Sunteți pe pagina 1din 3

ELABORAREA METODICĂ № 15

TEMA: Examenul clinic şi paraclinic al pacientului în clinica de protetică dentară.


Formele nozologice şi simptoamele clinice ale afecţiunilor sistemului stomatognat.

Locul lucrării: clinica


Scopul lucrării: însuşirea metodologiei examenului clinic al pacienţilor în clinica de protetică
dentară, a metodelor paraclinice de examinare. În cadrul lucrării practice studenţii
materializează cunoştinţele despre formele nozologice ale afecţiunilor sistemului stomatognat,
simptomele clinice ale acestor afecţiuni.

Studenţilor se demonstrează consecutivitatea examenului clinic şi paraclinic a pacienţilor în


clinica de protetică dentară, pe un student la dorinţă.
Lucrul practic al studenţilor: efectuiază examenul clinic unul pe altul notînd datele respective
în fişa de observaţie, studiază modelele de diagnostic, filme radiografice.

PLANUL LUCRĂRII
1. Discuţii la temă. – 25 min.
2. Demonstrarea consecutivităţii examenului clinic şi paraclinic al pacienţilor în clinica de
protetică dentară şi îndeplinirea fişei de observaţie de ambulator. – 15 min.
3. Lucrul practic al studenţilor: efectuiază examenul clinic unul pe altul notînd datele
respective în fişa de observaţie, studiază modelele de diagnostic, flime radiografice – 90
min.
4. Încheiere. – 5 min.

ÎNTREBĂRI DE CONTROL

1. Necesitatea examenului clinic.


2. Consecutivitatea examenului clinic exobucal al pacienţilor în clinica de protetică dentară.
3. Examenul subiectiv (motivaţia, anamnezis morbi, anamnezis vitae).
4. Examenul obiectiv exobucal şi ATM.
5. Examenul musculaturii.
6. Consecutivitatea examenului clinic endobucal al pacienţilor în clinica de protetică
dentară.
7. Examenul obiectiv endobucal.
8. Examenul dinţilor şi notarea formulei dentare după şcoala anglo-sacsonă, şi
internaţională.
9. Examenul arcadelor dentare.
10. Examenul relaţiei de ocluzie centrică.
11. Examenul de ocluzie dinamică.
12. Examenul apofizelor alveolare
13. Examenul mucoasei bucale.
14. Indicaţii la examenul paraclinic al pacienţilor în clinica de protetică dentară.
15. Varietăţile examenului radiologic al pacienţilor în clinica de protetică dentară.
16. Analiza modelelor de diagnostic.
17. Electroodontometria.
18. Termodiagnosticul.
19. Eficienţa masticatorie.
20. Parodontograma Kurleandschi.
21. Masticaţiografia Rubinov.
22. Miotonometria.
23. Electromiografia.
24. Reografia.
25. Examenul fotostatic.
26. Examenul microcurenţilor electrici în cavitatea bucală.
27. Gnatosonia.
28. Gnatofonia.
29. Componentele diagnosticului în protetica dentară. Exemple.
30. Formele nozologice ale afecţiunilor ţesuturilor dure ale dinţilor
31. Semntoamele clinice ale afecţiunilor ţesuturilor dure ale dinţilor
32. Simptomele clinice exobucale ale afecţiunilor sistemului stomatognat
33. Simptomele clinice endobucale ale afecţiunilor sistemului stomatognat (cu exemple)

