Sunteți pe pagina 1din 62

1. Chirurgia OMF, specialitate stomatologic .

Importana i locul chirurgiei OMF n rndul


celorlalte specialiti stomatologice i de medicin general.
COMF- disiplin stomatologic clinic ce se ocup de cercetarea i tratamentul afec iunilor chirurgicale, maladiilor
dentare, a cavitii bucale, a reg. feei i gtului, oaselor scheletului facial. COMF se afl n strns legtur cu celelalte
specialiti stomatologice, precum i cu alte specialit i medicale: ORL, oftalmologie, terapie, chirurgie, neurologie,
roentghenologie, radiologie. Afeciunile COMF se mpart n:
1.Afeciuni inflamatorii.
2.Traumele reg.OMF.
3.Afeciunile nervilor reg OMF i a ATM.
4.Tumorile reg OMF.
5.Deformaiile i defectele nnscute i dobndite ale reg OMF.

2. Asepsia i antisepsia. Dezinfecia n secie (cabinet) de chirurgie OMF.


Asepsia- sistem de msuri profilactice ndreptate spre mpiedicarea ptrunderii infec iei n cmpul operator n timpul
interveniei chirurgicale i prentmpinarea rspndirii infec iei nozocomiale. Asepsia include un complex de msuri ce
ofer sterilitatea instrumentariului, materialului de pansament i respectarea regulilor de efectuare a interven iilor
chirurgicale.
Antisepsia- aciunea preparatelor chimice sau biologice asupra microflorei, elementelor celulare ale plgii i asupra
organismului n ntregime. Antisepsia chimic se efectuiaz cu ajutorul preparatelor furanice, metronidazolului, antisepticelor
etc. Antisepsia biologic- cu ajutorul antibioticelor, fermen ilor proteolitici, bacteriofagilor, preparatelor imune.

Dezinfectia cabinetului de chirurgie OMF. UN cabinet de chirurgie OMF trebuie sa fie dotat modern. In el
trebuie sa fie prezent robinet sapun lichid care sa functioneze cu pedala,dispozitive cu aer cald ,pahar de plastic sau
de hirtie. Numarul persoanelor trebuie de redus pina la minim.Fotoliu dentar se dezinfecteaza de mai multe ori pe
zi, piesele fotoliului botoanele trebuie sterse cu servetele imbibate in alcool 70%, scuipatoarea trebuie stearsa
frecvent. Aerisirea se efectuieaza de mai multe ori pe zi. Lasfirsitul zilei de lucru se efectueazaingrijirea
mobilierului, dezinfectiea scuipatoarei,dezinfectiea umeda a podelei,peretilor cu sapun crezol 2% sau cu alte
solutii sau spraiuri dezinfectante. Saptaminal se efectuieaza curateniea ginerala.

3.Anestezia n chirurgia OMF: serviciul anesteziologic, indicaii i contraindicaii de anestezie


local i general.
Anestezia n COMF se mparte n local, general i combinat.
Indicaii la anestezia local:
Orice intervenie n cavitatea bucal provoac dureri, deci orice interven ie chirurgical este indica ie direct a
anesteziei.Unele categorii de bolnavi la care este contraindicat anestezia general, pot fi operate de urgen sub
anestezie local.
Contraindicaiile anesteziei locale:
Intervenii chirurgicale masive i de durat, alergii i sensibilitate sporit la anesteticele locale, starea psiho-emo ional
labil a pacientului, unele operaii plastice, cnd infiltrarea anesteticului modific rapoartele cmpului operator.
Indicaii la anestezia general:
1. generale: Reacii alergice la efectuarea anesteziei locale;
Sensibilitate sporit la anestezicii locali;
Neeficacitatea sau imposibilitatea efecturii anesteziei locale;
Pacieni cu labilitate psihic, psihoemotivi;
Bolnavi psihici;
Intervenii masive, traumatizante;
Intervenii chirurgicale la copii.
2. speciale: depind de caracterul procesului patologic, localizarea lui, traumei posibile n
timpul opera iei,
durata operaiei, vrsta bolnavului, starea organismului acestuia,particularit ile farmacologice a substan ei

anestezice. Toate n grup determin posibilitatea efecturii anesteziei generale i substan a folosit n cadrul ei.
Aceasta este n competena anesteziologului.
Contraindicaii la anestezia general: Maladii acute ale organelor parenchimatoase, Insuficien cardio-vascular
decompensat, Infarct miocardic i perioada postinfarctului pn la 6 luni, Anemie sever, Astm bron ic form
grav, Ebrietate acut alcoolic sau narcotic, Afec iuni ale suprarenalelor, Administrarea ndelungat a
corticoizilor, Infecii respiratorii acute a cilor respiratorii superioare, Pneumonia, Tireotoxicoz pronun at, Diabet
zaharat necompensat, Accese frecvente de epilepsie, Stomacul plin.

4.Clasificarea i caracterizarea metodelor de anestezie folosite n chirurgia OMF. Caracteristica


farmaco-clinic a anesteticilor contemporani folosii n chirurgia OMF. Utilizarea preparatelor
vazoconstrictoare n anestezia local.
Anestezia n COMF se mparte n:
1. general: prin inhalare (cu protoxid de azot, ciclopropan, ftorotan, trichloretilen, pentan, chloroform), i/v (hexenal,
tiopental-Na, sombrevin, ketonal etc.), neuroleptanalgezia, ataralgezia, analgezia central, audioanestezia,
electronarcoza, prin acupunctur, hipnoza.
2. local: Neinjectabil (fizc, chimic, fizico-chimic);
Injectabil (infiltrativ cu toate variet ile sale, truncular periferic i central);
3.combinat: local+neuroleptanalgezie sau ataralgezie etc.
Perioada contemporan este epoca anesteticilor de categoria IV pe baz de ARTICAIN i sunt mai inofensive i cu
efect mai pronunat fa de cele din cat. II (procaina sau novocaina) i a III(lidocaina i trimecaina).
Cerinele ctre substana anestetic:
-solubilitate rapid i adecvat n ap i soluiile fiziologice;
-stabilitate n soluie;
-stabilitate n timpul sterilizrii;
-toxicitate minim;
-efect terapeutic maxim;
-ptrundere uoar n esuturi;
-blocare rapid a impulsului nervos n terminaiunile nervoase;
-efect anestezicprofund, deplin i ndelungat;
-lipsa efectului iritant i destructiv asupra esuturilor;
-metabolism fr formarea substanelor toxice;
-reacii adverse minime;
-termen de pstrare ndelungat (2-3 ani).
La moment se folosesc anestezici pe baz de:
lidocain 2% (Xylonor),
mepivacain 2-3% (Scandonest), bupivacain (Marcain)- din grupa amidelor
articain 4% (Septanest, Ultracain, Ubistezin).
Pentru efect vazoconstrictor ce mpiedic absrobia rapid a anesteticului i n a a mod prelunge te timpul de ac iune i
puterea lui, se folosete adrenalina (epinefrina) sau noradrenalina n diferite concentra ii: 1:100000, 1:200000.

5.Complicaiile locale ale anesteziei loco-regionale.


1. legate de aciunea anesteticului: ischemia pielii, diplopia, pareza i paralizia mu chilor mimici.
2. legate de greeli tehnice n efectuarea anesteziei: lipsa efectului anesteticului, traumarea nervului, vaselor sanguine,
muchilor, ruperea acului, hematom, emfizem subcutanat.
3. complicaii aprute dup efectuarea anesteziei: abces purulent, trism, necroza esuturilor, nevrie, nevralgii, dureri
postanestetice.

6.Complicaiile generale n timpul anesteziei loco-regionale.


Precoce: Lipotimia, intoxicaie cu sol. anestetic, colaps, reac ii alergice (oc anafilactic, edem Quincke, acces
astmatic, urticarie).
Tardive: reacii alergice tardive, hepatite virale, SIDA.

7 .Anestezia troncular periferica a nervului infraorbital. Calea endo si exobucala. Tehnica, zona de
anestezie , complicatii.
Indicatii ---anestezia dintilor frontali si parodontiul acestora, a mucoasei vestibulare si a osului alveolar a acestora,a
peretelui anterior a sinusului maxilar, a obrazului, a pleoapei inferioare, aripii nasului, buzei superioare 1\2
Calea endo---tehnicacapul in extensie usoara, cu arcadele dentare in contact sau usor intredeschise.
Repere orificiul orbital este situatla 8-10 mm sub maarginea inferioara a orbitei., la 5 mm inauntru liniei mediopupilare sau a verticalei care trece prin mijlocul marginii inferioare a orbitei,orificiul infraorbital se gaseste pe aceeasi
linie verticala cu orificiu mentonier si supraorbital.
Directia canalului ifraorbital este oblic in jos medial si anterior, astfel incit axele celor 2 canale se intersecteaza pe linia
mediana intre incisivii centrali superiori
Punctia anestezica se practica in fosa canina in mucoasa mobila, deasupra virfului radacinii caninului.
Directia acului este in sus, lateral si posterior(in afara).se traverseaza partile moi pina la contactul cu osul si apoi se
merge dea lungul fosei canine la 2 cm patrunzind in orificiul suborbital. Pentru a obtine anestezia dintilor frontali e
necesar ca acul sa patrunda in canal 1 cm si sa lase 1 ml de anestezic
Calea exobucala---punctia se face inferior si medial de orif. Infraorbital in dreptul aripii nasuluila 0.5-1 cm. Directia
acului este oblica, in sus, inapoi si inafara(distal). Dupa ce strabate tesuturile moi si strabate la os si pastram aceeasi
directie pina patrunde la orificiul infraorbital. Acul in orificiu devine fix si nu se deplaseaza lateral. Patrundem cu acul
in canal 0.5 mm pentru a nu leza globul ocular
Complicatii :
-injectarea globului oculrcare pot crea hemoragii, hematoame, diplopie, lipsa temporara a vederii, tulburari de vedere.

8. Anestezia tronculara periferica a nervului alveolar superios. Calea endo si exobucala. Tehnica, zona
de anestezie , complicatii.
Zone anesteziate: -molarii 1, 2, 3 superiori (cu exceptia radacinii meziovestibulare a m. 1, care
e inervata de n. dentari supero-mojlocii).
-osul alveolar si periostul ce acopera molarii
-mucoasa vestibulara
-peretele lat. si post. si mucoasa sinusului maxilar corespunzator
Indicatii:
-in terapia dentara si oasoasa corespunzator inervatiei
-cand anestezia plexala nu e eficienta
-cand e contraindicata anestezia plexala
-(la hemofilici se recomanda anestezia plexala sau intraligamentara.)
Avantaje:
-este atraumatica (rar simtita de pacient, dat. ariei mari de tesut moale in care se depune AL., si dat.
faptului ca osul nu se atinge cu acul).
-reducerea unui nr. mare de intepaturi pt. anestezia plexala
-reducerea cantitatii de solutie anestezica
-eficienta este maxima.
Dezavantaje: -are cel mai mare risc dintre toate tipurile de anestezie , de a se produce un hematom (dat. plexului venos
pterigoidian). Prezinta aspiratie pozitiva frecventa.
-necesitatea celei de a 2-a intepaturi pt. tratamentul primului molar superior, pt. radacina mezio-vestibulara.
Alternativa: -anestezia plexala
-anestezia tronculara bazala a n. maxilar
Reperele orificiilor la tuberozitate: -pe peretele posteroextern al tuberozitatii
-la 20-30 mm deasupra marginii alveolare
-la tineri se afla pe tuberozitate ceva mai jos
-pe verticala inapoia ultimului molar
Tehnica (calea endobucala): - Este folosita curent in practica.

- Se utilizeaza ace de dimensiuni mici.


- Pacientul e cu gura intredeschisa (dat. procesului coronoidian).
- Se aplica anestezic local topic, se dezinfecteaza mucoasa cu alcool
- Se repereaza creasta zigomato-alveolara cu degetul
- Locul de intepatura: la nivelul mucoasei mobile in fornixul vestibular superior, spre post., in dreptul radacinii meziale
a molarului 2 superior, la 1 cm. de creasta alveolara, inapoia crestei zigomato-alveolare.
- Directia acului este in sus, inapoi si inauntru, realinzand un unghi de 45 cu planul de ocluzie. (Acul trebuie sa
pastreze contactul cu osul, altfel existand riscul lezarii plexului venos pterigoidian.)
- Se intra in profunzime 16 mm., (la copii se intra 10-14 mm.), se aspira si se injecteaza 2-3 ml.
Anestezia se instaleaza in 5-6 min. si dureaza 60-90 min.
- Spre deosebire de anestezia n. suborbitar, la tuberozitate, pacientul nu poate preciza teritoriul anesteziat, (doar daca
acesta a avut dureri inaintea anesteziei si au disparut dupa efectuarea ei).
Tehnica (calea exobucala): - E folosita rar si numai atunci cand accesul endobucal este dificil (supuratii, tumori).
- Se utilizeaza ace de dimensiuni mai lungi.
- Pacientul are gura inchisa, se dezinfecteaza pielea cu tra de iod si apoi cu alcool.
- Se repereaza marginea inferioara a osului malar, marginea ant. a m. maseter si destul de greu evidentiata prin palpare,
cresta zigomato-alveolara.
- Locul de intepatura: acul se introduce in obraz, sub unghiul inferior al osului malar, tangent- inaintea marginii ant. a
m. maseter si imediat inapoia crestei zigomato-alveolare.
- Directia acului: in sus, inauntru si usor inapoi.
- Acul trebuie sa fie in contact permanent cu osul la nivelul tuberozitatii si se introduce 3,5-4,5cm in profunzime.

9. Anestezia troncular periferica a nervului nazopalatin. Calea endo si exobucala. Tehnica, zona de
anestezie , complicatii.
Zone anesteziate: -fibromucoasa palatina in 1/3 ant. a boltii palatine
-peretele alveolar palatin ant. corespunzator
-are anastomoze cu filetele plexului nervos dentar antero-superior
Indicatii:
-interventii chirurgicale in 1/3 ant. a fibromucoasei palatine
-in extractia incisivilor si caninului in combinatie cu anestezia tronculara sau plexala vestibulara
Dezavantaje: -e cea mai traumatizanta si dureroasa anestezie endobucala deoarece la marginea papielei, unde e locul de
intepatura, tesutul moale e dens, f. aderent si sensibil, si pt. ca trebuie patruns (5-6 mm) cu acul in gaura incisiva (de
partea opusa partii care dorim sa o anesteziem), aici sub presiunea anestezicului durerea e f. accentuata.
Alternative:
-anestezia plexala
-anestezia topica nazala
-anestezia tronculara bazala a nervului maxilar
Repere:
- repere osoase pt. gaura incisiva:
-pe linia mediana palatina in port. sa ant.
-la 1 cm inapoia si deasupra marginii crestei alveolare frontale
- repere parti moi pt. gaura incisiva:
-la 1 cm inapoia si deasupra festonului gingival
-papila incisiva acopera gaura incisiva
- repere dentare pt. gaura incisiva:
-la 1 cm de coletul incisivilor centrali, intre incisivii centrali, pe linia mediana palatina
- reperele traseului canalului nazo-palatin:
-canalul e paralel cu fata vestib. a crestei alveolare frontale din regiunea incisivilor centrali
-canalul e paralel cu axul incisivilor centrali
- reperele orificiilor nazale ale n. nazo-palatini: -la baza septului nazal, bilateral
-pe planseul foselor nazale, bilateral
-la 1,5 cm inapoia pragului narinar, bilateral
Tehnica (calea endobucala): - Calea endobucala e cea mai frecvent folosita.

- Pacientul are gura larg deschisa, se dezinfecteaza fibromucoasa cu alcool.


- Locul de intepatura: varful acului se plaseaza in marginea papilei retroincisive de partea
opusa partii pe care intervenim chirurgical, se introduce incet, se injecteaza lent cateva
picaturi, apoi se orienteaza acul paralel cu axul incisivilor centrali, si se patrunde 5-6 mm in
canalul nazo-incisiv, fara a ajunge insa in fosa nazala. Se injecteaza 0,2 ml AL.
Deoarece papila incisiva are o bogata inervatie si vascularizatie, punctia directa a acesteia
poate ocaziona hemoragie si dureri, chiar si postanestezic, de aceea se evita intepatura sa.
- Directia acului: in sus, inapoi si usor in afara spre partea pe care se intervine chirurgical.
- Precautii: nu se inteapa papila incisiva, ci marginea ei, anestezicul se va depune lent si in
cantitate mica, se va patrunde obligator in gaura incisiva si in canalul nazo-palatin.
Tehnica (calea exobucala): - Locul de intepatura e la 1,5 cm inapoia pragului narinar, la baza septului nazal, in
planseul nazal. Se patrunde cu acul 2-3 mm in profunzime si se lasa anestezicul la nivelul orificiilor nazale.
Directia acului e inapoi, orizontal si usor in jos la baza septului nazal

10. Anestezia troncular periferica la spina spix Calea endo si exobucala. Tehnica, zona de anestezie ,
complicatii.
Nervii anesteziati: -n. dentar inf , -n. lingual
Zone anesteziate: -dintii mandibulari pe o hemiarcada
-corpul mandibulei si port. inf. a ramurii ascendente
-mucoperiostul vestibular de la molarul 1 spre linia mediana (n. mentonier)
-cele 2/3 ant. ale limbii si planseul bucal (n. lingual)
-tesuturile moi linguale si periostul de pe versantul lingual al fetei interne a ramurii orizontale a
mandibulei (n. lingual)
Dezavantaje: -anestezia buzei si limbii (disconfortul pacientului)
-posibil hemtom (e obligatorie aspiratia inainte de depozitarea A.L.)
Alternative: -anestezia n. mentonier, pt. tesuturile moi vestibulare anterior de molarul 1, a buzei inf. si a barbiei
-anestezia n. incisiv, pt. dinti si os, anterior de gaura mentoniera
-anestezia plexala vestibulara a incisivilor si caninului
-anestezia intraligamentara a oricarui dinte mandibular
-anestezia nervului mandibular (tehnica GOW-GATES si AKINOS)
-anestezia tronculara bazala a n. mandibular la gaura ovala
Repere osoase:
-gaura mandib. se afla in centrul fetei interne a ramurii ascendente a mandibulei
-la mijlocul distantei dintre marginea ant. si marginea post. a ram. ascen. a mandib. (sau la unirea 1/3 post. cu cele 2/3
ant. a fetei int. a ramurii ascendente)
-la mijlocul distantei dintre incizura sigmoida si marginea inf. a mandib.
-e marginita ant. de spina lui spix dentare:
-pe aceeasi linie orizontala cu planul de ocluzie al molarilor inf. (sau la 1 cm deasupra)
parti moi: -la mijlocul liniei drepte care uneste tragusul cu punctul cel mai inf. al marginii ant. a m. Maseter
Repere pt. anestezia endobucala la spix, parti moi: -ligamentul pterigomandibular (da insertie m. buccinator si
constrictorului superior al faringelui), intins intre carligul aripei interne a apofizei pterigoide si marginea mediala a
trigonului retromolar; apare endobucal ca si o plica situata medial de ramura ascendenta a mandibulei.
osoase: -creasta temporala se desprinde din varful procesului coronoidian, merge pe fata mediala a ramurii ascendente
si pe masura ce coboara, se distantiaza de marginea ant. a ramurii ascendente, continuandu-se cu linia oblica interna
(=linia milohioidiana), (care se afla pe fata interna a ramurii orizontale a mandibulei si pe care se insera m.
milohioidian)
-marginea ant. a ramurii ascendente a mandibulei are forma unei creste osoase care coboara de la apofiza coronoida si
se continua cu linia oblica externa
-trigonul retromolar, e un spatiu triunghiular, acoperit cu mucoasa fixa, situat intre marginea ant. a ramurii ascendente,
creasta temporala si in jos de o linie orizontala inapoia ultimului molar inferior
-tuberculul mandibular, e o proeminenta osoasa situata deasupra si usor inaintea gaurii mandibulei dentare: -planul de
ocluzie al molarilor inferiori (anestezia se face la 1 cm deasupra liniei orizontale care continua planul de ocluzie)

Anest. tronc. periferica a n. dentar inf. sau anestezia la spina lui SpixTehnica anesteziei directe la spix:
Tehnica poate fi sistematizata in 6 timpi:
1.Determinarea planului de inaltime al locului de intepatura (la 1 cm...)
2.Det. locului (vf. acului se plaseaza la intersectia planului ce trece la 1 cm deasupra planului ocluzal inf. si a fundului
zonei pterigomandibulare in afara plicii pterigomandibulare si inauntrul crestei temporale).
3.Plasarea corpului seringii pe premolarii inf. de partea opusa
4.Punctia: 2,5-3,5 cm profunzime (orizontal, inapoi si in afara)
5.Retragerea acului ca. 2-3mm si se aspira
6.Injectarea a 1-1,5 ml solutie anestezica f lent (1ml/min)
- Lungimea acului introdus in tesut depinde de latimea ant.-post. a ram. ascendente si de inclinarea planului fetei
interne a ram. ascendente. (Cand acul patrunde mai mult de 2,5-3,5 cm fara sa intalneasca un contact osos e preferabil
sa nu se depuna solutia anestezica. Se insista din nou, retragand acul si reorientand seringa). Gaura mandib. la adulti se
afla la 1 cm deasupra planului de ocluzie, la copii de 7-8 ani la acelasi nivel cu planul de ocluzie, la edentati mai sus
decat la adulti.
- Cand osul este contactat prea rapid prin tehnica indirecta, inseamna ca ne aflam cu acul in trigonul retromolar. Cand
acul e introdus prea mult si s-a pierdut contactul cu osul, ne aflam cu varful aculuidistal de marginea post. a ram.
ascendente (in glanda parotida: daca s-a depozitat anestezic apare pareza faciala tranzitorie).
Calea exobucala: - Calea submandibulara:
Se foloseste ac lung de 8 cm. Locul de intepatura: la 1,5 cm de marginea post. a ramurii ascendente, la 1,5 cm de
unghiul mandibulei, la 1,5 cm sub marginea inferioara a mandibulei. Directia acului: acul pastreaza permanent
contactul cu fata interna a ramurii ascendente. Acul trebuie sa ajunga mai sus de nivelul gaurii mandibulare (4-4,5 cm).
La 5,5 cm se va anestezia N. lingual si la 6,5 cm N. bucal.
- Calea retromandibulara Sicher
Se foloseste f rar. Locu de intepatura e sub lobul urechii, la jumatatea distantei dintre arcada temporozigomatica si
gonion, inapoia si inauntrul marginii post a ramurii ascendente. Directia acului: orizontala si inainte, pastrand contactul
cu osul. Se patrunde 2,5-3,5 cm in profunzime. Accidente:
pareza tranzitorie a N facial, inteparea arterei parotide externe si venei jugulare externe.
- Calea superioara
Se foloseste f rar, in caz de trismus. Locul de intepatura: sub arcada temporo-zigomatica, in incizurasigmoida.
N. dentar inf., lingual si bucal se gasesc f. aproape unul de altul la nivelul tuberculului mandibular.
Tehnica anesteziei: - Bolnavul cu gura larg deschisa.
- Locul intepaturii: la dentati: in afara plicii pterigomandibulre, la 0,5 cm. sub planul ocluzal molar sup. la edentati: in
afara plicii pterigomandib., la 1,5 cm sub planul crestei alv. maxilare.
- Directia acului: perpendiculara pe mucoasa la locul intepaturii, corpul seringii fiind spre comisura de partea opusa in
dreptul premolarilor sau molarilor
- Profunzimea: 1,5-2 cm. (Pana cand acul intalneste osul la nivelul tuberculului mandibular, se lasa anestezic pt. n.
dentar inf. si n. bucal. Se retrage acul 5 mm si se depoziteaza anestezic pt. n. lingual.)
Tehnica anesteziei: - Bolnavul cu gura intredeschisa.
- Locul intepaturii: la 1 cm deasupra planului de ocluzie molar inf., in dreptul liniei oblice externe, in continuarea
marginii ant. a ramurii ascendente a mandibulei.
- Directia acului: inapoi, usor in afara si paralel cu planul de ocluzie inf.
- Profunzime: 3-4 mm pana la marginea ant. a ramurii ascendente, unde se depoziteaza AL pt. n. bucal.
- Directia acului apoi: orizontal, inapoi si in afara.
- Profunzime: 15 mm, unde se depoziteaza AL pt. n. maseterin.
- Directia acului dupa aceea: se retrage acul pana la marginea ant. (sau se scoate) si se repozitioneaza pt.
anestezia tronculara a n. dentar inf., la 1,5-2 cm profunzime, se retrage acul ca. 1 cm si se anesteziaza n. lingual.
- Accidente si complicatii: ruperea acului, trismus, leziunea partilor moi prin miscari de directionare a
acului

11. Anestezia troncular periferica a nervului mentonier. Calea endo si exobucala. Tehnica, zona de
anestezie , complicatii.
Nervii anesteziati: -n. mentonier
-n. incisiv

Zone anesteziate: -tesuturile moi vestibulare ant. de gaura mentoniera


-tesuturile moi ale buzei inf.
-pielea buzei inf si a mentonului, pana la linia mediana
Indicatii:
-interventii chirurgicale mezial de gaura mentoniera, in zona ant a mandib si a structurilor moi pana la linia mediana
Avantaje: -tehnica usoara, atraumatica
Alternative: -infiltratie locala
-anestezie intraligamentara
-anestezie intraseptala
-anestezia n. dentar inf.
-anestezia n. mandibular
Repere osoase: -gaura mentoniera e situata pe fata antero-externa a ramurii orizontale a mandibulei
-deasupra portiunii incipiente a liniei oblice externe
-la mijlocul distantei dintre marginea inferioara a mandibulei si marginea superioara a crestei alveolare
-pe verticala ce uneste gaura supraorbitara, gaura suborbitara si gaura mentoniera
dentare: -sub si intre radacinile celor 2 premolari inf.(in 50%din cazuri); (uneori se afla la nivelul radacinii celui de al
2-lea premolar (25%), primului premolar (20%), distal de radacina premolarului 2 (5%), sau ant. de radacina
premolarului
parti moi: -pe linia verticala care trece prin comisura bucala, prin marginea interna a corneei, la 5 mm
inauntrul liniei verticale mediopupilare cand pacientul priveste inainte
-la edentati: repere osoase: dat. atrofiei crestei alveolare, gaura ment. e mai aproape de marginea sup. osoasa
mandibulara, uneori chiar pe creasta alveolara, sub mucoasa gingivala.
Reper mixt (osoase si parti moi) la jumatatea distantei dintre linia mediana si marginea ant. a muschiului maseter.
Tehnica (calea endobucala): - E frecvent folosita.
- Gura pacientului e usor intredeschisa. Vestibulul inf. se dezinfecteaza cu alcool.
- Locul de intepatura: in mucoasa mobila, in fundul de sac vestibular inf., inapoia gaurii mentoniere, in dreptul
radacinii meziale a primului molar inf.
- Directia acului: in jos, inainte si inauntru
- Patrunderea: pt. anestezia n. mentonier nu e necesara patrunderea cu acul in gaura mentoniera. Pt. anestezia n. incisiv
e necesara patrunderea in gaura mentoniera si in canalul mentonier circa 5 mm. In acest caz si n. mentonier se
anesteziaza.
- Semne si simptome: furnicaturi sau anestezia buzei inf.
Anestezia bilaterala a n. dentar inf. se utilizeaza f rar dat. disconfortului.
- Pt. anestezia n. incisiv nu e totdeauna obligatoriu patrunderea in gaura mentoniera, prin presiune anestezicul se poate
dirija in gaura mentoniera. Dezavantaje care pot aparea cand se patrunde in gaura mentoniera: tehnica e mai grea,
exista riscul traumatizarii nervului mentonier si/sau incisiv.
Tehnica (calea exobucala): - Se dezinfecteaza pielea cu tra de iod si alcool.
- Locul de intepatura: in obraz, pe o linie orizontala ce trece prin comisura bucala, aprox. la
1,5-2 cm inapoia comisurii bucale.
- Se patrunde cu acul la. 2-2,5 cm.
- Complicatii: hematom, care se rezolva prin compresiune locala cutanata.

