcie de ali factori i ce fcea
pacientul n momentul apariiei simptomului;
- sediul i iradierea: care este sediul exact al simptomului (cu referire n special la durere - dac este
localizat sau difuz, iradierea).
- caracterul - pacientul va fi ntrebat ce nelege exact prin cuvintele cu care descrie simptomul.
- severitatea: cea mai bun modalitate de evaluare a severitii este n funcie de perturbarea
activitii normale i a somnului pacientului (un simptom sever face imposibil activitatea zilnic).
- durata;
- factori de agravare sau ameliorare: pacientul va fi ntrebat dac exist circumstane n care
simptomele se agraveaz/amelioreaz;
- simptome asociate : se ncearc depistarea unor simptome care pot fi asociate cu anumite afeciuni.
De obicei exist o combinaie a acuzelor caracteristice care sugereaz diagnosticul cel mai probabil.
- evoluia n timp;
- tratamentul actual: medicaa administrat, doza, intervalul de timp, rezultate, efecte secundare,
recidive dup ntreruperea medicaiei;
- starea actual apreciat de pacient.
.
EXAMENUL CLINIC GENERAL
dezvoltarea somatic n raport cu vrsta, sexul i tipul constituional: hiposom, normosom,
hipersom;
starea general;
orientarea temporo-spaial;
atitudinea: cooperant/nu;
coloraia tegumentelor i mucoaselor (normal colorate, palide, cianotice, hiperpigmentate,
etc.);
tensiunea arterial;
pulsul;
Dac exist suspiciuni cu privire la anumite afeciuni sistemice pacientul va fi ndrumat pentru consult
la medicul de familie sau specialist.
EXAMENUL LOCO-REGIONAL cuprinde examenul exobucal i examenul endobucal.
Tehnici de baz
-inspecie,
-palpare,
-probare-percutie
-auscultaie,
40

-examen functional
-imagistic,
-teste de laborator
Examenul fizic necesita- manusi, instrumente sterile, masc,ochelari de protecie,surs de
lumin-oglind frontal,lamp Clar.Incepe cu prezentarea ,stringerea viguroas a miinii, comunicare
prin voce ,pastrarea contactului ocular
-Se apreciaz statusul fizic general apparent, tipul constituional, dezvoltarea general, starea
de nutriie, dezvoltarea musculaturii i a scheletului, starea psihic
Se iau semnele vitale puls TA, Temperatur ,diurez,frecven respiratorie,
Simetria feei, piramidei nazale,orbitelor,
-implantarea pavilioanelor auriculare,
-observarea de cicatrici, deformari ,pareze faciale,micarile mandibulei ,tonusul muscular, tumefacii,
-culoarea pielii, rash, pete, discolorari, formaiuni tumorale,excrescente,
-cderea parului,
-miros neplacut,indor al respiratiei n expir completat pentru un examen minuios al tuturor aparatelor
i sistemelor.
EXAMENUL EXOBUCAL - se va examina faa i regiunile cervicale antero-laterale prin
inspecie din fa i profil i palpare.
Femeile trebuiesc rugate s se demachieze deoarece fardurile pot masca diversele modificri.
Examenul facial exooral se face din norm frontal i lateral.
Examenul facial exooral frontal.La inspecie se urmresc:
forma feei: rotund, oval, triunghiular, ptrat;
simetria feei: pstrat/asimetric, preciznd zona i eventual cauza asimetriei - cicatrici,
procese inflamatorii, tumori, etc.;
anurile faciale: normal conturate, terse sau accentuate;
aspectul tegumentelor: fine, aspre, uscate;
eventuale modificri de coloraie (congestie, paloare sau modificri de pigmentaie). De
exemplu, modificrile de pigmentaie ale mucoasei orale observate n insuficiena adrenal,
instalat ca efect secundar al terapiei cu antiinflamatoare, este oglindit de modificri similare
ale tegumentului capului i gtului;
integritatea tegumentelor;
etajele feei (egale, proporionale, etajul inferior mrit sau micorat, etc.);
roul buzelor i poriunea dermic: nalt, medie sau scurt.
La examinarea din profil pacientul va sta drept n fotoliu, cu privirea ndreptat nainte, iar
medicul situat lateral, va urmri raportul buzelor i al mentonului n cmpul de profil. Se
consemneaz profilul pacientului: drept, convex sau concav.Unghiul nazofrontal este definit ca
unghiul format de liniile care sunt tangeniale la glabel i la dorsul nasului cu intersectare la
rdcin, aa cum se vede din profil .Unghiul normal este de 125-135 de grade.
La femei dorsul nasului este aproximativ situat la 2mm posterior de o linie trecut de la radix
prin vrful nasului ,la brbai dorsul nasului sta pe aceast linie sau uor n spatele ei. Lungimea
nasului de la rdacin la varf trebuie s fie msurat clinic sau fotografiat, distana ideal de la
stomion la gonion fiind dac etajul inferior al fetei este egal cu cel mijlociu.
Dac nu este
bine proporionat etajul mijlociu al fetei este bine s evaluam lungimea nasului la 0,67 ori din
nlimea mediofacial. Proiecia vrfului nasului poate fi definit prin distana la care vrful se
proiecteaz anterior n planul facial,dar percepia proieciei poate fi dat de mai muli factori precum
41

lungimea buzei superioare, unghiul nazolabial, ,unghiul nazofrontal i cocoaa nazal. Poziia
radixului este dat n funcie de pozitia sa vertical sau anteroposterioar din profil .
Rdcina trebuie s stea ntr-un plan orizontal ntre linia genelor i faldurile supratarsale ,la
4+9 mm de planul corneal proiecia nasului o linie vertical este trecut prin cea mai de sus
proiecie a buzei de sus ceea ce divide nasul n dou parti egale dac vrful nasului este mai mult de
60% atunci este prea proeminent. Proporiile ideale ale feei sunt cte o treime pe etaje la te o
cincime rdcina nsului, deshiderea fatei palpebrale n plan orizontal i a procesului malar
MODIFICRI ALE FACIESULUI
- facies basedowian - exoftalmie bilateral (fa nspimntat) privire vie, clipire rar (semnul
Stellwag), tremurtura pleoapelor (semnul Rosenbach), pigmentare periocular(semnul Jellinek) aspect de spaim ngheat.
- facies acromegalic - macroglosie, macrocheilie, macrognaie (mandibul n galo).
- facies de masc - nepenit - Parkinson.
- facies cu expresia unui rs dureros(sardonic) - tetanos
- facies cu aspect de ppu(beaut mitrale) - stenoz mitral.
- facies pletoric - hipertensivi, obezi.
- facies cu aspect de fluture - eritem pe dosul nasului i pomei - lupus eritematos difuz.
eventual exoftalmie sau anoftalmie, inegalitatea pupilar, faciesul adenoid, existena unor ticuri,
modificrile reliefurilor normale ale feei i gtului. Se verific simetria feei n repaus i n timpul
micrilor mimicii. Inspecia feei se face att din fa ct i din profil. Se aprecieaz coloraia
tegumentelor, prezena de erupii, escoriaii, plgi cicatrici vicioase, hipertrofice, retractile.
Se urmresc la examenul buzelor :
- volumul buzelor: poate fi mrit buze groase la acromegali, limfatici;
- culoarea buzelor: palide n anemii; cianotice n insuficiena circulatorie,asfixie, tulburri circulatorii
de cav superioar;
- diverse modificri patologice:

buze uscate, crpate, cu cruste brune-negricioase, aderente de marginea liber pot nsoi boli
grave: pneumonii, fibra tifoid, peritonita, etc., mai ales dac se neglijeaz igiena oral.
erupii: cele mai frecvente sunt leziunile herpetice buchet de vezicule instalat pe un placard
eritematos, urmat de ulceraii.
ulceraii: macerarea i fisurarea comisurilor orale (cheilitaangular) se poate datora: infeciei
streptococice (Streptococcus plicatilis), candidozice (Candida albicans), deficitelor nutriionale (n
special de complex vitaminic B, fier, etc.), sau reducerii dimensiunii verticale de ocluzie (bruxism,
lucrri protetice incorecte, etc.).
sifilisul n forma sa primar ancrul sifilitic se localizeaz uneori la nivelul buzelor; se prezint
sub form de ulceraii mici, roii, rotunde sau ovalare, cu marginile net conturate, uor proeminente i
nconjurate de o zon hiperemic; baza este indurat (carte de vizit). Leziunea este nedureroas,
iar ganglionul satelit (submaxilar sau suprahioidian) este mrit de volum i nedureros.
leziuni atrofice: leziunile actinice ale buzelor (cheilita actinic), n special a buzei inferioare, se poate
manifesta att ca o modificare atrofic cu eritem asociat, ct i ca o leucoplazie cu subierea marcat
a epiteliului. Ambele modificri pot fi adesea observate simultan n arii adiacente vermilonului.
La palpare se urmresc:
elasticitatea prilor moi ale feei;
integritatea contururilor osoase (se precizeaz eventualele denivelri, mobiliti, formaiuni
patologice);
sensibilitatea punctelor sinusale;
punctele de emergen ale ramurilor trigeminale
42