Examinarea clinica in practica stomatologica este o etapa clinica extrem de


complexa in care se folosesc toate metode de examinare cunoscute, inspectia,
palparea, percutia, auscultatia. Pentru a intelege etapa de examinare a pacientului
in protetica fixa, o etapa clinica extrem de complexa, trebuie sa definim intâi
notiunea de câmp protetic.
Câmpul protetic este reprezentat de totalitatea ţesuturilor cu care lucrarea
protetică vine în contact, în cazul protezelor unitare acesta fiind alcătuit din:
dintele care va fi preparat in scop protetic, parodonţiul marginal al acestuia, dinţii
vecini si dinţii antagonişti. In etapa de examinare, vom analiza toate detaliile
acestui camp protetic, urmarind mai ales aspectele care pot interfera cu succesul
restaurarii fixe.
Examenul odontal cuprinde apelul dinţilor care, consta in înregistrarea in
fisa stomatologica a prezenţei sau absenţei fiecărui dinte de la nivelul ambelor
arcade dentare. Pe baza acestui apel, se va putea completa apoi oglinda dentară a
pacientului respectiv. In oglinda dentara se va nota cu ajutorul simbolurilor
cunoscute toate afectiunile coronare intalnite:
- dintii absenti de pe arcada (extractie, incluzie, agenezie)
- resturile radiculare restante la nivelul proceselor alveolare
- procesele carioase acute, fracturile, procesele de abrazie fiziologica sau
patologica, pentru fiecare dintre aceste afectiuni cu lipsa de substanta se va
preciza exacta localizarea (fetele dentare interesate), extinderii (limitata la smalt,
dentina sau cu interesarea camerei pulpare)
- afectiunile fara lipsa de substanta: modificarile de culoare dentara (discromiile),
modificarile de structura dentara (distrofiile si displaziile), modificarile de volum
dentar (microdontie sau macrodontie), anomaliile de numar (hipodontie sau
supranumerari) sau pozitie (versiune, gresiune sau rotatie): se vor preciza pentru
fiecare dintre ele, dintele afectat, tipul modificarii, se va aprecia in grade rotatia
sau in mm deplasarea dintelui, tesuturile afectate de distrofie (smaltul si/sau
dentina, numai dentina)
- tratamentele de restaurare existente: obturatii radiculare, coronare si se va
preciza materialul din care sunt realizate, daca sunt corecte sau incorecte din
punct de vedere al executiei tehnice sau al conceperii planului de tratament.
Dupa examenul clinic odontal se va realiza examenul parodontal care
trebuie sa precizeze starea de sanatate sau afectare a parodontiului marginal cat
si profund al dintilor de pe cele doua arcade in general, dar mai ales a acelor dinti
pe care se vor aplica proteze fixe unitare sau partiale.
Examenul static si dinamic al ocluziei este esential in protetica fixa,
deoarece succesul unei restaurari si refacerea functionala a ADM depinde de
integrarea protezei in armonia rapoartelor functionale. De aceea in examenul
ocluziei, trebuie precizate atat rapoartele normale cat si cele patologice, iar
restaurarea protetica fixa nu trebuie inceputa pana nu sutn corectate disfunctiile
si parafunctiile ocluzale.
La sfarsitul etapei de examinare clinica, in cele mai multe cazuri se adauga
si un set de examinari complementare dintre care amintim:
- examinarile radiologice clasice (radiografiile retroalveolare in diverse
incidente, radiografii bite-wing, cu film ocluzal, teleradiografii de profil)
- examinari computer tomografice pentru cazurile de lucrari protetice supra-
implantare
- amprente si modele de studiu, montate intr-un simulator al ADM
- examenul fotografic al pacientului
- wax-up-ul realizat de tehnician in laborator pe model sau mock-up-ul
realizat de medic direct in cavitatea orala a pacientului
- simulari pe calculator realizate cu programe special create in acest scop sau
cu programe uzuale de prelucrare a imaginilor, simulari care pot prefigura
modificarile cazului initial dupa diverse tratamente
- examinari electromiografice
- examinari de laborator pentru afectiuni generale asociate
- realizarea unor dispozitive ocluzale pentru tatonarea dimensiunii verticale
de ocluzie, pentru deconditionarea unor parafunctii ocluzale
- inregistrari axiografice pentru analiza complexa a patologiei ocluzale
- si altele...
Toate aceste metode de examinare complementara au multiple roluri, iar in
protetica fixa ele sunt realizate pentru:
- in primul rand, o buna documentare a cazului, un diagnostic complex, dar
si
- pentru a stabili o buna comunicare cu pacientul
- pentru a putea explica acestuia patologia care uneori nu este atat de
evidenta pentru o persoana laica, neinstruita
- pentru a prezenta diversele solutii de tratament propuse
- pentru prefigura modificarile aspectului fizionomic al pacientului in urma
tratamentului.