12. Indicatiile si contraindicatiile operatiei extractiei dentare. Indicatiile extractiei dentare


Indicatii:
- Dinti ce prezinta distructie coronoradiculara intinsa, care nu pot fi reconstituiti prinmijloace protetice; - Dinti inclusi,
care nu mai au posibilitatea de a erupe in mod normal pe arcadadentara;
- Dinti cu fracturi radiculare longitudinal;- Dinti care au provocat complicatii infectioase perimaxilare severe precumfl
egmoane, abcese, adenite supurate; - Dinti izolati, ce sunt restanti la nivelul arcadei maxilare si impiedica aplicarea
uneiproteze mobile corespunzatoare;- Dinti cu gangrene complicate, care nu pot beneficia de tratament conservatorend
odontic; - Dinti supranumerari care produc tulburari functionale; - Dinti implantati in procese tumorale maligne ce
urmeaza a fi tratate prin radiatiiionizante, in scopul prevenirii complicatiilor septic osoase sau premaxilaresecundare;Dinti cauzali ai osteomielitelor de maxilare sau implantati pe sechestre osoase dejadetasate;- Dinti cu procese
parodontale marginale cornice ce prezinta o mobilitate accentuata,resorbtie avansata a osului alveolar si pungi adanci
ce nu pot fi tratate prin
metodeuzuale de tratament medical sau chirurgical;- Dinti in malpozitie ce nu pot fi aliniati prin metode ortodontice sa
u dinti ceimpiedica anumite redresari ortodontice; - Dinti din focarele de fractura a maxilarelor care nu pot beneficia de
un tratamentconservator

endodontic;- Dinti care genereaza tulburari severe de eruptie;-Dinti mult extruzati, ce prezinta devieri importante ale ax
ului de implantare,impiedicand astfel aplicarea unui tratament protetic corect;- Dinti care intretin procese patologice
infectioase acute sau cornice sinuzale sauganglionare;- Dinti cu procese patologice periapicale sau parodontale, care
provoaca manifestarisevere la distanta in cadrul bolilor de focar
Contraindicatii: -Factori generali: afectiuni sanguine ale aparatului cardiovascular, afectiuni
hepatice renale, endocrine, sindroamele hemoragipare, afectiuni reumatice, leucozele acute.
Factori locali: supuratiile perimaxilare de cauza odontala, sinuzitele acute maxilarede cauza nazala

13. Instrumentariul p-u extractia dentara, constructia, clasificarea, etapele extractiei dentare cu
ajutorul clestelor si elevatoareleor.
Pregatirea instrumentarului necesar
- Instrumentar destinat examenului cavitatii orale: pensa, oglinda, sonda
dentara;- Instrumentar utilizat pentru anestezie: seriga si ace de marimi potrivite;- Instrumentar pentru extractie: clesti
si elevatoare adecvate dintilor sau radacinilorce vor urma sa fie extrase.
Principii generale utilizate in tehnica extractiei dentare
1. Largirea alveolei, pentru a permite radacinii sa iasa din locul sau anatomic;
2. Coroanele mici, fara convexitati bine reprezentate, necesita folosireaelevatoarelor, urmata apoi de aplicarea clestelui
de extractie pe suprafata dintelui;
3. Dupa dilatarea alveolei, dintele este extras prin ruperea fibrelor ligamentareperiodontale;
4. Instrumentele folosite pentru aceasta tehnica de extractie dentara sunt de obicei
cestii si elevatoarele. Aceste instrumente sunt confectionate astfel incat saactioneze in axul lung al dintelui, iar partea
lor activa sa se adapteze perfect pe gatuldintelui si pe portiunea cervicala a radacinii.
5. Cu ajutorul clestilor se extrag: dintii a caror coroana este integra sau
distrusapartial, radacinile dentare care prezinta o portiune extraalveolara suficient deproeminenta, radacinile dentare ca
re se gasesc la limita peretelui alveolar.
Tehnica extractiei cu ajutorul clestilor
Aceasta tehnica are avantajul canu pro duce leziuni ale tesuturilor peridentare,
nu fractureaza osul si nu sfasie mucoasa gingivala.
Clestii au diferite forme, in functie grupele de dinti si arcadele pentru care suntdestinati, astfel incat sa se poata actiona
cu el in axul lung al dintelui. Deschizaturaclestelui este si ea diferita deoarece dimensiunile coroanelor este variabila de
la unindivid la altul.
Timpii operatori parcursi in aceasta etapa:
- Sindesmotomia;
- Aplicarea clestelui;- Luxatia dintelui;- Extractia propriu-zisa.
EXTRACIA CU AJUTORUL ELEVATOARELOR
Extracia resturilor radiculare mici, situate profund n alveol
Indicaii:
restul radicular poate fi vizualizat pe fundul alveolei
Dac metoda nu permite extracia restului radicular restant, se indic alveolotomia.

14. Principiile generale de tehnica a extractiei dentare. Extractia dintilor ale arcadelor superioare.
Tehnica.Principii generale utilizate in tehnica extractiei dentare:
1. Largirea alveolei, pentru a permite radacinii sa iasa din locul sau anatomic;
2. Coroanele mici, fara convexitati bine reprezentate, necesita folosirea elevatoarelor, urmata apoi de aplicarea clestelui
de extractie pe suprafata dintelui; 3. Dupa dilatarea alveolei, dintele este extras prin ruperea fibrelor ligamentare
periodontale; 4. Instrumentele folosite pentru aceasta tehnica de extractie dentara sunt de obicei
clestii si elevatoarele. Aceste instrumente sunt confectionate astfel incat sa actioneze in axul lung al dintelui, iar partea
lor activa sa se adapteze perfect pe gatul dintelui si pe portiunea cervicala a radacinii. 5. Cu ajutorul clestilor se extrag:
dintii a caror coroana este integra sau distrusa partial, radacinile dentare care prezinta o portiune extra
alveolara suficient deproeminenta, radacinile dentare care se gasesc la limita peretelui alveolar
Extractia incisivilor centrali superiori
Radacina incisivului central superior este dreapta si are forma conica rotunjita. Se realizeaza anestezie plexala
prin infiltratie submucoasa. Ca si instrumente vor fi folosite sindemotoame sau elevatoare drepte in jgheab sau in
flacara. Pentru etapa de extractie propriu-zisa se va utiliza un cleste drept cu falci de dimensiuni
convenabile, care se vor adapta perfect axial si circular la coletul dintelui.Cu ajutorul indexului de la mana stanga, se
va indeparta buza superioara, fixand totodata vestibular, creasta alveolara la nivelul dintelui ce urmeaza a fi extras. Se
realizeaza decolarea gingiei si sectionarea ligamentului circular cu ajutorul

sindesmotomului sau elevatorului. Are loc adaptarea clestelui. Extractia lui se realizeaza dupa ce s-au efectuat miscari
de basculare vestibulo-palatinale si miscareade tractiune finala.
Extractia incisivilor laterali superiori
In acest caz este indicata anestezia plexala sau tronculara periferica, efectuata la
gaura infraorbitara sau incisiva. Sunt utilizate elevatoarele drepte sau sindesmotoamele, dar nu trebuie uitat si clestele
drept cu falcile mai subtiri, care permite o adaptare perfecta la coletul dintelui. Cu ajutorul elevatorului sau al
sindesmotomului se va realiza decolarea gingiei, iar apoi prin aplicarea clestelui pe suprafata dintelui, acesta se va luxa
prin miscari de basculare vestibulo- palatinale.
Extractia caninilor superiori
Acest dinte prezinta cea mai lunga radacina si are o pozitie verticala, apexul avand
frecvent o curbura orientata distal sau vestibular. Gingia este decolata cat mai profund cu ajutorul sindesmotomului sau
elevatorului, iar apoi se aplica falcile clestelui, urmarindu-se in acelasi timp o insinuare cat mai profunda a acestuia.
Luxatia se realizeaza prin efectuarea unor miscari de bascularein sens vestibulo-palatinal, urmata apoi de extractia
dintelui printr-o miscare detractiune.
Extractia primilor premolarilor superiori
Acest dinte prezinta doua radacini in mod frecvent, orientate una spre vestibular, iar
cealalta spre palatinal, avand o directie divergenta spre apex.
Se realizeaza decolarea gingiei cu ajutorul sindesmotoamelor sau elevatoarelor,
urmata apoi de aplicarea clestelui si efectuarea de miscari de basculare in sens vestibulo-palatinal.
Extractia premolarilor doi superiori
Acest dinte prezinta o singura radacina. Decolarea gingiei trebuie sa se efectueze cat mai profund, ca mai apoi falcile
clestilor sa fie aplicate pe suprafata dintelui in vederea luxatiei dintelui prin miscari de basculare in sens vestibulopalatinal.
Extractia molarilor unu si doi superiori
Acest dinte se numara printre cei mai voluminosi si prezinta trei radacini dintre care
una este palatinala si doua vestibulare.
Anestezia se realizeaza la nivelul tuberozitatii, completata apoi de o infiltratie vestibulara.
Instrumentele utilizate sunt reprezentate de elevatoare drepte in jgheab, inbaioneta, si sindesmotoame, precum si
clesti pentru molari care sunt indoiti pe lat, avand falcile foarte voluminoase. Clestii sunt pereche, se pozitioneaza cu
pintenulprezent la varful falcii pe fata vestibulara a dintelui intre cele doua radacini vestibulare. Decolarea gingiei este
realizata cu ajutorul elevatorului sau sindesmotomului drept. Creasta alveolara se fixeaza intre index si police, iar
decolarea gingiei se realizeaza cu ajutorul elevatoarelor sau sindesmotoamelor drepte.
Luxatia dintelui se face prin miscari de basculare vestibulo-palatinale, crescandprogresiv amplitudinea miscarilor.
Extractia molarilor de minte superiori
Acest dinte prezinta o mare varietate de forme atat in ceea ce priveste forma coroanei cat si numarul de radacini.
Instrumentarul utilizat in extractia acestui dinte este reprezentat de elevatoare
inbaioneta si cleste cu dubla curbura si falci rotunjite. Cu ajutorul elevatorului se va decola gingia de pe suprafata
dintelui, iar apoi cleste seva aplica in axul dintelui realizand luxatia lui prin miscari de basculare in sensvestibulopalatinal. Extractia este insotita de miscari de tractiune lente evitand astfel fracturarea varfurilor efilate ale radacinilor

15. Extractia dintilor arcadie inferioare. Tehnica. Extractia radacinilor dentare cu ajutorul clestelelor
si elevatoarelor.
Extractia incisivilor centrali si laterali inferiori
Acestia reprezinta dintii cei mai mici din cavitatea orala. Instrumentele utilizate sunt elevatoarele curbe cu cioc lateral
sau sindesmotoame curbe si clesti pentru incisivii inferiori.
Se decoleaza gingia cu ajutorul elevatorului, urmata apoi de aplicarea falcilor clestelui pe suprafata dintelui in scopul
realizarii luxatiei dintelui prin miscari de basculare in sens vestibulo-lingual.
Extractia caninilor inferiori
Caninul inferior este un dinte foarte puternic si prezinta o radacina robusta si lunga. Pacientul trebuie sa ocupe o
pozitie care sa-i favorizeze operatorului accesul facil la acest dinte: cu capul drept si gura larg deschisa. Anestezia este
realizata troncular periferic la spina lui Spix.
Instrumentele utilizate sunt elevatoarele cu cioc lung pentru mandibula, cleste indoit pe muchie. Gingia este
decolata cu ajutorul sindesmotoamelor sau elevatoarelor apoi falcile clestilor se vor insinua cat mai profund adaptanduse perfect la coletul dintelui. Urmeaza apoi luxarea dintelui prin efectuarea miscarilor de basculare in sens vestibulolingual.
Extractia premolarilor inferiori
Acesti dinti au o singura radacina ce este puternica si foarte lunga. Instrumentarul utilizat este acelasi ca si in cazul
caninilor, anestezia realizandu-se tot la spina Spix.
Tehnica de extractie este intocmai ca si la canini, urmand aceeasi pasi.
Extractia molarilor 1 si 2 inferiori

Sunt dinti pluriradiculari, prezentad o radacina situata mezial si una distal. Pacientul va avea o pozitie ce ii confera
operatorului un acces cat mai facil la dinte: capul va fisprijinit in tetiera, iar in functie de hemiarcada la care se
lucreaza, capul va fi rotat spre dreapta sau spre stanga. Anestezia se va realize la spina lui Spix a nervului lingual si al
nervului alveolar inferior. Instrumentarul utilizat va fi reprezentat de: sindesmotoame curbe, elevatoare curbe
mandibulare cu cioc lateral, cleste cu falcileindoite pe muchie. Se initiaza decolarea gingiei cu ajutorul elevatoarelor,
apoi falcile clestelui se vor insinua cat mai profund, mai intai cea linguala urmata apoi de cea vestibulara.
Se luxeaza dintele efectuandu-se miscari de basculare in sens vestibulo- lingual.
Estractia molarilor 3 inferiori (de minte)
Acest dinte poate prezenta o varietate de forme atat coronare car si
radiculare,astfel ca poate prezenta una, doua, trei sau chiar patru radacini. Pentru extractia acestui dinte, pacientul va
ocupa o pozitie relaxata, cu capul usor inextensie si gura larg deschisa.Instrumentarul necesar acestei manopere este:
elevator Lecluse, limba de crap, cleste indoit pe lat, a carui falci pot prezenta sau nu pinteni. Se decoleaza gingia cu
ajutorul elevatorului, apoi se insera falcile clestelui cat mai profund, fiind in contact strans cu suprafata dintelui. Se
luxeaza apoi prin efectuareade miscari in sens vestibulo-lingual. Extractia trebuie sa se realizeze prin tractiune in
ax insotita de o usoara inclinatie in ax
Extractia realizata cu ajutorul clestelui
Tipul clestelui va fi ales in functie de marimea si forma radacinii. Se decoleaza gingiacu ajutorul unui elevator si apoi
se insera clestele, mai intai falca orala, apoi ceavestibulara. Luxatia radacinii se realizeaza prin miscari de basculare in
sens vestibulo-oral.

16. Extractia prin alveolotomie (extractia atipica).


Indicatii: in cazurile radacinilor ramase intraalveolar care nu pot fi extrase cu clestii sau luxate cu
elevatoarele, fie ca radacinile nu sint vizibile, datorita profunzimii la care sa produs fractura fie datorita unei
hemoragii abundente.
a) resturi radiculare profunde intraosoase ramase dupa extractii vechi, b) resturi radiculare situate sub punti
dentare c) radacini situate in zone unde spatiul sa ingustat prin migrarea dintilor vecini d) radacini foarte
recurbate care ar risca sa se fractureze in cursul tentativei de extractive cu clestele sau elevatoarele e)
radacini inportiunea apexiana in ,,limba de clopot datorita unor procese de hipercimentoza f) radacini
deformate prin procese tumorale (odontoame, cementoame) g) radacini sudate la peretele alveolar realizind
asa numitele anchiloze dento-alveolare, h) radacini cu carii profunde care submineaza foarte mult substanta
cementodentinara, scazindui rezistenta.
Alveolotomia cu lambou este tehnica cel mai frecvent folosita intrucit prin descoperirea larga a peretelyi
alveolar ofera o vizibilitate foarte buna asupra cimpului operator , permitind ca rezectia osoasa sa se faca atit
cit este necesar pentru descoperirea si indepartarea radacinii dentare.
Incizia: In functie de localizarea si dimensiunea restului radicular alveola va fi descoperita pe o arie mai
redusa sau mai intinsa folosindu-se mai multe tipuri de incizii: a) incizie trapezoidala formata din doua incizii
vertical-oblice de o parte si de alta a alveolei, prelungite pina la nivelul mucoasei mobile, divergente catre
fundul de sant vestibular si unite printr-o incizie orizontala la nivelul orificiului alveolar. Prin aceasta incizie
se creaza un lambou de forma unui trapez, cu baza mare orientate catre fundul santului vestibular. Forma
trapezoidala a lamboului are avantajul de a asigura o irigatie buna; b) incizie in L realizind un lambou
triunghiular- o incizie orizontala la nivelul limitei meziale a alveolei. Incizia verticala poate depasi cu 1-2mm
limita alveolei, catre fundul de sant vestibular incizia va fi prelungita pina la nivelul mucoasei mobile.
Lamboul triunghiular realizat astfel va avea o baza de implantare distala care-i asigura o buna irigatie; c)
incizie curba la limita dintre mucoasa fixa si cea mobila, cu cnvexitatea orientate catre fundul de sant
vestibular. Aceasta incizie se foloseste in cazul radacinilor mici situate profund intaalveolar, ramase dupa
extractii vechi si urmareste descoperirea osului strict la nivelul apexului.
Decolarea lamboului periosteomucos. In cazul inciziei trapezoidale si al inciziei in L se introduce un
decolator fin intre mucoasa si os la nivelul marginii libere a alveolei. Decolarea se face prin miscari blinde de
insinuare a instrumentului, desprinzind periosteomucoasa de os. In cazul invciziei curbe decolarea se face
mai mult catre fundul santului vestibular, mucoasa fixa fiind indepartata atit cit sa permita o buna evidentiere
a osului in dreptul apexului radacinii respective. Lamboul de mucoasa realizat va descoperi peretele
vestibular a alveolei in dreptul dintelui care urmeaza sa fie extras atit cit este necesar.

Trepanarea osului: se va face urmarind ca radacinile sa fie descoperite si luxate sacrificind cit mai putin din
table vestibulara. In raport cu marimea si profunzimea la care se gasesc radacinile se pot folosi 3 procedee de
trepanaresi rezectie osoasa: a) rezectia marginala partiala a tablei vestibulare; b) rezectia totala a peretelui
alveolar vestibular; c) rezectia partiala a peretelui alveolar vestibular la nivelul apexului este indicate in cazul
resturilor radiculare mici, profunde, ramase dupa extractii vechisau a radacinilor situate sub punti dentare.
Luxatia radacinii: In timpul trepanarii se urmareste sa se creeze cu daltqa sau cu freza santuri in jurul
radacinilor in care sa poata fi insinuate elevatorul. Luxatia se face cu elevatorul adecvat introdus fie pe fetele
laterale a radacinii, fie sub radacina daca apexul este deformat globulos. In timpul trepanarii osoase si al
luxarii radacinilor se va evita la maxilar deschiderea sinusului, iar la mandibular deschiderea canalului
mandibularsau lezarea pachetului vasculo-nervos mentonier. Dupa extractia radacinii se controleaza alveola
inlaturinduse cu ajutorul chiuretei eventualele tesuturi patologice. Se face apoi regularizarea osului,
rezecindu-se cu o pensa ciupitoare si cu chiureta, toate ciocurile si marginile osoase proeminente. Plaga se
spala cu sol. de ser fiziologic caldut sau cu apa oxigenata, pentru a indeparta eventualele eschile osoase; se
controleaza singerarea plagii osoase si a plagii mucosae.
Sutura: Se aplica lamboul periosteomucos peste os carte este necesar sa fie complet acoperit. Daca lamboul
de mucoasa este insuficient pentru acoperirea alveolei se va incerca o decolare a bazei sale de implantare
catre mucoasa mobile si apoi alunecarea lui catre mucoasa versantului oral. Aceasta metoda prezinta
dezavantajul ca poate produce o micsorare a santului vestibular. Se aplica fire de sutura separate ,
nerezorbabile aprontind cit mai correct marginile plagii, astfel incit osul sa fie complet acoperit. Pentru ca
vindecarea sa se produca fara complicatii, sa nu se formeze hematoame care s-ar putea infecta este necesar ca
lamboul periosteomucos sa adere cit mai bine la suprafata osoasa, acoperind-o cit mai complet. In acest scop
peste lambou se aplica p/u 24-48 ore un pansament iodoformat usor compresiv care suprima eventual spatiul
mortcare s-ar forma intre os si lambou. Firele de sutura se suprima dupa 5-7 zile de la interventie.
17. Evolutia alveolei dupa extractie si ingrijirea ei. Complicatiile locale in timpul extractiei dentare.
Cauzele, tratamentul si profilaxia.
In cazurile in care extractia a decurs fara incidente, radacinile au iesit integre, in alveola nu a ramas elemente
patologice si traumatismul operator nu a provocat leziuni extinse ale osului si mucoasei se observa deobicei o
singerare redusa care prezinta o tendinta manifesta si rapida de organizare a chegului.Daca dintele a iesit
complet iar perpendicular nu exista procese infectioase sau tumorale chistice, chiuretarea alveolei este
contraindicate. Prin chiuretarea membrane parodontale se desfiinteaza o bariera de protectie a osului
intirziindu-se aparitia vaselor de neoformatie si cicatrizarea alveolei. Sint contraindicate in aceste cazuri
spalaturile intraaalveolare cu substante antiseptic, introducerea in alveola a substantelor caustice sau
antiseptic de tip iodoform, a meselor. Iodoformul introdus in alveola nu se resoarbe ci este eliminate ca orice
corp strain si in loc sa previna favorizeaza producerea de alveolite prin dezorganizarea structurii fibrilare a
cheagului. In cazul extractiilor obisnuite atitudinea fata de plaga postextractionala va fi cit se poate de
simpla: se evacueaza din cavitatea bucala single si secretiile cu ajutorul unor tampoane sterile sau cu
aspiratorul, daca secretiile sunt abundente bolnavul este rugat sa-si clateasca gura usor fara forta, se palpeaza
marginile alveolei cu pulpa degetului pentru a depista ciocuri osoase proeminente care trebuie netezite cu
ajutorul unei chiurete, intre index si police se string marginile alveolei apropiind cit mai mult tablele osoase
si gingivomucoasa vestibulara de cea orala astfel deschiderea plagii va fi cit mai mica, evitindu-se tendinta
de ectropionare a gingiei, peste alveola se aplica un tampon de comprese sterile avind grija ca
gingivomucoasa sa fie rasfrinta inauntru peste plaga osoasa astfel incit marginile plagii sa nu ramina
dehiscente, se recomanda bolnavului sa inchida gura muscind peste tampon. Tamponul aplicat trebuie sa fie
usor compresiv realizind pe linga protectia plagii si o hemostaza, bolnavul va fi tinut in observatie cel putin
30min dupa extractie cind se va controla plaga pentru a depista daca singerarea continua sau s-a oprit si daca
in alveola s-a format deja un cheag. Tamponul se indeparteaza dupa 2 ore.
Complicatiile locale: 1.Accidente dentare: a)fracturarea coroanei sau a radacinii, b)luxatii ale dintilor vecini
c)fracturarea dintilor vecini sau antagonisti, d)smulgerea sau lezarea mugurilor dintilor permanenti 2.
Leziuni ale partilor moi perimaxilare: a)plagi gingivale liniare se produc prin deraparea elevatorului sau prin
aplicarea falcilor clestelui peste mucoasa, b)plagile intinse cu denudari mari ale osului se produc in extractiile
laborioase, traumatizante, c) plagi ale mucoasei palatinale se produc prin deraparea elevatoarelor, d) plagi ale
limbii se produc prin deraparea elevatoarelor curbe ascutite sau a elevatorului ,, limba de crap in timpul
extractiei molarilor de minte inferiori, e)plagi ale planseului bucal se produc prin inteparea mucoasi cu virful

elevatorului care derapeaza. 3. Leziuni osoase: a)fracturile alveolare sint fracturile limitate de obicei la
alveola dintelui extras, interesind unul dintre pereti, b) fractura tuberozitatii maxilarului superior se produce
in luxatia distala cu elevatoarele a molarului de minte superior. c) fractura mandibulei se produce in timpul
extractiei molarului de minte inferior, d) luxatia mandibulei este un accident care se produce deobicei la
bolnavii cu laxitate capsuloligamentara accentuata aparind in timpul extractiei dintilor inferiori prin
deschiderea exagerata a gurii si tractiunea inainte a mandibulei, e ) accidente sinusale: deschiderea sinusului
se poate produce chiar dupa extractia cu clestele a unui dinte sinusal; impingerea radacinilor in cavitatea
sinusala- se produce daca in timpul extractiei cu elevatoarele a radacinilor premolarilor si molarilor superiori
se actioneaza cu instrumentele catre fundul alveolei, 4. Leziuni ale nervilor- prin perforarea tavanului
canalului mandibular in timpul extractiei radacinilor sau al chiuretajului profund alveolar poate fi lezat nervul
alveolar inferior, la nivelul gaurii mentoniere nervul poate fi lezat prin incizia mucoasei sau in timpul
trepanarii osoase practicate in vederea alveolotomiei.Pentru a preveni acest incident in timpul inciziilor
vertical va fi evitat spatiul dintre cei doi premolari. In cazul fracturarii peretelui oral al alveolei molarului de
minte cind se realizeaza indepartarea fragmentului ososdetasat si regularizarea osoase, poate fi lezat nervul
lingual. 5. Aspirarea fragmentelor dentare sau osoase.
18. Perforatia sinusului maxilar in timpul extractiei dentare. Cauzele si tratamentul.Indicatiile catre
spitalizarea bolnavilor cu complicatii dupa extractii dentare.
Deschiderea sinusului se poate produce chiar dupa extractia cu clestele a unui dinte sinusal. Alteori sinusul
se deschide in timpul chiuretajului alveolar. De multe ori deschiderea accidental a sinusului maxilar poate
trece neobservata; se produce o singerere ceva mai abundenta a alveolei respective, singele avind uneori un
character aerat. Daca se exploreaza cu un stilet butonat se constata ca fundul alveolei este complet disparut,
stiletul patrunzind in cavitate. In aceste cazuri este bine ca explorarea cu stiletul sa fie cit mai putin
traumatizanta pentru a nu infecta sinusul. Este contraindicate manevra Valsava care in aceste cazuri va mari
bresa mucoasa favorizind infectarea sinusului prin alveola postextractionala. Atitudinea terapeutica va urmari
cicatrizarea alveolei fara incidente favorizind inchiderea per primam a comunicarii bucosinusale. Se va face
toaleta plagii urmarind ca alveola sa fie acoperita complt cu gingivomucoasa. In cazul in care alveola este
mare cu pereti ososi indepartati nepermitind alunecarea si suturarea gingivomucoasei nu pot fi complt
afrontate se vor aplica 1-2 fire de sutura care vor apropia cit mai mult gingia vestibulara de cea palatinala,
micsorind gura alveolei. In ambele situatii se va urmari aplicarea cit mai intima a gingivomucoasei pe osul
subiacent aplicind pentru o perioada de 7-8zile un tampon iodoformat care va fi mentinut cu ligature de sirma
in 8 trecute in punte peste alveola respective. Se recomanda pacientilor ca timp de 2-3 saptamini sa nu-si
sufle nasul si sa mentina o igiena bucala si antisepsie nazala riguroasa.
Impingerea radacinilor in cavitateasinusala se produce daca in timpul extractiei cu elevatoarele a radacinilor
premolarilor si molarilor superiori se actioneaza cu instrumentele catre fundul alveolei. Operatorul constata
ca radacina a disparut din alveola. Pot exista 2 posibilitati: fie radacina a fost impinsa sub mucoasa sinusala,
fara ca acesta sa fie perforate; fie s-a produs o perforare a mucoasei sinusale, radacina fiind proiectata in
plina cavitate. In momentul in care s-a produs un asemenea accident este necesar sa se precizeze sediul
radacinii prin radiografii cu film retroalveolar si radiografia sinusului maxilar. Radacinele dentare impinse
sub mucoasa sinusala se extrag pe cale alveolara largita, dupa tehnica descrisa de Wasmundt. De o parte si de
alta a alveolei se fac 2 incizii vertical-oblice divergente pina in fundul santului vestibular. Se decoleaza
periosteomucoasa cit mai sus pina la podeaua sinusului, descoperindu-se restul radicular. Cu o pensa sau
chiureta se prinde restul radcular si se extrage. In timpul manoperelor de trepanare si extractive se va avea
grija sa nu se perforeze mucoasa sinusala sis a nu se impinga radacina in plina cavitate de unde nu mai poate
fi extrasa pe aceeiasi cale. Marginile osoase se regularizeaza cu o chiureta iar lamboul periosteomucos este
readus peste plaga si suturat. Pentru a mentine lamboul intim adherent la os se aplica o mesa iodoformata de
protective mentinuta fie prin ligature de sirma in8 fie cu o placa de protective din acrilat confectionata de
urgenta in cazurile in care nu exista dinti vecini. Resturile radiculare impinse in plina cavitate sinusala este
necesar sa fie extrase cit mai urgent, in maximum 48 ore de la producerea accidentului prin trepanarea
sinusului la locul de electie (metoda Caldwel Luc) , pentru a nu determina infectarea mucoasei sinusale.
19. Profilaxia complicatiilor la efectuarea extractiei dentare.
O buna parte din accidente pot fi evitate printr-un examen minutios , clinic si radiologic facut inainte de
extractie, alegindu-se in functie de datele obtinute tehnica operatorie si utilizind manoperele cele mai
potrivite cazului repectiv.