Palparea d elemente importante n legtur cu procesele tumorale, traumatice, inflamatorii. n


traumatisme se cerceteaz dac exist mobilitate anormal sau deformaii osoase la nivelul
marginilor orbitei, ale conturului mandibular ,ale piramidei nazale, etc. Se mai pot sesiza cramente
osoase, crepitaii,emfizem cellular subcutanat mai ales palpebral n fracturile etmoidale. n procesele
inflamatorii prin palpare se obin date asupra consistenei (fluctuen, depresibilitate, infiltraie)
Examenul ochilor
Fiecare pacient trebuie s beneficieze de o examinare care s includ poziia globilor
oculari,mobilitatea lor,teste de acuitate vizual(atenie : preexistentele corecii optice cu ocelari sau
lentile de contact sau tulburti de vedere precum cataracta, glaucomul, afectri retiniene, corectare
cu ochelari sau lentile de contact pot compromite testul acuitii vizuale .
-Testarea acuitii vizuale
-Testare cmp vizual
Testare motilitate ocular
Poziia globului exoftalmie,enoftalmie Simpla testare a axelor pupilare se face cu un instrument
drept,
testarea reflexului luminos -reacia pupilar utiliznd lumina
testarea digital a presiunii intraoculare ex oftalmologic dup dilatarea pupilei pentru ex camerei
anterioare i retinei
poteniale
evocate vizuale
.
cutare nistagmus
Pentru un medic stomatolog, evaluarea pacientului incepe chiar inainte ca acesta sa deschida gura.
Insasi aspectul facial al unei persoane poate trada aspecte despre afectiuni medicale. In acest scop
medicul va acorda atentie mersului si mobilitatii pacientului, precum si eventualelor cicatrici, asimetrii
sau leziuni
Examinarea articulaiei temporo-mandibulare
Articulaia permite micari de inchidere-deschidere de 4-5,5 cm maximum ,de
lateropulsie,protruzie i retruzie. Muschii masticatori sunt extraorali:maseter,temporal i intrabucali
muchii pterigoidieni .Se urmresc:
deschiderea gurii: n limite normale , limitat sau blocat;Limitarea micrilor de deschidere
a gurii poate fi determinat de cauze intracapsulare (artrite, fractur condilian intraarticular),
pericapsulare (fibroze, luxaie, fractura colului condilian, infecii/inflamaii ale esuturilor nvecinate),
musculare (disfuncie temporo-mandibular, bruxism), etc.Se consemneaz dac aceste modificri
sunt nsoite de durere, crepitaii, cracmente, etc.
excursia condililor se
examineaz cu indexele n conductele auditive externe i policele pe regiunile preauriculare,
solicitnd pacientul s efectueze micri de deschidere i nchidere a gurii. Se apreciaz: simetria,
amplitudinea micrilor, eventuale crepitaii, cracmente, salturi articulare, dureri, etc.
excursia mentonului n
cursul micrilor de deschidere i nchidere a gurii: n arc de cerc
( fiziologic), sau
sacadat ( disfuncii ale ATM); devierea mentonului spre stnga sau dreapta poate sugera afeciuni
care limiteaz micarea la nivelul unei articulaii. Articulaia temporo-mandibular este examinat prin
palpare n conductul auditiv extern bilateral, concomitent prin urmtoarea tehnic: se introduce
indexul n conductul auditiv extern i se invit bolnavul s fac micri de nchidere i deschidere a
gurii; se constat amplitudinea micrii condililor; se pot percepe auditiv i palpatoriu zgomote
articulare: cracmente, frecturi ce declaneaz existena deformaiilor tumorale, inflamatorii sau
traumatice
EXAMENUL
NERVILOR CRANIENI
1.Nervul olfactiv testarea
43

calitativ ,cantitativ a mirosului olfactometrie,poteniale evocate olfactive , hiposmie/anosmie/parosmie,cacosmie, halucinaii olfactive


2.Nervul opticexamen oftalmologic scderea AV,cecitate
3.Nervul
oculomotor comun testarea mobilitii oculare.-ptoz palpebral
4.Nervul
trohlear - testarea mobilitii oculare diplopie,strabism intern
5-Nervul
trigemen-testarea masticaiei, sensibilitii feei, refleului cornean hipoestezie/anestezie ,
6.Nervul abducens- testarea mobilitii
oculare-diplopie,strabism extern
7.Nervul facial-muschii mimicii, testul Schirmer al
lacrimaiei, sensibilitatea gustativ 2/3 anterioare ale limbii,, reflexul stapedian,-paralizia feei
,cderea sprincenei,comisurii bucale,ectropion, gust metallic,hiperacuzie
8.Nevul acustico-vestibular-testarea auzului i echilibrului. surditate
,vertij
9.Nervul glosofaringian-testarea gustului 1/3 posterioar limb,reflex faringian,
deglutiie,-disfagie, refluarea lichidelor pe nas ,val deviat spre partea integr.
10.Nervul vag-deglutiie,mobilitatea corzilor vocale,
11.Nevul spinal testarea ridicrii umrului,ntoarcerea capului,
12.Nervul hipoglos-testarea micarilor limbii limba deviate cu vrful spre partea paralizat.
EXAMENUL REGIUNII CERVICALE
Regiunea cervical anterioar
Este o regiune median, impar, ntre marginile anterioare ale muchilor
sternocleidomastoidieni. Este delimitat superior de marginea inferioar a corpului mandibulei,
inferior de incizura jugular a sternului, iar lateral de marginile anterioare ale muchilor
sternocleidomastoidieni. Are forma unui triunghi cu vrful inferior.Regiunea se mparte n raport cu
osul hioid n
-Regiunea suprahioidian cuprinde regiunea trigonului submandibular, pereche i regiunea trigonului
submental.
-Regiunea infrahioidian este format din regiunea omotraheal,flancat de regiunile trigonului
carotic, simetrice.
Regiunea trigonului submental
Este o regiune median, triunghiular, cu baza spre hioid i celelalte laturi formate de
pntecele anterioare ale muchilor digastrici. Straturile de nveli, reprezentate de tegument, subcutis
cu platisma i lama superficial a fasciei cervicale, acoper loja submental, care conine: artera i
venasubmental (din artera facial, respectiv se vars n vena facial), noduli limfatici submentali i
esut adipos.
Regiunea trigonului submandibular
Este o regiune lateral, pereche, delimitat la suprafa de cele dou pntece ale muchiului
digastric i marginea inferioar a corpului mandibulei. Planul de acoperire este reprezentat dinspre
superficial spre profund de:- tegument;- subcutis cu muchiul platisma; la acest nivel avem ramuri din
artera submental (artera facial), venele se vars n vena jugular anterioar, limfa este drenat de
nodulii cervicali anteriori superficiali sau de cei profunzilaterali, iar inervaia senzitiv aparine
ramurilor plexului cervical
Glanda submandibular are form prismatic triunghiular:
- faa superioar este situat n fosa omonim a mandibulei;
- faa inferioar este acoperit de structurile cervicale superficiale
- faa intern vine n contact cu musculatura suprahioidian.
Glanda trimite o prelungire anterioar ataat ductului glandei(Wharton) i o prelungire posterioar,
spre glanda parotid, de care estedesprit prin septul interglandular.
44

Nodulii limfatici submandibulari se situeaz n jurul i n interiorul glandei.


Ganglionul submandibular este ataat morfologic nervului mandibular, dar din punct de
vederefuncional aparine nervului intermediar. n loj se gsete profund de glanda submandibular.
Este un ganglion parasimpatic i are dou rdcini: cea parasimpatic provine din nervul lingual, cu
fibre originare din nucleulsalivar superior, iar cea simpatic este format din fibre ale
ganglionuluicervical superior, pe calea plexului facial.
Regiunea omotraheal
Se mai numete regiunea median a gtului, fiind situate infrahioidian. La suprafa are
forma unui romb, ale crui laturi sunt delimitate astfel;
- Superolateral pntecele superioare ale muchilor omohioidieni;-Inferolateral marginile anterioare
ale muchilor sternocleidomastoidieni;
- Superior osul hioid;- Inferior incizura jugular a manubriului sternal.
La acest nivel, deasupra manubriului sternal se gsete spaiul suprasternal al lui Burns, care
adpostete esut adipos, nodulilimfatici i arcul venos jugular, spre profund: glanda tiroid cu
paratiroidele, laringele i traheea, faringele i esofagul;- planul prevertebral, cu lama prevertebral a
fasciei cervicale,muchii prevertebrali i trunchiul simpatic cervical.
Regiunea trigonului carotic
Este o regiune simetric, de form triunghiular, cu vrful intern, spre regiunea omotraheal.
Delimitarea de suprafa este urmtoarea:
lateral marginea intern a muchiului sternocleidomastoidian;
superomedial pntecul posterior al muchiului digastric;
inferomedial pntecul superior al muchiului omohioidian
Aceast loj conine: pachetul vasculonervos cervical, nvelit n teaca carotic arterele carotid
comun, intern i extern, vena jugular intern,nervul vag -, ramuri ale arterei carotide externe
(arterele tiroidian superioar, lingual, facial, faringian ascendent i occipital) i
venoase(trunchiul tiro-linguo-facial), noduli limfatici cervicali profunzi superiori(printre care nodulul
jugulodigastric), nervii hipoglos, accesor i ansa cervical
Regiunea cervical lateral
Denumit i trigon cervical posterior, aceast regiune simetric se situeaz pe prile laterale
ale regiunii omotraheale. Regiunea are forma unui triunghi cu baza spre clavicul, celelalte laturi fiind
reprezentate anterior demuchiul sternocleidomastoidian, posterior de muchiul trapez.
Depresiunea aflat deasupra claviculei se numete fos supraclavicular mare.. Loja este o
regiune de tranziie, asigurnd comunicarea regiunilor cervicale cu membrul superior i cu
mediastinul.
Coninutul lojei supraclaviculare este reprezentat de:
- artera subclavicular care vine de la baza gtului i se ndreapt pre axil; emite
trunchiurile tirocervical, costocervical i artera cervical transvers;
- vena subclavicular anterior arterei, urc dinspre axil;recepioneaz vena jugular
extern;
- noduli limfatici cervicali profunzi inferiori i trunchiurile jugulare;
- nervul frenic (format din rdcinile anterioare ale nervilor cervicalitrei, patru i cinci), pe
suprafaa anterioar a muchiului scalen anterior;
plexul brahial cu poriunea supraclavicular; n regiune se desprindnervii suprascapular, subclavicular
i dorsal al scapulei.
ZONA DE TRANZIIE VASCULO-NERVOAS
CERVICOTORACIC (BAZA GTULUI)
Aceast regiune se gsete pe suprafaa anterioar a gtului,reprezentnd o rspntie
vasculonervoas ntre regiunile cervicale i torace.Superficial, regiunea are o form triunghiular,
45

fiind delimitat de cele dou fascicule de origine ale muchiului sternocleidomastoidian i de


