Sunteți pe pagina 1din 26

Ministerul Sănatăţii al RM

U.S.M.F ƠN. Testimi


Testimiţeanu
ţeanuơơ
Catedra Chirurgie OMF
Şef catedră Doctor habilitat în medicină
medicină,, profesor
universitar:: Dumitru Şcerbatiuc
universitar
@     
    
    
   
         

         
   
     
 
   
  
  

  
   

Profesor Dumitru Hîţu doctor în medicină, conferenţiar universitar


Student: Rusu Vasile gr. 33
3304
2010
2010
Plan:
1. Definitia "celulita",
celulita", "abces
"abces",", "flegmon
"flegmon".".
2. Celulita acută şi cronică,
cronică, clinica şi tratamentul.
tratamentul.
3. Factorii favorizanţi şi determinanţi în apariţia abceselor şi flegmoanelor.
flegmoanelor.
4. Mecanismul de declanşare a infecţiei odontogene (modalitaţi de raspuns ale organismului in
inflamatie).
inflamatie ).
5. Simptoamele clinice generale:
generale: febra,
febra, cefalee
cefalee,, pierderea capacităţii de munca
munca,, slabiciuni
slabiciuni,, inapetie
inapetie,,
insomnie,, simptoame vagale,
insomnie vagale, tabloul sangvin
sangvin..
6. Simptoame clinice locale:durei locale,tumefiere,schimbari de culoare (palida, palida, ruber
ruber),),modificările
modificările
funcţiilor,temperatura locala.
locala.
7. Principii de diagnostic in procesele infecţioase perimaxilare de cauza dentară: dentară:
- stabilirea severitatii infectiei,
infectiei,
- evolutia starii mecanismelor de aparareaparare,,
- competenţa necesară efectuarii intervenţiei chirurgicale (ambulator, ambulator, stationar
stationar),),
- tratamentul chirurgical,
- tratamentul medicamentos,
medicamentos, urmari
- clinica a tratamentului.
tratamentului.
8. Abcesul şi flegmonul regiunii suborbitale
suborbitale.. Etiopatogenie
Etiopatogenie,, topografia
topografia,, simptoamele clinice,
clinice,
tratament..
tratament
9. Abcesul şi flegmonul regiunii temporale
temporale.. Etiopatogenie
Etiopatogenie,, topografia
topografia,, simptoamele clinice,
clinice,
tratament..
tratament
10. Abcesul regiunii fosei canine.
11. Abcesul regiunii zigomatice
zigomatice.. Etiopatogenie
Etiopatogenie,, topografia
topografia,, simptoamele clinice,
clinice, tratament
tratament..
12. Abcesul regiunii palatine.
13. Complicatiile supuratiilor lojilor superficial.
14. Profilaxia abceselor şi flegmoanelor,
flegmoanelor, a complicatiilor
complicatiilor..
1. Definitia "celulita",
celulita", "abces
"abces",
", "flegmon
"flegmon".
".

a) Celulita - reprezintă primul stadiu în evoluţia procesului septic, stadiul


presupurativ, reversibil. Se caracterizează prin vasodilataţie accen­tuată,
exsudat seros, diapedeză leucocitară şi infiltrat celular al ţesuturilor.

b) Abces - constituie supuraţia circumscrisă sub forma unei colecţii cu


con­ţinut purulent.

c) Flegmon - este forma difuză a proceselor supurative.


supurative. Se caracterizează
prin absenţa colecţiilor limitate şi tendinţa invadantă
invadantă,, extensivă a
procesului septic, acesta infiltrînd ţesuturile
ţesuturile;; tromboză septică vasculară
urmată de necroză cu apariţia de bule gazoase datorită acţiunii germenilor
anaerobi şi sfacele.
sfacele.
2. Celulita acută şi cronică,
cronică, clinica şi tratamentul.
tratamentul.

@  reprezintă primul stadiu în evoluţia procesului septic, stadiul


presupurativ,, reversibil
presupurativ reversibil.. Se caracterizează prin vasodilataţie accentuată,
accentuată, exsudat
seros,, diapedeză leucocitară şi infiltrat celular ai ţesuturilor.
seros ţesuturilor. Exsudatul proteinelor
constituie edemul care infiltrează ţesutul,
ţesutul, diluînd în acelaşi timp toxinele microbiene.
microbiene.
Acest tablou histopatologic se manifestă clinic prin congestie locală,
locală, tumefacţie
dureroasă infiltrativă localizată în dreptul factorului cauzal,
cauzal, avînd tendinţă progresiv
extensivă;; starea generală este uşor alterată,
extensivă alterată, febră moderată,
moderată, frisoane
frisoane.. Celulita acută
este reversibilă,
reversibilă, fie spontan
spontan,, fie după un tratament adecvat;
adecvat; se poate croniciza în
cazurile în care infecţia evoluează de la început lent datorită virulenţei scăzute a
germenilor sau după tratamente cu antibiotice incorect conduse.
conduse.