20. Clasificarea proceselor inflamatorii regiunii o.m.f.


Procesele inflamatorii in regiunea omf pot fi odontogene si neodontogene; infectioase - specifice si nespecifice si
washpe neinfectioase, adica alergice, traumatice, stiti voi de la fizpat, acute si cronice. Inflamatiile neodontogene au
drept sursa alte structuri ale cavitatii bucale, faciale sau la distanta: tonsilogene, rinogene, otogene (di la urechi nna),
etc.. Inflamatiile odontogene detin un loc major in chir. OMF. Cele mai frecvente afectiuni inflamatorii sunt:
limfadenitele, flegmoane si abcese, chisturile (inflamatie productive), periostitele, osteomielitele, periodontitele,
sinusite, granulom subcutan [odontogene majoritar] frunculi si carbunculi, sialoadenite si mai putin agresive;
stomatite, glosite, dermatite, foliculite, ateroame suprainfectate i.t.d.i.t.p. Da' nu uitati ca ne intereseaza mai mult cele
odontogene!
Sharkgorodski (1985) clasifica astfel:
Infla. OMF : -Odontogene
-Stomatogene :
Periodontita: acuta & cronica;
Periostita: acut seros & cronic, cronic;
Osteita: acut forma reactiv_tranzitorie & cronic rarefiant & hiperplastic (shi contrast! );
Osteomielita maxilara: acut, subacuta, cronica & cronica de novo;
Abcese si flegmoane: acut & subacut;
Limfadenita: acuta, cronica productiva, productiva in acutizare;
Sinusitele: acute & cronice.
- Altele (''inflamatia'' de la morfopat)
Au fost multi savanti medicali care au propus diverse si diverse clasificari, ca pina la urma Robustova sa concluzioneze
o clasificare unica si fundamentala (tipa necopieta de Sharkgorodski):
Periodontita: acuta, cronica & cronica in acutizare;
2.Periostita: acut seros & cronic, cronic;
Osteita: a disparut din clasificare;
3.Osteomielita maxilara: acut, subacuta, cronica & cronica de novo;
4.Abcese si flegmoane: acut & subacut;
Limfadenita: acuta, cronica productiva, productiva in acutizare;
Sinusitele: acute & cronice.

21.Etiologia proceselor inflamatorii regiunii o./m./f.


In producerea infectiilor regiunii maxilo-faciale avem mai multi factori favorizanti si
determinanti.Factorii favorizanti sunt :locali si generali.Factorii favorizanti locali sunt:leziunile traumatice
osoase (de obicei fracture deschise in cavitatea bucala) 2.Tumorile maxilarelor,mai ales chisturile
suprainfectate 3.Corpii straini patrunsi accidental prin mucoasa 4.Complicatiile anesteziei locoregionale,nerespectarea asepsiei ,antisepsiei 5.complicatiile extractiei dentare(extractii
traumatizante,alveolite,chiuretaj insufficient 6.Complicatiile diferitor tratamente stomatologice:obturatii cu
mortificari pulpare,obturatii de canal cu depasire dupa apex,coroane incorect adaptate cu iritari a
parodontiului marginal,tratamente ortodontice cu exercitari de presiune ce duc la mortificarea lenta a
dintelui.
Factori favorizanti generali:1.Varsta,2.Reactivitatea diminuata a organismului,imunodefienta 3.Starile de
emaciere,casexie,starile de denutritie din bolile cronice si carentiale 4.Afectiunile neurologice sau
neuropsihice(nu se asigura igiena cav. bucale) 5.Tratamentul indelungat cu antibiotice sau corticosteroizi
Factori determinant:1.Leziunile dentoparodontale intre care mai frecvente sunt:a)gangrene pulpare
complicate cu parodontite apicale acute sau cronice in acutizare b)pungi parodontale adanci c)fracturi dentare
d)accidente de eruptie ale dintilor temporari si permanenti 2.Exacerbarea virulentei germenilor patogeni in
urma capatarii a acestor agenti a rezistentei la antibiotic.
22.Evolutia clinica a proceselor inflamatorii ale regiunii OMF

Inflamatia este o reactie complexa a tesuturilor la actiunea unor stimuli nocivi cu implicarea mulotor mecanisme de
aparare si compensare, adaptare a intregului organism. Etiologia :

Microorganism patogene (baterii, virusuri)

Agenti parazitari

Agenti chimici (acizi, baze)

Traumatisme mecanice

Corpi straini

Agenti fizici (caldura, electricitate, radiatie)

Produsi endogeni ai metabolismului (cholesterol, acis uric, calciu)


Inflamatia poate fi acuta( exsudativa) si cronica (proliferativa).
Inflamatia acuta semnele principale calor, rubor, dolor, tumor si functia lesa. Se caracterizeaza prin reactii
vasculare, exsudative si alterative. Reactii vasculare dupa o scurta vasoconstrictie initiala urmeaza o vasodilatare
arteriolo-capilara cu hyperemia active si cresterea permeabilitatii capilare. Aceste fenumoene sunt declansate de
stimuli nervosa si de mediatorii chimici (histamine si serotinina). Are loc diapedeza leucotitelor, ce vor migra spre
focarul inflamator. Reactiii exsudative formarea edemului inflamator. Exsudatul e constituit din component lichida
(plasma ) si celulara (polimorfonucleare, monocite si macrofage) din cauza cresterii permeabilitatii vasculare. Are loc
fagocitoza. Reactii alterative degenerarea si necroza celulelor si a substantelor intersitiale determinate de agentul
pathogen sau de tulburarile circulatorii. Materialul cerotic este un corp strain, irritant ce poate intensifica reactiile
inflamatorii.
Dupa natura caracterului exsudatului inflamator se deosebesc inflamatii: seroase, fibrinoase, pseudomembranose(pe
suprafata mucoaselor sunt depozite alb cenusii formind pseudomembrane), hemoragica, catarala (character
seromucinos sau muco-purulent), supurativa.
Caile de diseminare a infectiei din focarul inflamator limfatica sau hematogena, calea directa(punctii septic, corpi
straini), transosoasa si submucoasa.
Modalitati evolutive ale inflamatiei acute:
1.
Rezolutia revenirea la normal a tesutuirlor inflamate
2.
Repararea inlocuirea tesutului distrus prin tesut de granulatie, cu formarea de cicatricii fibrinoase
3.
Inflamatia cronica
Inflamatia cronica
Poate avea caracter proliferativ si granulomatos( de corp strain sau infectii de focar). Caracterul proliferativ este dat
de popularea focarului cu infiltrate celulare de origine somatic si tisulara(limfocite, plasmocite, mononucleare, celule
polinucleare, fibroblasti). Leucocitele polimorfonucleare sunt reduse sau absente. Reactiile vasculare, exsudative si
alterative sunt discrete si nu ating intensitatea celor din inflamatia acuta.

23. Bolile de erupie a dinilor: etiologia, diagnosticul, tratamentul .


Accidente de eruptie ale dintilor temporari.
Etiologie :
terenul, starea de hiperreflectivitate naturala a copilului mic, marita in cursul diferitor boli care
diminua in aceleasi timp rezistenta organismului. Un rol important ii revine eriditatii , disendocriniilor ,
rahitismuluii, hipovitaminozelor.
Iritatia filetelor gingivoalveolare ale trigemenului
Infectia pericornara directa sau indirecta
Accidente si complicatii locale:
-

Eruptia precoce
Eruptia tardiva sau intirziatat pericoronarita congestiva
Pericoronarita supurativa
Gingivostomatita
Chistul de eruptie

Accidente regionale:
-

sialoree ,rinoree, epifora, congestie, conjunctiva, fotobie .

Accidente generale
-

tulburari digestive

tulburari respiratorii
tulburari urinare
tulburari de crestere

Tratament:
Profilactic : local spalturi bucale cu sol antiseptice slabe, badejonarea mucoasei gingivale cu sol
analgezica
general- administrarea de sedative si vit. C,A,D2
Tratament Ghirurgical in pericoronarita supurata: sub anestezie de contact sau analgezie generala, se
incizeaza abcesul.
24 Pericoronarita
inflamaia esuturilor moi pericoronare. Este cea mai frecvent i cea mai important complicaie a
erupiei molarului de minte inferior.
Are la origine impulsul de erupie a molarului 3 inferior, care, n ascensiunea sa, pune n tensiune
capionul de mucoas pe care l fisureaz, i traumatismul ocluzal al antagonistului, la care se adaug infecia
din mediul bucal. Ptrunderea infeciei n sacul folicular se face fie prin efracia mucoasei datorit
traumatismului ocluzal provocat de ctre antagonist, fie consecutiv, prin desprinderea capionului de faa
distal a molarului 2.
Flora microbian este cea ntlnit n cavitatea bucal: streptococi, stafilococi i fuzospirili. Nu sunt exclui ns
nici ceilali microbi cunoscui, care pot ajunge fie prin cale direct, fie mai rar, indirect. Ca orice proces
inflamator, pericoronarita se prezint sub formele acut i cronic. Pericoronarita acut, la rndul ei, n
ordinea gravitii, mbrac dou aspecte: con- gestiv i supurat.

121 Limfadenita acuta,etiologie, clinica si tratamentul


Inflamatie acuta a ganglionilor limfatici.
Etiologie: -cel mai frecvent este infectia locala , in special data de streptococul beta-hemolitic.Alti germeni
patogeni: stafilococo,streptococci, pneumococi
-secundara unor infectii din teritoriul drenat
-procese inflamatorii dento-paradontale:
*gangrene simpla
*gangrene complicate cu paradontita apicaala
*paradontite marginale
*pericoronarite
-gingivostomatite
-amigdalite acute si cornice
-inflamatii ale tegumentelor(acne,piodermita, furuncul)
Clinica: debutul- un nodul de dimensiuni mici cu tegumentul acoperitor normal colorat, la palpare- putin dureros,
elastic, mobil in raport cu tesuturile di jur. Ulterior nodulul creste in volum, congestia tegumentului
acoperitor, si a celui inconjurator. Relieful facial e estompat din cauza tumefactiei si edemului inconjurator.
In aceasta faza palparea e dureroasa, ganglionul devine fluctuient la locul de bombare maxima si adherent la
tesuturile inconjuratoare, datorita periadenitei. Starea generala febra, indispozitie, frison.
Tratament conservative:
-tratarea focarului de infectie
-antibiotice (10-14 zile)
-vaccinuri polimicrobiene

Antidolorante:

Antihistaminice:

Antipiretice:

Dezintoxicarea-picurtori

Imunostimulante: dicaries,

Vitaminoterapia: Vit. A, B2, B2, C, PP,

Electroforeza cu caliu iod, cu dimexid, fermeni.

Razele ultrascurte,
Alimentaia: lactate, vegetale,
Pansamente cu dimexid.

Chirurgical:
In faza supurata- punctia si evacuarea puroiului; in cazul unei colectii mici bine delimitate drenaj filiform cu ac
sau fire de setolina sau nylon; in colectii voluminoase deschiderea chirurgicala si drenajul.

drenarea abceselor;

Limadenita cronic-nlturarea cu capsul

extracia dintelui; tratamentul endodontic;

tratarea alveolitei;pericoronarectomia;

Chistotomia;Chistectomia;imobilizarea fracturii;

26.Osteomielita odontogen a maxilarelor clasificarea, etiopatgenia, anatomia


patologic.
Osteomielita odontogen a maxilarelor proces inflamator necrotico - purulent infectios in tesutul osos,
maduva osoasa si periost (deobicei si in tesuturile moi inconjuratoare) ca urmare a organismului
hipersensibilizat la factorul etiologic si (deobicei) imunitate slaba. Shargorodski considera ca aceasta
afectiune mai corect rezida sub denumirea de panostit (Asta-i un detaliu care deobicei se uita a doua zi).
Ermolaev vapshe crede ca osteomielita e doar atunci cind e prezenta necroza osului. Preponderent afecteaza
persoanele intre 20 si 40 de ani, barbatii prevaleaza.
Etiologie: Osteomielita acuta se dezvolta in rezultatul patrunderii infectiei odontogene. Flacaii principali
Stafilococul auriu si alb (albicans), streptococi si alti coci, bacili si bacterii putride deobicei in asociere, In formele
complicate se intilnesc si streptococi anaerobi si stafilococi patogeni. Un rol mare li se acorda anaerobilor
nesporogeni.
Patogenie: Cel mai des este afectata mandibula pe motivul structurii tisulare: canale havers mai putine si mai
inguste, tesut spongios mai bogat, astfel drenarea din maduva nu se efectuiaza eficient favorizind mecanismele
distrugatoare ulterior. 2 teorii: 1. infecto_embolica in vase se formeaza embol infectios sau ajunge acolo ceea ce
duce la necroza(ischemie) si la puroi - insasi factorul infectios prin infiltrarea de neutrofile. 2. Teoria
hipersensibilitatii sau neuro_trofica: s-a observat aparitia osteomielitei la oameni cu inflamatii cronica
stoma/odonto gene cronice in exacerbare adica la o eventuala hipersensibilizare (care dureaza 3 pina la 5
saptamini). Imunitatea locala scade, apar reactii alergice prin distrugerea vaselor (reactii autoimune, de tip 3
preponderent) duce la ischemie, staza apoi la necroza. Pacientul devine alergic la antigeni, endo/exo toxinele
bacteriene si iaka. Osteomielita maxilara odontogena survine cel mai frecvent de la inf. Primului molar, la
mandibula M1>M de minte>M2.
Clasificarea osteomielitei:
Osteomielita maxilara: acut, subacuta, cronica & cronica de novo;
Osteomielita cronica se divizeaza in: Distructiva, distructiv_productiva, rarefianta & hiperplastica

Morfopat: Osteomielita deobicei are evolutie: acuta subacuta cronica, dar se poate instala si forma cronica
de novo care nu a avut initiere de osteomielita acuta (agent putin virulent si stabil la antibiotice, ori imunitate
redusa, reactie hipoergica).
Acut: In maduva apar zone rosii inchise de necroza care curind se transforma in galbene puroi; vasele devin
afectate: staza, trombate, distruse (par debrosis) din cauza inflamatiei ceea ce duce la necrotizarea unei zone
in expansiune a maduvei, se raspindeste si in vasele de alimentare a osului ducind la distrugerea lor si la
necroza purulenta a oaselor (tesutului osos), se raspindeste si asupra periostului (comunicarea prin vase si
canalele Havers, Volkmann), apre inflamatie purulenta si in tesuturile moi inconjuratoare prin colaterale si

comunicarea directa, ea se mai cheama parulis, tine minte PARULIS. Se formeaza abces subperiostal, care
se poate fistuliza, Necroza purulenta osoasa poate fi de focar, partiala sau totala difuza.
Subacut: se formeaza tesut de granulatie la periferia necrozei, se incepe a forma sechestrul.
Cronic: Inflamatia din tesuturile inconjuratoare moi dispare sau se reduce considerabil,, se formeaza sechestrul
deja, apar zone de osteogeneza din partea tes. Osos tipa sanatos alaturat si a periostului. Ostml. Cronica distructiva
duce la necroza expansiva in continuare, distructiv_productiva la fibrotizarea osului, la organizarea lui,
hiperplastica la formarea tes. Osos in exces, se mai cheama osteomielita Garre.Tabloul clinic il vei gasi la fiecare
tip de osteomielita din intrebari.

27. Osteomielita odontogen acut a maxilarelor anatomia patologic, clinica,


diagnosticul
Osteomielita maxilara acuta poate decurge normal, hipo si hiper ergic.
Este seroasa si purulenta. Inflamatia seroasa se mentine un timp foarte scurt, fiind o etapa de tranzitie.
Tabloul clinic: Initial bolnavul acuza dureri vii intense in zona unui dinte, apoi a mai multor dinti, corpului
maxilarului, durerea radiaza aj la jiumati di cap. General: intoxicatie: anorexie, slabiciune; temperatura, insomnie
des, transpiratii, tahicardie, sunetele cardiace sunt surde, incetinirea tranzitului intestinal sau chiar diaree si in
general pacientul e cam trist. In osteomielita de focar, redusa - Temperatura subfebrila, 1-3 zile poate fi 39-40 C
Osteomielita difuza: temperatura se mentine 38-40 grade. VSH creste pina la 40mm/h, nr. Neutrofile:
normoergic 10-15 *10^9/L , hiperergic 18-20*10^9/L, albuminurie se depisteaza. In primele trei zile palpator si
inspectiv nu se observa nimic, subiectiv durere prezenta in zona palpata, peste 3 zile apare inflamatia colaterala in
tesuturile moi, in urmatoarele zile palpator se ingroasa maxilarul pe contul inflamatiei in periost, obiectiv in cav.
Bucala se observa edemul inflamator al mucoasei, limbii, saliva devine viscoasa, dintele cauza e mobil, inclusiv si
citiva frati de prin prejur, gingia inflamata atit vestibular cit si oral, percutia dentara dureroasa, la afectarea nervului
alveolar inferior mai ales cind de vina ii M1 si P2 apare semnul VENSEN pareza pe jumatate de mandibula. E
prezenta limfadenita seroasa submandibulara, submentoniera, cervicala, nu-i exclusa si cea purulenta. Inflamatia
purulenta se poate raspindi si forma flegmoane si abcese. Radiologic se observa de la 2 saptamini de boala
distructie osoasa si hiperplasticitatea periostului, pina la doua saptamini doar afectiunea osului(rezorbtie)
periapical la dintele/dintii cauza!

27,28.Tratamentul general a bolnavilor cu ostiomielita


odontogen acut a maxilarelor.
Tratamentul general a osteomielitei acute odontogene depinde de cele 3 tipuri de
reactii:normoergice,hiperergice,si hipopergice.In reactiile normoergice se indica preparate
antibiotice,sulfanilamide,desensibilizante,antihistaminice si antinflamatoare precum si preparate care stimuleaza
imunitatea organismului,stimulatori antigenici.In reactiile grave de tipul celei hiperergice se indica terapie
intensiva,preparatele care au fost numite anterior(antibioticele pot fi introduce intraarterial sau intralimfatic) se
asociaza cu preparate ce corecteaza hemodinamica,normalizeaza procesele metabolice si asigura functionalitatea
organelor vitale.Stimulatori antigenici nu se indica.In insuficienta suprarenala se indica glucocorticoizi.In reactiile
hipoergice se incepe cu intarirea imunitatii generale apoi se face tratament cu antibiotic specific.In formele difuze
la persoanele cu imunodeficienta se indica un tratament individual, se indica hormoni anabolizanti(glucocorticoizi)
imunoterapie pasiva,si vitamine.
Antibiotice:teramicina,lincomicina,morfociclina,clindamicina,fuzidina (au tropism fata de os),precum si
cefalosporinele,ristomicina,fosfomicina,cefuroxime,ampicilina,carbecilina,ampiox,gentamicina,oxacilina,contra
infectiei anaerobe(metronidazole,nitazol)e.t.c.

Sinergistele antiobioticelor:sulfanilamide(au un efect.eficient,streptocid,norsulfazol ,sulfadimezil,etazol


1gr.4-6 ori pe zi si sulfapirazina,ortosulfina,sulfadimetoxina 1gr. 2 ori pe zi),enzime(penicilinaza,tripsina
,chemotripsina,lizocim i/m ) ,nitrofuranii(furazolidol,furadonina)
In fromele usoare antibioticoterapia dureaza 9-10 zile in cele difuze 2 saptamini.
Antihistaminice:dimedrol,suprastina,diazolina,dipirazina,taveghil,fencorol,peritol 0,025-0,03 2-3 ori pe zi
Antimicotice:levorina,nistatina
Solutie CaCl cu gluzoca 40%-desenzibilizre
Stimultatori antigenici:metiluracil,pentoxil,orotat de Na,prodigiozan
Adaptogeni:dibazol,ging-seng,
Vitamine: C,vitaminele grupului B
Se ma foloseste fizioproceduri ca iradiere cu cuart 6-10 ori in fiecare 2-3 zile,UV(se face la 3-4 zi)7-10 min 520 W,,electroforeza cu antibiotice,ozonoterapie
In fromele hiperergice si grave:hemodeza,poliglucina,reopoliglucina,solutie Ringer,
Se mai fac transfuzii de singe la inceput 5-7 ml,apoi 15-20,50,70,100,125,150 ml cu intrerupere 4-5 zile.
LOCAL.Tratamentul local a bolnavilor cu ostiomielita odontogen cronic a maxilarelor:
Tratamentul va consta din sechestrectomie, daca sechestrul este format. Uneori sechestrul osos este inconjurat de tesut de
granulatie sau puroi, alteori este partial atasat la tesuturile inconjuratoare. Sechestrele pot fi unice sau multiple, de mica
dimensiune sau pot cuprinde o zona mai intinsa din os. Localizarea si dimensiunea lor poate fi identificata prin examen
radiografic. Cele foarte mici pot fi rezorbite, dar in majoritatea cazurilor ele se identifica ca si corpi straini.Sechestrele, prin
faptul ca nu poseda circulatie, nu sint sensibile la actiunea antibioticelor. In unele cazuri sechestrul se poate elimina spontan,
sau poate aparea la nivelul polului de evacuare al unei fistule, de unde poate fi usor de indepartat.
Sechestrectomia, va fi facuta dupa ce faza acuta a bolii a trecut, iar mecanismele de aparare ale gazdei si terapia
antibiotica atenueaza virulenta infectiei. Obwegeser(1960) sustine ca decorticarea partiala a osului scurteaza considerabil
timpul de tratament.
Brunel recomanda administrarea locala a ozonului aplicat prin traiectul fistulelor sau prin incizii, sustinind ca acesta
limiteaza producerea de sechestre, grabind procesul de vindecare. In formele rebele la celelalte tratamente, Topazian
utilizeaza terapia hiperbara ce consta din introducerea bolnavilor in incaperi cu oxigen sub presiune- oxigen 100% la 2
atmosfere, 25-26 de sedinte.

69.Osteomielita odontogen cronic a maxilarelor: anatomia patologic,


clinica, diagnosticul
Osteomielita cronica (ostreomielita productiva cronica, osteomielita hiperostozanta) este
o forma rara. Intilnita mai frecvent la virsta eruptiei dintilor temporari(in special molari),
Este localizata in special la nivelul cor[pului mandibular, inaintea unghiului
Tabloul clinic.
Faza cronica se instaleaza la patru-cinci saptaminii. Temperatura de obicei normala
periodic poate sa se ridice pina la 37-37,5 grade,sint cazuri de inrautatire a starii
generale.Evolutia este indelungata (1-2 ani) cu prezenta de episoade infectioase
subacute,urmata de fistule, uneori trenante, care se pot inchide spontan, chiar cu
retrocedarea integrala a procesului osteomielitic.

Examenul exobucal.
-osul este ingrosat difuz prin existenta unui proces inflamator cronic central si printro
ingrosare difuza cortico-periostala periferica, mandibula pare ingrosata marita in volum.
-durerea are un caracter spontan si progresiv, la inceput discontinua , apoi continua.
-pielea intinsa
-la afectarea unghiului si ramurilor mandibulei deschiderea gurii este limitata
-asimetria faciala la nivelul osului afectat datorata prezentei infiltratului inflamator
-prezenta fistulelor din care se elimina puroi
-ganglionii limfaticii se micsoreaza in volum devenind plati si mai putin durerosi la
palpare.
Examenul endobucal
-mucoasa bucala hiperemiata sau cianotica,deseori ingrosata.
-la persoanele tinere se observa formarea sechestrelor,la maxilarul superior se formeaza
dupa trei patru saptamini,iar la cel inferior la sase- sapte saptamini.Sechestrele se
formeaza din osul alveolar cel mai des,dar chind se deprind de la corpul osului au aspectul
unuor placute,la maxilarul superior sechestratia poate afecta si peretle inferior al orbitei.
Diagnosticul
radiologic se observa mai multe focare de rezorbtie osoasa in centrul carora se
pot observa sechestrele osoase. Astfel portiunea osoasa afectata are un aspect cavitar,
aceste lacune de rezorbtie osoasa cu tinpul se pot incapsula sau sa dea nastere unor
fistule .
In cazurile de tratamnet indelungat a osteomielitei cornice se pot forma si focare de
ostoscleroza,
care odata cu trecerea timpului devine tot mai pronuntat.
Diagnosticul diferential:
In faza de osteomielita acuta , difuza, se face cu:
osteita corticala (osteoperiostita)- fenomenele inflamatorii, locale si regionale, se
instaleaza dupa un episod acut dento-paradontal; ele sunt mai putin intense decit in
osteomielita difuza, iar examenul radiol;ogic precizeaza cauza locala.
supuratiile periosoase(celulita, abcesul) debutul inflamator este precedat de
simptomele procesului cauzal local, care sunt usor de diagnosticat clinic si radiografic;
evolutia este de mai scurta durat, iar vindecarea survine dupa suprimarea cauzei.
Displaziile fibroase
Tumorile benigne osoase centarl;e si periferice
Tumorile maligne cu debut central
Infectiile specifice endoosoase
Evolutia

Netratata , afectiunea poate dura perioade indelungate de timp (luni,ani) in care dupa
delimitarea sechestrelor , aceastea se elimina prin fistulile mucoase sau
tegumentare(foramina Troia), iar osul regenereaza. De asemenea , procesul infectios se
poate croniciza, inflamatia devine productiva, implimind un aspect clinic pseudotumoral,
care deseori impune biopsia.