articulaia sternoclavicular; se mai numete fos supraclavicular mic.
Loja este strbtut de pachetul vasculonervos profund al gtului, fiind interpus ntre trigonul carotic
i mediastinul superior;- triunghiul scaleno vertebral este o regiune triunghiular profund,situat
posterolateral de loja carotic.
Laturile triunghiului sunt formate astfel: lateral marginea intern a muchilor scaleni, medial
coloana cervical, inferior domul pleural.
Coninutul regiunii este reprezentat n sens anteroposterior de:
- vena subclavicular: continu vena axilar, traverseaz triunghiulomoclavicular, hiatul
prescalenic (ntre muchiul sternocleidomastoidian imuchiul scalen anterior) i ajunge n regiune
. EVALUAREA DIAGNOSTICULUI UNEI LIMFADENOPATII
Adenopatia, sau limfadenopatia mai corect, reprezinta afectarea nodulilor limfatici,
manifestata prin cresterea in dimensiuni a acestora.
Nodulii limfatici, alaturi de splina, amigdale, adenoizi si placile Peyer reprezinta centre imune inalt
specializate care filtreaza antigenele din fluidul extracelular.
Ganglionul
limfatic este format din capsula fibroasa si sinusurile subcapsulare. Limfa patrunde in ganglion prin
sinusuri traversind vasele limfatice aferente si iese din acesta prin cele eferente. Sinusurile sunt
captusite cu macrofage care inlatura 99% din antigene. Sub sinusurile subcapsulare se afla cortexul
care contine foliculii primari, secundari si zona interfoliculara. Foliculii din cortex sunt formati din
celule B antigen dependente iar zona interfoliculara din celule T. Structura cea mai profunda din
ganglion este medulara, formata din cordoane de plasmocite si celule B mici care faciliteaza secretia
de imunoglobuline.
Nodulul limfatic cu concentratia sa mare de limfocite si celule prezentatoare de antigen este
un organ ideal pentru a primi antigenele care au patruns prin piele sau tractul gastrointestinal. Nodulii
au o capacitate considerabila de dezvoltare si modificare. Dimensiunea nodulilor limfatici depinde de
virsta persoanei, loalizarea in corp, evenimentele imunologice din antecedente. La nou-nascuti nodulii
limfatici sunt abia perceptibili, dar acestia vor creste progresiv in copilarie. Atrofia nodulilor limfatici
incepe in adolescenta si continua pentru intreaga viata.Provocarea comun n stabilirea
diagnosticului i diferenierii limfadenopatiilor benigne de cele maligne este iniial rezolvat printr-un
istoric amnunit i un examen clinic complet i minuios.
LIMFATICELE CAPULUI SI GTULUI CLASIFICAREA LUI ROUVIERE
1. Lantul orizontal superior
(a) Submentonier
(b) Submandibular
(c) Parotidian
(d) Retroauricular
(e) Occipital
(f) Facial
2. Lantul cervical lateral
(a) Grupul jugular superficial extern
(b) Grupul profund
Lantul jugular intern (superior, mijlociu,inferior).
Lantul spinal accesor
Lantul cervical transvers
3. Lantul cervical anterior
(a) Lantul jugular anterior
(b) Lantul paravisceral
46

(c) Prelaringeal
(d) Pretraheal
(e) Paratraheal
1.Ganglionii lantului orizontal superior
Ganglionii submentonieri n nr. de 2-8 limfonoduli, sunt localizati n triunghiul submentonier pe
muschiul milohioidian. Aferente de la: regiunea barbiei, de la mijlocul buzei inferioare, gingie, planseul
bucal si de la vrful limbii. Eferente spre ganglionii submandibulari si spre lantul jugular intern.
Ganglionii submandibulari. Sunt situai n trigonul submandibular, fiind n raport cu glanda
submandibulara si cu artera faciala .Aferente de la portiunea laterala a buzei inferioare, buza
superioara,regiunea obrazului, vestibulul nazal partea anterioara a fosei nazale,gingii, dinti, cantul
medial, palatul moale, pilierul anterior, portiunea anterioara a limbii, glanda submandibulara si
sublinguala, precum si de la planseul bucal. Eferentele se dreneaza spre lantul jugular intern.
Ganglionii parotidieni. Sunt n raport cu glanda parotida. Se descriu ganglionii intra- si extraglandulari
(grupul preauricular si cel subauricular apartin ganglionilor extraglandulari). Aferentele provin dela
scalp,pavilionul auricular, canalul auditiv extern, de la fata si de lamucoasa bucala. Eferentele se
ndreapta spre lantul jugular intern
Ganglionii auriculari posteriori (mastoidieni) . Sunt localizai n spatele pavilionului,n raport cu
mastoida. Aferentele vin de la scalp, fata posterioara a pavilionului si de la tegumentul regiunii
mastoidiene. Eferentele se dreneaza spre ganglionii subauriculari si lantul jugular intern .
Ganglionii occipitali sunt situai la vrful triunghiului posterior al capului, superficial si n profunzimea
muschiului splenius al capului. Aferentele provin de la scalp, pielea regiunii nucale. Eferentele se
dreneaza spre lantul accesor
Ganglionii faciali sunt localizai de-a lungul vaselor faciale si sunt grupate n functie de traiectul
vascular n: submandibular, buccinator, infraorbitar si malar (situat n apropiereacantului extern).
Aferentele provin de la pleoapa superioara si inferioara,nas, buze si obraz.
2. Ganglionii cervicali laterali
Se clasifica n:
(a) Grup superficial situat de-a lungul venei jugulare externe si se dreneaza spre ganglionii : jugulari
interni si cervicali transveri.
(b) Grup profund este format din trei lanturi, jugular intern, spinal accesor si cervical transvers .
1. Lantul jugular intern,ganglionii acestui lant sunt situati anterior, lateral si posterior de vena jugulara
interna, si se ntind de la muschiul digastric pna la confluentul venos jugulosubclavicular.
n mod arbitrar sunt submpartiti n trei grupe: superior, mijlociu si inferior .
------Grupul superior (jugulodigastric) primeste limfa de la cavitatea bucala, orofaringe, nasofaringe,
hipofaringe, laringe si glanda parotida.
------Grupul mijlociu dreneaza hipofaringele, laringele, tiroida, cavitatea bucala, orofaringele.
-----Grupul inferior dreneaza laringele, tiroida si esofagul cervical.
2.Lantul spinal accesor. Este situat de-a lungul nervului spinal.Ganglionii superiori ai acestui lant se
unesc cu ganglionii jugulari superiori . Lantul spinal dreneaza scalpul, pielea gtului, nasofaringele,
nodurile occipitale si cele retroauriculare .
Eferentele acestui lant se dreneaza spre lantul cervical transvers.
3.Lantul cervical transvers (supraclaviculari). Se ntinde de-a lungul vaselor cervicale transverse, n
partea inferioara a triunghiului posterior. Grupul medial din acest lant senumeste scalen. Primeste
aferente de la lantul accesor precum si de structurile infraclaviculare (ex: sn, plamni, stomac,
colon, ovar, testicule).
3.Ganglionii cervicali anteriori
Sunt dispui ntre cele doua artere carotide, inferior osului hioid si cuprind doua lanturi:
47

(a) Lantul jugular anterior localizat de-a lungul venei jugulare anterioare si dreneaza tegumentele
regiunii anterioare a gtului.
(b) Lantul paravisceral. Este format din ganglionii prelaringieni, pretraheali si paratraheali.
------Ganglionul prelaringean (Delphian) este situat pe membrana cricotiroidiana si dreneaza
regiunea subglotica, si sinusurile piriforme.
------Ganglionii pretraheali sunt situate profund, la nivelul fasciei pretraheale si asigura drenajul
limfatic al glandei tiroide si al traheii. Eferentele lor ajung la ganglionii paratraheali, jugulariinterni
inferiori si la cei mediastinali.
-------Ganglionii paratraheali (lantul nervului recurent) situai de-a lungul nervului recurent, dreneaza
lobii tiroidieni, laringele subglotic, traheea si esofagul cervical.
Limfonodulii nepalpabili
(a) Ganglionii retrofaringieni. Sunt situai n spatele faringelui si sunt mpartiti ntr-un grup medial si
unul lateral.
-------Grupul lateral este asezat la nivelul atlasului, n apropierea bazei craniului. Cel mai superior
limfonodul din grupul lateral se numeste ganglionul lui Rouviere.
------ Grupul medial este situat pe linia mediana dar, ceva mai jos. Ganglionii retrofaringieni primesc
aferente de la cavitatea nazala, sinusurile paranazale, palatul dur si valul palatin, nasofaringe,
peretele posterior al faringelui; trimite eferente spre grupul superior al lantului jugular intern .
(b) Ganglionii sublinguali,nsirai de-a lungul vaselor linguale, n ei dreneaza partea anterioara a
planeului bucal si fata ventrala a limbii. Eferentele se ndreapta spre ganglionii submandibulari i
jugulari superiori.
Examinarea ganglionilor gtului
Examinarea ganglionilor gtului este foarte importanta n hemopatiile maligne si bolile de sistem.
Dac ganglionii sunt destul de mari, este posibil s reuii s-i vedei bombnd sub piele, n special
n cazul n care extinderea este asimetric (adic va fi mai evident n cazul n care o parte este mai
mare,). Pentru a palpa, utilizai toate degetele pentru c sunt cele mai sensibile prile ale minilor.
Se examineaz ambele pri ale gtului simultan, degetele pe zona n cauz, n timp ce aplicarea
presiunii se face constant, blnd. Palparea se face stnd n spatele bolnavului, cu gtul usor
anteflectat pentru a relaxa musculatura gtului. Examinarea se va face sistematic pentru a nu omite
nici o grup ganglionara.
(a) Lantul orizontal superior. Cuprinde palparea ganglionilor submentonier,submandibular,
parotidian, facial, retroauricular si occipital .
(b) Lantul jugular extern. Se palpeaza superficial, de-a lungul sternocleidomastoidianului .
(c) Lantul jugular intern. Se vor palpa grupul superior, mijlociu si inferior - profund, pe fata interna a
sternocleidomastoidianului .
(d) Lantul spinal accesor.
(e) Lantul cervical transvers.
(f) Lantul cervical anterior.
(g) Lantul paravisceral. Cuprinde grupul prelaringian, pretraheal si paratraheal.
Pentru ganglionii palpabili se vor specifica :
(i) Localizarea. Amplasarea ganglionului limfatic poate ajuta pentru a determina locul malignitii
primare. Extinderea doar pe o parte a gtului din lanul de ganglioni cervicali anteriori, de exemplu,
ar fi o metastaz de carcinom cu celule scuamoase, frecvent asociate cu un cancer primar intraoral.In tuberculoz i toxoplasmoz sunt localizai de predilecie pe lanurile spinale
(ii) Numarul -difuzi, bilaterali implicarea sugereaz o malignitate sistemic (de exemplu, limfom) cele
limitate la o anumit regiune chirurgical sunt mult mai probabil asociate cu o problem local
48

