Caracteristica sistemelor implantare.

Clasificarea implantelor dentare.

Structura sistemelor implantare.
Ștefan Pralea - S1810
 Juxtaosoase

• Clasificarea sistemelor
implantare după Endoosoase
principiul topografic 
 
(În funcţie de raportul cu 
patul osos): Transosoase

Combinate
 Tip rădăcină

Clasificarea
sistemelor Tip lamă
implantare
endoosoase după
formă Ace tripodale

Forme hibride
Clasificarea sistemelor implantare după structură
şi abordul chirurgical.

În funcţie de
Monolite. Demontabile.
structură:

În funcţie de
Prin acces Prin acces
accesul
intraoral. extraoral.
chirurgical:
Clasificarea sistemelor implantare după termenele
de încărcare funcţională.

• De stadiul I.
În funcţie de modalitatea aplicării:
• De stadiul II.

• Imediate.
În funcţie de momentul aplicării: • Imediat-tardive.
• Tardive.
Clasificarea sistemelor implantare după
materialele de confecţionare
Din punct
de vedere al
materialelo
r din care
sunt
realizate:

. Me
a l ice tal
m et ice
Ne .
Componentele sistemelor implantare

 Oricare restaurare implanto-protetică este constituită din infrastructură,

suprastructură şi mezostructura. În literatura de specialitate se mai poate
întâlni şi noţiunea de exostructură.
Elementele endoosoase

Implantele-şurub se compun din următoarele

părţi: col, corp şi apex.

Colul (modulul crestal) este partea implantului

care realizează conexiunea contactul cu gingia
şi cu osul crestal. Corpul implantului
reprezintă porţiunea de bază localizată între col
şi apex.

Apexul reprezintă extremitateta endoosoasă a

implantului. Suprafaţa implantului poate fi
netedă.

Lungimea şi diametrul este diferită şi este

determinată în funcţie de oferta osoasă
existentă.
Caracteristica conexiunilor implantare
  
La implantele monolite, corpul şi stâlpul protetic constituie o piesă comun
ă unite printro zonă de flexiune. Pentru implantele demontabile corpul se li
vrează separat de bontul protetic şi se alege în funcţie de modalitatea de an
corare, modalitatea de agregare, unghiul de inserare a implantului, topogra
fia inserării implantului.
Caracteristica elementelor implantare
extraosoase
Şurubul de vindecare sau
conformatorul de gingie
Şurubul de acoperire sau
– un dispozitiv metalic
opercul reprezintă un
transgingival, sub forma
şurub cu capac.
unui cilindru prevăzut cu
şurub.

Bontul protetic –
reprezintă sprijin şi
suprafaţă de retenţie
Analogul implantului –
pentru elementele de
dispozitiv realizat ca o
agregare a
copie a unui implant
suprastructurii.
rădăcină, care prezintă
Dispozitivul de
conexiunea implantară
amprentare şi transfer –
identică cu cea a
element care are ca scop
implantului.
transferul situaţiei
clinice pe modelul de
lucru:
 Tipurile de bonturi protetice în restaurările pe
implante
1.Bonturile protetice conice sunt cel mai frecvent utilizate, din cauza gamei largi de indicatii de utilizare (edentatii unidentare, partiale sau totatale, lucrari protetice
agregate prin cimentare sau insurubare).Misch remarca faptul ca retentia coroanei scade rapid daca conicitatea bontului creshte de la 6◦ la 25◦, acest grad de
conicitate fiind dat de suma ambelor versante ale bontului protetic.

Pentru a creste retentia bonturilor conice se recurge de obicei la urmatoarele metode:

- Cresterea unor retentii aditionale pentru cresterea suprafetei bontului protetic

- Alegerea unui bont protetic cat mai inalt posibil in situatia clinica respectiva

- Sablarea suprafetei bontului protetic.

2.Bonturile cilindrice : sunt indicate pentru situatiile clinice in care spatiile protetice disponibil este redus sau atunci cand se prefera realizarea unei restaurari
protetice agregate prin insurubare.Forma cilindrica prezinta shi bonturile care pot fi prelucrate de tehnician prin frezare, cele din teflon care se pot turna direct si
bonturile protetice provizorii.