70.Tratamentul local a bolnavilor cu ostiomielita odontogen cronic a


maxilarelor:
1.
Tratamentul local a bolnavilor cu ostiomielita odontogen cronic a maxilarelor:
Tratamentul va consta din sechestrectomie, daca sechestrul este format. Uneori
sechestrul osos este inconjurat de tesut de granulatie sau puroi, alteori este partial atasat
la tesuturile inconjuratoare. Sechestrele pot fi unice sau multiple, de mica dimensiune sau
pot cuprinde o zona mai intinsa din os. Localizarea si dimensiunea lor poate fi identificata
prin examen radiografic. Cele foarte mici pot fi rezorbite, dar in majoritatea cazurilor ele se
identifica ca si corpi straini.Sechestrele, prin faptul ca nu poseda circulatie, nu sint sensibile
la actiunea antibioticelor. In unele cazuri sechestrul se poate elimina spontan, sau poate
aparea la nivelul polului de evacuare al unei fistule, de unde poate fi usor de indepartat.
Sechestrectomia, va fi facuta dupa ce faza acuta a bolii a trecut, iar mecanismele
de aparare ale gazdei si terapia antibiotica atenueaza virulenta infectiei. Obwegeser(1960)
sustine ca decorticarea partiala a osului scurteaza considerabil timpul de tratament.
Brunel recomanda administrarea locala a ozonului aplicat prin traiectul fistulelor
sau prin incizii, sustinind ca acesta limiteaza producerea de sechestre, grabind procesul de
vindecare. In formele rebele la celelalte tratamente, Topazian utilizeaza terapia hiperbara
ce consta din introducerea bolnavilor in incaperi cu oxigen sub presiune- oxigen 100% la 2
atmosfere, 25-26 de sedinte

29.. Complicatiile locale si generale ale osteomielitei odontogene a maxilarelor


Pe parcursul evolutiei, oseomielita difuza poate genera urmatoarele complicatii:
Locale - supuratii ale partilor moi faciale, ale orbitei, sinusului maxilar, tromboflebita sinusului
cavernos, artrite temporo mandibulare, fracturi maxilare din cauza procesului de sechestrare. Dintii
din veninatatea focarului infectios se mobilizeaza, si sunt eliminati, fie spontan, fie odata cu
eliminarea sechestrelor.
Generale - septicopiemii, bacteriemii (prezenta tranzitorie a unor bacterii in torentul sanguin, care se poate
manifesta cu sau fara simptome clinice), septicemii (boala infectioasa generala, determinata de microorganisme
patogene variate, caracterizata prin: poarta de intrare, focar septicemic, prezenta germenilor in singe, metastaze
septice,simptomatologie generala grava, febra cu caracter neregulat si evolutie severa), endocardite bacteriene
(localizarea bacteriilor la nivelul endocardului, care se manifesta prin febra inalta, frisoane, distructia valvulelor
cardiace etc), socuri infectioase, supuratii pulmonare, etc

30.Caracteristica generala a abceselor si flegmoanelor reg. OMF:


. Abcesul - supuratie circumscrisa sub forma unei colectii cu continut purulent. Este constituit din tesuturi
necrotizate, celule partial sau total distruse, , germani fagocitati sau chiar vii; in jurul supuratiei exista o bariera
biologica celulcara de origine histocitara (membrana piogena), alcatuita din histiocite, limfocite, plasmocite,
polinucleare, iar la periferie - fibroblasti. Consistenta si mirosul puroiului sunt in functie de germenii patogeni si de
terapia antibiotica instituita.
Clinic - tumefactie dureroasa, care intereseaza partile moi perimaxilare, deformind regiunea respectiva. Pielea
sau mucoasa de acoperire sunt hiperemiate, congestionate. La palpare apare senzatia de fluctuenta. Simptome
generale: febra, frisoane, tahicardie, uneori tublurari ale diurezei. Clinic, dupa incizie si drenaj se vindeca. Daca nu
se face tratamentul chirurgical adecvat, supuratia se poate deschide spontan, raminind o fistula cu margini

anractuoase, poate difuza in lojile vecine, cu care comunica, sau poate invada osul, din vecinatate, producind
osteomielita.
Abcesele regiunii OMF se pot clasifica in:
ab. periosoase (perimaxilare si perimandibulare)
ab. lojelor superficiale (submandibular, submentonier, maseterin, sublingual, lingual, genian,
temporal, al orbitei)
ab. lojelor profunde (latero-faringian, abcesul fosei zigomatice)
Flegmonul - forma difuza a proceselor supurative. Se caracterizeaza prin absenta colectiilor limitate si tendinta
invadanta, extensiva a procesului septic, aceasta infiltrind tesuturile; tromboza septica vasculara, urmata de necroza
cu aparitia de bule gazoase datorita actiunii germenilor anaerobi si sfacele.
Clinic - tumefactii difuze, infiltrative, edematoase,, pielea si mucoasa destinse, cianotice, neavind aspect net
inflamator. La palapare - un infiltrat dur, dureros, care se pierde difuz in tesutul sanatos. Uneori se percep si
crepitatii gazoase. Starea generala - diminuarea sau absenta reactiei de aparare a organismului, aspect septicotoxic.
Etiopatogenia este la fel ca la abcese, iar ca factori favorizanti sunt: surmenajul, boli caectizante, virulenta
deosebita a germenilor cauzali. La nivelul fetei, deosebim flegmonul difuz al planseului bucal si flegmonul
hemifacial.
31.Abces a santului mandibulo-lingual:topografia,etiopatogenia , clinica si tratamentul:
ANATOMIE
anterior: mucoasa
posterior: m miloh
Medial: genioglos,geniohiloidian si hioglos
Lateo-ant: fosa sublg
Comunicari : loja sublg controlat si submand
Contine : gl sublg, port sublg Warthon,MVN sublg,XII
ETIOPATOG
Pm + Minf, pericoronarite supurate M3 inf.
Supuratii se datoreaza : litiaza inf Warthon,punctii septice sau corpi straini,difuzare din loja controlat+submand
CLINIC
congestie+tumefactie sublg unilat, plica sublg acop de depozite fibrinoase=creasta de cocos:
Consistenta indurata
Stare generala alterata,durere pulsatila in planseu,tulb functionale
TRATAMENT
Deschiderea cutanata
Anestezie generala sau loco-reg+bazala,incizie 4-5cm, paramedian intre marg baz mentoniera si hiod
Se sect tegumentul,platysma si facsia cerv, se perforeaza m miloh cu o pensa Pean sub control palpatoriu endobucal
Drenaj cu 2 tuburi de cauciuc 24-48h
Calea endobuc colectia superficiala,incizie 2-3 cm sub anestezie Spix intre cr sublg-os pe bombarea maxima stric
mucozal, drenaj cu o lama de cauciuc.
Complicatii : difuzare spre lojile vecine

32.Abces si flegmon a lojei submandibulare: topografia,etiopatogenia ,clinica si tratamentul:


ANATOMIE
- localizare: planseu bucal posterior
- delimitata sup-median de mucoasa, milohiodian si hioglos; infero-lateral de fascia,platysma si tegumente. Peretele
lateral = fata int a corpului mandib, peretele medial=digastric,stiloh,miloh,hioglos,stiloglos si fasc faringoglos al
constrict sup faring.
- interstitiul hiogloso-miloh : duct Warthon,MVN lg si XII
- loja : gl submand,duct Warthon,n lg,a si v fac, a si v lg,tes lax
- comunic : loja sublg,parot,trigon carotic,loja paraamigd
ETIOPATOG
Procese septice punct de plecare M inf
Adenite supurate submand
Sialolitiaza submand inf
Propagare inf din loji vecine

CLINIC
i.i. 1/3 distala a corpului mand, tumefactie importanta
Tegumente congestionate,impastare tisulara
Trismus,congestia muc pl buc+pilier ant
Palpare orala dureroasa,fluctuenta sau impastare
Dureri spontane lancinante
Stare generala alterata
TRATAMENT
- Anestezie
Incizie curba 5-6cm, 1/3 post submand, 2 cm inauntrul marg baz
Sect teg,platysma si fascia cerv, se patrunde cu pensa Pean
Explorare atenta cu indexul pt a evita decolararea inutila a periostului
Drenaj cu 2 tuburi de cauciuc taiate in bizou, asezate la nivele diferite,fixate cu fir nerezorbabil 48-72h
Incizie exofac : supuratii masive
Indicatie incizie endobucala : supuratie in reces submand. Cu bombare in jumat distala a santului mandibulo-lg
- Infiltratie prin inciz sigm pt trismus
- Incizie de 2cm in dreptului bombarii maxime
- Se patrunde in loja submand cu vf pensei pean
Drenaj lama cauciuc 24-48h

33.Abces si flegmon a lojei maseteriene: topografia,etiopatogenia ,clinica si tratamentul:


ANATOMIE
Fata ext ram mand-fascia maset
Sup : arcada zig
Inf : 1/3 post a marg baz+gonion
Ant : marg ant maseter
Post : marg post ram mand
2 compartimente : profund ram-muschi
superf muschi-fascie
- Contine : muschi+prelung parot+Stenon,MVN maset+VII
ETIOPATOG
- Osteomielita ram, suprainfect chist de ram, M3 inf, agenti traumatici
CLINIC
Tumefactie unghi-arcada zig
Teg congestionate
Impastare dureroasa sau fluctuenta
Stare gen alterata
Trismus puternic
TRATAMENT
Exobuc : superf si prof extensive
anest loc/gen
incizie arcuata 5-6cm
se introduce pensa Pean supero-anterior sau profund pana la os
drenaj lama/tub 48-72h
Endobuc : evol submucos
anest loc
incizie vertic retromolara
se introduce Pean
drenaj 3-4z lama/tub
EVOLUTIE extindere spre lojile invecinate, constrictie mand

34.Abces si flegmon a lojei pterigomandibulare topografia, etiopatogenia ,clinica si tratamentul:


Topografie:spatiul intre suprafata anterioara a ramurei mandibulei si suprafata exterioara a muschiului piterigoindian
intern .
Etiologie: sursa infectiei -procese in.f a dt. de minte inf. ,ostiomielita mandibulei in reg unghiului si a ramurei,
nerespectarea sterilitatii in timpul anesteziei mandibulare, lezarea vaselor cu formarea hematoamelor care apoi se
infecteaza.
Clinica: durere la deglutitie,deschiderea gurii limitata si dureroasa, cefale,e slabiciuni .
Exobucal: nu-s asimetrii, rar pielea sub marginea mandibulei din reg unghiului e umflata si hiperemiata, palpator sub
unghiul mandibulei si in interior e infiltrat dureros si solid.
Se extind rapin in zonele invecinate

Tratamentul: deschiderea, incizie exo si endo bucala, endo- incizia pe traiectul santului pterigomandibular ,extravazam
puroiul si efectuam drenaj;
exobucal- din partea unghiului m
35. Abces si flegmon a lojei laterofaringiene: topografia, etiopatogenia, clinica si tratamentul.
Spatiul laterofaringian (parafaringian), limitele: ramul ascendent mandibular, loja parotidiana, peretele faringelui,
fascia prevertebral si baza craniului. Este mpr it de buchetul lui Riolan n 2 compartimente: 1)prestilian - aici se
gasete prelungirea faringian a gl.parotide; 2)retrostilian n care se gsesc carotida extern, jugulara
intern,ganglionul simpatic cervical superior, perechile IX;X;XI;XII de nervi cranieni. Acest spatiu comunic cu:

zona pericoronar a M3, loja parotidian, loja submandibular, loja infratemporal,se deschide inferior n
loja marilor vase ale gtului (bogat n esut celular lax)
Etiologie : infecii O.R.L. (amigdalite), diseminare din lojile vecine,pericororonarita M3, procese septice
dentare.
Clinic: debuteaz ca amigdalitele cu disfagie.
Exobucal: uoar tumefacie dureroas retromandibular, de-a lungul m.sternocleidomastoidian.
Endobucal: se constat o tumefacie unilateral voluminoas a peretelui faringian, cu mpingerea spre linia
median a amigdalei i a pilierului amigdalian, astfel nct istmul gtului apare aproape complet nchis. Lueta
este congestionat, tumefiat i mpins ctre partea sntoas. La palpare bimanual, cu un deget n faringe
i degetele celeilalte mini retro- i sub unghiul mandibular, se percepe o mpastare sau chiar fluctuen (acest
examen nu poate fi facut ntotdeauna din cauza durerilor mari i trismusului). Ggl submandibulari i
jugulocarotidieni palpabili f. dureroi. Toate simptomele s/t nsoite de tulburri funcionale: disfagie foarte
accentuat,deglutiia fiind imposibil chiar p/ru lichide; Jen n respiraie; trismus, mai puternic n supuraie
laterofaringiana odontogen, moderat n cele de cauz amigdalian; tortocolis dureros cu nclinarea capului
de partea bolnav.
Starea general: febr mare, tahicardie, cefalee, agitaie, curbatur, insomnia.
Diagnostic diferenial. Se face cu:
Flegmon amigdalian: amigdala e/e hipetrofic,nu numai mpins,dar prezint i cripte purulente
Abces de loj submandibular: nu e/e prezent bombarea faringelui.
Tumorile laterofaringiene: au o evoluie mai lent.
Evoluia.
Netratatedifuzeazsepticemii, septicopiemiiexitus;
Hemoragii ale vaselor mari (erodare) tromboze ACI VJI, tromboza de sinus cavernos, meningite suppurate,
Tulburri nervoase IX, X, XI, XII;
Vase mari, retrofaringian (C7, T1)mediastinmediastinite supurate sepsis;
Edemul i spasmul glotei (mpingerea ant. a peretelui post. faringian) asfixie exitus;
Ruptura abcesuluiaspiraieasfixieexitus.
Tratament.
Tratamentul local prevede deschiderea chirurgical a abcesului(flegmonului), care poate fi pe cale oral sau
cutanat, n funcie de evoluie i tulburri funcionale.
Calea endobucal se folosete cnd proc.inf. s-a superficializat n faringe,acoperit numai de mucoasa n
tensiune.Se face incizia de 1-1,5cm cu bisturiul dozat,unde nu se simt pulsaiile vasculare, ct mai decliv
posibil imediat nuntrul i la mijlocul pilierului amigdalian. Se introduce o sond canelat sau pens cu vrf
bont la o adncime de 1cm,puroiul evacundu-se deobicei sub tensiune.Prin deschderea blnd a ramurilor
pensei se lrgete plaga. Se dreneaz 24 ore cu un tub sau cu o lam de cauciuc. Uneori puroiul se elimin
prin contracia muchiului constrictor superior al faringelui.

Calea cutanat se folosete n supuraiile care cuprind toat loja i se exteriorizeaz sub- i
retromandibular,de-a lungul m.St-Cl-Mast.Se face o incizie submandibular lung de 5-6cm.,unde se
introduce o pens Kocher,care traverseaz loja submandibular,apoi e/e orientat n sus,nuntru i uor de
napoi pe o adncime de 6-7cm.Cu degetul introdus n plag se poate controladac este deschis spaiul
laterofaringian,palpnd vrful apofizei stiloide.Se dreneaz p/ru 24 ore cu 2 tuburi de cauciuc.Dac supuraia
s-a superficializat la tegumente se fac incizi pre- sau retro- sternocleidomastiodian.
Tratamentul general. Se administrez antibiotice cu spectru larg de aciune,tonice cardiace, perfuzii cu snge,
vitamine, oxigenoterapie.
100. Abcesul limbii: topografia, etiopatogenia, clinica i tratamentul infecie n
esuturile moi a regiunii oro-maxilo-facial.
Abcesul limbii. Parenchimul lingual poate fi infectat prin difuzarea proceselor septice din lojile nvecinate (n
special, loja sublingual), prin leziuni traumatice provocate de nepturi, corpi strini sau ulceraii produse
de dini sau prin suprainfectarea unui hematom. Supuraia poate fi localizat lateral ntre muchii hiogloi i
geniogloi, interesnd numai poriunea liber a limbii, sau profund, central ntre cei doi geniogloi, cnd este
interesat de obicei att poriunea liber, ct i baza limbii. Clinic se produce o tumefiere n bloc a limbii cu
bombarea maxim variabil dup sediul abcesului, marginal sau central, la nivelul vrfului sau n poriunea
bazal. Din cauza tume-faciei pe feele laterale ale limbii se observ amprentele feelor orale ale dinilor,
bolnavii in gura ntredeschis, prezentnd o salivaie abundent iar durerile se declaneaz la cea mai mic
micare a limbii, masticaia fiind imposibil, iar deglutiia i fonaia extrem de dificile. Starea general este
alterat; datorit tulburrilor funcionale, bolnavii snt agitai. Tulburarea cea mai grav este jena mecanic n
respiraie, care poate merge pn la asfixie. n abcesele superficiale se poate uneori depista o boltire pe faa
dorsal sau pe marginea poriunii libere a limbii, iar la palpare poate fi perceput fluctuen. n abcesele
profunde toat limba este infiltrat i tumefiat, infiltratul extinzndu-se i n planeul bucal. Pentru
precizarea diagnosticului se poate practica puncia care trebuie efectuat imediat naintea interveniei
chirurgicale pentru a evita pericolul diseminrii infeciei. Puncia se face cu un ac gros la nivelul bombrii
maxime sau n zona n care prin palpnre, se percepe reniten sau fluctuen pe faa dorsal a limbii sau n
anul dintre limb i planeul bucal.
Diagnostic diferenial. Se face cu tumorile maligne ale limbii care au o evoluie mai ndelungat. Diagnostic
diferenial destul de dificil se face cu chisturile dermoide ale bazei limbii suprainfectate.Tratament. Trebuie
efectuat precoce datorit complicaiilor asfixice care pot surveni. Deschiderea supuraiilor se poate face pe
cale exobucal sau endobucal, n funcie de localizarea procesului septic (fig. 11.10). Calea exobucal este
indicat n supuraiile bazei limbii, cnd procesul infecios are tendina s difuzeze napoi sau cnd este
infiltrat i planeul bucal. Se face o incizie arcuat situat ntre osul hioid i menton, lung de 4 5 cm, prin
care se introduce o pens Kocher ctre baza limbii. Pentru a evita dilacerrile inutile sau chiar perforarea
limbii, pensa Kocher se introduce sub control palpatoriu, degetul de la mna sting fiind aplicat pe faa
dorsal a limbii. In momentul n care se ajunge n colecie, puroiul se scurge pe lng minerul pensei; se
desfac braele pensei pentru a lrgi deschiderea i se dreneaz cu tuburi de cauciuc. Calea endobucal este
indicat n abcesele localizate n poriunea liber a limbii, spre vrf sau poriunea lateral. n abcesele mai
profunde este bine ca incizia s fie precedat de puncie, iar n momentul n care s-a aspirat puroiul, acul se
las pe loc, servind drept reper pentru dirijarea inciziei i deschiderea coleciei cu pensa. Incizia se face de o
parte i de alta a acului, avnd o lungime de 1,5 2 cm i apoi de-a lungul acestuia se ptrunde cu o pens
Kocher pn n colecie, lrgindu-se plaga att ct este necesar pentru evacuarea puroiului. Drenajul se face cu
o lam de cauciuc n form de jgheab.
36.Abces i flegmon a lojei infraorbitale: topografia,etiopatogenia,clinica i tratamentul.
Topografie: n esut adipos subcutanat situat intre:
Superior: marginea inferioara a orbitei.
Inferior: fundul de sac vestibular.
Medial: partea laterala a nasului.
Lateral: osul zigomatic (malar)
Etiologie.
Focare purulente de la dinii frontali superiori (canini, primii premolari, incisivii laterali, mai rar premolarul

doi i incisivii centrali);


Trauma;
Chisturi suprainfectate;
Sinusite;
Flebite, tromboflebite;
Factori dermatogeni.
Tabloul clinic.
Dureri,acute,tumefactia esuturilor regiunii infraorbitale,asimetrie facial
Examenul clinic: edem i hiperemie n regiunea fosei canine care se rspndete spre partea laterala a nasului,
regiunea zigomatic, palpebral inferioar i buza superioar. Pleoapa inchide fisura orbital. Unghiul gurii
de pe partea bolnav se situeaz mai jos dect de partea sntoas. Vrful nasului se situeaz ctre partea
sntoas Plica nazolabial tears pe partea afectat. n cazuri grave apare edemul pleoapei superioare.
Palpator se determin infiltrate dur, brusc dolor, fluctuient n regiunea fosei canine. Dac procesul se situeaz
mai aproape de vestibulul cavitii bucale se determin tergerea plicii vestibulare.
Evoluie.
De obicei flegmonul infraorbital apare ca complicaia abcesului regiunii date. Patologia decurge brusc,cu
ferbr, dureri puternice n reguinea infiltratului insomnia, inapeten, cefalee..
Complicaii.
-Osteomielita marginii infraorbitale i a osului zigomatic..
-Sinusita;
-Trombofletita venei angulare, a sinusului cavernos. Meningit.
-Ptrunderea infectiei n sinusurile etmoidale.
Tratament
Incizia se efectueaz mai des endobucal sau pe calea cutanat. Incizia exobucal se efectueaz n cazul
situarii abcesului mai aproape de marginea infraorbital. Drenarea plagii. Se indic tratament general.
37. Abces i flegmon a lojei temporale: topografia, etiopatogenia, clinica i tratamentul. Reprezint
localizarea procesului infecios la nivelul lojei temporale. Loja temporal este regiunea lateral i pereche,
format din ansamblul prilor moi.care acoper regiunea lateral deprimat a bolii craniene, cunoscut
n osteologie sub numele de fosa temporal. Regiunea temporal cuprinde urmtoarele planuri anatomice de
la suprafa spre profunzime: pielea, esutul celular subcutanat, muchiul temporal, periostul, planul
scheletic. Colecia purulent va putea fi localizat ntre muchi i piele sau ntre muchi i os.
Etiologie.
procese dentoparodontale, mai ales cu punct de plecare de la molarii superiori;
-inepturi de natur divers a regiunii temporale;
-corpi strini n retenie la nivelul regiunii temporale;
-propagarea infecieii de la nivelul lojilor din vecintate.
Clinica.Starea general poate fi influenat, bolnavul prezentind febr, frison, indispoziie.Pe plan local,
bolnavul prezint o tumefacie la nivelul regiunii temporale, cu pielea congestionat, neted, lucioas; este
constant prezent edemul regiunilor nconjurtoare. Palparea este dureroas, evideniaz infiltraia n cazul
coleciilor profunde i fluctuena n cazul celor superficiale (localizate intre muchi i tegument).
Diagnosticul diferenial. Se va face cu:
-plgile inepate ale regiunii temporale, snt de obicei insoite de edem marcat, nu prezint caracterele unei
colecii purulente;
-abcesul fosei infratemporale este de obicei localizat inferior n raport cu cel temporal, are o simptomatologie
local i general mult mai sever;
-tumorile temporale au o evoluie mult mai lent, nu prezint semnele inflamaiei.
Tratamentul
Tratamentul chirurgical const din incizie i drenaj. Incizia va fi fcut la polul cel mai decliv al formaiunii
purulente, va avea un caracter vertical sau uor oblic, descendent, pentru a fi evitat lezarea vaselor i a

nervilor din profunzime. Ulterior se ptrunde cu o pens n colecie ntre muchi i piele sau ntre muchi i
os. Drenajul se va face cu o lam cauciuc pentru 24-48 de ore.
38. Abces i flegmon a lojei infratemporale: topografia, etiopatogenia, clinica i tratamentul.
Topografia.
Loja infratemporal sau groapa zigomatic este limitat:
-lateral de ramul ascendent mandibular i arcada temporozigomatic,
-nuntru de apofiza pterigoid median, constrictorul superior al faringelui i peretele faringian,
-n sus de baza craniului, cu aripa mare a sfenoidului nuntru i osul temporal nafar,
-anterior de tuberozitatea maxilarului,
-posterior de glanda parotid.
Fosa infratemporal e/e separat de m.pterigoidian intern i fascia interpterigoidian n 2 compartimente:
pterigomandibular(extern) i pterigomaxilar(intern),deci prosesele infecioase pot fi localizate n unul sau
ambele. n aceast fos se gsesc trunchiurile nervoase maxilar i mandibular,ramurile terminale ale arterei
maxilare interne, esut lax n abunden.
Etiologie.
-Procesele septice dentare, osoase, sinuzale;
-Infecia de la dinii superiori (n deosebi molarul III);
-Lojile vecine infectate cu care comunic(orbit, l.submandibular,spa.laterofaringian, gl.parotid, fosa
temporal)
-Traumatismele;
-Puncia septic n cazul anesteziilor la tuberozitate i spina Spix;
-Punciile sinuzale defectuoase.
Clinica.
Simptome locale:
-Edem genian discret dedesubtul i napoia osului malar;
-Edem in regiunea temporala si jugala sau asa numitul simptom ceas de nisip
-Plica de tranzitie edematiata, stearsa, hiperemiata
-Infiltrat dureros perituberozitar sau de-a lungul ramului ascendant mandibular;
-Tumefacia obrazului, ce se poate extinde n regiunea temporal parotideomaseterin i submandibular;
-Dispariia reliefului arcadei temporozigomatice, sau apariia unui an in acest loc;
-Trismus puternic;
-Tesuturile sunt mpstate;
-Palparea foarte dureroas,iradiind n globul ocular.
Simptome generale:
-Starea general foarte grav;
-Dureri cu caracter nevralgiform care iradiaz
n tot hemicraniul (cefalee pronunat);
-Agitaie; Frisoane; Febr pna la 40; Jen dureroasa la masticaie
i deglutiie;
------Stare septic, cu dureri spontane, exacerbate la palpare, care nu cedeaz
la analgezicele uzuale;
-Apar semne oculare precum: edem palpebral, mai ales inferior,chemosis, uoar
exoftalmie, globul
ocular dureros la presiune; vederea este pastrat;
-n urin
i snge sunt devieri pronunate.
Tratamentul.
Va fi chirurgical, asociat cu cel madicamentos. Deschiderea exo- sau endobucal se face n funcie de
localizarea i extinderea procesului.
Pe cale endobucal pterigomandibular se deschid supuraiile din compartimentul respectiv, printr-o incizie
de 3-4 cm de-a lungul marginii anterioare a ramului mandibulei, se introduce pensa Kocher ntre
m.pterigoidian intern i faa intern a a ramului mandib., se dreneaz cu o lama de cauciuc.
Calea endobucal retromaxilar este folosit n supuraiile spaiului pterigomaxilar, se face o incizie
perituberozitar n fundul anilui vestibular superior,se introduce pensa cu directia n sus, napoi i nuntru
cu 2-2,5 cm. Se dreneaz cu lama de cauciuc pe 3-4 zile.
Calea cutanat se utiliz. n supuraiile ambelor compartimente a fosei infratemp.,i n cele asociate cu
regiunile vecine.Inciziile cutanate pentru deschiderea abceselor de fosa infratemporal - incizii temporale,

suprazigomatice, subzigomatice si submandibulare.Deseori ele se asociaz cu incizii endobucale. n caz dac


supuraia este de origine sinuzal(empiem sinuzal), se trepaneaz pereii sinuzali anterior i posterior, urmat
de drenaj.
Farmacoterapia
Se administreaz i/v sistema de perfuzie, serfiziologic, sol. Natriu clorid 0,85%, glucoz 5-5,5%,
sol.Calciu clorid 2,5%, Ghexametilentetramin 5-10ml.40% (cu actiune antimicrobian i neutralizant
atoxinelor);
Antidolorani: Analgin, Dexalgin, Melox, Ketanov,Brustan;
Antibiotice cu spectru larg de actiune: Cefazolin,Augmentin, Lincomicin, Accef;
Antihistaminice: Dimedrol, Suprastin, Diazolin
Se administreaz hormonii suprarenalelor: Prednizol,Prednizolon;
Complex de vitamin injectabile: B1, B6, B12, C;
Alimentatie bogat n vitamine: fructe, lactate, etc.
39. Flegmon al planeului bucal: topografia, etiopatogenia, clinica i tratamentul.
Cunoscut sub numele de angina Ludwig,constituie un proces infecios gangrenos, hipertoxic, difuz
l planseului bucal (1oji1e submandibulare, sublinguale, regiunea submentonier), difuznd ctre limb,
spatiul laterofaringian, fosa infratemporal, regiunea anterocervical i torace. Cel mai frecvent, flegmonul
d planeu are c punct d plecare abcesul lojei sublinguale.
Etiologie.
-procese dentoparodontale ale dinilor mandibulari ;
-litiaza infectat canalului Wharton;
-nepturi septice sau corpi strini localizati 1 nivelul planeului anterior;
-furuncule u 1ocalizare n jurul etajului inferior 1 feei.
Clinica.
Afeciunea debuteaz prin tumefactia lojii sublinguale,apoi sint prinse de procesul inflamator si lojile
submandibular si submentonier, procesul trecnd de partea opus. La tumefactia difuza care cuprinde
intregul etaj inferior al feei se adaug un edem al regiunilor genian bilateral i a regiunilor anterocervicala
i anterotoracica.Tegumentele nu au seme de inflamatie acut, sunt cenusii-violacee,marmorate, prezint
flictene si sfacele . La palpare apare duritate lemnoas,far semne de fluctuient.
Examenul endobucal evidentiaz mucoasa sublingual proeminent in creasta de coco,poate depi
marginea incizal a d.infer. ; mucoasa apare in tensiune, de culoare rosietic-violacee, acoperit de depozite
alb-cenusii fibrinoleucocitare. Limba este tumefiat in totalitate, pe marginile ei laterale se vd amprentele
dinilor. Pacientul prezint trismus,hipersalivaie,halena fetid.Tulburri funcionale: masticatie, deglutitie ,
fonatie, respiratie.
Starea general toxico-septic se instaleaz n primele 2 zile. Bolnavul e/e agitat,facies
pmntiu,subicteric,cianotic, febra 39-400 C..Apoi pulsul devine tahicardic(120/min) greu perceptibil, febra
scade la 37-37,50. Dac nu se intervine urgent, fenomenele toxico-infectioase generale si starea clinica local
devin critic, putnd aprea accidente acute care grabesc sfiritul letal: edem sau spasm al glotei, sincope
toxice bulbare, colaps cardiac.
Tratament.
Va fi efectuat ct mai precoce.Drenajul chirurgical va fi asociat cu un tratament medicamentos intens. Sub
anestezie general sau local infiltrativ se face o incizie n potcoav, dedesubtul i nuntru arcului
mandibular, mergnd parallel cu marginea bazilar de la un gonion la cellalt. Se secioneaz pe straturi
esuturile(tegumente, platisma, fascia cervical superficial, m.digastrici i m.miliohioidian), care sunt
infiltrate cu o serozitate murdar foarte fetid, ru delimitate de cele sntoase; sunt prezente sfacele. Cu
pensa Kocher se disociaz esuturile, se supun aeresirii. La fel se deschid fosa infratemporal i
sp.laterofaringian.Cnd procesul gangrenos implic i limba, pensa Kocher se introduce pe linia median, sub
control palpatoriu,disociind parenchinul lingual infiltrate.Toate lojile deschise vor fi drenate cu tuburi de
cauciuc perechi, p/ru a permite o irigare cu soluii antiseptic,sol.Dakin, H2O2, cloramin etc. Evoluia

favorabil a bolii se manifest prin apariia n plag a puroiului,apariia febrei,dispariia semnelor toxicoseptice.
Farmacoterapia
Se administreaz i/v sistema de perfuzie, serfiziologic, sol. Natriu clorid 0,85%, glucoz 5-5,5%,
sol.Calciu clorid 2,5%, Ghexametilentetramin 5-10ml.40% (cu actiune antimicrobian i neutralizant
atoxinelor);
Antidolorani: Analgin, Dexalgin, Melox, Ketanov,Brustan;
Antibiotice cu spectru larg de actiune: Cefazolin,Augmentin, Lincomicin, Accef;
Antihistaminice: Dimedrol, Suprastin, Diazolin
Se administreaz hormonii suprarenalelor: Prednizol,Prednizolon;
Complex de vitamin injectabile: B1, B6, B12, C;
Alimentatie bogat n vitamine: fructe, lactate, etc.