(iii) Dimensiunea-ganglionii focarde infecie nu depaesc 1,5-2 cm dar cresc n caz de acutizare a
infeciei-amigdaliene sau dentare,;in mononucleoz,toxoplasmoz sunt mici, mobili ,nedureroi
(iv) Consistenta. Ganglionii metastazai sunt de consistenta dura; n limfoame sunt fermi si elastici;
iar cei inflamatori sunt moi chiar fluctueni
(v) Izolati sau n blocuri.
(vi) Sensibilitate. Cei inflamatori sunt sensibili,acoprii de tegumente calde ,roii,dureroase dar
metastazele devin foarte dureroase n stadiu avansat
(vii) Mobilitatea fata de structurile supra- si subiacente. Aceasta trebuie verificata att n plan orizontal
ct si n plan vertical ,imobilitatea unei metastaze ,fixarea de trunchiul carotidian sugernd
inoperabilitare..
DIAGNOSTIC ETIOLOGIC
anamnez:
- boli generale n antecedente;
- contact cu persoane cu boli infecioase;
- febr recurent, anemie, oboseal, transpiraii sugestive pentru boala Hodgkin;
- zgrieturi de animale;
- epistaxis, rgueal, etc. sugestive pentru o cauz nazo-faringian;
- tratamente medicamentoase fenitoin, etc.
examinare:
- temperatura corpului;
- identificarea ganglionilor interesai i a zonei de drenaj limfatic - localizarea (limfadenopatie
localizat/generalizat), numrul, caracterele clinice (dimensiunea, consistena, mobilitatea sau
aderena fa de planurile superficiale i profunde), semne i simptome asociate (sensibilitatea la
palpare, etc.);
- identificarea posibilelor puncte de plecare ale limfadenopatiei (focare dentare, amigdaliene, infecii
la nivelul feei, scalpului, etc.);
- limfadenopatia bilateral sugereaz o cauz sistemic;
examinri paraclinice recomandate:
- hemoleucogram;
- radiografie toracic (identificarea ganglionilor mediastinali boala Hodgkin, sarcoidoz, etc.);
- teste serologice (HIV, toxoplasmoz, etc.);
- calcemie, enzima convertoare a angiotensinei (sarcoidoz);
- testul Mantoux (TBC);
- puncie-aspiraie cu ac fin ;biopsie ganglionar,
EXAMENUL GLANDELOR SALIVARE (forma, consistena, dimensiunile); neoplasmele parotidiene,
n mod particular, sunt cel mai bine identificate prin palparea tegumentului preauricular.
Palparea extraoral a glandelor submandibulare poate evidenia mrirea de volum sau sensibilitatea;
palparea bimanual este mai eficient.
Cavitatea bucal
Reprezint primul segment al aparatului digestiv. Este situat pe linia median, n etajul
inferior al feei. Conine arcadele alveolo-dentaresuperioar i inferioar i limba. Cavitatea bucal
are un orificiu anterior, prin care comunic cu exteriorul i un orificiu posterior, care se continu cu
orofaringele.
Peretele anterior al cavitii bucale este format de buze.
Buzele sunt dou formaiuni musculomembranoase, cu rol n definireafizionomiei i n
mimic. Exist o buz superioar i una inferioar, care setermin la extremiti prin comisuri;
acestea se continu cu unghiul bucal.Buzele i unghiurile bucale delimiteaz orificiul bucal, care
49

devine o fant transversal, cnd buzele sunt apropiate


Faa anterioar difer la buza superioar fa de cea inferioar. Astfel,la buza superioar
prezint un an median, subnazal filtrum, care se termin inferior printr-un tubercul. Buza inferioar
prezint o depresiune median, flancat de suprafee uor concave.
Faa
posterioar este mucoas, cenuie roiatic, cu numeroaseglande.n structura buzelor intr
tegument, strat muscular, strat glandular imucoasa. Tegumentul este gros, prevzut cu peri, glande
sebacee i sudoripare Stratul muscular este constituit n special din muchiul orbicular al gurii, cruia
i se adaug i ali muchi pieloi. n stratul glandular gsim glande labiale, acinoase.
Mucoasa de culoare roie palid se continu cu cea a obrajilor i gingiilor.
.Arcadele alveolodentare mpart cavitatea bucal ntr-un vestibul i ocavitate propriu-zis.
Vestibulul bucal este cuprins ntre versantul extern al arcadelor, buze i obraji. Comunic
posterior cu cavitatea propriu-zis prin spaiile interdentare i prin spaiul situat posterior de ultimul
molar, iar anterior comunic cu exteriorul prin orificiul bucal (delimitat de cele dou buze; cu buzele
apropiate devine o fant).Pereii vestibulului sunt tapetai de o mucoas care ia numele formaiunii
subjacente: labial (pe suprafaa intern a buzelor), bucal(nvelete muchiul buccinator), alveolar
(ader de periostul alveolar).
La locul de reflexie al mucoasei labiale n cea alveolar se formeaz anurile vestibulare, n
form de fund de sac.
La suprafa mucoasa prezint:
- frenul buzei superioare: plic median ntre mucoasa alveolar i buzasuperioar;
- frenul buzei inferioare: similar precedentului, mai slab dezvoltat;
- plicile alveolobucale: cute la nivelul anurilor vestibulare, n dreptul premolarilor;
- papila ductului parotidian: n dreptul coletului molarului doi superior;
- gaura infraorbital: n zona bucal a anului vestibular superior;
- gaura mental: n anul gingivolabial inferior;
- fosa canin: depresiune a anului vestibular superior, deasupra caninului i incisivului
lateral;
- creasta zigomaticoalveolar: posterior pe vestibul, n dreptul primilor doi molari superiori;
- fosa retroalveolar: posterior de creasta zigomaticoalveolar, nanul vestibular superior;
- plica pterigomandibular: poriune terminal a anurilor vestibulare.
Cavitatea bucal propriu-zis este delimitat anterior de versantul intern al proceselor alveolodentare, superior de bolta palatin, inferior de planeul bucal i posterior de istmul orofaringian
(comunicare cu faringele).
Peretele superior reprezentat de palat este format anterior de palatuldur (procesul palatin al
maxilelor i lama orizontal a palatinelor) i posterior de palatul moale sau vlul palatin (aponevroz
i muchi).
Are
aspectul unei bolte, cu mai multe detalii anatomice:
- torus palatin: proeminen osoas median;
- rafeu palatin: structur mucoperiostal median;
papila incisiv: proeminen mucoas median, la 1 cm posterior de incisivii centrali superiori;
- plici
palatine transversale: reliefuri mucoase n partea anterioar a palatului;
gaura palatin mare: simetric, n unghiul posterolateral al palatului osos;
foveola palatin: depresiune pe palatul moale, aproape de linia median (deschiderea glandelor
palatine);
istm orofaringian: delimitat de uvula palatin, pilierii vlului irdcina limbii.
Planeul bucal este acoperit n mare parte de limb, putndu-se examina dup ridicarea
50

segmentului mobil al acesteia. Prezint urmtoarele detalii:


- frul limbii: repliu fibromucos median, ntre faa inferioar a corpului limbii i planeu;
- caruncula sublingual: tubercul la baza de inserie a frului lingual, perforat de orificiul de
deschidere al ductului glandei submandibulare ;
- plica sublingual: repliu mucos simetric dat de glanda sublingual; prezint orificiile de
deschidere ale ductelor acestor glande.
Examinarea cavitii orale trebuie desfurat de o manier sistematic; ndemnarea se poate
dobndi doar n timp, prin examinri repetate.
Examenul endooral se face cu pacientul aezat n fotoliul dentar, utiliznd instrumentele
obinuite de consultaie i n condiii de iluminare adecvat. Examenul buzelor se continu cu
examenul obiectiv al cavitii bucale care uneori este imposibil de efectuat n caz de trismus,
fenomen ce apare n tetanie, tetanus, flegmon amigdalian.Inspecia orificiului bucal i buzele poate
remarca microstomie sau macrostomie, macrocheilie, palparea sau cianoza buzelor, despicturi sau
fistule labiale, pierderi de substan sau cicatrici, manifestri patologice diverse Examenul deschiderii
gurii poate pune n eviden situaii diferite:
-----------deschiderea normal,
--------- -limitarea deschiderii (trismus sau constricie) sau
------------imposibilitatea deschiderii (ankiloz).
Inspecia cavitii bucale propriu-zise, se face n mod sistematic, ncepnd cu
vestibulul,cercetarea bolii i vlului palatin, pilierilor amigdalieni i amigdalelor, planeului bucal,
limbii, a orificiilor i papilelor canalelor salivare (Stenon, Wharton) i aspectul salivei eliminat prin
ele.Se ncepe cu examinarea prilor moi inspectnd mucoasa tuturor zonelor cavitii bucale: labial,
jugal, lingual, a planeului bucal, palatinal (palatul dur i moale), gingival, istmul faringian, fosa
tonsilar i regiunea retromolar. Cu mare atenie trebuie evaluat culoarea mucoasei orale.
Tradiional aceasta este descris ca fiind de o culoare roz-somon. Exist ns mari variaii
dependente de nivelul de pigmentaie rasial, vascularizaie i keratinizare. Cantitatea de pigment
cutanat este n general proporional cu nivelul de pigmentare al mucoasei orale.
Modificrile de culoare ale esuturilor orale pot fi asociate afeciunilor sistemice (boala Addi
son hiperpigmentaie cutanat generalizat, preponderent la nivelul palmelor, patului unghial i
mucoasei gingivale).
Mucoasa labial se examineaz cu buzele rsfrnte. Aceasta trebuie s fie neted, moale,
lucioas i lubrifiat de secreiile glandelor salivare minore. Glandele salivare mici (accesorii)
proemin cnd buza inferioar se rsfrnge. Prin tergerea mucoasei pot fi evideniate punctele de
exteriorizare ale secreiilor glandelor salivare minore.
Anxietatea datorat examinrii poate determina o xerostomie tranzitorie.
Buza inferioar este expus traumelor ocluzale; n cursul acestora este posibil lezarea
ductelor glandelor salivare minore cu formarea consecutiv a unui mucocel. Mucocelul este ntlnit
cel mai frecvent n aceast locaie.Uneori mucoasa labial este abundent reprezentat formnd un
contur suplimentar paralel cu roul de buz, realiznd aspectul de "buz dubl" - prolaps labial.
Frenurile buzei superioare i inferioare sunt dou pliuri de mucoas cu structur fibrilar ce
unesc buzele cu procesul alveolar.
Posterior mucoasa buzelor se continu fr o limit de demarcaie net cu mucoasa obrajilor
(jugal).
Examinarea mucoasei jugale este facilitat de deschiderea limitat a gurii i utilizarea oglinzii (pentru
ndeprtarea i examinarea mucoasei).
51