3.Bonturile sferice: reprezinta indicatia de electie pentru situatiile in care se doreste realizarea unui overdenture inferior, sustinut pe doua implante.
Metodele de amprentare în
implantologia orală

Metoda de amprentare Metoda de amprentare

cu lingura inchisă în cu lingura inchisă în Metoda de amprentare
cazul implanturilor cazul implanturilor cu lingura deschisa.
one-stage. two-stages.
Metoda de amprentare cu lingura inchisă în
cazul implanturilor one-stage

Amprentarea cu lingura inchisă one-stage este posibilă doar în cazul cînd sunt implante dintr-o singura
bucata.Dupa finalizarea osteointegrarii la nivelul bonturilor protetice se aplica capele de transfer,ce va ramane
atasate in amprenta. Bontul protetic este prevazut cu santuri antirotationale in care se va fixa cu precizie capa de
transfer.
Etapele de lucru:
1.Fixarea capelor de transfer
2.Alegerea lingurii inchise si amprentarea
3.Indepartarea amprentei din cavitatea bucala si pozitionara capelor de transfer in lacasurile respective.
4.De asemenea bontul analog sudat de implantul analog va fi identic cu bontul protetic din cavitatea bucala atit in
ceea ce priveste designul, cit si dimensiunile.
5.Formarea gingiei artificiale si a modelului.
Metoda de amprentare cu lingura inchisă în
cazul implanturilor two-stages

Amprentarea cu lingura inchisă este posibilă doar în cazul cînd producatorul sistemei de
implanturi produce, respectiviele trasferuri. Trasferurile pentru lingura închisă se deosebesc de
cele pentru lingura deschisă prin lipsa pintenului fixator. Astfel, amprenta se efectueză cu
transferurile fixate, dupa priza materialului amprentar se înlatura din
caviatea bucală, transferurile se desurubează de pe implant sau abutment si se repoziționeaza pe
lingură. Perforări pe lingura nu se crează, poziția trasferuli se meține datorita masei
amprentare.Amprentarea cu lingura închisă, prin metoda indirectă, o folosim când implanturile
inserate sunt paralele între ele, sau unghiul de corecţie este unul redus (max 9 - 10 ) Această
metodã de amprentare o recomandăm mai ales în cazul edentaţiilor parţiale şi subtotale. La acest
tip de amprentare recomandăm utilizarea materialelor de amprentare pe bază de silicon. La
amprentare vă recomandăm să utilizaţi o lingură de amprentare din plastic sau lingură individual
Pe cât posibil se va lua o amprentă într-un singur timp. Etapele de lucru:
1.Pregătirea cavităţii bucale pentru amprentare: După descoperirea implantului,
timp de o săptămână pacientului i se va monta un șurub de vindecare, care ajută la formarea corespunzăt
oare a gingiei periimplantare.Această metodă o recomandăm mai ales în cazul operației de inserare în do
i timpi.
2. Amprentare :După regenerarea gingiei periimplantare (aprox 7-
10 zile), se îndepărteazã șurubul de vindecare din implant, si se fixeaza transferul pentru amprentarea cu 
lingura inchisa.Obtinerea amprentei duble siliconice.
3. După ce a făcut priză materialul de amprentã, se îndepărtează portamprenta din cavitatea bucală, iar tr
anferurile se eliberează din implant, unul cate unul. După aceea se repoziționeaza în implanturi șuruburil
e de vindecare.
4. Înainte de turnarea modelului, bonturile de transfer se prind cu șurub de implantul analog, și în această
 variantă se reinseră in materialul de amprentă. Aceată manoperă se poate executa atât în cabinet, cât și î
n laborator
Metoda de amprentare cu lingura deschisa

• Amprentarea cu ajutorul lingurei deschise la momentul de față reprezintă cea

mai răspîndită metodă.Lingura poate fi una de unică folosință, din plastic cu un
spațiu de perforare efectuat in locul implantului introdus. Utilizarea lingurei
individuale este de preferință, mai ales in cazul în care sunt prezente 2 sau mai
multe transferuri.
Etapele de lucru :
1.Inlaturarea bontului de vindecare
2.Aplicarea transferurilor pentru lingura deschisa. Se creează spațiu în loja unde vor ieși transferurile.
Transferul nu trebuie să se țină la marginea tăieturii și să se opună inserării usoare în cavitatea bucală.
Din această cauză se recomandă perforarea cu un exces de 5 mm. Pentru fiecare transfer. Lingura se
adapează obligatoriu în cavitatea bucală (cu transferurile aplicate directia aplicări lingurii poate fi
îngreunat. Apoi, spatiul de perforare este inchis cu ceară.
3.Carpula cu materialul amprentare se introduce in malaxorul autorizat si se aplică pe gingia
din împrejurul transferului. Apoi, se introduce și a distribui materialul amprentar in lingura, avind grija a
îl aplica atent, fara bule, Lingura se introduce în cavitatea bucală, se poziționează relativ față de locul
transferului si aplica. În momentul aplicării, prin stratul fin de ceară, care acopera spațțiul perforat, se
palpează transferul. Dupa finisare apolimerizării materialului amprentar, suruburile de transfer se
eliberează de ceara, si se desșurubează. Lingura amprentara se înlătră din cavitatea bucală. Se determină
calitatea amprentei , în el se introduc analogul implantului si în așa fel, amprenta ste transmisa la
laborator.