40. Abces i flegmonul orbitei topografia, etiopatogenia, clinica i


tratamentul

Regiunea orbitara= cavitatea orbitei + regiunile fetei aderente la ea. E compusa din pleoape si cavitatea orbitara cu
continutul ei. Cavitatea e impartita de fascia bulbara in zona bulbara si retrobulbara.Straturle pleoapei: Piele tesut lax
zanefig de usor infiltrabilstratul muscular (m. orbicularis occuli) , muscii ridicatori ai pleoapelor cartilajul
pleoapelor (tarsus) tunica conjuctiva a ochiului. Orbita are forma de piramida tetraedrica cu virful spre canalul optic.

4 pereti (tetraedric): Superior=os. Frontal + aripa mare sfenoid;


Inferior=fata orbitara os maxilla+zigomatic+os palatin (foarte subtire placa dintre orbita si sinus);
Lateral=os zigomatic+aripa mare sfenoid(orificiul zigomaticofacial si or. Zigomatico_temporal
cares in zigomatic e o cale de comunicare intre inflamtiile din loja obrazului si temporalului cu orbita);
Mezial=apofiza frontala a maxilarului + osul lacrimal+ aripa mica a sfenoidului+osul etmoidal
(prin orificiul etmoidal antarior si posterior comunica cu sinusul etmoidal, ultimul cu sinusul frontal, nas si genunchi
.
In spatiul retrobulbar se gaseste corpul adipos cu acelasi nume, cer nu stiu cum da comunica cu fosa temporala si de
aici cu cea inratemporala si pterigomandibulara, interpterigoidiana si pterigomaxilara.
Etiopatogenie: agentii etiologici ca si in restul abceselor si flegmoanelor sunt bacteriile care duc la supuratie. Mai rrrar
se intimpla ca direct din dintele afectat (odontogenic) inflamatia purulenta sa difuzeze direct in orbita, in general ea
difuzeaza prin caile de comunicare a orbitei cu alte zone. Ceeel mai frecvent ea difuzeaza din:sinuzitele supurate,
supuratiile fosei zigomatica, supuratiile orazului, fosei/zonei temporale, fosa canina, infraorbitala etc. Tesutul grasos
din jurul globului si din retrobulbar se infecteaza usor si duce cel mai des la flegmonul orbital.
Tabloul clinic: In functie de locul infectarii a orbitei se si incep primele semne: edem al pleoapelor sau se poate incepe
doar cu unghiul pleoapelor fie mezial sau distal, depinde de unde difuzeaza infectia. Odata cu asta apare si chemozis
cu/fara exoftalmie. In cazul reactiei hiperergice pleoapele se pot edema maximal cu inchiderea fantei palpebrale
complete, devenind moi, umflate, lucioase. Presiunea pe globul ocular e dureroasa, ochiul isi pierde din mobilitate, dar
se pastreaza in general reflexul fotomotor si vederea, daca ultimele 2 dispar asta ne pune in garda la afectarea nervului
optic si ai altor nervi retrobulbari. Diagnosticul diferencial se face cu tromboflebita sinusului
Dincavernos
spatiile(este in intrebari
pe undeva) si supuratiile spatiului retromaxilar care poate fi insotit de unele semne comune
clinice.
obrazului,
Tratamentul: In dependenta de localizare sursei de infectie difuzata se face incizia:
Din
sinusul
frontal

Din
sinusul

fosa
zigomatica,
sinusul
Din fosa
maxilar
temporala

Se face incizia aleasa pe marginea orbitei, are o lungime de 1-3 cm, se introduce o pensa (tip Kocher) la 1, 2 cm in
plaga si se creaza accesul la punga cu puroi, se curata bine, se inspecteaza osul. Se pune un dren de cauciuc pe
maximum 7 zile, paralel se efectuiaza tratamentul medicamentos sistemic, etc.
.34 Abces

i flegmon a logei pterigomandibulare: topografia, etiopatogenia, clinica i


tratamentul
*Topografie:
-exudat purulent intre partea interna a ramului ascendent si suprafata externa a muschiului pterigomandibular intern
*Etiologie:
-procese patologice in regiunea molarilor inferiori, mai des molarul III
-osteomielita mandibulei in regiunea angulara ramurei mandibulei
-abcese si flegmoane postinfectioase in urma anestezie mandibulare, ac nesteril, trauma vaselor cu aparitia
hematoamelor si supurarea lor
*Tabloul clinic:
-dureri la deglutitie
-dureri la deschiderea cavitatii bucale
-cefalee, intoxicatie, slabiciuni
-imposibilitatea determinatii asimetriei faciale, procesul e localizat profund pe partea interna a ramului mand, edem si
hiperemie neinsemnata a pielii regiunii unghiului mandibular
-trismus gradul 2-3
-palpator sub unghiul mand si intern sub el infiltrat dur dureros
-vestibulul bucal liber , la plica pterigomand si val palatin mucoasa hiperemiata, foarte dureroasa la palpare, fluctuatie
*Diagnostic diferentiat :
-abces flegmon parafaringian
-a santului milohioidian, retromandibular
*Tratament:
-incizie exobucala ocolind unghiul mand merge strict pe os, dupa deschiderea focarrului plaga se dreneaza
-endobucal la nivelul marginii anterioare a ramului mand pe traiectul plicii pterigomandibulare
-eliminarea puroiului si drenaj

41. Flegmon hemifacial topografia, etiopatogenia, clinica i tratamentul


Flegmonul hemifacial sau cel ce presupune jumatate de fata topografic se compune din totalitatea lojelor si
spatiilor din zona hemifaciala superficiale si profunde: loja submandibulara, jugullara, temporata,
infratemporala, pterigoidiana, infraorbitala, etc.
Etiopatogenetic se explica prin agentii traditional ca la alte tipuri de inflamatie purulenta din zona facaiala.
Prin tesuturile laxe si grase are loc difuzia usoara printre loje ca in curind sa se extinda pe jumatate de cap.
Prezinta un risc crescut de difuzare a infactiei in mediastin, riscul de afectiuni hepato-renale, septicemii,
septicopiemii, trombioflebite, meningite purulente, etc.
Clinic: Se incepe de la inflamatia purulenta a unei loje din cauze odontogene (inf periapicala, af
odontoparodontale, etc.), lipseste fluctuenta initial, rapid sunt afeectate alte zone a capului si a fetei, are loc
extinderea hemifaciala. Vizual pacientul are jumatate de fata edemata cu inceputul submandibular inclluzind
pina la urma zona temporala si chiar orbita, relieful natural al fetei este sters, santurile (ex: geniolabial, etc.)
si ascensiunile (ex: ungh. Mandibula, etc) se sterg/omogenizeaza din cauza edemului pronuntat. Buzele si
nasul la fel sunt edemate pe jumatatea afectata. La palpare este dura zona, nu se distinge limita dintre zonele
normale si cele afectate, pielea capata o culoare cianotica din cauza diferitor dereglari locale de circulatie, dar
in general e rosietica_cianotica, intrabucal se observa o mucoasa edemata in pozitia zonei afectate cu
imprimarea dintilor pe dinsa este puhava, miros fetid, creste viscozitatea salivei, e prezent un trismus
pronuntat.
General pacientul prezinta o simptomatica de intoxicare pronuntata. Febra 40 C, Cre VSH, cres nr.
Neutrofile.
Tratamentul: se fac incizii pentru curatarea lojelor afectate de puroi si drenare: Submandibular pentru
loja submandibulara, submaseteriana si infratemporala, suprazigomatic pentru
infratemporala si temporala, temporale conform topografiei nervului facial si vaselor
pentru drenarea zonei temporale, endobucal se realizeaza incizii la undul sacului
vestibula, in regiunea tuberozitatii pentru deschiderea spatiilor profunde. In fiecare
zona incizata se aplica cite doua tuburi de drenaj si spalaturi cu ser antigangrenos,
enzime preoteolitice, antibiotice. Se asigura un tratament sistemic cu antibiotice,
bacteriostatice, dezintoxicante, etc. .

110. Mediastenita odontogena: etiopatogenia, clinika, diagnostikul, tratamentul...


Mediastenita este o inflamatie acuta purulenta a tesutului celular mediastinal. Mediastenita poate fi
provokata de flegmoanele odontogene profunde, infectia raspindinduse prin spatiile inter fasciale,si
inter muskulare.
Mediastenitele odontogene se dizvolta in rezultatul raspindirii exudatului purulent dela flegmoanele
paraesofagiene, si a planseului cavitatii bukale, pe traektul paketului vasculo-nervos a gitului si a
fasciei pretraheale.
Experientele au demonstrat, ca raspindirea puroiuluiin procesele inflamatorii a plansheului cavitatii bucale, si
a gitului, se raspindeste prin kontakt, prin spatiile fasciale profunde,si prin spatiul previsceral si fisura
vaskulara camunica cu mediastinul anterior, iar prin spatiul retro visceral, cu mediastinul posterior.
De mentionat ca in majoritatea kazurilor apar mediastenitele anterioare. Mediastenitele odontogene
pot aparea imidiat si sa se dizvolte paralel cu flegmoanele a plansheului bukal si a gitului din aceasta
kauza diagnostikarea lor e complicata.
Ca un indice al mediastenitei odontogene este ca ne catind la ceia ca focarul primar infectios a fost deschis,si
bine drenat, si efectuarea tratamentului antiinflamator,dezintoxicant, atibacterial,si.a. a fost efectuata
adecvat, insa starea generala a bolnavului se inrautateste. Febra 39-40`C ,frisoane, ameteli, slabiciune
generala. Pulsul 110-140 bat/min, filiform, aritmic. Respiratia ingreunata, superficiala, 45-50 de
acte/min. Unul din simptomele de baza a mediastenitei purulente este durerea retro sternala sau in
interiorul cutiei toracice.in cazul flexarii capului pe spate durerea creste (simptomul Gherke), durerea
creshte si la inspirul profund, si in tipul actuluide deglutitie. Tusea permanenta inrautateste starea
generala a bolnavilor. Pozitia pacientuluieste fortata. Pacientul sta cu capul aplecat in jos,sau culcat
pe o parte cu picioarele apropiate de abdomen, si barbia spre piept. In singe se depisteaza o
leucocitoza pronuntata. In diagnostikarea mediasteniteiun rol important il joaka rentghenografia care
de obicei se efectuiaza in 3-i planuri(anterior, lateral, tangential). Pe cliseul rengenologic se
depisteaza largirea umbrei mediastinului, shi exsudat in cavitatea pleurala. P-u depistarea dinamica a
procesului rentghenografia se repeta peste 2-3 zile. La bolnavii cu procese imflamatoro purulente
difuze, a tesutului fetei si gitului, ce se raspindesc asupra mediastinului, e depistata o dishomeostazie
pronuntata, ca urmare apare o acidoza metabolica decompensata cu alement respirator. In momentul
culminant al bolii e observata hipercoagulabilitatea sangvina. In timpul tratamentuluicomplex indicii
coagulagrameiscadeausi pina la vindecarea completa revineau la normal. De aici rezulta ca bazinduse
pe acest indice putem prognostica eficienta tratamentului. Rezultatul mediastenitei purulente intr-o
mare masura depinde de diagnostikarea la timp. Si ca rezultat teratamentul rational trebuie sa contina
terapie complexa, madiastinotomia si o terapie intensiva; antibacteriana si dezintoxicanta.
Interventia kirurgicala trebue de efectuat imediat dupa diagnosticarea mediastenitei. Cea mai raspindita este
mediastino tomia dipa Razumovski, (mediastino-tomia prin git) aceasta operatie e efectuatacel mai
des in mediastenitele odontogene, si cele prin kontakt. Interventia kirurgikala dupa razumovski are
drept skop krearea accesului la mediastinul superior si cel mediu, drenarea spatiilor mediastinale prin
tuburile din polietilena sau policlorvenil, prin care se efectuiaza si spalaturile spatiilor mediastinale cu
antibiotice si antiseptice. Kanshin si coautorii recomanda spalarea spatiilor mediastinale cu solutie de
furacilina de 1:5000. Spalaturile permanente cu aspirtie minutioasa, au dus la scaderea numarului de
kazuri letale, si la micsorarea timpului de tratament in stationar cu 10- e zile. Prognosticu
mediastenitei odontogene este foarte negativ (din 6 pacienti 5 au decidat) la cei decedati, la otopsie sa
depistat: pleurita purulenta, pericardita purulenta, scimbaridistroficepronuntate in renichi si ficat.
42. F uruncul: etiopatogenia, clinica, diagnosticul...
Furunculul este un proces inflamator purulent al foliculului pielos i esuturilor nconjurtoare.
Ulterior inflamaia se rspndete pe glanda sebacee i esutul conjunctiv nconjurtor.
Etiologie: Furunculul cel mai des este provocat de stafilococul auriu i mai rar de stafilococul
alb.Se relateaz i cazuri de implicare a altor germeni (ex. streptococul beta-hemolitic).
Factorii predispozani, sunt microtraumele i murdria suprafeei pielii, murdria pielii cu
particule aspre de praf (var, cement, crbune) ndeosebi n combinarea cu microtraume n
timpul brbieritului sau strivirea acnelor. Un rol important n apariia furunculelor i
furunculozei l are scderea forelor protectoare a organismului ca rezultat a bolilor cronice,

avitaminozei, diabetului zaharat, condiiilor meteorologice nefavorabile, rcirea sau


supranclzirea corpului, dereglrilor sistemului nervos, endocrin.
Furunculele feei de obicei se localizeaz n regiunea buzei, mentonier, nasului, mai rar n
regiunea frontal i jugal.
Tabloul clinic
I faz (Infiltrativ)- apare hiperemie i edem fr limite clare, cu dureri nensemnate. Timp de
1-2 zile n regiunea foliculului pielos se formeaz un nodul limitat, esuturile nconjurtoare se
infiltreaz, hiperemia pielii n regiunea afectat se nteete i apar dureri pronunate.
Specificul furunculelor feei este c prezint un edem pronunat a esuturilor, ce nconjoar
nodulul deoarece esutul subcutan este frmicios.
II faz ( Abcedant)- caracterizeaz prin apariia puroiului i necrozei. Peste 3-4 zile dup
nceputul afeciunii apare o dezintegrare purulent a esuturilor, care clinic se manifest prin
fluctuaie. Dup deschiderea furunculului se elimin cantiti variate de puroi cu snge. n
regiunea defectului epidermului se observ burbionul necrotic a furunculului- capul, care se
nltur uor cu pinceta. Dup aceasta apare un ulcer cutanat cu esut granulos, infiltraie i
edem a esuturilor nconjurtoare. Dup terapie intensiv efectuat la timp, infiltraia
tegumentelor treptat scade i procesul parcurge ulterior fr abcedare.
etapa III- e caracteristic regenerarea plgii cu formarea cicatricei. n cazul, cnd are loc
acumularea puroiului i liza burbuionului necrotizat, apare furunculul abcedant.
La aceti pacieni apare cefalee, frisoane, fatigabilitate general, toate acestea fiind
simptomele intoxicaiei. Cel mai grav parcurg furunculele n regiunea buzei superioare, n
regiunea triunghiului nazo-labial, n aceste cazuri pot apare complicaii grave (tromboflebita
venelor faciale i sinusului cavernos, septicemie, meningoencefalit). Aa furuncule au
denumirea de furuncule maligne Dezvoltarea grav a frunculului apare de obicei dup
ncercarea strivirii la etapa iniial infiltrativ a afeciunii. Furunculul poate fi solitar, dar uneori
pot s apar concomitent sau apar multe focare unul dup altul n diferite regiuni (frunculoza).
Furunculele de obicei sunt nsoite de limfadenit regional, supuraia nodulilor limfatici apare
rar.
. Carbuncul: etiopatogenia, clinica, diagnosticul.
Carbuncul este o inflamaie acut purulent necrotic a ctorva foliculi pieloi i glandelor
sebacee cu formarea infiltratului i necrozei difuze a pielei i esutului adipos subcutanat.
Etiopatogenia ca si la furuncul...
Dezvoltarea carbunculului ca i a furunculului se ncepe cu formarea pustulei, dar la
carbuncule brusc apare infiltrat dureros, care se rspndete nu numai pe piele, dar i n
esutul adipos subcutan. Pielea deasupra infiltratului este de culoare cinuiu-roietic.
Pentru carbuncule e caracteristic apariia ctorva focare pio-necrotice, ulterior n regiunea
central a carbunculului apare ramolirea i detaarea esutului necrotic.
Carbunculele feei sunt nsoite de obicei de limfadenit regional. Starea pacienilor e grav,
febr 39o-40oC cu frisoane pronunate. Apar i alte simptome (leucocitoza pronunat, devierea
formulei leicocitare spre stnga, creterea brusc a vitezei sedimentrii hematiilor, paliditatea
esuturilor).
Carbunculele feei mai des dect furuncule se complic cu tromboflebita venelor faciale i
sinusului cavernos, septicopiemie.

Tromboza venelor faciale i sinusului cavernos cel mai des apar ca complicaii a furunculelor i
carbunculelor. n patogeneza tromboflebitelor venelor faciale i sinusului cavernos are un rol
deosebit prezena reelei dese a vaselor limfatice i venoase cu anastomoze multiple,
comunicarea venelor feei, cavitii nazale, fosei pterigopalatinale cu venele orbitei, sinusului
cavernos, scderea reactivitii dup afeciuni virale, alergie microbian i autoalergie la
procese inflamatorii a regiunii maxilo-faciale. Anastomoza principal ntre venele profunde a
feei cu venele orbitei, venelor durei mater cu sinusul cavernos este vena orbital inferioar. n
anastomozele venelor feei cu sinusurile durei mater supapele aproape lipsesc.
Direcia circulaiei sngelui n vene n timpul proceselor inflamatorii se poate schimba. n
condiiile obinuite sngele se scurge din orbit prin vena angular n vena facial. n cazul
proceselor inflamatorii n regiunea buzei superioare sngele pe vena angular se poate scurge
n venele orbitei, adic n direcie invers dect cea fiziologic.

Complicaii dup furuncule i carbuncule:


Pentru tromboflebita venelor faciale este caracteristic prezena cordonului (aderena )
esutului infiltrativ dureros pe proiecia venei angulare sau faciale. n cazurile afeciunilor date
apar i schimbrile hemostazei: se scurteaz timpul coagulrii sngelui venos, se mrete
cantitatea fibrinogenului sngelui, apare fracia fibrinogenului B, crete activitatea factorului
XIII, se inhib fibrinoliza.
Cea mai grav complicaie a tromboflebitei venelor faciale este tromboza sinusului cavernos,
care se refer la complicaii intracraniene. La aceti pacieni de obicei apare cefalee
pronunat, dureri acute n regiunea globilor oculari, fatigabilitate, frisoane, febr 38-40 .
Schimbri locale- edem i hiperemie a pielei pleoapelor i regiunii frontale, infiltraia
esuturilor moi ale orbitei, exoftalmie, dilatarea pupilei i hiperimia fundului ochiului.
Simptomele indicate pot progresa i pe partea contralateral a focarului. n sngele periferic
numrul leucocitelor ajunge pn la 15-20 10 9/l, VSH se mrete pn la 40-60 /h.
. Tratamentul conservativ si chirurgical a furunculului, si carbunculului...
Tratament
n ambulator de obicei se trateaz furunculele fr complicaii la etapele iniiale. n primul rnd
e necesar de nlturat orice excitant extern brbieritul, traumarea tegumentelor n regiunea
furuncului, aplicarea pe focar i esuturile nconjurtoare a pansamentului cu semialcool 3-5
zile, pe o or nu mai mult, ca s nu fie provocat arsur sau iritaia pielii.

Furunculele n faza a II i carbunculele se trateaz n staionar. Terapia general asigur


lupta cu infecia (inhibarea activitii microorganismelor) i intoxicaia.
Terapia local n faza acut a afeciunii se petrece pentru drenarea puroiului i
exsudatului din focarul purulent.

Terapia antibacterian:
Antibiotice de spectru larg pn la aprecierea sensibilitii prin ATB-gram
Ceftriaxon 1g-2ori n zi
Eritromicin 0,5x4 ori pe zi (din spectru ingust)

Dezintoxicaie 30 60 ml de lichid/kg corp


Sol. Refortan 6%
Sol. Guicosae10% (dup controlul glicemiei)
Sol.fiziologic
Sol. Ringer

Tratament desensibilizant
Dimedrol, suprastin, fencarol.
Cu scopul profilaxiei trombozei sinusului cavernos se indic anticoagulante cu aciune direct:
2500-5000 UI Heparin i/v de picurat cu intervale 4-6 ore, dup aceea i/m.
Cu scopul scderii activitii factorului XIII i ridicarea fibrinolizei se indic acid nicotinic cte
0,05g 1-2 ori pe zi.
Tratamentul chirurgical al furunculelor feei se efectueaz n cazurile abcedrii, dup
incizie cavitatea se dreneaz, se aplic pansament cu unguentum levomicoli. La carbuncule se
efectueaz deschiderea larg a infiltratelor. Ca terapie stimulatoare nespecific se utilizeaz
hemotransfuzie cu Pirogenal, Prodigiozan, Imunofan 0,005% - 1ml i/m.
Imunoterapia activ specific se efectueaz cu antifagin stafilococic,
anatoxin stafilococic.

bacteriofagi,

Imunoterapia specific pasiv se efectueaz cu plazm antistafilococic hiperimun i cu


gamaglobulin, care are o aciune antistafilococic specific.
Fizioterapie
Ultrasonografie peste 1-2 zile dup scderea eritemului.

45.Parotidita acut (formele): etiopatogenia,clinica, tratamentul.


Se cunosc : -parotidita acuta epidemica(oreionul)
-parotidita inflamatorie simpla,catarala
-parotidita supurata
-parotidita gangrenoasa
Etiopatogenie :
Cauzele favorizante sint numeroase si variate : igiena bucala defectuoasa, patrunderea de corpi straini
pe canalele excretorii, boli cronice ale glandelor salivare, diminuarea secretiei salivare consecutiv
administrarii unor medicamente, infectii grave si in mod deosebit stari casectice si postoperatorii.
Cauza determinanta o reprezinta speciile microbiene banale : stafilococul auriu, pneumococul. Unele
virusuri au un tropism selectiv pentru glandele salivare(virusul parotiditei epidemice, gripei, rujeolei)
In patogenia sialadenitelor acute intervin : tulburarile functiei de secretie salivara (hipo- sau asialite),
tulburarea functiei de eliminare a salivei prin blocarea ostiumului si invadarea glandei de catre agentii
patogeni pe una din urmatoarele cai(canaliculara, interstitiala, hematogena, directa)
Tratament :
Tratamentul profilactic- prin asanarea cavitatii bucale, igiena bucala, rehidratarea bolnavilor operati,
convalescenti sau cu infectii grave, cresterea activitatii functionale a glandelor salivare.
Tratamentul curativ In perioada de debut si presupurativa radioterapie antiinflamatoare de urgenta

asociata cu antibioticoterapie, analgezice, vitaminoterapie, rehidratare intensa, sustinerea starii generale,


stimularea secretiei salivare prin sialogoge, masticoterapie, tratament rezolutiv local, injectii intracanaliculare
cu tripsina sau antibiotice In stadiu supurativ, incizie si drenaj. Se fac incizia la marginea anterioara a
sternocleidomastoidianului, incizii mici orizontale, la nevoie multiple sau incizie subangulomandibulara.
Traumatismele dento-parodontale, date generale, etiologie.
*Date generale:au o frecenta de 3 %, este in crestere la copii de 1-2 si 7-8 ani. Sunt insotite de
consutzii sau plagi ale gingiei, mucoasei obrajilor, buzelor , limbii, fracturi ale proceselor alveolare.
Leziunile dentoparodontale sunt variabile si aspectul clinic dpinde de intesitatea si de directia agentului
traumatic, de virsta pacientului.
*Etiologie:
-factori favorizanti: malpozitii dentare, prognatism, tulburari a ATM, fragilitatea dintilor prin hipo si
hipercalcifiere. Fragilitatea dintelui e favorizata de depulpare, obturatii, dispozitive coronoradiculare,
paradontopatii marginale cronice.
-factori determinanti: accident, caderi, agresiuni. Factori iatrogeni: deschizator de gura, extractii
dentare, anetezie, fibrogastroscopie, in timpul aportului alimentar.
25.Clasificarea traumatismelor dento-parodontale.
*Clasificarea fracturii coroanei dentare dupa Ellis:
-clasa I: fisura smaltului
-clasa II: fractura smaltului si dentinei
-clasa III: fractura smaltului, dentinei cu deschiderea camerei pulpare
-clasa IV:fractura coroanei in intregime
*Clasificarea dupa OMS:
-fracturi coronare:
a.fisura smaltului sau smaltului si dentinei
b.fractura coronara fara deschiderea camerei pulpare-necomplicata
c.fractura coroanei cu deschiderea camerei pulpare-complicata
-fracturi radiculare:
a.fracturi in regiunea cervicala
b.fracturi in regiunea mediana
3.fracturi in regiunea apicala
-luxatii:
a.contuzia
d.luxatia cu extruze
b.subluxatia
e.luxatia cu intruziune
c.luxtia laterala
f.avulsiunea.
26.Leziuni dentare, fisuri, fracturi coronare, fracturi corono-radiculare.
*Fisurile dentare: o crapatura partiala sau totala ale smaltului sau ale smaltului si dentinei, sunt solutii
de continuitate partiala a tesuturilor dure, fara pierderi de substanta.
*Fracturile coronare simple nepenetrante: nu afecteaza camera pulpara. Des la incisiv si canin
fractura oblica.
*Fracturi coronare complicate, penetrante: are loc deschiderea camerei pulare, lezarea smaltului,
dentinei si a pulpei. Sunt fracturi deschise la nivelul unui corn pulpar sau expun larg pulpa coronara.
*Fracturi radiculare: in 1/3 cervicala, medie sau apicala. Linia de fractura poate fi oblica sau
transversala, cu sau fara deplasarea fragmentelor, deschise sau inchise.
*Fracturi coronoradiculare penetrante: linia de fractura oblica sau longitudinala, cu sau fara
deplasarea fragmentelor, penetranta in camera pulpara.
*Fracturile cominutive cuprind mai multe fragmente.
*Fracturi coronoradiculare nepenetrante: linia de fractura poate fi oblica sau longitudinala, cu sau
fara deplasarea fragmentelor, nepenetrante in camera pulpara.
27.Leziuni parodontale.
*Contuzii parodontale: ruperea unor fibre ale paradontiului si ale vaselor. In spatiul periradicular mici
hemoragii, microhematoame, edem, fenomene de inflamatie.
*Luxatia dentara partiala: ruperea incompleta a ligamentului alveolodentar, dintele deplasat partial
din alveola, mai rar cu peretii ososi ai alveolei, fibromucoasa gingivala traumatizata, pachetul
neurovascular rupt in regiunea apexului.
*Luxatia dentara totala: ruperea ligamentului alveolodentar este completa.
28.Studiul clinic si radiologic a leziunilor dento-parodontale.