Mucoasa jugal acoper faa intern a obrazului. Fiziologic, aceasta este supl, mobil,
de culoare roz-pal, bogat vascularizat. De-a lungul planului de ocluzie pe suprafaa mucoasei
jugale se observ un pliu, linia alb jugal; aceasta poate fi mai mult sau mai puin proeminent i
reprezint o hiperkeratoz benign secundar iritaiei uoare, pe termen lung, produs de cuspizii
dinilor.
Papila canalului Stenon, locul de deschidere a canalului glandei parotide, este observat
deasupra liniei albe jugale, n dreptul molarului doi superior. Se prezint sub forma unei mici mase de
esut moale, cu diametrul de 4-7 mm. La palparea uoar a glandei se observ eliminarea salivei din
duct. Saliva trebuie s fie clar, apoas (seroas), iar pacientul nu trebuie s resimt nici un fel de
discomfort n cursul acestei proceduri.
Mucoasa jugal este lubrifiat de saliv. Glandele salivare minore i granulele Fordyce pot
determina o structur granular a mucoasei jugale. Glandele sebacee ectopice (granulele Fordyce)
sunt prezente la majoritatea pacienilor, sub form de mici papule alb-glbui cu diametre de 1 -2 mm,
dispuse izolat sau n aglomerri uneori foarte dense.
Leucoedemul este o modificare de aspect a mucoasei jugale i face parte dintre variaiile
normalului. Mucoasa jugal are un aspect opalin-albicios, uor plicaturat, ca un vl translucid, dar
este supl, elastic, de consisten nemodificat.
Cu excepia leziunilor intraorale recurente produse de virusul uman herpetic de tip I - limitate
la mucoasa keratinizat - afeciunile veziculo-erozive intereseaz cel mai adesea mucoasa jugal.
La inspecia vestibulului bucal se aprecieaz profunzimea anurilor vestibulare, starea
frenurilor, aspectul general al mucoasei i coloraia sa.
Se percep eventual formaiuni patologice n grosimea prilor moi, apreciindu-se mrimea,
consistena, mobilitatea i sensibilitatea leziunilor, raporturile lor cu esuturile din jur.
Examenul gingiilor
Gingia este o parte a mucoasei bucale care acoper procesele alveolare i nconjoar coletele
dentare. Gingiile sunt mai uor examinate cu gura ntredeschis.
Gingia ataat (aderent) este keratinizat, roz-palid i apare mai deschis comparativ cu
restul mucoasei bucale. Gingia sntoas este neted i lucioas n poriunea ei liber; prezint o
uoar lobulaie vizibil cu lupa (aspect de coaj de portocal).Gingia ataat este frecvent
pigmentat, intensitatea pigmentrii fiind proporional cu cea cutanat; mucoasa alveolar este
rareori pigmentat, chiar i la persoanele de culoare. n situaiile n care este prezent, pigmentaia
rasial este bilateral.
Spre baza procesului alveolar mucoasa devine mai lax, nu mai este fixat de periost i trece
treptat spre fundul de sac vestibular (mucoasa mobil). Mucoasa mobil este subire, bogat
vascularizat, de culoare mai nchis comparativ cu gingia fix. Mucoasa mobil nu este keratinizat
i pare mai nchis la culoare comparativ cu gingia fix.
Modificrile survenite n aspectul clinic al gingiei pot fi un indicator att al afeciunilor topice
ct i al celor sistemice.Cea mai frecvent cauz a eritemului gingival este igiena dentar precar.
Placa i tartrul dentar pot duce la inflamaia gingiei i dac nu sunt ndeprtate, la afectarea
esuturilor de susinere ale dinilor. Placa i tartrul pot fi de asemenea cauza unui numr de leziuni
gingivale reactive (granulomul piogen).
Frecvent, gingia poate fi sediul debutului unor afeciunilor muco-cutanate (lichen plan,
pemfigoid cicatriceal, pemfigus vulgaris). De asemenea, gingia poate fi afectat n infeciile HIV, fiind
primul indicator al imunosupresiei.
Gingiile sanatoase trebuie sa aiba culoarea roz si forma regulata. anomaliile in aceasta zona
includ umflaturi generalizate sau localizate, roseata, ulceratii si sangerare. Totodata se masoara
adancimea santului alveolar, pentru a detecta prezenta bolilor perodontale se stabileste impreuna cu
52

pacientul un plan de tratament. Totodata medicul trebuie sa se asigure ca pacientul este bine informat
in privinta educatiei orale si va oferi detalii despre periaj, utilizarea atei dentare si a apei de gura
Accidente- traume
In urma lovirii unui dinte, acesta poate fi accidentat, traumatizat, ceea ce determina o nuanta mai
inchisa a acestuia. Daca se remarca un singur dinte care prezinta o culoare anormala in urma unei
accidentari sau chiar inflamarea canalului radicular, probabil ca nervul este serios afectat si necesita
asistenta specializata. Si traume ale pulpei dentare pot provoca ingalbenirea dintilor sau discloratii
Inflamaia gingiilor poart numele de gingivit care poate s apar n:

gingivita simpl: n carii dentare, proteze deficitare, parodontoze

gingivita hipertrofic: n diabet zaharat, mixedem, scorbut, leucemia acut; uneori poate s
apar i n sarcin

gingivita hemoragic: leucemii acute i cronice, sindroame hemoragipare, scorbut

gingivita ulceronecrotic: infeciile cu fusospirili i gingiile prezint ulceraii acoperite cu


membrane galben-cenuii

gingivitele din intoxicaii cu metale grele: lizereu gri-negricios (lizereu Burton)n intoxicaia
cu Pb; lizereu albastru-roietic n intoxicaia cu bismut;
gingivit ulcerohemoragic n intoxicaia cu mercur
Examenul feei interne a obrajilor
Mucoasa bucala si vestibulara, sau interiorul obrajilor, trebuie sa fie neteda, umeda si stralucitoare.
Aspectul lipicios poate indica xerostomia, sau uscaciunea gurii. Examenul cuprinde modificri de
culoare, prezena de erupii, ulceraii, plci la nivelul feei interne a obrajilor. Inflamaia ntregii
mucoase bucale se numete stomatit.
Cauzele stomatitelor:
primitive: infecioase (bacteriene, virale, micotice, parazitare); toxice (mercur, bismut)
secundare : diabet zaharat, leucemii acute, scorbut
Forme de stomatit:
stomatita eritematoas sau cataral apare cu o mucoas roie, tumefiat cu senzaie de
uscciune, hiposalivaie, uneori cu depozite alb-glbui; se ntlnete n proteze dentare
stomatita aftoas sau ulceroas se caracterizeaz prin prezena unor vezicule care se sparg i
las ulceraii superficiale, dureroase, cu margini glbui i areol eritematoas. Apare n infeciile cu
herpes virus, sindrom Behcet.
stomatite ulceroase i ulceromembranoase apar n infecii cu fusospirili i se manifest prin
mucoas bucal sfacelat cu ulceraii neregulate, acoperite de depozite cenuii; este nsoit de
hipersalivaie i dureri la masticaie
stomatitele gangrenoase apar pe fondul unor boli grave (boli eruptive, SIDA) datorit infeciei cu
fusospirili i streptococi putnd avea evoluie mutilant.
stomatita cremoas: apariia de depozite albicioase cremoase secundare tratamentului prelungit
cu antibiotice sau corticoizi, frecvent fiind incriminat infecia cu Candida albicans.
leucoplazia buzei poate s se continue i la nivelul feei interne a obrajilor sau pe planeulbucal
constituind leziuni precanceroase
stomatite de cauze hematologice: prezena de leziuni purpurice i ulcerohemoragice n caz de
leucemii acute, cronice, purpur trombocitopenic
Examenul bolii palatine
Inspecia vizual direct a palatului dur este uor de efectuat cu ajutorul unei oglinzi dentare.
Palatul dur are o culoare roz-pal (n general este keratinizat) i un aspect neuniform.
n 1/3 anterioar mucoasa palatului dur este rugoas datorit prezenei rugilor palatine. Papila
incisiv este situat imediat napoia incisivilor maxilari.
53

Glandele salivare minore sunt abundente la nivelul palatului dur; din acest motiv n acest locaie
exist o inciden crescut a tumorilor glandelor salivare minore, att benigne ct i maligne.
Este important mai ales n prezena modificrilor congenitale palatoschizis, microsferocitoz
(bolt ogival). Mai rar se ntlnete posibilitatea comunicrii buco-nazale secundar abcesului sau
gomei sifilitice.
Examenul vlului palatin i al luetei
La examinarea acestora pot s apar modificri n caz de edem alergic Quincke n care
ambele sunt edemaiate putnd duce la asfixia bolnavului sau evidenierea de vezicule n boli
infecioase virale.
Palatul moale este nekeratinizat i de culoare roz-somon; poate fi uor evideniat prin
presarea zonei posterioare a limbii cu o spatul i solicitnd pacientul s rosteasc vocala A.
Deviaia palatului moale spre o parte sau alta poate indica afeciuni neurologice sau tumorale
Paralizia vlului palatin uni sau bilateral apare n sindroame bulbopontine sau n paralizia
pseudobulbar.
In caz de paralizie bilateral datorit luetei i vlului care sunt imobile, deglutiia este
imposibil, iar n cazul paraliziei unilaterale apare semnul cortinei (ridicarea vlului palatin de partea
sntoas i deplasarea luetei de aceeai parte la pronunarea vocalei a).
Examenul limbii
Limba este un organ specializat, cu rol n funciile de masticaie, deglutiie, fonaie, gustativ, etc. Se
examineaz aspectul mucoasei linguale, volumul, forma i poziia limbii.
Faa dorsal a limbii este cel mai uor de vizualizat solicitnd pacientul s protrudeze limba.
Aceasta trebuie s prezinte un aspect mat, rugos i s fie uniform acoperit de numeroase papile mai
mult sau mai puin keratinizate.
Mucoasa lingual nvelete limba la suprafa i se continu cu mucoasele bucal i faringian.
Pe linia median prezint un an (median) care posterior ajunge pn la papilele circumvalate.
napoia acestor papile se afl un an n "V", cu deschidere anterioar, denumit anul terminal i cu o
depresiune la vrf denumit foramen caecum.Papilele circumvalate sunt 8 - 12 formaiuni cilindrice,
nconjurate de un an circular, situate la jonciunea celor dou treimi anterioare cu treimea
posterioar a limbii; sunt dispuse n "V", cu deschiderea anterioar, naintea anului terminal.
Papilele foliate au
forma unor mici lamele verticale, paralele ntre ele; se afl pe marginile laterale, n partea lor
posterioar. Papilele fungiforme sunt rotunjite, au 1-2 mm diametru i culoare rou nchis; sunt
dispuse mai ales spre vrful limbii, diseminate printre papilele filiforme. Papilele filiforme sunt subiri
i alungite; se afl n tot restul mucoasei, pn la nivelul "V"-lui lingual i au rol mecanic. Printre ele,
din loc n loc, se afl i papile fungiforme. Elongarea papilelor filiforme din anumite afeciuni poate
determina o senzaie de disconfort.
Mucoasa rdcinii limbii este ridicat de foliculi limfatici care, n totalitate, formeaz amigdala
lingual. Aceti foliculi (noduli limfatici) pot fi observai uneori i pe faa dorsal a limbii, n 1/3
posterioar. Amigdalele linguale au dimensiuni de circa 3-5 mm diametru. Epiteliul coboar n masa
limfoid producnd cripte n fund de sac. Funcional, amigdalele linguale sunt similare amigdalelor
palatine. Acest esut limfatic accesoriu este o component a inelului Waldeyer i poate fi mrit n
prezena infeciei, inflamaiei sau a proceselor neoplazice.
Spre epiglot, mucoasa formeaz trei plici glosoepiglotice una median i dou laterale -,
care delimiteaz cele dou fosete glosoepiglitice, denumite i valecule.
Faa dorsal a limbii prezint n general un aspect uniform. Fisurarea feei dorsale a limbii a fost
descris ntr-un numr de afeciuni (de ex. Trisomia 21); limba fisurat poate fi considerat o variant
anatomic a morfologiei limbii, fr semnificaie patologic.
Atrofia
54

