Lucrarea practică N1.

Tema:Periodonțiul. Date morfo-funcționale.

Periodontita apicală. Etiologie.
Patogenie. Clasificare

Întrebări de verificare:

1. Structura histologică a periodonțiului.

Periodontiul reprezinta o parte componenta a complexului parodontal, care asigura
unitatea morfo-functionala a tesuturilor care inconjoara dintele, reprezentat prin tesut
conjunctiv inalt diferentiat, care este situat in spatiul ingust dintre lamina compacta
interna a apofizei alveolare si cementul radicular.

Parodontiul marginal are doua componente principale:

--Parodontiul superficial sau de invelis format din:
 gingie cu : -epiteliul gingival;
- corion gingival;
-ligamente supraalveolare.
--Parodontiul profund,de sustinere sau functional format din :
 cement radicular
 desmodontiu
 os alveolar.

2. Rolul și funcțiile periodonțiului.

1)de suport-functia principala,de-ce dintele e fixat in alveola cu ajutorul fibrelor

2)de repartitie a presiunii- in momentul angrenarii arcadelor si masticatiei.Fucntia data e

favorizata de:
-amplasare mai putin compacta a fasciculelor fibroase
-prezenta anastomozelor laterale
-cantitatea mare de etsut conjunctiv lax in portiunea apicala a epriodontiului

3)plastica- consta in activitatea elementelor celulare din peridont.

Cementocitele-participa la structurarea cementului secundar, osteoblastele-la formarea osului.

4)trofica- se relizeaza prin vase si nervi.

5)senzoriala
6)de protectie- periodontiul e o bariera ce apara organismal de patrunderea diferitor
noxe:mi/o,toxine,sbs medicamentoase.
1. 7) Functia de resorbtie-celulele epiteliale sunt permiabile pentru substantele hidro si
liposolubile.Capacitatea resorbtiva depinde de:
-concentratia substantei;
-durata contactului cu mucoasa;
-starea mucoasei.
 3. Periodontita apicală-noțiune.

Reprezintă inflamatii ale țesuturilor ce înconjoară apexul rădăcinii dintelui ca reacţie de

răspuns la acţiunea agenţilor microbieni, traumatici sau chimico-toxici, ce depăşesc bariera
biologică a apexului dentar.

4. Clasificarea periodontitei apicale.

Clasificare dupa OMS:

K.04.4 Periodontită apicală acută.

K04.5 Periodontita apicală cronică. Granulomul apical.

K.04.6 Abcesul periapical cu fistulă:

- abces dento-alveolar cu fistulă;
- abces periodontal ca rezultat al pulpitei

K04.7 Abces periapical fără fistulă (abces dentar, abces dento-alveolar, abces
periodontal de origine pulpară).

K04.8. Chisturile radiculare (periodontale și periapicale);

K.04.80 Chisturile apicale și laterale.
K.04.81. Chist rezidual;
K.04.82 Paradentală inflamată.

    Clasificarea parodontitei apicale ( Institutul “Semasko” , 1987 ) :

1 . Periodontita apicală acuta:
a) faza de intoxicație ;
b ) faza exudativa: seroasa , purulenta .
2 . Periodontita apicala cronica :
          a) periodontita apicala cronica fibroasa
          b ) periodontita apicala cronica granulanta
          c ) periodontita apicala cronica granulomatoasa .
   3 . Periodontita apicala cronica in acutizare :
          a) periodontita apicala cronica fibroasa in acutizare
          b ) periodontita apicala cronica granulanta in acutizare
          c ) periodontita apicala cronica granulomatoasa in acutizare.
Clasificare după M.Gafar și C. Andriescu 1990
1. Parodontite apicale:
- Acute: hiperemice (abortive), difuze (seroase), circumscrise (purulente).
2. Cronice:
A. Leziuni ale parodonțiului apical cu imagine radiologică conturată: parodontita cronică
fibroasă, granulomul simplu conjunctiv, granulomul epithelial, granulomul chistic,
parodontita cronică cu hipercimentoză, abcesul cronic apical, osteita parodentară
(Melcior), parodontite apicale cornice specific.
B. Leziuni ale parodonțiului apical cu imagine radiologică neconturată: parodontita
apicală cronică difuza progresivă Partsch, parodontita apicală cronică condensată.

5. Etiologia periodontitei apicale acute și cronice.

 Factorul traumatic (microtraumatisme), induse de aparatele ortodontice

dirijate; lucrarile protetice defectuoase ce acționează prin: tracțiune asupra
dinților, cu mobilizarea lor, supraîncărcarea ocluzală, anomalii dento-maxilare cu
blocaje în mișcările mandibulei, bruxism, traumele endodontice.

 Agenții chimici ce ajung la nivelul periodonțiului pe două căi:

1. Endodontică (EDTA, arsenicul, tricrezolul);
2. Prin pungile parodontale

 Factorul microbian (cel mai frecvent): prin canalul radicular, punga parodontală,
plaga mucoasei.

6. Patogenia periodontitei apicale acute și cronice.

Periodontita apicală acută:

Inițial procesul inflamator interesează numai spațiul periodontal apical, printr-o reacție
vasculară hiperemică, după care la scurt timp se declanșează faza exudativă de tip seros:
 Crește foarte mult tensiunea intratisulară, în special cea intraosoasă:
 Ligamentele aleveolo-dentare suferă un proces de inhibiție seroasă;
 Dintele devine mobil;
 Tensiunea apiclă crește și crește și durerea;
 Sub influența edemului inflamator și a Ph-ului acid local incepe demineralizarea
corticalei interne, la aceasta contribuie și osteoclastele din spațiul periodontal
(demineralizarea este de intensitate redusă și reversibilă);
 Datorită vascularizării periodonțiului de tip neterminal (se pot stabili comunicații
derivate), inflamația se poate stopa din evoluție (vindecare spontană), spre deosebire de
pulpite (vindecare spontană nu există).

Periodontita apicală cronică – se prezintă ca o leziune osteică, cel mai frecvent cu caracter
necrotic și distructiv, ca rezultat al procesului de resorbție al apexului radicular și țesutului
periodontal sub influența diverșilor factori
 Lucrul pentru acasă:
1. De scris în caietele de lucru factorii etiologici ai periodontitelor.
2. De scris clasificarea periodontitelor.