*Fisurile dentare: pot reactiona la excitanti termici, examinarea se face cu lupa, prin transiluminare,
cu sonda dentara si electroodontodiagnosticul in dinamica.
*Fracturi coronare simple nepenetrante: acuze -sensibilitate sau dureri tranzitorii la contact, la
excitanti termic si chimici. Marginea ascutita a coroanei traumatizeaza buza sau limba. Clinic se adauga
contuzia parodontala.
*Fracturi coronare complicate penetrante: clinca de pulpita traumatica daca pulpa nu a fost
afectata pina la accident. Acuze: durer intense, spontane, cu iradieri, exacerbate. Se intensifica la varatii
termic, chimice, mecanice. Hemoragie in pulpa n primele ore. Coroana dintelui distrusa, cu margini
ascutite ce traumatizeaza tesuturile moi.
*Fracturi radiculare: dureri usoare si mobilitate neinsemnata. Clinic sarac. Vitalitatea pulpei in
fractura inchisa se mentine. Coroana dintelui mobila in functie de locul fracturii. Radiologic: pune in
evidenta linia de fractura, directia, gradul de deplasare, prezenta mugurelui dentar, formarea
radacinilor, starea peretilor alveolari.
*Fracturi coronoradiculare penetrante: fragmentul mic se mentine fixat de fibromucoasa, provoaca
dureri la masticatie, fonatie. Clinica caracteristica pulpitelor.
* Fracturile cominutive cuprind mai multe fragmente, cu mobilitate , dureri, traumatizarea tesuturilor
moi vecine.
*Fracturi coronoradiculare nepenetrante: fragmentul mic se mentine fixat de fibromucoasa,
provoaca dureri la masticatie, fonatie.
*Contuziile paradontale: pulpa hiperemiata, edem si hematom periaapical cu deregrarea circulatiei
sangvine. Dureri spontane surde, se intensifica la contact cu antagonistii. Echimoze gingivale, singerari
in jurul marginii gingivale. Dinte usor mobil, deplasat, senzatie de dinte crescut. La probleme termice
reactioneaza cu hiper sau hiposensibilitate.
*Luxatia dentara partiala:dplasarile dintelui pot fi
-in sens vestbular, oral cu sau fara peretele alveolar fractura
-in sens meziodistal cu deplasare laterala cind lipseste un dinte
-in ax, cu intruziune dintele se adinceste in proces alveolarr, sau cu extruziune dintele iese din alveola.
Mobilitate diferita in dependenta de forta agentului traumatic, suprafata lui8, virsta pacientului. Acuze:
dureri, dintele deplasat, supraocluzie, mobilitate, ginia putin decolata, traumatizata, singerind, salivatie
abundenta, tulburari de fonatie, masticatie, de ocluzie.
*Luxatia dentara totala: dintele deplasata total din alveola. Pachetul neurovascular rupt. Dintele
intruzionat intro cavitate a fetei, in tesuturile moi, expulzat din alveola in cavitatea bucala dar fixat de
fibromucoasa. Fractura alveolei si fibromucoasei. Alveola goala, acopeita de cheag sau singerind
acoperita cu tesut necrotic. Tesuturile moi traumatizate, saliva sangvinolenta.
29.Evolutia traumatismelor dento-parodontale. Prognosticul.
Fracturile de smalt nu regenereaza. Fracturile de dentina: dentinogeneza are loc pe contul pulpei,
camera pulpara se micsoreaza. Fracturi radiculare: in locul fracturii se formeaza un tesut fibros
paradontal, o pseudoartroza. In fracturile 1/3 cervicale prognostic putin favorabil, in cele cervicale si
apicale e favorabil. Contuziile paradontale usoare cu sau fara tratament la 1-2 saptamina isi revin. Cele
pronuntate-cind tratamentul a fost efectuat la 2 ore de la accident pot aparea anchiloza dentoalveolara,
resorbtia radacinii si infectarea alveolei. Durata incapacitatii de munca cu fracturi dentare sau luxatii
dentoparodontale e de 8-10 zile, in stationar 3-7.
Complicatiile: afectarea mugurelui dentar, infectarea alveolei si tesuturilor moi adiacente, periostite,
osteomielite, sinuzite, granulom migrant.
30.Tratamentul traumatismelor dento-parodontale.
*Tratamentul fisurilor dentare: prin badijonare cu solutii coagulante (acid trcloracetic, florura de sodiu,
bonding, lac cu calciu si fluor).
*Tratamentul fracturilor coronare simple,nepenetrante: slefuirea smpla-nivelarea marginilor
ascutite si control EOD in dinamica. Restaurarea coroanei cu o coroana decorativa. Se pot forma doua
orificii parapulpare n coroana dintelui, se fixeaza doi pivoti si se aplca fragmentul fracturat. Tratament
endodontc cind pulpa e necrotizata.
*Tratamentul fracturilor coronare complicate penetrante: pastrarea pulpei prin coafaj cu
pansament cu pasta de hidroxid de Ca sau oxid de Zn. Pulpectomie sau amputata vitala, tratament
endodontic, restaurarea coroanei. Reducerea luxatiei si imobilizarea. Extractie in caz de rezorbtie
radiculara. Uneori obturatia calitativa a canalului si repozitia lui cu imobilizare.
*Tratamentul fracturilor radiculare:reducerea deplasarii si imobilizarea dintelui. In fractura in 1/3
cervicala tratament endodontic, stift intraradicular, coroana artificiala, scoaterea dintelui din ocluzie. In

alte cazuri se imobilizeaza pe dinti vecini cu sirma, coroana se modeleaza. Pentru fracturi in 1.3 medieextractie radiculara sau implant endodontic. Pentru fractura apexului radicular-endodontic, inlaturare
apex, imobilizare cu pivot, scoatere din ocluzie.
*Tratamentul fracturilor coronaradiculare penetrante si cominutive: extractia dintelui.
*Tratamentul fracturilor coronoradiculare nepenetrante: fragmentul mic se inlatura. Extractie.
Sistemul bont-bracket.
*Tratamentul contuziilor paradontale: se scoate dintele din ocluzie, imobilizarea dintilor, EOD.
Endodontic mai tirziu, daca apar modificari in pulpa.
*Tratamentul luxatiei dentare partiale: repozitionarea dintelui, suturarea fibromucoasei, imobilizare
pe 4 saptamini. EOD in dinamica, endodontic cind pulpa e necrozata. Imobilizarea dintelui prin
anchilozarea lui cu compozite-se face incizie amucoasei pe plica de tranzitie, se decoleaza lambou, se
foreaza orificiu in alveola si dinte, se obtureaza orificiu si se sutureaza mucoasa.
*Tratamentul luxatiilor dentare totale: replantare dinte timpm de 2 ore dupa trauma, extractii
dentare. In avulsie se trateaza endodontic, se replanteaza, se imobilizeaza coroana pe dinti vecini,
sutura plagii, restaurarea coroanei.

46.Parotidita cronic (formele): etiopatogenia, clinica, tratamentul.


Formele : Pot fi specifice(Tuberculoza, Actinomicoza primitiva, sarcoidoza), nespecifice (simpla,
recidivanta) sau alergice.
Parotidita cronica simpla.Bolnavul este un vechi parotidian care acuza uscaciunea gurii, jena dureroasa in
regiunea parotidiana si care la intervale variabile a prezentat crize usoare de tumefiere parotidiana. Glandele
parotidan sunt marite in volum in totalitate sau partial,uni- sau bilateral, cu planurile superficiale
nemodificate, consistenta elastica sau renitenta. Prin orificiul canalului Stenon edematiat, congestionat , iese
la presiune pe glanda o cantitate redusa de saliva viscoasa, opalescenta, mucopurulenta. In formele scleroase
secretia salivara este absenta.
Parotidite cronice recidivante se intilnesc atit la copii de la 8 luni la 12 ani cu o virsta medie de 3-4ani, cit si
la adulti la care pot prelungi o evolutie din copilarie sau se instaleaza ulterior. Tumefierile parotidiene, unisau bilaterale, au durata variabila, de la citeva zile la citeva luni. Secretia salivara este mai redusa si
modificata . Intre episoadele acute persista uneori un grad de parotidomegalie. Exista o mare tendinta la
infectie secundara.
Tratament :
Este dificil si consta in : asanarea cavitatii bucale si igiena bucala riguroasa : administrarea de
sialogoge si dezinfectante salivare , permiabilizarea in unele cazuri a canalelor excretorii prin injectii
intracanaliculare cu enzime proteolitice, administrarea de antibiotice intracanicular sau hidrocortizon +
antibiotice, vitaminoterapie A si C in doze mari, tratament general prelungit cu antibiotice in unele cazuri.
Cind tratamentele precedente nu dau rezultate se recomanda suprimarea functionala sau anatomica a glandei.
47. Sialodenita glandei submandibulare: etiopatogenia, clinica, tratamentul.
Este datorita cel mai adesea unei cauze locale, pe cale canaliculara sau interstitiala. Starea generala este
alterata, cu febra, dureri subangulomandibulare, jena la deglutitie, hiposialie. Regiunea
subangulomandibulara este tumefiata fara limite precise, pielea rosie, intinsa. Glanda submandibulara marita
de volum, dura, dureroasa, face repede corp comun cu loja. Mucoasa sublinguala este edematiata,
congestionata, prin orificiul canalului wharton intredeschis, tumefiat, iese puroi la presiune pe glanda.
Evolutia este frecventa spre supuratie si fistulizare. Diagnosticul diferential se face cu supuratia odontogena a
loji submandibulare si cu adenoflegmonul submandibular.
Tratament :
Tratamentul profilactic- prin asanarea cavitatii bucale, igiena bucala, rehidratarea bolnavilor operati,
convalescenti sau cu infectii grave, cresterea activitatii functionale a glandelor salivare.
Tratamentul curativ In perioada de debut si presupurativa radioterapie antiinflamatoare de urgenta asociata
cu antibioticoterapie, analgezice, vitaminoterapie, rehidratare intensa, sustinerea starii generale, stimularea
secretiei salivare prin sialogoge, masticoterapie, tratament rezolutiv local, injectii intracanaliculare cu tripsina

sau antibiotice In stadiu supurativ, incizie si drenaj. Se face incizia la un lat de deget dedesubtul marginii
bazilare a mandibulei.
48 Traumatismele dento-paradontale: clasificarea, formele clinice, etiologia, patogenia, tabloul clinic,
diagnostic i tratament.
Au o frecventa crescuta in zona frontala maxilara si determina tulburai fizionomice, psihice si
sociale.Etiopatogenia caderi, lovituri, accidente sportive si de circulatie.
Factori predispozanti

inocluzia sagitala mare cu protruzia ICS si inocluzia labial

malpozitii dentare

H/hipo calcificari dentare

Tulburari de vedere

Obezitatea - prin lipsa de indeminare

Starea dintilor frontali (carii +/- obturatii mari)

Handicap psific (lipsa de coordonare)


Factori determinant
accidente de joaca/ sport/ rutiere/ masticatie (alimente dure)
agresiuni
iatrogenii in extractii sau in timpul intubarii pentru anestezia generala
34,6% - sport
9,6% - violent
4,2% - accidente de munca
27,2% - joaca
7,5% - accidente rutiere
1,6% - nespecific
15,3% - accidente casnice
accidentele sportive au o incidenta maxima in a 2-a decada de viata
cele casnice si de jocT prima decada
accidente rutiere in a 3-a decada (37,7%)
Mecanism de producere traumatism direct (lovituri pe dinti/buza) sau indirect prin inchiderea brusca a
arcadelor dentare cind arcada inferioara circumscrie pe cea superioara.
Clasificarea OMS:
1. leziuni dentare:
fisuri smalt
fracturi smalt
fracturi amelo-dentinare necomplicate
fracturi amelo-dentinare complicate
fracturi corono-radiculare necomplicate
fracturi corono-radiculare complicate
fracturi radiculare
2. leziuni parodontale:
contuzia
subluxatia
luxatia+intruzia
luxatia+extruzia
luxatia laterala
avulsia
3. leziuni ale suportului osos
fractura cominutiva de alveola

4.

fractura peretelui alveolar


fractura procesului alveolar
fracturi mx/md
leziuni ale gingiei si mucoasa orala:
dilacerarea
contuzia
lipsa de substanta

Clasificarea Ellis:
I.
fracturi smalt/sm+dentina in mica masura
II.
fracturi sm+dentina fara expunerea pulpara
III.
sm+dentina+expunerea pulpara
IV.
fracturi ale tesuturilor dure coronare+necroza pulpara
V.
avulsia dentara
VI.
fractura rd cu/fara fracturi de tesuturi dure coronare
VII.
luxatii partiale a dintelui cu/fara fractura coronara sau rad
VIII.
fractura coronara integral.
Epidemiologia
fracventa maxima intre 5-20ani
afecteaza in general baietii pe 1-mai multi dinti
localizare frecventa ICS, apoi ICI, ILS
Diagnostic
anamneza:
cum s-a produs accidentul
unde
cind
exista leziuni traumatice anterioare
efectuarea altor tratamente anterioare
existenta pierderii cunostintei: cit, prezenta durerilor de cap, greturi, vars; daca DA se va cere
consult neurologic
stare generala: alergii, hemofilii
Subiectiv:
exista dureri spontane (leziuni pulpare/ ligamente)
reactii la stimuli termici
dureri in masticatie/ocluzie: apare in luxatii, fracturi maxilare, fracturi corono-radiculare
Obiectiv:
parti moi inspectie mucoase si gingii
palparea contururi osoase
examenul tesuturilor dentare: fisuri, fracturi, marimea expunerii pulpare, aspectul pulpar+
modificarea de culoare
modificarea de pozitie ale dintilor: directia si distanta de deplasare
modificari de ocluzie
teste de mobilitate V-O/axial. Se face Dg diferential cu mobilitatea fiziologica a dintelui si
mobilitatea din perioada permutarii dentare
fractura dentara mai aproape de apex mobilitate dentara scazuta. Poate apare mobilitatea
dintilor vecini cu care se face dg diferential
Se face palparea procesului alveolar/ contururi osoase
Percutia: se face manual la copiii mici ci nu cu instrumentarul
Paraclinic:
1. teste de vitalitate:
mecanice (zgirieturi cu sonda pe S dentara)

termice
electrice

2. Radiografii extraorale pentru fracturile de maxilar, cind exista plagi se fac pentru determinarea de corpi
straini.(film pentru mucoasa jugala+ centrare tangentiala).
Tratament:
I.
De urgenta
In prima sedinta se va face profilaxia antitetanica, antiinfectioasa igienizarea plagii si administrarea de AB,
antiinflamatoare
-

combaterea durerii
reducerea si imobilizarea fracturilor osoase
extractia dintilor irecuperabili
protectia + extirparea pulpara
reastaurarea provizorie/definitive

II.
Intermediar
- temporizarea tratamentului urmarirea reactivitatii dento-parodontale, sau rezultatul unor tehnici
ortodontice/ protetice.
III.
-

Definitiv
tratament conservativ odontal (obturatii simple, armate, fatetari)
tratament protetic: incrustatii/ reconstituiri/ coronae

49. Fracturi de mandibul: formele clinice, etiologia, patogenia, tabloul clinic, diagnostic i tratament.

Cauze traumatice (accidentale)


agresiuni-barbati 20-40 ani
caderi accidentale-femei
accidente de joaca-copii
accidente rutiere
accidente de munca
accidente sportive
accidente provocate de animale
accidente iatrogene
fracturi prin arme de foc
Cauzele patologice
boli inflamatorii - osteomielita, tbc, lues
tumori - chisturi, tu parenchimatoase, tu maligne
boli degenerative - distrofii sau displazii osoase
fracturi in os patologic
Cauzele chirurgicale
planificate osteotomii
iatrogene extractii dentare, extirpari chisturi sau tumori
Zone de rezistenta scazuta
apofiza condiliana
unghiul mandibulei
foramenul mentonier
parasimfiza mentoniera
apofiza alveolara
Factori ce tin de varsta
mugurii dentari in copilarie
edentatia si rezorbtia accentuata la varstnici
incluziunile dentare

Dupa locul de aplicare al traumatismuluifracturile pot fi


- directe
- indirecte
Clasificare
Dupa mecanismul de producere
- flexie
- tasare
- forfecare
- smulgere
- torsiune
Gradul de interesare a latimii osoase
fracturi partiale
fracturi totale
Numarul liniilor de fractura
fracturi unice
fracturi duble
fracturi triple
fracturi cominutive
Fracturi
- inchise
- deschise
Gradul de cointeresare al periostului
fracturi complete
fracturi incomplete in lemn verde
Relatia focarului de fractura cu mediul extern
simple
compuse
Semne si simptome comune
Exooral
Edemul partilor moi
Echimoze / hematoame
Escoriatii / plagi
Deformatiile fetei (infundare os / stergere relief)
Miscari mandibulare anormale
Trismus
Palparea
Durerea manevrele Le Bourg/ semn aproape sigur
1. presiune antero-posterioara pe menton
2. presiune verticala pe unghiul mandibular
3. compresiune spre medial pe ambele < mandibulare
Palparea
Parestezia sau anestezia
Semne si simptome comune
Endooral

- semne comune: saliva amestecat cu snge


sialoree reflex
dificulti de deglutiie
hemoragii
halena
modificarea conturului arcadei/planului ocluzal
- semne particulare: echimozele i hematoamele mucoase

Fracturile ramurii orizontale ale mandibulei:


Fracturi simfizare (sau ale simfizei mentoniere) putnd fi mediane (mediosimfizare) i paramediane
(parasimfizare)
Fracturi laterale
Fracturile regiunii unghiului mandibular:
naintea inseriei musculare
n plin inserie muscular
Fracturile ramurii ascendente:
Ale ramurii propriu-zise
Ale apofizei condiliene
Ale apofizei coronoide
Fracturile mediane (mediosimfizare)
- linia de fractur pornete dintre cei doi incisivi centrali inferiori orientndu-se n jos, nu urmrete simfiza
de cele mai multe ori, trece pe lng ea i ajunge n final parasimfizar
Clinic
Endooral - se constat leziunile mucoase, plaga gingival dintre cei doi incisivi centrali
- este prezent hematomul planeului oral n zona papilelor Wharton
micare n armonic
un fragment ascensionat i cellalt cobort i lingualizat / decalaj ocluzal
Fracturile paramediane (parasimfizare)
- fragmentul lung n jos i napoi (m. suprahioidieni)
- fragmentul scurt n sus (m. ridictori)
Fracturile duble paramediane
grupul incisiv rsturnat spre labial/orizontalizarea marginii bazilare a fragmentului intermediar
- bonturile laterale n sus i nuntru
Fracturile laterale (ale corpului mandibular)
- fragmentul mare, anterior, este tras de ctre musculatura suprahioidian n jos, napoi i spre focarul de
fractur
- fragmentul mic, distal, este tras n sens invers de ctre muchii ridictori
Fracturile duble laterale
liniile pot fi situate de aceeai parte a mandibulei
cte o linie pe fiecare parte (dreapta i stnga) a ramurii orizontale (fracturi duble bilaterale)
Fracturile unghiului mandibular
Molarul de minte are rol important
- dac linia de fractur este situat naintea inseriilor musculare ale maseterului i pterigoidianului intern,
fragmentele osoase sufer deplasri importante
- dac linia de fractur trece n plin mas muscular, nu se produc dislocri ale celor dou fragmente
ntruct masa muscular menine bonturile n legtur unul cu cellalt, realiznd un hamac
fractura i are sediul naintea inseriilor musculare
fragmentul mare proximal este tras n jos i napoi de muchii suprahioidieni i lateral de
partea fracturat de ctre pterigoidianul extern al prii sntoase
fragmentul mic distal este tras n sus i nainte de ctre ridictorii mandibulei.
Fracturile duble ale regiunii unghiului mandibular
etajul inferior al feei este alungit prin cderea mandibulei
lips de contact interdentar pe tot ntinsul arcadei dentare
fragmentele mici posterioare proemin submucos sau se vd libere n cavitatea bucal prin
intermediul plgilor mucoase
tulburrile funcionale sunt foarte accentuate

Fracturile ramurii ascendente a mandibulei


Verticale sau orizontale
Fracturile apofizei coronoide
Cele mai rare

diagnosticul se stabilete numai pe baza radiografiei n inciden defilat sau Hirtz


Fracturile apofizei condiliene
fracturile de condil apar, n majoritatea cazurilor, ca urmare a loviturilor indirecte aplicate pe menton
sau unghi
se disting fracturi subcondiliene joase, nalte i de cap condilian
Fracturile subcondiliene joase
sub aciunea pterigoidianului extern (lateral) care deplaseaz fragmentul scurt n jos, nuntru i
nainte, n opoziie cu muchii ridictori, maseter, temporal i pterigoidian intern care tracioneaz
fragmentul lung n sus i napoi, scurtnd ramura ascendent
Fracturile subcondiliene nalte
corespund fracturii colului anatomic al condilului mandibular
poate fi o fractur extra sau intracapsular
inseria muchiului pterigoidian extern pe condil influeneaz deplasarea fragmentului scurt n jos i
nuntru
fragmentul lung sufer o ascensiune i retropoziie care determin scurtarea ramurii ascendente i
devierea mandibulei spre partea lezat
n fracturile nsoite de luxaii condiliene, capul articular prsete cavitatea glenoid putnd, n
funcie de direcia i amploarea luxaiei, s pstreze relaia cu aparatul discal sau s rup i s
prseasc capsula
Obiectiv
urmele traumatismului facial
tumefacia preauricular i exagerarea sau declanarea durerii prin palparea direct a articulaiei sau
prin manevrele Le Bourg
micrile condilului nu se mai transmit n conductul auditiv extern sau preauricular
Examenul endooral
tulburri ocluzale
fractur unilateral - o scurtare a ramurii ascendente - contact ocluzal prematur la nivelul ultimei
perechi de dini antagoniti, inocluzie frontal, ocluzie n doi timpi i o deviere a mentonului de
partea fracturat
n fractura bilateral - o ocluzie prematur bilateral posterioar, fr devierea liniei mediane, i
ocluzie deschis frontal
etajul inferior al feei este uor alungit
Fracturile partiale de condil
- polul medial al condilului
- ocluzia rmne nemodificat
- nu se impun msuri speciale terapeutice ntruct funcionalitatea este meninut prin suprafaa articular a
bontului restant
Fracturile cominutive de condil
- zdrobiri ale capului condilian
- se asociaz cu fracturi ale cavitii glenoide sau conductului auditiv extern i importante leziuni ale
meniscului
- discul articular poate fi deplasat, pliat, strivit sau rupt n articulaie
Subiectiv

- dureri n articulaia temporo-mandibular


Obiectiv
- tumefacie sau un hematom situate deasupra articulaiei temporo-mandibulare
- la palpare - sensibilitate
- palparea n conductul auditiv extern este dureroas
- fractura trebuie confirmat radiologic
- radiografiile articulaiei - incidena transorbitar Beal, Parma sau Hofrat, tomografiile computerizate
- leziunile meniscului (discului) articular sunt evideniabile prin rezonan magnetic nuclear (R.M.N.)
- duble, triple sau multiple
- una dintre fracturi este produs prin mecanism direct, celelalte prin mecanism indirect
Fracturile paramediane combinate cu fracturi laterale sau de unghi
- rezult un fragment intermediar asimetric i alte dou fragmente distale
- fragmentul intermediar supus muchilor suprahioidieni, ce l vor cobor i vor rsturna vestibular sau oral
- inocluzia va aprea n sens vertical ct i orizontal, cu ocluzie ncruciat sau oralizat
Fracturile mediane sau paramediane combinate cu fracturi ale ramurii verticale sau ale apofizei
condiliene
- lovituri mediane, paramediane sau laterale
- important modificare posttraumatic a faciesului, n sensul lrgirii acestuia
- lrgire sau deschidere a arcului mandibular prin ndeprtarea de linia median a celor dou unghiuri
mandibulare
- aspectul clinic const n lrgirea etajului inferior al feei i turtirea proeminenei mentoniere
- faa lit
- vestibulo-poziia molarilor
- ocluzie ncruciat n zona posterioar
- treapt sagital n zona frontal
Tratamentul fracturilor de mandibul - se desfoar n urmtoarele etape:
- tratamentul de urgen sau provizoriu
- tratamentul primar sau definitiv
- tratamentul secundar sau de ntreinere
- tratamentul tardiv sau al complicaiilor tardive
Tratamentul de urgen
Reducerea fracturilor
metode de reducere nchise - nesngernde
metode de reducere deschise - sngernde
Reducerea nchis
imobilizarea sau fixarea mandibulei la maxilarul superior
Reducerea manual
- n fracturile recente
- anestezie troncular periferic
- anestezie de baz
- se prind fragmentele de fractur ntre degetele celor dou mini de o parte i de cealalt a liniei de
fractur
Reducerea nchis
Reducerea ortopedic
- prin traciune elastic mandibulo-maxilar
- prin cuie, uruburi sau prin broe osoase transcutane
Reducerea prin traciune elastic mandibulo-maxilar
- la pacienii dentai
- la pacieni - instalarea spasmelor musculare i organizrii cheagului
- angrenri multiple i cu tendin la consolidri
- politraumatizai maxilo-facial cu fracturi combinate

- inelele de cauciuc fixate pe crligele ataate pe dinii celor dou arcade


Pregtiri preoperatorii
- asanare
- extracia rdcinilor inutilizabile i cu focare de infecie periapicale
- drenajul dinilor gangrenoi, dac ei vor fi utilizai n sistemul de reducere i imobilizare
- tratamentul cariilor cu obturaii provizorii i/sau definitive
- materialului pentru reducerea fracturii const - atele sau bare arcuite din oel inoxidabil moale
- srm simpl rotund, semirotund sau aplatizat - grosime de 0,70,8 mm
- atel laminat tanat
Reducerea deschis
- poate fi instrumental i/sau chirurgical
- urmat de imobilizare (fixare) prin osteosintez
Reducerea instrumental
- introducerea instrumentului ntre fragmentele osoase nclecate
Reducerea chirurgical
- se execut sub controlul direct al vederii
- cutanat (exooral) sau mucos (endooral).
Imobilizarea fracturilor de mandibul
Imobilizarea n urgen imediat sau provizorie
- reduce riscul hemoragic, asfixic, ocogen i septic
- reduce durerea i spasmele musculare
- asigur condiiile necesare pn cnd bolnavul ajunge ntr-un serviciu calificat
Imobilizarea sau fixarea mandibulo-cranian
- imobilizarea mandibulei folosind sprijinul cranian pentru aplicarea ei pe maxilar (doar la pacienii
dentai)
1. Bandajul mento-cefalic
- bandajul Barton
- bandajul cu patru capete sub form de pratie
2. Fronda mentonier cu capelin
- au tendina de a deplasa mandibula spre posterior
- ele nu pot fi utilizate n fracturile bilaterale (duble sau triple) - ntruct contribuie la accentuarea
deplasrii
- nu pot fi utilizate la bolnavii edentai i cu att mai puin la bolnavii n stare de incontien
Imobilizarea mandibulo-maxilar (intermaxilar)
Imobilizarea rigid
- se poate realiza prin ligaturi interdentare mandibulo-maxilare

a) ligatura Leblanc
- ligatur individual de srm care leag mpreun o pereche de dini antagoniti

b) ligatura Ernst

c) ligatura Ivy

d) ligatura cu fir continuu de srm


Imobilizarea monomaxilar
- imobilizarea monomaxilar
- numai n fracturile ramurii orizontale a mandibulei
1. Ligaturile simple interdentare mandibulare

a) ligatura hipocratic

b) ligatura n scar Ponroy

c) ligatura n punte
2. Atelele metalice sau barele arcuite monomaxilare

a) atela metalic simpl sau bara arcuit vestibular

b) atela metalic dubl, vestibulo-oral

c) atela cu bra de extensie i pelot Kazanjian


d) arcul Pont
e) ina Bracket

Imobilizarea definitiv sau n urgen amnat a fracturilor de mandibul


Mijloacele ortopedice - nesngernde
Mijloacele chirurgicale
Mijloacele chirurgical-ortopedice
2. Dispozitivele mandibulo-maxilare (intermaxilare)
- sunt reprezentate de blocajul elastic i de cel rigid intermaxilar
- blocajul rigid mandibulo-maxilar se realizeaz pe aceleai atele prin nlocuirea inelelor de cauciuc cu srm
de 0,10,2 mm grosime trecut n zig-zag de pe atela mandibular pe cea maxilar, de-a lungul arcadelor
dentare i prin diversele ligaturi mandibulo-maxilare de srm
Durata imobilizrii
pentru copii este de 34 sptmni, pentru aduli 46 sptmni, iar pentru pacienii n vrst i
pentru cei tarai este de 68 sptmni.
- prezena sau absena dinilor n focarul de fractur este un criteriu important n stabilirea duratei
- alimentaia bolnavilor blocai mandibulo-maxilar trebuie s fie normo-caloric sau chiar hipercaloric
Metodele chirurgicale de imobilizare a mandibulei
1. Imobilizarea cu fixare indirect (parafocal)
- materialul destinat imobilizrii este introdus i acioneaz la distan de focarul de fractur = parafocal =
sau n vecintatea lui, n jurul lui = perifocal =
- dispozitivele parafocale
cerclajul mandibular sau ligaturile de srm circummandibulare
suspensiile interne scheletice de tip Adams
dispozitivele perifocale imobilizarea cu fixatori externi
Imobilizarea monomaxilar cu fixatori externi
- dispozitive metalice din material inert (titan sau tantal) sub form de cuie, uruburi i bare metalice
Imobilizarea monomaxilar cu tije intramedulare
- preluat din ortopedia general
pentru fracturile din zona arcului mentonier
fracturile cominutive i ndeosebi cele cu lips de substan beneficiaz n mod expres de aceast
metod datorit deperiostrilor foarte limitate
broa Kirschner cu 2 mm diametru, fie cea Steinmann
2. Imobilizarea mandibulei prin fixare direct intrafocal
- intervin n focarul de fractur, descoperindu-l i expunndu-l privirii directe
manopera este cunoscut sub numele de osteosintez
osteosinteza cu fir metalic
osteosinteza cu tutore bazilar i fir metalic
osteosinteza cu: plcue i uruburi;
cu miniplcue;
cu macroplcue;
cu plcue tridimensionale;
cu plcue i uruburi resorbabile

osteosinteza cu plase metalice;

osteosinteza cu benzi circumfereniale din Nylon


- calea de abord este extra i intraoral
50. Fracturile etajului mijlociu a feei: clasificarea, formele clinice, etiologia, patogenia, tabloul clinic,
diagnostic i tratament.
Etiologie