feei dorsale a limbii poate fi dat de numeroase cauze; mai frecvent se asociaz cu deficite
nutriionale (deficit de complex vitaminic B, anemie pernicioas, etc.). Pacienii pot semnala
disconfort i modificarea simului gustativ, mergnd pn la pierderea complet a gustului.Mucoasa
de pe faa ventral a limbii este foarte subire, relativ transparent, neted, lipsit de papile; formeaz
frenul lingual (pe linia median) i dou plici laterale, denumite plici fimbriate. Frenul lingual unete
faa ventral a limbii cu planeul bucal; dac este scurt sau gros poate cauza limitarea micrilor
limbii i tulburri de vorbire.
Pe faa ventral a limbii pot fi observate frecvent venele sublinguale situate sub mucoas i
dispuse paralel cu marginile limbii. n special la pacienii mai n vrst pot fi observate traiecte
dilatate, sinoase, proeminente pe faa ventral a limbii, denumite varice sublinguale. Acestea nu au
semnificaie patologic.
Marginile laterale ale limbii pot fi examinate prinznd vrful limbii cu un tampon, tragnd de ea i
rotind-o lateral. La acest nivel nu este prezent un numr mare de papile
Limba - se palpeaza, in vederea observarii ulceratiilor sau a umflaturilor.
Modificrile de volum:
macroglosia: acromegalie, mixedem, amiloidoz, edem Quincke, tumori linguale
microglosia: leziuni bulbare, paralizie de hipoglos, paralizie general progresiv, tabes,
atrezia limbii
Modificri de mobilitate
imposibilitatea de a scoate limba: febr tifoid, tifos, boli comsumtive, paralizie de nerv
hipoglos
tremurturi ale limbii: intoxicaii etanolice sau cu mercur, scleroz n plci, paralizie general
progresiv, tireotoxicoz
devierea limbii spre partea bolnav: paralizia de hipoglos, tumori cerebrale, hemoragii
cerebrale
Modificri ale aspectului limbii
limba sabural sau limba ncrcat apare datorit perturbrii mecanismului de ndeprtare a
celulelor exfoliate, limba rmnnd acoperit de un strat alb glbui, cremos. Apare n: insuficiena
hepatic, stri febrile cu deshidratare, amigdalite, gingivite, tulburri gastrice, tulburri de masticaie
limba uscat sau prjit apare n vegetaii adenoide, diabet zaharat decompensat, diabet
insipid, sindrom diareic acut, stenoz piloric, peritonite acute, sindrom Sjgren (stri de deshidratare
accentuat)
limba roie depapilat cu senzaie de arsur poart numele de glosita Hunter i apare n
anemia pernicioas
limba albicioas apare n stri febrile, febra tifoid
limba de papagal: depuneri brun negricioase pe faa dorsal; apare n pneumonii, stri
septicemice
limba geografic: prezena de numeroase anuri profunde poate s apar n achilia gastric,
anemia pernicioas, sifilis congenital
limba roie zmeurie cu epiteliul descuamat dar cu prezena papilelor apare n ciroza
hepatic, insuficiena hepatic, diabet zaharat decompensat, ulcer gastro-duodenal
leucoplazia lingual: prezena de plci alb-sidefii cu margini ridicate sau deprimate apare n
lues, marii fumtori, sufltorii de sticl, constituie o stare precanceroas
limba palid n anemii severe
limba cu ulceraii: pot apare secundar traumatismelor (carii dentare, proteze, crize comiiale);
sifilis, neoplazii
limba cu escare: sunt produse de substane corozive, ingestia de acizi sau baze
55

Examenul planeului bucal


Se face punnd pacientul s ridice limba pentru a atinge cu vrful bolta palatin.
Planeul cavitii bucale, similar mucoasei jugale, are o culoare roz-somon; mucoasa este
fin, foarte subire. Partea anterioar a glandei sublinguale are un canal de excreie, Bartholin, care
se deschide n caruncula sublingual, lng canalul de excreie al glandei submandibulare.
Orificiile glandelor salivare submandibulare sunt prezente sub forma a dou papile situate
median, de o parte i de alta a frenului lingual. n cele 2/3 anterioare ale planeului se observ plica
sublingual. Aceasta este ridicat de canalul Warthon i de glanda sublingual pe care o
intersecteaz. n 1/3 posterioar planeul lingual se ngusteaz formnd anul paralingual.
Prin palparea bimanual a glandelor submandibulare se poate observa exprimarea salivei
din ductele Wharton. n general aceast saliv este mai vscoas dect cea secretat de glandele
parotide.Inspecia va fi completat cu palparea bimanual pentru limb i planeu, n vederea
depistrii unor procese inflamatori sau tumorale.
Att suprafaa lateral ventral a limbii ct i planeul cavitii orale sunt frecvent sediul
carcinomului cu celule scuamoase. Din acest motiv, leziunile cronice (mai ales roii-albe) de la acest
nivel trebuiesc atent monitorizate i la cea mai mic suspiciune se recomand biopsie.
Prezena unui fru lingual scurt sau absent la copii determin tulburri de vorbire i de
mobilitate a limbii.
Alte modificri: n sialadenitele submandibulare, chiste salivare moi, mobile, albstrui,
flegmonul spaiului submandibular de natur streptococic
Examenul faringelui
Mucoasa regiunii tonsilare acoper fosa tonsilar delimitat anterior de pilierul anterior
amigdalian i posterior de pilierul amigdalian posterior. ntre aceste formaiuni se observ amigdala
palatin; aceasta este format din esut limfoid.
Examinarea faringelui este posibil comprimnd 2/3 anterioare ale limbii. Aceast manoper
poate fi dificil la pacienii care au un reflex exagerat de vom; n aceste cazuri se recomand
utilizarea anestezicelor topice.
Criptele amigdaliene sunt bogat vascularizate i par mai eritematoase comparativ cu esuturile
nconjurtoare. Amigdalele palatine pot fi mrite de volum n prezena inflamaiei sau a
infeciei.Datorit prezenei inelului limfatic Waldayer i amigdalelor palatine faringele constituie una
din cele mai importante bariere mpotriva infeciilor. Inflamaia de la acest nivel inclusiv a pilierilor,
vlului, luetei, peretelui posterior poart denumirea de angin.
Tipuri de angin acut:
angina cataral (eritematoas) hiperemia faringelui de natur bacterian sau viral
(frecvent streptococul).
Angina pultacee reprezint evoluia unei angine eritematoase cu apariia de puncte glbui,
mici cu aspect cremos, depuneri la nivelul criptelor amigdaliene; n cadrul ei se poate descrie abcesul
sau flegmonul periamigdalian i abcesul retrofaringian caracterizate prin disfagie intens, febr i
trismus
Angina herpetiform (herpangina) prezena unei angine eritematoase cu vezicule mici
care las la rupere ulceraii
Angina ulceromembranoas prezena de ulceraii amigdaliene cu depozite cenuii
murdare care se detaeaz; apare n infecii cu fusospirili, mononucleoza infecioas
Angina pseudomembranoas prezint hiperemie faringian cu amigdalele acoperite de
depuneri albicioase care se transform n false membrane care la detaare las leziuni sngernde;
aspect tipic n angina difteric
56

Angina necrotic leziuni ulceronecrotice i ulcerohemoragice fr lizereu de demarcaie n


agranulocitoz i leucemie acut
Mirosul cavitii bucale are importan n anumite boli constituind chiar un semn distinctiv:
- miros amoniacal n uremie;
-miros de aceton n acidocetoza diabetic;
-miros fetid n supuraiile pulmonare;
-miros alcoolic n intoxicaia cu alcool;
-miros de usturoi n intoxicaia cu fosfor i de migdale amare n intoxicaia cu cianuri;
miros fecaloid n ocluzia intestinal
Odata cu depasirea varstei de 40 de ani creste riscul aparitiei cancerului oral, cu atat mai mult la
persoanele fumatoare sau care consuma alcool in exces. Tumorile nedepistate la timp se pot extinde
spre nodulii limfatici din gat. In cazul in care medicul depisteaza o anomalie in aspectului tesuturilor
moi, va recomanda pacientului efectuarea unei biopsii si a unui consult la medicul specialist in
chirurgie oro-maxilo-faciala.
Examenul dinilor i parodoniului ncheie examenul endooral
Principalele roluri ale dinilor sunt n masticaie (frmiarea alimentelor), articularea
sunetelor i n fizionomiei.Sunt situai la nivelul celor dou arcade alveolodentare, superioar i
inferioar. Arcada superioar se gsete la nivelul procesului alveolar al maxilei i prezint opt
alveole dentare, a cror form i mrime depinde denumrul i aspectul rdcinii dinilor pe care i
conin. Ele sunt compartimentate prin septuri interradiculare. Arcada inferioar este format din
procesul alveolar al mandibulei; are aceleai aspecte anatomice cu cea superioar. Exist mai
multe tipuri de dini:- temporari, deciduali sau prima dentiie, n numr de 20;- permaneni sau a dou
dentiie, n numr de 32. Dispoziia dinilor permaneni pentru fiecare hemiarcad, dinspre medial
spre lateral, este urmtoarea:
doi incisivi, medial i lateral (secioneaz alimentele);
un canin (sfie alimentele);
- doi
premolari, primul i al doilea (tritureaz alimentele);
trei molari, primul, al doilea i al treilea sau molarul de minte(frmieaz alimentele.Din punct de
vedere structural macroscopic, un dinte este compus din:- coroan poriunea extraalveolar; este
acoperit cu smal;- rdcina poriunea intraalveolar; acoperit de ciment;- colul poriunea dintre
rdcin i coroan; corespunde jonciuniismal ciment;
Se aprecieaz forma arcadelor dentare, modul de implantare a dinilor i raporturile
interdentare, se studiaz arcadele n raporturile lor reciproce. Dup examenul arcadelor dentare, se
face apelul dinilor, notrile fcndu-se dup sistemul celor dou cifre.
Se examineaz fiecare arcad n parte, ntotdeauna n aceeai ordine ncepnd cu
semiarcada superioar dreapt, n sensul micrii acelor de ceasornic. Prin inspecie direct sau
indirect, cu ajutorul oglinzii se cerceteaz anomaliile de numr, form, structur i poziie ale dinilor
prezeni, malformaiile dentare, deviaii, nclinri, etc.
Palparea dinilor se realizeaz cu mnerul sondei (percuie dentar) orizontal sau n ax,
durerile provocate dnd indicaii asupra strii inflamatorii a parodoniului. Examenul parodoniului
menioneaz prezena sau absena tartrului dentar, coloraia i aspectul gingiei (hiperplazic,
retractat, cianotic, existena de pungi gingivale, etc.).
La examenul dinilor pot s apar:
paradontoze frecvent ntlnite n bolile metabolice (diabet zaharat), boli endocrine, boli
neurovegetative
anomalii de poziie i aspect striat transversal n rahitism
57

dini ptai de culoare brun glbuie la fumtori sau n caz de fluoroz


carii dentare i granuloame radiculare
dinii - n sifilisul congenital pot s apar incisivii superioari rari n aspect de scri de a
care poart numele de dinii Hutkhinson (fac parte din triada Hutkhinson alturi de cheratita
interstiial i surditatea labirintic)
Se examineaz forma arcadelor dentare. n general, arcada superioar are form de
parabol, iar cea inferioar de elips; pot fi prezente arcade n trapez - dinii frontali aliniai pe o linie
-, n V, W compresiuni ale maxilarelor, etc.
Se consemneaz dinii prezeni (formula dentar). Prin inspecie i palpare cu sonda, se
examineaz fiecare suprafa dentar pentru a evidenia:
- particulariti generale ale dinilor (existena tuberculilor Carabelli, Zuckerkandl, displazii,
prezena i gradul abraziunii, etc.)
- leziunile odontale: procese carioase - se noteaz topografia i tipul leziunii carioase,
profunzimea, raportul cu camera pulpar, gradul de interesare al pulpei dentare i a esuturilor
periapicale (1.1 carie mezial medie; 1.2 prezent, integru; 1.3 prezent, integru, etc.). Cariile
afectnd suprafeele interproximale (la nivelul punctelor de contact interdentare) pot fi inaparente
clinic, fiind necesare radiografii pentru precizarea diagnosticului. Dac exist suspiciuni asupra
vitalitii dinilor, se recurge la testele de vitalitate (termice, electrice).
- obturaii (topografia acestora, materialul din care sunt realizate i corectitudinea lor; exemplu:
1.6 obturaie ocluzal din amalgam de argint, necorespunztoare din punct de vedere al modelajului
morfologic i al nchiderii marginale, etc.);
- leziuni traumatice (1.1 fractura orizontal a 1/3 incizale, fr interesarea camerei pulpare,
posttraumatic, cu pulpit acut seroas total);
- existena i gradul de abraziune dentar (gradul I abraziunea smalului, gradul II abraziunea
smalului i a dentinei, gradul III abraziunea dentinei putnd deschide camera pulpar), direcia
abraziunii (orizontal, vertical, oblic, elicoidal) i ntinderea acesteia (localizat sau generalizat).
- mobilitatea dentar fiziologic / patologic.
- se stabilete diagnosticul de edentaie, specificnd topografia, spaiul edentat (pstrat,
micorat prin migrare corporal i/sau versiunea dinilor limitani braei - sau nchis), dac este
restaurat protetic (tipul de lucrare protetic, elemente de agragare, corecte / nu din punct de vedere al
concepiei, execuiei tehnice, adaptrii gingivale, ocluziei, morfologiei, etc.)
Se mai consemneaz:
A.tulburri de dezvoltare ale dinilor:
- anomalii de numr: anodonia total, parial sau hiperdonia (dini supranumerari);
- anomalii ale dimensiunilor: microdonia, macrodonia;
-anomalii de form: dilacerarea, taurodonia, dinii invaginai (dens in dente), dinii evaginai,
geminaia, fuziunea, concrescena;
B.tulburri de erupie: erupia prematur, tardiv, dinii impactai;
C.
anomalii de structur:
a. anomalii ale structurii smalului: amelogeneza imperfect hipoplastic, hipocalcifiant,
hipomatur;
b. anomalii ale structurii dentinei: dentinogeneza imperfect, displazia dentinar..
D. modificri de poziie unidentare (rotaii, versiuni, extrusii, egresiuni), preciznd eventualele
modificri de spaiu (mezio-vestibulo rotaie, 30, cu spaiu micorat).
Examenul parodoniului impune utilizarea sondei parodontale i va urmri:
-aspectul papilelor, gingiei marginale i ataate, nivelul inseriei epiteliale, adncimea
sulcusului gingival.
58

-eventualele congestii, edeme, sngerri, secreii purulente,


-retracii gingivale, pungi false sau adevrate (consemnnd localizarea i profunzimea
acestora),
-mobilitate dentar patologic ( gradul I mobilitate n sens verstibulo-oral, gradul II
mobilitate vestibulo-oral i mezio-distal, gradul III se adaug i mobilitatea axial),
- migrri dentare (transversale, verticale),
- prezena tartrului supra- i/sau subgingival,
- starea de igien a cavitii bucale.
Examenul funcional include:
a. examenul dinamic al ocluziei:
- analiza poziiei de repaus a mandibulei;
- examinarea micrii de propulsie: micarea de propulsie ghidat de feele palatinale ale incisivilor
superiori, poziia cap la cap susinut de cel puin dou perechi de antagoniti parodontal sntoi, cu
coincidena liniilor interincisive i dezocluzia dinilor cuspidai (devierea liniei interincisive n cursul
micrii de propulsie interferene active -, poziia cap la cap susinut de o pereche de antagoniti,
lipsa dezocluziei dinilor cuspidai interferene pasive);
- examinarea micrii de lateralitate dreapt i stng: ghidaj canin, de grup, sau antero-lateral, cu
dezocluzia dinilor cuspidai de partea activ i inactiv (lipsa dezocluziei dinilor cuspidai de partea
inactiv inteferene pasive, interferene active) ;
- examenul grupelor musculare:
- poziia de repaus;
- tonusul musculaturii orofaciale;
b. examenul funciilor:
- fizionomic;
- fonetic;
- respiratorie;
- de degluie;
- masticatorie;
- de autontreinere.
nregistrarea datelor
nregistrarea informaiilor obinute se face n fia de examinare a pacientului. nregistrarea aspectului
clinic al esuturilor orale este important i de mare utilitate n special n monitorizarea evoluiei
afeciunilor cronice i al rspunsului terapeutic. Camerele digitale sunt o alternativ viabil a
fotografiilor clinice tradiionale, mai ales n cabinetele care utilizeaz tehnologia digital pentru
stocarea datelor nregistrate.
n cazul leziunilor mucoasei orale, calcularea scorului de gravitate lezional permite cuantificarea
gravitii lezionale la un moment dat i monitorizarea evoluiei spontante sau sub tratament a
leziunilor. Calculul se bazeaz pe acordarea unui scor pentru intensitatea disconfortului i/sau durerii,
extinderea leziunilor i severitatea lor.
Disconfortul i/sau durerea se apreciaz pe baza anamnezei i se cuantific printr-o scal analog
subiectiv de la 0 la 5 astfel:
- 0 = absent;
- 1 = uor;
59

- 2 = moderat;
- 3 = intens;
- 4 = foarte intens;
- 5 = paroxistic.
Suprafaa leziunilor se msoar cu o gril transparent, flexibil, divizat n ptrate cu latura de 1
mm. Pentru stabilirea unei corelaii cu gravitatea lezional, suprafaa leziunilor exprimat n cm se
multiplic cu un factor de 3 pentru leziunile ulcerative (considerate a fi cea mai sever form
lezional), 2 pentru cele eritematoase i respectiv 1 pentru leziunile reticulare, astfel:
Scor ulceraie = suprafa arie ulcerat (cm) x 3,
Scor eritem = suprafa arie eritematoas (cm) x 2,
Scor zon reticular = suprafa arie reticular (cm) x 1.
Scorul ariei se calculeaz conform formulei:Scor arie = scor ulceraie + scor eritem + scor zon
reticular, iar scorul total se calculeaz dup formula:
Scor total = Scor durere i/sau disconfort + Scor arie
Se calculeaz scorul total (scorul de gravitate lezional) la luarea n eviden a pacienilor
(preterapeutic) i la controalele periodice efectuate, iar datele obinute se nregistreaz n fi.
Examinri paraclinice
Examinrile complementare coroborate cu examinarea oral minuioas furnizeaz informaii
suplimentare, necesare pentru stabilirea diagnosticului i instituirea tratamentului. Stabilirea precoce
a diagnosticului corespunde n general cu instituirea precoce a tratamentului i n consecin cu un
prognostic mai bun pentru pacient..
Studii de laborator:
-teste hematologice (hemoleucograma, hemoglobina, hematocrit);
-teste biochimice - ale funciei hepatice (ASAT, ALAT, fosfataz alcalin, bilirubin, GT) i
glicemie;
- teste imunologice (determinarea nivelului seric al imunoglobulinelor i fraciunilor
complementului);
-analiza urinii.
-din saliva se pot doza alcool, droguri,hormoni
-din saliva se pot testa markeri biologici
-culturi bacteriene nu consituie examinri de rutin n cazul leziunilor orale; n general au
valoare practic limitat datorit dificultilor de a obine specimene pure,ex.BK direct
-culturile virale sunt utilizate mai frecvent, mai ales la pacienii cu deficite immune i leziuni orale
la care se presupune o origine viral-HIV,HBV,influenza
-culturile fungice pot fi utile n unele cazuri; n general valoarea lor practic este mai redus
datorit ratei reduse de cretere a fungilor. Exist kituri rapide pentru diagnosticul infeciei cu Candida
albicans; au la baz glutinarea latexului i au fost concepute iniial pentru diagnosticarea candiozei
vulvo-vaginale. Aceste teste sunt de mare acuratee, rapide (furnizeaz diagnosticul n dou minute),
uor de folosit i accesibile la un pre avantajos.
Testul Tzanck evideniaz acantoliza n afeciunile virale (herpes labial) i bolile muco-cutanate
autoimune (pemfigus vulgaris). Acest test este utilizat ocazional; necesit prezena unei vezicule
integre ceea ce rareori este posibil.
Antigenii virali specifici pot fi identificai n specimenele bioptice pe baza tehnicilor imunohistochimice.
Citodiagnosticul sau citologia exfoliativ const din examinarea produsului rezultat din
raclarea superficial a leziunilor, etalat pe lam, fixat i colorat dup diferite tehnici (Papanicolau,
60