1/3 din totalul celor mandibulare


fracturile traumatice au cea mai mare frecven, n raport cu cele n os patologic sau cele produse
iatrogen
cauze rutiere, agresiunile, accidentele de munc, accidentele sportive, cderile accidentale, loviturile
produse de animale sau de arme de foc
Patogenie
fracturile etajului mijlociu al feei se produc ca rezultat al impactului dintre agentul efector i cel
receptor
arhitectura etajului mijlociu al feei, organizat n zone de rezisten maxim i minim, influeneaz
traiectele i formele anatomo-clinice ale fracturilor
mecanismul de producere este cel direct
fracurile pot fi sau nu asociate cu leziuni ale prilor moi i ale organelor senzoriale cuprinse n
masivul facial
mecanismul indirect de producere a fracturilor etajului mijlociu are loc ca urmare a loviturilor sau
cderilor pe menton cu gura nchis.
efectul - fractura sagital sau fractura orizontal joas (Le Fort I).
Forme anatomo-cliniceFracturi ale masivului facial
Fracturi ale complexului zigomatic
Fracturile pariale ale masivului facial
- procesul alveolar
- tuberozitatea maxilar
- bolta palatin
- peretele antero-lateral al sinusului maxilar
- apofiza ascendent (montant) a maxilarului
- poriuni limitate din osul zigomatic
Fracturile procesului alveolar
- frecvente n zona frontal: la copii, n cursul cderilor accidentale i la aduli prin agresiune sau accidente
diverse
- pot fi provocate i iatrogen, n cursul extraciilor intempestive
- fracturile crestei alveolare n zona lateral sunt mai rar ntlnite
Anatomopatologic
- cu fragmente unice sau multiple, chiar i sub form de zdrobiri ale procesului alveolar sau creast

asociat - fracturi sau expulzii ale dinilor vecini, temporari sau permaneni
fragmentul extins n zona frontal superioar, interceptaza fosa nazal, iar cnd este extins spre zona
lateral, linia de fractur poate intercepta sinusul maxilar

Clinic

leziuni ale prilor moi labiale, jugale, gingivale, sub forma echimozelor, hematoamelor, excoriaiilor
sau plgilor sngernde, impregnate sau nu cu corpi strini sau cu fragmente dento-osoase
gingia poate fi decolat sau zdrobit, franjurat sau cu lips de substan. Dup cteva ore, este
decolat, retractat i rulat, devenind mai scurt
fragmentul osos mobil poate fi deplasat spre oral sau spre vestibular. Deplasrile verticale, determin
modificri ale planului i rapoartelor de ocluzie.
fragmentul osos mobil poate fi deplasat spre oral sau spre vestibular. Deplasrile verticale, determin
modificri ale planului i rapoartelor de ocluzie.
poate fi prezent hemoragia prin deschiderea foselor nazale sau a sinusului maxilar
ortopantomografia ofer imagini privind traiectul liniei de fractur, relaia ei cu dinii sau cu sinusul
maxilar i informaii privind starea dinilor i/sau a mugurilor dentari
Fractura tuberozitii maxilare
- este rareori rezultatul unui traumatism accidental

- adesea, este provocat iatrogen, prin:


* aplicarea greit a elevatorului
* extracia unui molar de minte
* extracia n cazul anchilozelor dento-dentare sau dento-alveolare
* extracia intempestiv, prin aplicarea braelor active ale cletelui pe osul alveolar
* odontectomia molarilor de minte inclui n poziie nalt
Clinic
- senzaie de rupere osoas
- deplasarea dintelui se face n bloc cu tuberozitatea
- interdentar apare o spaiere prin care se scurge o cantitate abundent de snge aerat, mai mare dect
n cazul extraciei necomplicate
- fragmentul osos tuberozitar rmne ataat pe dintele extras
- modificri n relaiile ocluzale, ocluzia n doi timpi
- relaii ocluzale de lateralitate.
Fractura bolii palatine
accident ntlnit la copii care se joac cu creioane, bee sau tuburi inute n gur
fractura bolii palatine care este rareori linear, de cele mai multe ori fiind rotund sau ovalar, lund
forma corpului contondent
asociat fracturii, apar plgi ale fibromucoasei palatine i/sau ale vlului palatin. Ele sunt zdrobite,
decolate, cu lips de substan
Clinic

dureri i hemoragie oral i nazal


apare vocea nazonat i refluarea alimentelor pe nas n timpul deglutiiei
obiectiv, pe lng soluia de continuitate a fibromucoasei palatine, la cateterizarea cu sonda butonat
sau cu un instrument bont se poate ptrunde n fosa nazal

Fracturile apofizei montante (ascendente) a maxilarului superior


se coreleaz cu fracturile piramidei nazale
Clinic

deformare lateral prin nfundare a piramidei nazale, epistaxis, senzaie de obstrucie nazal, epifor.
dup cteva ore posttraumatic, se instaleaz edemul i hematomul care mascheaz depresiunea osoas
posttraumatic
n traumatismele violente, fractura se poate asocia cu plgi ale prilor moi i cu fractura peretelui
anterior al sinusului maxilar

Fracturile peretelui anterior sinusal


- nfundare a osului n fosa canin, urmat de hemosinus i epistaxis
Evoluia i complicaiile fracturilor pariale

n fracturile limitate, fr pierdere de substan osoas sau de pri moi, consolidarea are loc n 3-4
sptmni de la imobilizare, la tineri, i de 4-6 sptmni
n fracturile multiple, n care nu s-a obinut o delimitare i o repoziionare corect a fragmentelor sau
acolo unde reducerea, din diverse motive, nu s-a realizat la timp, este de ateptat o ntrzierea
consolidrii
apariia infeciei
aceast infecie se poate datora fracturii deschise n mediul septic oral i proceselor septice
periapicale
sinusul maxilar poate fi infectat de la focarul de fractur
modificri ocluzale i modificri ale cmpului protetic
pierderea posttraumatic a tuberozitii maxilare

consolidarea vicioas a ramurii montante a maxilarului antreneaz tulburri fizionomice i


funcionale respiratorii i de drenaj al secreiei lacrimale (epifor)

Tratamentul fracturilor pariale

imobilizarea n fracturile fr deplasare sau reducere i imobilizare n fracturile cu deplasare


Reducerea fracturii

- se poate face manual, ortopedic sau chirurgical


Reducerea manual este recomandat n fracturile simple ale procesului alveolar

cu ajutorul instrumentului, se poate face reducerea apofizei montante a maxilarului, n condiii de


anestezie
reuita reducerii se apreciaz prin reconturarea piramidei nazale, prin reinstalarea pasajului aerian
transnarinar i prin dispariia epiforei
Reducerea ortopedic
- este utilizat n cazurile amnate

condiiile de aplicare sunt ca fragmentul osos de proces alveolar s fie dentat i s existe dini
antagoniti cu care s se realizeze ocluzia
prin traciunea elastic mandibulo-maxilar pe dinii sntoi, de o parte i de alta a focarului
fracturile cu telescopare - reducerea se face prin traciune elastic la o atel metalic vestibular
n fracturile tuberozitii maxilare se recurge la reducerea ortopedic, prin traciune elastic
mandibulo-maxilar, cu condiia ca pe fragmentul tuberozitar s existe dini
Reducerea chirurgical
fracturi cu deplasare accentuat
evidenierea focarului de fractur i ndeprtarea obstacolelor
- timpi operatori:
*incizia mucoasei gingivale
*se elibereaz de corpii strini, cheagurile sangvine sau prile moi
*se va evita chiuretajul marginilor fragmentelor osoase
*repoziionarea fragmentului
Imobilizarea fracturilor pariale
- imobilizarea ortopedic sau nchis, nesngernd
- imobilizarea combinat, prin mijloace ortopedice asociate cu mijloace chirurgicale prin tehnici de
osteosintez
- imobilizarea chirurgical sau deschis
Imobilizarea ortopedic
n fracturile rebordului alveolar:
*ligatura circumdentar
*ligatura la atela vestibular fixat pe dinii sntoi i completat cu osteosintez
*cnd fractura este reductibil - ligatura fragmentului dento-osos la o atel vestibular
*dac fragmentul are tendina de a cobor - ligatur n hamac
- n fracturile rebordului alveolar n care lipsesc condiiile de aplicare a atelei vestibulare
*placa palatinal acrilic, confecionat pe modelul redus
*cnd fragmentul dentat are tendina de coborre n plan ocluzal i dispune de dini antagoniti imobilizarea prin blocaj rigid mandibulo-maxilar n ocluzie corect
*orientarea corect - prin traciunea elastic
*dac nu exist dini antagoniti - o plac acrilic mandibular cu ablon de ocluzie - realizeaz
blocajul rigid

- fractura tuberozitii maxilare


* se poate imobiliza monomaxilar cu plci acrilice palatine

n fractura rebordului alveolar edentat


*imobilizarea se rezum la aplicarea lambourilor i sutura periostal i mucoas

- n fracturile bolii palatine


*plac palatinal acrilic care acoper orificiul de comunicare oro-nazal pn la apariia condiiilor
de nchidere plastic a orificiului
Imobilizarea chirurgical
- descoper focarul de fractur
- imobilizarea prin osteosintez cu fir metalic cu plcue i uruburi metalice
Imobilizarea combinat ortopedic i chirurgical
- se pot combina una din tehnicile de osteosintez cu o tehnic ortopedic: atela metalic, placa acrilic,
gutiera sau bracket-uri
- dinii controlai periodic dup reducere din punctul de vedere al vitalitii
- dac dau semne de necroz, vor fi depulpai i obturai pe canal
- tratamentul endodontic s se realizeze nainte de a suprima sistemul de imobilizare, deoarece acesta
protejeaz dinii n cursul tratamentului

Fracturile totale ale masivului facial


- intereseaz maxilarul n toat grosimea sa, trecnd n teritoriul celorlalte oase
- n funcie de direcia de aciune a forei
*fracturi orizontale
*fracturi verticale sau oblice
*fracturi combinate
*fracturi cominutive

Fracturile orizontale
Fractura orizontal inferioar

- fractura transversal joas sau fractura de tip Le Fort I


se produce prin mecanism direct n regiunea incisiv sau lateral, n regiunea premolar-molar
- prin mecanism indirect, prin aplicarea forei pe menton (cdere sau lovire), pacientul fiind surprins cu gura
nchis
- linia de fractur pornete bilateral de la aperturile piriforme spre posterior, pe deasupra procesului alveolar,
la tuberozitatea maxilar i apofiza pterigoid, n zona de unire a treimii inferioare

n plan median, linia de fractur se poate extinde i la vomer i cartilagiul septal


segment inferior al maxilarului superior se desprinde ca o protez total
Clinic

hematoame, excoriaii sau plgi labiale sau nazo-genio-labiale


echimoze la nivelul mucoasei vestibulo-jugale - nconjurnd tuberozitatea
- hematomul de la nivelul jonciunii velo-palatine exprim fractura vrfului apofizei pterigoide

n fracturile fr deplasare lipsesc tulburrile de ocluzie


n fracturile cu deplasare - o inversare mai mult sau mai puin accentuat a ocluziei
- n fracturile cu deplasare lateral - ocluzia ncruciat
- durere de-a lungul fundului de an vestibular, n punctele aperturii piriforme, crestei zigomato-alveolare ,
retrotuberozitar

sensibilitatea marcat la palpare napoia molarului de minte superior

- provocarea mobilitii se poate face prin prinderea arcadei dentare ntre police i index ca o protez total
epistaxisul poate aprea fie consecutiv leziunii mucoasei nazale, fie hemosinusului
edemul i hematomul endonazal, ca i cheagurile sangvine, antreneaz dificulti respiratorii
- traumatismele dento-parodontale pot nsoi aceste leziuni osoase
investigaiilor complementare ortopantomografia, radiografia n proiecie semiaxial
Fractura orizontal mijlocie (Le Fort II)
- fractur transversal mijlocie
- produs prin mecanism direct - traumatism pe piramida nazal
- linia de fractur se deplaseaz oblic n jos i napoi, pe urmtorul traseu: oasele nazale, ntr-o poziie mai
nalt sau mai joas, osul lacrimal, apofiza ascendent a maxilarului superior, rebordul orbitei la nivelul
gurii suborbitare, pn la fisura sfeno-maxilar

din acest loc, linia de fractur coboar oblic n jos i n afar, ntrerupnd peretele antero-lateral al
sinusului, se nscrie pe sub osul malar, rupnd creasta zigomato-alveolar i ajunge la apofiza
pterigoidian, n treimea ei medie
maxilarul superior este desprins n cea mai mare parte de craniu sau chiar complet, dac se rupe i
septul nazal, vomerul i peretele extern al fosei nazale, realizndu-se astfel disjuncia cranio-facial
joas
Simptomele nazale
Cutanate edem, echimoze, hematoame, excoriaii sau plgi
Osoase discontinuitate cu treapt sagital sau lateral, cu nfundare n a (scolioz), mobilitate
patologic
Vasculare epistaxis sau cheaguri sangvine narinare
Respiratorii obstrucie nazal
Simptome orbitare
Cutanate hematoame palpebrale inferioare, chemozis conjunctivo-bulbar
Osoase discontinuitatea marginii infraorbitare
Nervoase
parestezii, hipo sau anestezii n teritoriul nervului infraorbitar
Sinusale
hemosinus i epistaxis, emfizem
Scheletice
facies turtit, cu nfundare ntre proeminenele malare
i profil facial inversat, mobilitate patologic
Orale
Modificri ocluzale - vertical, sagital, ocluzie deschis
frontal, retrognaie prin deplasare primar, ocluzie funcional n doi timp
Hipo sau anestezie - nervul palatin
Fractura orizontal superioar (Le Fort III)
- disjuncie cranio-facial nalt
- fractura aciunii directe asupra glabelei sau asupra osului zigomatic
- fracturi fr deplasare
- deplasarea ntregului etaj mijlociu al feei
- linia de fractur : jonciunea fronto-nazale
apofiza ascendent a maxilarului
oasele lacrimale
peretele infero-intern al orbitei cu componenta etmoidal (osul planum)
fanta sfeno-maxilar
- traseul: apofiza frontal a malarului
apofiza pterigoid

rupe vomerul
lama perpendicular
arcada zigomatic
Clinic
n fracturile uoare, fr deplasare, simptomatologia obiectiv se contureaz n jurul glabelei i
orbitelor prin hematoamele palpebrale bilaterale (n ochelari)
- chemozisul conjunctivo-bulbar i mobilitatea patologic discret
- n accidentele grave, cu deplasri ale masivului facial
La examenul de ansamblu
deplasarea napoi i n jos, ntre baza craniului i mandibul a etajului mijlociu facial, reproducnd
un facies progenic.
dac se poate ntreine o conversaie cu pacientul, se remarc mobilitatea patologic a etajului
mijlociu facial, care se ridic i coboar (n armonic) de cte ori nchide i deschide gura

La examenul de detaliu
- la jonciunea nazo-fronto-orbitar soluia de continuitate tegumentar i osoas, cu treapt negativ
i mobilitate patologic
- provocat prin presiunile exercitate intraoral, n sens vertical, la nivelul grupului dentar frontal
maxilar
epistaxisul abundent, uneori chiar fudroaiant, prin lezarea arterelor etmoidale
edemul posttraumatic al mucoasei nazale, hemoragia i cheagurile sangvine provoac dificulti
respiratorii i agitaia pacientului n stare de contien
dac s-a realizat hemostaza spontan, pe lng cheaguri se poate remarca scurgerea lichidului cefalorahidian, consecutiv ruperii lamei ciuruite a etmoidului
La nivelul regiunii orbitare
- edemele i hematoamele masive, care nchid fanta palpebral

hematoamele conjunctivo-bulbare
enoftalmia poate reprezenta o consecin a expansiunii orbitei
exoftalmia i tulburrile funcionale ale globului ocular (diplopia, strabismul, cecitatea pasager sau
definitiv) pot fi consecina hematoamelor retrobulbare i, mai ales, a fracturilor pereilor i
planeului orbitei, asociate cu ruperea ligamentelor i muchilor globului ocular sau cu incluziunea
(nglobarea) acestora ntre fragmentele osoase ale orbitei

La palparea arcadei zigomatice, se poate constata denivelarea conturului osos, sensibilitate i, eventual,
mobilitate patologic
- n unele cazuri, la nivelul conductului auditiv extern - otolicvoree
- disfuncia nervului facial poate s aib aceeai semnificaie
La examenul intraoral, se remarc atitudinea bolnavului cu gura deschis
- ocluzia este modificat substanial: inocluzie vertical i sagital n zona frontal cnd impactul a
avut loc la nivelul piramidei nazale sau ocluzie ncruciat cnd impactul a avut loc la nivelul osului
zigomatic
- n zona distal a arcadei dentare apare contactul prematur prin coborrea n jos i napoi a masivului
facial
Prin palparea endooral
- se poate provoca mobilitatea ntregului masiv facial
- sensibilitate crescut n fundul de an perituberozitar
n cazurile grave, cu deplasri importante ale masivului facial, tulburrile funcionale de masticaie,
deglutiie i fonaie sunt remarcabile
mai mult, i respiraia poate fi ameninat prin poziionarea posterioar a vlului palatin, prin edemul
i hematomul perifaringian sau chiar prin hemoragia activ

- aceste hemoragii diminu substanial sau chiar nceteaz imediat ce s-a realizat o reducere i
imobilizare a maxilarului superior, fie ea i provizorie, cu dispozitivul zbal
- incidena semiaxial este cea mai utilizat
- se poate completa cu ortopantomografia
computer tomografia
- un traseu n plan sagital, interesnd maxilarul parial sau total
Mecanismul indirect apare atunci cnd lovitura este aplicat pe mandibul, cu direcie de jos n sus
- despicarea median, paramedian sau chiar lateral a maxilarului
Mecanismul direct
I. Fractura medio-sagital sau disjuncia intermaxilar
- traverseaz creasta alveolar ntre incisivii centrali superiori
pn la planeul nazal
pn la nivelul vlului, stabilind comunicarea cu fosa nazal
- nu este strict median
Clinic
- o cretere a spaiului interdentar dintre incisivii centrali (diastem), cu sau fr soluia de
continuitate a mucoasei gingivale vestibulare dar ntotdeauna prezent palatinal, prelungindu-se sub
forma unei plgi a fibromucoasei
comunicarea oro-nazal
arcada dentar superioar o poate circumscrie complet pe cea inferioar
- eventuale fracturi dentare, echimoze vestibulare i ale vlului palatin, mobilitatea patologic
interfragmentar (orizontal)
- micare n armonic sau n acordeon, de apropiere i ndeprtare a celor dou fragmente

modificrile funcionale sunt importante


masticaia este perturbat datorit tulburrilor ocluzale i instabilitii fragmentelor
deglutiia este dificil datorit reflurii pe nas a alimentelor
provoac iritaia mucoasei nazale i strnutul
- fonaia este complet modificat
- rinolalie deschis
- respiraia este i ea ngreunat datorit edemului vlului palatin i obstruciei nazale cu cheaguri
sangvine sau alimente
- halen fetid datorit reziduurilor alimentare i cheagurilor sangvine pe cale de descompunere
- hematoame, excoriaii i plgi labiale, nazale, mentoniere
Fracturile verticale i oblice
Fracturile latero-sagitale
n aria anatomic situat distal de canin
rareori - o direcie net vertical
de cele mai multe ori - oblic

Fracturile multiple i cominutive


- liniile de fractur cu diferite trasee
se combin ntre ele
rezultatul unor traumatisme violente
*prin arme de foc sau alte explozii
*accidente rutiere sau de munc
*izbirile cu pietre rotative
*loviturile de copit de cal
- zdrobiri ale masivului facial
- pierderi de substan la nivelul prilor moi i osoase
- deschideri ale cavitilor naturale, hemoragii masive

- se pot asocia cu fracturi de mandibul


cu fracturi ale neurocraniului
- orientri diferite
Reducerea i imobilizarea fracturilor
Imobilizarea de urgen
Bandajele mento-cefalice
bandajul Barton
bandajul cu patru capete sub form de pratie
fronda mentonier
- n fracturile verticale fr deplasare
- se poate utiliza fronda mentonier
- n fracturile verticale cu deplasare mai important
- ligatura transversal
- imobilizarea cu atel metalic vestibular
- sistemul combinat dintre atela vestibular butonat i inelele elastice palatinale transversale
n fracturile orizontale medii i nalte - traciunea elastic cranio-maxilar
Sistemele cranio-maxilare
- dispozitiv cefalic - preconfecionat
- dispozitivul oral - dintr-o plac palatinal
pe bare se aplic inelele elastice sau sistemele rigide care solidarizeaz sistemul oral de cel cefalic
sisteme modernizate de fixare
la edentai - protezele adjuncte vechi
- gutiere sau abloane de ocluzie
- atele Gunning
- n fracturile combinate orizontale i verticale sau cominutive, se combin mijloacele de reducere i
imobilizare
II. n fracturile cu deplasare
- durerea se accentueaz odat cu micrile de deschidere a gurii sau la mobilizarea globului ocular
- epistaxis
- anestezia n teritoriul nervului infraorbitar i/sau zigomatic
dispariia sau nfundarea proeminenei malare, crend o asimetrie frapant
pot aprea zone de proeminen cnd, n cursul dislocrii, malarul sufer i micri de rotaie
aceste aspecte sunt sesizabile mai bine atunci cnd pacientul este aezat n decubit dorsal simetric iar
medicul este plasat n spate
- dac traumatismul este violent, poate fi modificat ntreg conturul orbitei
- discontinuitate la nivelul marginii infraorbitare
- cnd marginea infraorbitar este fracturat cominutiv, se pot palpa dou sau mai multe fragmente
separate care la nivelul jonciunii fronto-zigomatice - o depresiune osoas care poate s dispar rapid
dup instalarea edemului
- la nivelul jonciunii dintre arcada temporo-zigomatic i malar
- palparea intraoral poate evidenia modificri n vestibulul superior
- discontinuiti a crestei zigomato-alveolare
Tulburrile oculare
hematomul palpebral inferior, infraorbitar sau periorbitar n monoclu
- ptoza palpebral, se poate datora edemului posttraumatic
- scurtarea pleoapei inferioare datorit deplasrii n acelai sens a cantusului lateral
- evidenierea exagerat a sclerei i chiar ectropionul
- pierderea parial a poziiei anatomice a globului ocular

- enoftalmia
- relaionate cu fractura planeului orbitar (blow out) cnd o parte din coninutul orbitei coboar n sinus
- pierderea sau limitarea parial a micrilor globului ocular, nsoit de diplopie i/sau strabism
- cnd o parte din sistemul musculo-fibros i ligamentar este ncastrat ntre liniile de fractur sau cnd, n
procesul traumatic, sunt interesai i nervii oculomotorii
- n fracturile cu deplasare medial a osului zigomatic orbita se micoreaz, avnd ca rezultat exoftalmia
unilateral
Tulburrile funcionale
- limitarea micrilor de deschidere a gurii
- cnd corpul malar este prbuit semnificativ ctre posterior, blocnd micrile apofizei coronoide
- datorit edemului extins n ariile musculare ale ridictorilor
Fracturile partiale
- simple fisuri sau fracturi cu detaarea unui fragment mic din marginile orbitei sau din planeul orbitar
la inspecie: echimoze, hematoame, excoriaii sau plgi
denivelri ale conturului osos orbitar, n sensul unor nfundri sau proeminene
la palpare, denivelrile sunt sesizabile numai n primele ore, nainte de instalarea edemului i/sau
hematoamelor
- n fracturile planeului orbitar - semne indirecte de edem, echimoz palpebral sau chiar hematom,
chemozis i eventual o uoar diplopie care nu se manifest imediat posttraumatic ci abia dup retragerea
edemului
- n fracturile cu distrugerea planeului orbitei, blow out
- o parte din coninutul orbitei cobornd n cavitatea sinusal
- lovirea globului ocular cu mingea de tenis sau cu pumnul
- imediat posttraumatic, apare enoftalmia, diplopia i epistaxisul
Diagnosticul
- pe baza semnelor clinice
- examinri radiologice
- proiecie semiaxial Hirtz
- gradul de dislocare a fragmentelor osoase
- computer tomografia n proiecie coronal i rezonana magnetic nuclear (RMN) - imagine n pictur
- coninutul orbitei care herniaz n sinus
Evoluia fracturilor anterioare plex zigomatic
- tratate la timp se consolideaz rapid, n 15-20 zile
- nerecunoscute la timp se consolideaz vicios
deformri ale reliefului facial, enoftalmii sau exoftalmii, diplopie, strabism i limitarea micrilor de
deschidere a gurii
complicaiile septice sunt rare
Tratamentul
- fracturile fr deplasare nu necesit un alt tratament dect cel rezolutiv
- fracturile cu deplasare - intervenia precoce, n primele 5-6 zile
deoarece seciunile transversale ale oaselor sunt mici, iar interdigitaiile marginilor se resorb rapid i,
prin dispariia lor, oasele nu i mai pstreaz locul n poziia redus
Tratamentul
I. Calea cutanat suborbitar
Reducerea cu ajutorul crligului Strohmeyer sau Ginestet
n fracturile proaspete, reductibile
introducerea crligului sub malar
1. Calea cutanat suborbitar
-Reducerea direct i imobilizarea prin osteosintez

- prin sutur cu fir metalic sau cu ajutorul plcuelor i uruburilor miniaturizate


2. Calea temporala
pentru reducerea fracturii osului malar, ct i pentru cea a arcadei temporo-zigomatice
printr-o incizie temporal, se ptrunde sub placa malar nfundat
- fragmentul osos se ridic n poziie anatomic
- dac osul zigomatic are tendina de recdere, instrumentul reductor se las pe loc pentru a sprijini osul timp
de 8-10 zile
3. Calea endooral
- reducere manual
- se ptrunde sub placa malar, creia i se imprim micarea invers celei pe care ea a parcurs-o
- reducerea instrumental prin metoda Friedel Ginestet
- se ptrunde cu unul dintre instrumentele deja precizate sub marginea posterioar a plcii malare
4. Calea rino-sinusal
- se recomand n fracturile cominutive ale corpului malar sau ale planeului orbitei
- incizie a mucoasei vestibulului superior
- se elibereaz sinusul de hematom
- se ridic malarul sau planeul orbitei prbuite n sinus
imobilizarea oaselor n poziie corectat
se poate face cu:
- me iodoformat i gomenolat care umple sinusul i care ofer sprijin malarului repoziionat timp
de 10-12 zile
- balona gonflabil
51.Metodele ortopedice i chirurgicale utilizate n tratamentul fracturilor masivului maxilo-facial
Tratamentul de urgenta in fracturile maxilei
Fixarea provizorie-bandajele mentocefalice,fronta mentoniera,prastia,ligaturi interdentare
Atele monomaxilare-dispozitiv de zabala
Tratamentul difinitiv in fracturile maxilei
Reducerea fragmentelor de fractura a maxilarului superior se efectuiaza prin mai multe metode :
-Manualaortopedicainstrumentala..chirurgicala
Reducerea ortopedica se efectuiaza cu atele individuale cu diferite forme de cirlige
-se infaptueste tractiune elastica intermaxilara, intermaxilo-mandibulara, intercranio-maxilara
Manularepunerea fragmentelor in pozitie anatomica
Indicatii si metode chirurgicale in tratamentul fractuilor maxilei
Indicatii:-edentatii,fracturi eschiloase,fracturi multiple,fracturi care nu se trateaza ortopedic -fracturi vicios
consolidate,mobilitate vadida,trauma prin arma de foc
Metoda parafocare:esenta consta in fixarea arcadei dentare superioare de partile fixe ale craniului cu fire metalice
trecute prin partile moi faciale
Metode intrafocare:cu fir metalic.cu placute cu suruburi, Cu brose transmaxilare si transnazale si metode combinate

52.Accidente i complicaii n chirurgia OMF (asfixia, hemoragia).