May-Grunvald-Giemsa, etc.). Prelevarea se face cu ajutorul unei spatule sau direct cu lama; frotiul
colorat este examinat la microscop. Modificrile observate la examinarea frotiurilor se pot ncadra n
cinci clase dup Papanicolau-Traut:
Clasa I: absena celulelor atipice;
Clasa II: celule anormale, fr semne de malignitate (mai ales celule inflamatorii);
Clasa III : celule cu atipii minore, sugestive dar neconcludente pentru malignitate;
Clasa IV : celule atipice izolate sau grupate, extrem de sugestive pentru malignitate;
Clasa V : celule atipice n numr mare, cu anomalii importante prezentnd un caracter net de
malignitate.
Citologia exfoliativ este indicat n leziunile ulcerative sau ulcero-hiperkeratozice cronice
ale mucoasei, pentru a le stabili caracterul general, benign sau malign. Aceast examinare nu
nlocuiete biopsia ci doar o poate preceda n anumite situaii. Examinarea mai poate fi util n
diagnosticul dermatozelor buloase (pemfigus vulgar). Citodiagnosticul efectuat n aceste leziuni
evideniaz celule distrofice cu nucleu intens bazofil voluminos (celule Tzank) rezultate din acantoliza
stratului spinos. De asemenea, n afeciunile virale ale mucoasei, citologia exfoliativ n coroborare
cu aspectul clinic al leziunilor, poate orienta semnificativ diagnosticul. n cazul stomatitei herpetice,
examenul frotiului pune n eviden celule multinucleate caracteristice.
Coloraia vital intraepitelial se bazeaz pe proprietatea unor colorani de a se fixa selectiv
pe anumite structuri tisulare sau celulare. Valoarea sa const n faptul c semnaleaz examinatorului
prezena unor zone nalt displazice sau malignizate pe suprafaa unor leziuni de mucoas, orientnd
prelevarea biopsiei spre aceste zone. Examenul histopatologic este obligatoriu n aceste situaii.
n aceast tehnic se utilizeaz albastru de toluidin; acesta are proprietatea de a se fixa cu
predilecie pe ADN-ul celulelor canceroase. Intensitatea coloraiei este proporional cu densitatea i
mrimea nucleilor pe unitatea de volum lezional :
- leziunile benigne se coloreaz n albastru palid, iar culoarea dispare cu acid acetic 1%;
- leziunile maligne se coloreaz albastru mai nchis, iar culoarea nu dispare la tergerea cu
acid acetic 1%, ci se menine chiar i la 24 ore.
Biopsia esuturilor moi ale cavitii orale este unul din cele mai frecvent utilizate teste; reprezint
cel mai sigur mijloc de diagnostic al leziunilor de mucoas.
Examenul bioptic va fi urmat de prepararea de seciuni colorate specific pentru:
- examen histopatologic,
- teste de imunofluorescen,
- teste imunohistochimice i
- teste enzimologice.
Selectarea locului specific pentru recoltarea fragmentului bioptic i tehnica de biopsie sunt
dependente de diagnosticul prezumtiv i localizarea leziunii:
- biopsia excizional -- biopsie prin incizie -- biopsie prin chiuretaj
-- biopsie prin aspiraie (forajul bioptic)
Puncia exploratoare se face cu ace groase sau trocare adaptate la o sering. Este indicat
pentru precizarea diagnosticului unor formaiuni tumorale ale prilor moi sau ale maxilarelor,
evacuarea unui hematom, n colecii purulente. Permite examenul bacteriologic, histologic, etc. al
produsului recoltat.
Stomatoscopia, investigaie a mucoasei bucale executat cu un aparat optic, care mrete
imaginea de 10-20 ori. Permite observarea anurilor superficiale ale mucoasei bucale i chiar a
chorionului cu vascularizaia sa; poate surprinde precoce modificri suspecte de malignitate.
61

Transiluminarea sau diafanoscopia este folosit pentru descoperirea leziunilor dentare, ale
sinusului maxilar sau ale obrazului. Folosete o surs de lumin puternic i se execut ntr-o
camer obscur. Se observ pe fondul luminat, transparena, opacifierile produse de un sinus bolnav,
calculi, mici tumori sau dini devitali.
Examenul secreiei salivare - Saliva parotidian sau submandibular se recolteaz prin
cateterism prin tuburi de polietilen i se analizeaz cantitativ i calitativ (pH., structur chimic,
citologie).
Craniometria const n msurarea distanelor dintre diferite puncte antropometrice craniofaciale, fiind indicat n vederea coreciei unor deformaii congenitale sau dobndite, ale masivului
osos cranio-maxilar
EX.IMAGISTIC
Radiografia dentara reprezinta o parte integranta practicii stomatolgice si ii ajuta pe medici sa
descopere problemele care nu sunt vizibile la o consultatie obisnuita:
- carii interdentare sau situate sub obturatii
- fisuri sau alte anomalii in obturatii
- scaderi in masa osoasa asociate cu bolile parodontale
- probleme in camera pulpara sau canalul radicular
- pregatirea si fixarea implanturilor, aparatelor ortodontice si protezelor;
- radiografiile evidentiaza alte anomalii, cum ar fi chisturi, cancer sau alte schimbari asociate cu bolile
metabolice si sistemice
- In privinta copiilor, radiografiile dentare sunt utile pentru a observa daca spatiul cavitatii bucale este
suficient pentru intreaga dentitie, pentru a observa evolutia dintilor si eventualii dinti impactanti.
- sunt un mijloc eficient de monitorizare a starii de sanatate a cavitatii bucale pentru adultii ce prezinta
un risc deosebit,cum sunt persoanele cu lucrari protetice extinse (inclusiv obturatii), cei care
consuma frecvent bauturi indulcite, pacientii cu boli parodontale, persoanele care sufera de
xerostomie si fumatorii.
TIPURI DE RADIOGRAFII DENTARE
1.Radiografiile dentare intraorale sunt cele mai utilizate in stomatologie, deoarece ofera o
imagine detaliata a dintelui si permit medicului sa observe carii, radacina, osul si stadiul de
dezvoltare a dintelui. Filmul in radiografiile intraorale se afla in interiorul gurii.
Radiografie cu film muscat sau Bitewing. Radiografia evidentiaza coroanele dintilor,
aratand in acelasi timp dintele de sus si cel corespunzator de jos. Medicul poate observa din acest tip
de imagine cele mai intalnite probleme stomatologice: caria, tartrul, pierderi in densitatea osoasa si
boli gingivale. Pentru efectuarea acestui tip de radiografie se introduce filmul in gura pacientului si
acesta trebuie sa efectueze o muscatura cat mai naturala.
Radiografie retroalveolara periapicala. Aceasta ofera o imagine a intregului dinte, de la
coroana pana la radacina si osul in care aceasta este ancorata. Radiografia ajuta medicul sa
identifice unele dintre cele mai comune probleme: caria, abcesul dentar, modificari in densitatea
osului, boli gingivale, starea lucrarilor de restaurare, prezenta tartrului, dinti impactanti sau fisuri.
Filmul este amplasat in interiorul gurii, fiind tinut fie de un dispozitiv special, fie de degetul pacientului.
Radiografie ocluzala - maxilara si mandibulara. Acest tip de radiografie este mai mare
decat primele doua si evidentiaza localizarea si dezvoltarea dintilor. O radiografie ocluzala cuprinde
intreaga arcada, fie cea superioara, fie cea inferioara. Este utilizata pentru a vedea dintii care inca nu
au erupt, fracturi de maxilar, chisturi, abcese si obiecte straine.
2. Radiografiile dentare extraorale sunt efectuate cu filmul in afara cavitatii bucale si au dimensiuni
62

mult mai mari. Acestea sunt concentrate pe maxilar si craniu, oferind o imagine de ansamblu a
danturii. Radiografiile extraorale contin mai putine detalii si sunt utile pentru a monitoriza dezvoltarea
si relatia dintilor cu maxilarul si oasele fetei.
Radiografie panoramica sau Ortopantomografie. Radiografia panoramica ofera
imaginea intregii danturi si a maxilarului pe un singur film. In timpul procedurii, mecanismul se roteste
in jurul capului, in timp ce pacientul este complet nemiscat. Acest tip de radiografie capteaza
imaginea unor locuri mai greu accesibile, cum ar fi maselele de minte sau articulatiile temporomandibulare. Desi pune foarte bine in evidenta fracturile mandibulare si alte afectiuni in aceasta zona,
imaginea panoramica nu este eficienta evaluarea densitatii osoase si a cariilor.
Proiectii cefalometrice sau Teleradiografii de fata si profil. Acest tip de radiografie
evidentiaza intregul craniu si este folosita pentru a examina dintii in legatura cu maxilarul si profilul
pacientului. Este utilizata in special de catre medicii ortodonti.
Salivografie sau Sialografie. Reprezinta evidentierea glandelor salivare intr-o
radiografie, cu ajutorul substantelor de contrast. Salivografia permite diagnosticarea unor afectiuni
specifice glandelor salivare - blocaje, boala Sjogren, etc
.Scintigrafia salivar realizat cu Th 99, este indicat pentru explorarea morfologic a
parenchimului salivar, preciznd sediul topografic al unei leziuni.
.Ecografia sau ultrasonodiagnosticul completeaz radiologia furniznd date pentru
diferenierea tumorilor solide de cele lichidiene, rezultate pozitive n diagnosticul tumorilor
glandelor,litiazei i adenopatiilor.
CT . Rezonana magnetic nuclear (RMN) obiectivul principal al examinrii este
evaluarea tumorii primare Metoda are cea mai mare acuratee n evaluarea extinderii i structurii
(permite diferenierea ariilor de necroz, chistice sau solide). De asemenea, permite diferenierea
esutului tumoral de modificrile inflamatorii secundare acestuia, stabilirea relaiei tumorii cu
structurile neurale (nveliurile durale, sinusuri cavernoase, nervi cranieni, etc.), dar i aprecierea
invaziei mduvei osoase. RMN ofer o imagine multiplanar fiind o metod non-iradiant i
neinvaziv.

63