Pot fi: immediate,secundare si tardive. Complicatiile imediate ca apar in primele ore dupa traumatism, sinte grave si
pot pune viata in pericol. Pe prim plan se sit: soc traumatic, hemoragia, tulburari respiratorii, comotia cerebrala.
compl secundate: infectioase, pot aparea supuratii sinuzale sau ale obrazului. Osteoomielita maxilara postraumatica
este mai rar intilnit decit la mandibula si are o evolutie favorabila.
Tardive: sint date de consolidari vicioase (deformari faciale, asimetrii, malocluzii, tulburari de masticatie si fonatie,
comunicari buco-nazale)
Forme de afixie in OMF:
Formele (clasifi carea) de asfixie n traumatismele OMF (SKODA):
1. Stenotic.
2. Valvular (Klapan).
3. Obturare.
4. Dislocare.
5. Aspirare.

1. Asfixia stenotic. Edem al faringelui, laringelui i ligamentelor vocale ori obturarea cu un hematom sau emfi zem.
Tratamentul de urgen const n intubarea orotraheal sau nazotraheal, dac nu este sufi cient, atunci se efectueaz i
traheostomia.
2. Asfixia valvular (Klapan). Lambou de esut al palatului moale, peretele posterior al laringelui sau limbii ce
obtureaz cile respiratorii superioare i deregleaz respiraia. La expiraie lamboul se deplaseaz superior, la inspiraie
obtureaz cile respiratorii superioare i din ce n ce n plmni rmne mai puin oxigen. Tratamentul trebuie s fi e
ct mai urgent i const n ridicarea lamboului i suturarea, fi xarea lui sau incizm lamboul.
3. Asfixia prin obturare. Obturarea cilor respiratorii cu corp strin (dinte, piatr, obiect metalic sau de mase plastice,
materie, buci de proteze), chiaguri de snge, mase vometante. Tratamentul: nlturarea corpilor strini, chiagurilor de
snge cu un tifon nfurat n jurul degetului ori cu un dispozitiv de aspiraie. Traheostomia.
4. Asfixia prin dislocare. n cazul fracturii mentoniere bilaterale ori a lezrii muchilor ce
fi xeaz limba (m. geniohioid, m. mylohioid, m. digastricus). Limba se deplaseaz posterior i obtureaz cile
respiratorii superioare. Poziia bolnavului fr cunotin: culcat cu capul lateral pe partea afectat sau cu faa n jos.
Bolnavul cu cunotin n poziie semieznd ori semiculcat. Se fi xeaz limba cu diferite mijloace: suturarea limbii,
fi xarea limbii cu bold, ligaturarea, fi xarea cu fi xator de limb. Repoziia i fi xarea temporar a fragmentelor
fracturate cu ajutorul pansamentului standard de transport.
5. Asfixia prin aspirare. Aspirarea corpilor strini n cile respiratorii superioare (mas vometant, chiag, eschil,
dinte). Tratamentul const n aspiraia cu ajutorul tubului introdus n trahee.
n urma acumulrii de saliv, snge i chiaguri de snge la bolnavii care se afl n com, la care refl exele protectoare
(tuse, nghiire) lipsesc ori ei nu pot s-i gseasc o poziie pentru a elimina lichidele acumulate, se blocheaz arborele
respirator la diferite niveluri i se instituie insufi ciena respiratorie acut. Uneori sngele este nghiit, se acumuleaz
n stomac, apoi este vometat i aspirat n cile respiratorii. Exemplul de mai sus demonstreaz cum starea general a
organismului agraveaz insufi ciena respiratorie acut, determinnd aa-numitul Simptomul agravrii reciproce.
Corpul strin, ajungnd n cile respiratorii superioare, se manifest clinic diferit, putnd fi inofensiv (are dimensiuni
mici) sau deosebit de periculos cnd obtureaz orifi ciul glotic, expresia feei devenind alarmant.

53. Maladiile articulaiei temporo-mandibulare: artrita, artroza: diagnosticul,tabloul clinic i


tratament
Artrite nespecifice acute
Etiopatogenia nespecifice se datoreaza patrunderii de germeni patogeni in cavitatea articulara (in urma unor
traumatisme,extinderea unor procese infectioase ca osteite mandibulare,furuncul,otite medii supurate,abcese ale fosei
temporale abcese parotidiene).Pe calea hematogena artrite din cursul bolilor infectioase(scarlatina,febra tifoida,
rujeola).
Anatomie patologica:procesul inflaator intereseaza la inceput sinovia,mai apoi meniscul articular,in unele forme
cartilagiile articulare.Initial aceste elemente sunt infiltrate,mai apoi apar leziuni ulcerative sau proliferari.Meniscul si
cartilagiile se altereaza,iar procesul septic purulent depaseste capsula si se extinde la tesuturile periarticulare.
Simptome: triada simptomatica:dureri,limitarea miscarii mandibulei,semne de inflamatie acuta.Durerile sunt
spontane,intense,pulsatile,iradiaza in ureche,regiunea temporala si geniana.
Simptomatologia artritelor acute,diagnostic,evolutie si complicatii.
Simptome: triada simptomatica:dureri,limitarea miscarii mandibulei,semne de inflamatie acuta.Durerile sunt
spontane,intense,pulsatile,iradiaza in ureche,regiunea temporala si geniana,dureri mai puternice la miscarea
mandibulei.Miscarile in ATM la inceput reduse,apoi imposibile din cauza durerii si trismusului.La bolnavi gura
intredeschisa cu mandibula usor deviata spre partea bolnava.Masticatia imposibila,fonatia dificila.Palparea in
conductul auditiv extern extrem de dureroasa.
Evol,complicatii: formele usoare sunt reversibile in decurs de 10-15 zile.Formele purulente se extind in tesuturile
invecinate,pina la urechea medie,mastoida,osul temporal,parotida,etc.Complicatia cea mai de temut este anchiloza
temporo-mandibulara(mai ales la copii)
Diagnostic :Semne locale si generale.
in stadii avansate apar neregularitati si chiar erodari ale conturului condililor mandibulari sau ale peretilor cavitatii
glenoide,Punctia in scop diagnostic pentru a vedea dacva este puroi in articulatie si pentru antibioticograma.
Diagnosticul diferential:foliculita sau furuncul pretragian,parotiditele nespecifice,otomastoidita.
Tratamentul artritelor acute: Aplicatii cu prisnite.Antibiotice de spectru larg,in formele subacute,vaccinoterapia
nespecifica.Articulatia este pusa in repaus aplicinduse o fronda mentoniera.In formele purulente unde nu se vindeca pri
tratament local este indicata artrotomia,Articultia se deschide prin o incizie mica pretragiana si se dreneaza colectia
purulenta.Trebuie efectuata retrocedarea activa si pasiva a articulatiei pentru a preveni constrictia sau anchiloza.
Artrite cronice,etiopatogenie simptomatologie.

Etiopatogenie :Cel mai des incriiminat este microtraumatismele continue al ATM prin dezechilibru ocluzoarticular
produs de edentatii totale neprotezate sau protezate incorect,edentatii partiale terminale molare,malpozitii
dentare,migrari ale dintilor,proteze sau obturatii incorecte ce duc la contacte premature ale dintilor.Din lipsa ghidajului
articularii interdentare miscarile devin traumatizante,agresive,capsula articulara devenind laxa in urma
suprasolicitarii.Laxitatea capsulo-ligamentara atrage dupa sine suprasolicitarea meniscului care la fel duc la modificari
ale cartilajului articular
Simptome: Durere,cracmente,tulburari in mecanica articulara.Durerea variaza:poate fi numai in regiunea
articulatiei,declansata de miscarile mandibulei sau poate fi nevralgie faciala,fara localizare precias.Uneori durerea
iradiaza in ureche,timpla,limba,git.Cracmentele rareori sunt percepute numai de bolnavi,pocnituri aspre,cel mai des la
deschiderea gurii(cracmentul se produce datorita izbirii condilului mandibular de cel temporal).Tulburaile in mecanica
mandibulara se traduc prin limitarea si dedublarea miscarii de deschidere ,dupa 5-15mm gura deschizinduse greoi.La
fel poate fi:cefalee,migrena,senzatie de nas infundat,rinoree.
Artrite cronice,diagnostic,evolutie,tratament.
Evolutie:
Poate duce la constrictii de mandibula sau luxatii ireductibile,deformatii pseudotumorale ale condilului mandibular
Diagnostic:Novocainizarea periarticulara urmata de sedarea fenomenelor dureroase poate fi luata in considerare in
stabilirea diagnosticului.Diagnosticul diferential se face cu artropatiile specifice.Este foarte important diagnosticul
etiologic,investigate cauzele aparitiei.
Tratament: Se inlatura factorii ocluzoarticulari,se fac proteze corecte,inaltari sau coboriri de ocluzie,aplicarea
gutierelor ocluzale pun un timp articulatia in repaus si durerile se remit.Pot fi fi calmate durerile si cu solutii de
anestezic slabe infiltrate periarticular.Daca exista deja leziuni ale capetelor osoase se pot practica injectii intraarticulare
cu hidrocortizon si penicilina.

54 Contractura, trismul i anchiloza temporo-mandibular: etiologia, patogenia, tabloul clinic,


tratamentul.
Contractura
Este limitarea permanenta,totala sau partiala a miscarilor mandibulei,datorita imbolnavirilor sau sechelelor dupa
procese patologice.
Etiopatogenie:Poate fi de cauza periarticulara,musculara,cutaneo-mucoasa.
PERIARTICULARA:apare dupa supuratii sau traumatisme articulare,dupa interv chirurg pe ATM.Se produce o
transformare sclerocicatriceala a capsulei articulare si ligamentelor care devin inextensibile.
MUSCULARA apare prin scleroza muschilor ridicatori ai mandibulei,sau hipertonia lor.Scleroza apare in urma unor
traumatisme musculare,corpi straini intramusculari,fracturi de mandibula vicios consolidata.Fibrele musculare isi pierd
elasticitatea
CUTANEO-MUCOASA din cauza cicatricilor retractile,scleroase,ale tegumentelor obrajilor si regiunii maseterine,ale
tesutului subcutanat,mucoasei jugale.In urma traumatismelor cu pierdere de substanta ramin cicatrice,bride scleroase
care impiedica miscarile mandibulei.
Cel mai des sunt cele musculare,cutaneo-mucoase si periarticulare.
Simptomatologia constrictiei de mandibula,diagnosticul.
Sunt accentuate limitarea miscarilor de coborire,mai putin a celor de lateralitae si propulsie.Bolnavul simte ca o
piedica si nu poate deschide gura.Deschiderea fortata a gurii provoaca dureri.Mandibula deviaza lateral de partea
leziunii.Endobucal se pun in evidenta cicatricele sau bridele mucoasei bucale.Miscarile condilului mandibular au o
amplitudine redusa,in functie de gradul de constrictie.Apar dereglari de masticatie,fonatie,lipsa de autocuratire,aparitia
carii,halena fetida.Bolnavii se alimenteaza cu alimente moi.
Diagnosticul: Pe baza semnelor clinice si radiografice.
Radiografic nu se observa leziuni in ATM insa pot fi observate cauzele care au dus la constrictie(fracturi vicios
consolidate,corpi straini in partile moi).
Diagnosticul diferential se face cu trismusul si anchiloza tempor-mandib.
Tratamentul conservativ si chirurgical in constrictia mandibulei.
Conservativ:asuplisarea tesuturilor cicatriceale si mobilizarea mandibulei.Mecanoterapia cu agenti fizici si
enzime.Mecanoterapia-dispozitive care deschid gura,dilatarea se face lent progresiv,amplitudinea dilatarii se creste cu
1-2mm pe zi timp de 30-40 zile.Injectii cu hialuronidaza,masaj raze ultrascurte.
Chirurgicale:Numai daca conservator nu-s rezultate si trebuie de inlaturat obstacolul.ex:-sectiunea simpla a bridelor
cutanate sau mucoase
-sectiunea transversala si sutura longitudinala
-dezinsertia muschiului maseter si pterigoidian intern in cazurile de scleroza cicatriceala a acestora
-sectiunea muschilor temporali de pe apofiza coronoida
Indiferent de metoda trebuie dupa asta mecanoterapia.

Anchiloza temporo-mandibulara.Etiopatogenie ,clasificare.


Limitarea permanenta a miscarilor mandibulei datorita organizarii unuii tesut osos care sudeaza mandibula de osul
temporal,practic dispare articulatia.
Apare mai des la copii,de obicei e unilaterala 85%.In mare parte e cauzata de traumatisme45%,infectii loco-regionale
38%.Leziunile care duc sunt:fracturile intraarticulare ale condilului,fracturile cavitatii glenoide,plagile articulatiei.
Cauzele anchilozei post-infectioase sunt supuratiile otomastoidiene,supuratii in jurul ramului ascendent
mandibular,scarlatina.Prin traumatisme se distrug elementele articulare.timpul minim de instalare este de 5 lui pentru
traumatism direct si 18 luni pentru indirect.
Simptomatologia anchilozei temporo-mandibulare.
Absenta totala a miscarilor mandibulei.In anchiloze partiale arcadele pot fi indepartate pe 0,5- 1mm.Mentonul este
deviat spre partea bolnava.Hemimandibula de partea bolnava este mai scurta.Linia interincisiva este deviata de partea
bolnava.In anchiloze bilaterale relieful mentonului este sters,bolnavii in profil au aspect de pasare .Incisivii inferiori
sunt vestibularizati.Lipsa igienizarii duce la form depozitelor mari de tartru.Vocea este suierata printre dinti si are o
intensitate redusa.Starea generala afectata din cauza alimentatiei slabe.
Tratamentul anchilozei temporo-mandibulare.
Trebuie prevenita afectiunea:orice lovitura pe menton trebuie sa fie urmata de o examinare minutioasa a ATM,in caz de
fractura condiliana imobilizarea va fi urmata obligatoriu de mecanoterapie.In anchilozele formate singurul tratament
este cel chirurgical,se urmareste crearea unei noi articulatii pentru a reda miscarea mandibulei.Artroplastia cu
interpozitie de piele totala.Pielea introdusa intre cele 2 suprafete singerinde opreeste formarea calusuui osos,induce
metaplazia cartilaginoasa.Mecanoterapia este obligatorie.

55.Chisturile epiteliale odontogene de maxilare:etiologia, patogenia, tabloul clinic, diagnosticul


diferenial i tratament.
Definitie:
- Chistul de maxilar este o leziune patologica cavitara care se dezvolta in grosimea oaselor maxilare
- prezinta un continut lichid (continutul poate fi si semifluid sau gazos)
- membrana epiteliala nu este prezenta in mod obligatoriu la toate cazurile.
CLASIFICAREA CHISTURILOR DE MAXILAR
I.Chisturi epiteliale
IA.Chisturi epiteliale odontogene
de dezvoltare
1.chist primordial (keratochist)
2.chist folicular (dentiger)
3.chist de eruptie
4.chist periodontal lateral
5.chistul gingival al sugarului
6.chist gingival al adultului
7.chist odontogen calcificat
inflamatorii
1.chist radicular
2.chist rezidual
3.chist inflamator lateral
4.chist paradental
CARACTERISTICI CLINICE GENERALE
-Evolutia este adesea asimptomatica
FAZA PRECOCE de dezvoltare (perioada de latenta)
- prezenta dintilor devitali, cu carii profunde, coloratii ale dintilor
- modificari de pozitie dentara
- persistenta dintilor temporari sau lipsa dinte definitiv
FAZA DE DEZVOLTARE
- deformarea osoasa, mai ales vestibular
- palpare
- a) consistenta dura, forma hemisferica
- b) consistenta elastica, senzatie minge de celuloid
- c) consistenta fluctuenta, margini de os deformat
-devieri ale pozitiei dentare

- mobilizare dentara
- vitalitatea dentara se poate mentine in: keratochist, chisturi globulomaxilare, solitare si e negativ in radicular
COMPLICATII
1.COMPLICATII SEPTICE
2. FISTULIZARE
3. FrACTURA SPONTANA IN OS PATOLOGIC
4. DEGENELESCENTA MALIGNA
DIAGNOSTIC
SEMNELE CLINICE
-Ex. Radiologic radiotransparenta uniloculara sau policiclica, cu contur radioopac
-Punctie aspirativa - lichid serocitrin cu cristole cholesterol continut hemoragic/purulent
-Ex. Histopatologic al membranei
-Teste vitalitate
DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
-Tumori maxilar B/M
-Displazii si distrofii osoase
-Osteomielita
-Hemangioame
TRATAMENTUL CHISTURILOR OSOASE MAXILARE
Tratamentul este chirurgical
Obiective:
- indepartarea tesutului patologic
- conservarea dintilor
- conservarea structurilor vecine
- restaurarea zonei afectate
Tehnici:
- marsupializare(decompresie)
- cura radicala (enucleerea)
- cura radicala prin metoda rinologica
- decompresie prin drenajul continutului
lichidian (met. temporara de tratament)

56.Ameloblastomul: etiologia, patogenia, tabloul clinic, diagnosticul diferenial i tratament


Ameloblastomul este o tumora epiteliala odontogenica, cu caracter benign, ce se dezvolta din ameloblaste, resturi
epiteliale ale organului adamantin, de unde si denumirea de adamantinom.
Ameloblastomul reprezinta aproximativ 1% din tumorile orale epiteliale odontogenice.
Ameloblastomul se clasifica in :
-Ameloblastom solid, multichistic (cel mai des intalnit)
apare la adulti in jurul varstei de 30-40 ani dimensiuni variabile si forma multiloculara cu septuri distincte care impart
leziunea in compartimente; rar cu aspect in fagure, baloane de sapunmargini bine definite, netede si ondulate
Aspect radiografic: Radiotransparenta cu septuri interne radio-opace, asociata in 80 % din cazuri cu
un M3 inclus care deplaseaza dintii adiacenti, ii subtiaza sau determina rezorbtia lor
-Ameloblastom unichistic
Reprezinta 10-15% din totalul ameloblastoamelor, localizat in 90% din cazuri la mandibula, predominant posterior.
Radiotransparenta uniloculara, cu contur net, intens opac, cauzand expansiunea corpului si a ramului mandibulei pana
la creasta sigmoida si gatul condilului, deplasarea spre inferior a M2 mandibular si rezorbtia radiculara a M1.
Diagnostic diferential: chist folicular, chist rezidual, chist osos posttraumatic, chist
esential, keratochist, granulom cu celule gigante. Prognostic: este o leziune care uneori este confundata cu un chist
periapical, care recidiveaza si trebuie urmarita multi ani.
-Ameloblastom desmoplastic
Este o varianta de ameloblastom cu aspect specific clinic, imagistic si
histopatologic, localizat la maxilar sau mandibula, predominant in regiunea anterioara a mandibulei.
Radiografic are un aspect mixt radiotransparent si radioopac cu margini difuze sugestive pentru o leziune fibro-osoasa
vizibila pe OPT, radiografii in incidenta de craniu de fata si in incidenta mandibula defilata .
Prognostic:
este o leziune care recidiveaza si trebuie urmarita multi ani
-Ameloblastom extraosos periferic
Este omologul ameloblastomului multichistic solid intraosos Localizat la nivelul gingiei aferente dintilor maxilari sau
mandibulari sau la mucoasa alveolara a pacientului edentat; poate fi si multicentric.
Radiografic: aspect mixt radiotransparent si radioopac al crestei dentare care poate fi insotit de o depresie sau o
eroziune a acesteia
Diagnostic diferential: fibromul odontogenic periferic, tumora odontogenica scuamoasa
Prognostic: este o leziune care recidiveaza dupa multi ani, este agresiva local si poate maligniza

Majoritatea ameloblastoamelor (80%) se dezvolta la mandibula, in regiunea molarilor , dar se pot extinde pana in zona
simfizara. La maxilar, leziunile apar de obicei in zona molarului trei si se extind pana in sinusul maxilar si planseul
nazal.
Tratament
Cel mai des se practica rezectia chirurgicala, tinandu-se cont de tendinta tumorii de a invada tesuturile osoase
adiacente. CT si IRM permit determinarea exacta a extinderii tumorii.
In cazul tumorilor inoperabile, cum sunt cele maxilare posterioare, se utilizeaza terapia cu radiatii.

59.Tratamentul Chirurgical a paradontitelor marginale cornice.


Medicamentele indicate-1.Metronidazol 0,5 1comprimat 2 x zi, timp de 8-10-14 zile, n funcie de gravitatea
procesului; doxaciclin 0,1 I zi - 2 capsule n priz unic, n urmtoarele zile - 1 capsul pe zi; Mycosyst 150 mg 1
capsul n 5-7 zile. Pentru mbuntirea troficitii dereglate prin mecanismul patogenic al inamaiei n esuturile
parodontale, a fost administrat un complex de vitamine i minerale Duovit , timp de 15 zile sau BioR 1 capsul 2 x
zi, cu 20 de minute nainte de mas, timp de 10 zile
N.BViorica Chetrus a scris teza de doctor- TRATAMENTUL PARODONTITEI MARGINALE CRONICE PRIN
UTILIZAREA MATRICEI N BAZA DE BIOVITROCERAMICA SI COLAGEN.
Chiuretajul pungilor parodontale pe cmp nchis. Procedura se realizeaz n lipsa vizibilitii directe i se indic cnd
sunt prezente pungi parodontale cu o profunzime ce nu depesc 4 mm. Se efectueaza cu un set de chiurete (standard
sau setul de chiurete Gracey) i anestezie adecvat.
Una din condiiile de baz estet lichidarea n prealabil a inflamaiei (etapa tratamentului iniial), nlturarea depozitelor
dentare moi i a tartrului dentar supra- i subgingival manual sau cu ultrasunetul. Detoxicarea suprafeelor radiculare
nlturarea mecanic a cementului mbibat cu endotoxine n unele cazuri a fost combinat cu etapa de deepitelizare a
peretelui moale ( gingival). Dup care a urmat lefuirea i lustruirea suprafeelor radiculare (surfasajul) cu diverse
chiurete i freze diamantate, cupe etc. Evitarea perforrii gingiei, nlturarea epiteliului patologic de pe suprafaa
peretelui moale a pungii parodontale, se realizeaza prin suportul digital din exterior. Chiureta este introdus pn la
baza pungii, partea activ fiind orientat la 45 de grade spre peretele moale al PPr. ntre etapele de lucru, pungile
parodontale vor fi irigate cu soluii antiseptice (sol. clorhexidin 0,05%).
Metoda de tratament prin operaii cu lambou mucoperiostal Tehnica de tunelare. Leziunile interradiculare sunt
reprezentate de defecte osoase att n plan orizontal, ct i n plan vertical.Tehnica de tunelizare face parte din categoria
operaiilor cu lambou mucoperiostal, ns cu un ir de particulariti tehnice. Ea este indicat numai la molarii inferiori
cu leziune interradicular, clasa III dup Hump, resorbie n plan orizontal .
Deci unul dintre obiectivele de baz ale acestei tehnici este meninerea dinilor pe arcada dentar i funcionalitatea lor
i, nu mai puin important, crearea condiiilor de igienizare a zonei tunelare obinut dup vindecarea complet.
Ca tehnic, procedeul a fost realizat prin urmtorele etape chirurgicale:
anestezie;
o incizie intrasulcular i dou incizii verticale (pe suprafeele oral i vestibular), cu pstrarea papilelor interdentare
la dinii nvecinai, n cazurile cnd ele erau prezente;
decolarea lamboului mucoperiostal;
nlturarea esuturilor de granulaie prin chiuretaj pe cmp deschis din zona furcaiei;
surfasajul zonei furcaiei:
repoziionarea lamboului mucoperiostal i suturarea n spaiile interdentare;
pentru meninerea spaiului tunelar nou creat, noi am recurs la aplicarea unei suturi prin acest tunel n aa mod, nct
nivelul osului interradicular restant s fie acoperit cu lamboul repoziionat coronar. Important de menionat c pentru a
obine o acoperire mai bun a zonei tunelare cu aplicarea suturii spre vestibular, lamboul mucoperiostal de pe partea
oral va fi decolat mai profund;
pentru o vindecare mai rapid i meninerea spaiului tunelar n perioada postoperatorie (pe parcursul a 5-7 zile, dup
caz),este aplicat o me din tifon (5x20 mm), mbibat cu iodoform, care era schimbat zilnic n vizitele pentru
pansament postoperatoriu. Suturile se nlturau la a 8-10-a zi postoperatoriu (dup caz).
Tehnica de tunelizare poate fi combinat i cu tehnica de RTG n cazurile n care resorbia esutului osos pe vertical,
n zona furcaiei, este de 4-6 mm - clasa II, sau 7 mm i mai mult clasa III, dup Tarnow D., Fletcher P., 1984.
Tehnica de regenerare tisular ghidat. RTG reprezint o tehnic de operaie cu lambou, al crei obiectiv este
regenerarea optim a esuturilor lezate i infectate cu bacterii. Ea const n curarea suprafeelor radiculare de
granulaii, tartru, cement necrozat, cu aplicarea ulterior a unei membrane, avnd ca scop izolarea suprafeei rdcinii de
celulele epiteliale, astfel, contribuind la apariia unei inserii epiteliale noi.

Pungile parodontale supra- i infraosoase pot fi lichidate numai prin tehnicile chirurgiei parodontale (chiuretaj pe cmp
deschis, operaii cu lambou, tehnica RTG etc.). Deoarece PMC evolueaz cu resorbie osoas, att orizontal ct i
vertical, cu formarea pungilor parodontale infraosoase (cratere osoase), rezultate bune n refacerea acestor defecte
osoase putem obine numai prin tehnica de regenerare tisular ghidat. Aceast ipotez corespunde obiectivului de baz
al parodontologiei moderne: refacerea esuturilor pierdute cu meninerea i funcionalitatea dinilor pe arcada dentara.

60.Tumorile Maligne,rolul stomatologului in diagnosticul precoce.


TUMORILE MALIGNE ALE PRILOR MOI ORO-FACIALE
Clasificarea tumorilor Maligne a pielei -cancer bazocelular, cancer plat, tumori pigmentate.
Concer bazo-celular varieteti- fibroasa,epiteliala,ulceroasa,sclera-dermala,pigmentata,primar multiplu, infiltrative,
metatipica, lenta,agresiva,nu da metastaza si nu afecteaza ganglioni limfatici
Cancer Plat varietati-cu keratinizare fara Keratinizare,slab diferentiat,nedeferentiat,glandele sebacee, sudoripare
formele metatipice acro-speroma-maligna,hidrocistoma,seringoma,celinohoma.
Tumori pigmentate-Melanoma cu pigment si farasimptome de malignizare schimba culoarea,eliminari limfa,
ganglioni mariti,hiperemie,forma umdeda si uscata.
ETIOPATOGENIA CANCERULUI ORO-FACIALFactori:
1. Tutunul i alcoolul concentrat
2. Absena igienei orale
3. Agenii industriali poluani
4. Agenii virali
5. Factorii din mediul extern
6. Vrsta, ereditatea, felul alimentaiei,anemiile etc
7. Tratamentele antitumorale 8. Factorii imunitari
9. Genele supresoare de tumori
LEZIUNI ORALE CU POTENIAL DE MALIGNIZAREERITROPLAZIA
- diskeratoz rar ntlnit, cu o component displazic sever, evolueaz cu regularitate spre malignizare
Etiopatogenia
- este necunoscut1
Clinica bolii
- afeciunea este asimptomatic i sub aceast form poate evolua pn la cancerizare1. forma hipertrofic2. forma
atrofic
Histopatologic
- caracterele unui carcinom in situ
Diagnosticul diferenial
- stomatitele infecioase, provocate de protez i de ageni fizici sau chimici- enantemele medicamentoase- lichenul
plan (forma eroziv)- leziunile luetice sau tuberculoase- candidozele cronice
Evoluia
- de lung durat- cu timpul ajunge s se malignizeze un carcinom spinocelular - malignizarea - apariia unor eroziuni
pe suprafaa plcii eritroplazice, care se acoper de cruste
Tratamentul
- suprimarea factorilor presupui cauzali- instituirea unui tratament antiinflamator cu colutorii sau irigaii cu soluii
alcaline, timp de 7 -10 zile- tratament cu antibiotice i corticoizi