@   se caracterizează anatomopatologic prin prezenţa unui infiltrat în


care predomină congestia capilară,
capilară, hemoragiile difuze şi o reţea conjunctivă de
reacţie în jurul căreia se găsesc numeroase polinucleare,
polinucleare, Uneori se găseşte o cavitate
mică cu puroi
puroi,, înconjurată de un strat subţire de ţesut de granulaţie
granulaţie,, toate înglobate
într--o masă de scleroză mai mult sau mai puţin importantă
într importantă.. Clinic, celulita cronică se
remarcă prin prezenţa infiltratului puţin dureros
dureros,, fără modificarea tegumentelor sau
este prezentă o colecţie limitată,
limitată, închistată
închistată,, eventual fistulizată
fistulizată,, înconjurată de
tegumente indurate mobile pe planurile subiacente
subiacente,, dar existînd un cordon mai ferm
care conduce spre dintele cauzal
cauzal.. Starea generală nu este alterată.
alterată.
3. Factorii favorizanţi şi determinanţi în apariţia abceselor şi flegmoanelor.
flegmoanelor.
Factorii determinanţi :
- Leziuni dento-
dento-parodontale - frecvenţa - gangrena pulpară, periodontia
periodontia,, pungile
parodontale adînci, fracturi dentare, erupţie accidentată a dinţilor temporari şi
permanenţi.
- Leziuni traumatice - fracturi maxilare în porţiunea dentară deschise în gură.
- Osteomielita maxilarelor - şi în părţile moi - perimaxilară.
- Litiaza salivară infectată - însemînţează logile din imediata vecinătate a glandei - 3 mari.
- Tumorile - chisturile - suprainfectate - în seminţă părţile moi.
- Corpii străini în ţesuturile moi - nu sterile.
- Infecţiile faringo - amigdaliene pot difuza în ţesuturile moi perimaxilare -calea vaselor
limfatice.
- Furunculul piodermitaxetei - capului, gîtului.
- Complicaţiile anesteziei loco-
loco-regionale.
- Complicaţiile extracţiei dentare, resturi, traumatizante.
- Complicaţiile diferitor metode de tratament stomatologic (obturaţii, gangrena pulpară,
plombarea)
Factorii favorizanţi:
- Alcoolismul
- Diabetul zaharat
- Folosirea substantelor narcotice
- Boli sistemice
ã 
 
       
    
 

 


       
    
 
  
        

 O      
  
 
       
 

  
    



    

         
 

!
 
"   #   
   

   #
   
 
$        
  !
       #   
  
"
 !

 %&%
# O  
 O   
  
          

 
  
     
  
 !
   




     #  
          

 
  

   
  $ #
   
$  
'  O    O       
   
    
 
  
      



 
 

 !
    
  
#

 O   O  
    
       
   
 
Ô ß  
 
  
 


      
   
ß 
             ß 


  ß      ß    
5. Simptoamele clinice generale: febra, cefalee, pierderea capacităţii de munca, slabiciuni,
inapetie, insomnie, simptoame vagale, tabloul sangvin.

Simptoamele clinice generale se observă frisoane, cefalee, insomnie, pierderea poftei de


mâncare, pierderea capacităţii de muncă. Faţa bolnavului divine palidă. Mucoasa buzelor,
cavităţii bucale şi a limbii devine uscată, palidă sau cianotică. Pulsul şi respiraţia sunt accelerate.

Febra ajunge la 4040°°C şi devine permanentă. La abcese şi adenoflegmoane se observă


subfebrilitate. Flegmoanele anaerobe provoacă euforia, care duce la o dispoziţie falsă a stării
generale a bolnavului. Dar după aceasta se dezvoltă o decadenţă generală. Simptoamele de
tromboză a venelor faciale, cervicale pe baza intoxicaţiei sunt simptoame groaznice ale
complicaţiilor flegmoanelor.

Dacă starea generală a bolnavului este gravă, iar simptoamele locale nu-
nu-s pronunţate, este un
semn că se generalizează infecţia din cauza rezistenţei neînsemnate a organismului şi
pronosticul este dificil.
6. Simptoame clinice locale:durei locale,tumefiere,schimbari de culoare
(palida, ruber),modificările funcţiilor,temperatura locala.

Simptoame clinice locale ale abceselor şi flegmoanelor se ivesc conform


localizării procesului purulent - trismus, disfagie, jenă la masticaţie şi
fonaţie, dureri la mişcarea limbii, dureri exagerate la deschiderea gurii. La
abcesele şi flegmoanele superficiale se observă tumefacţia regiunii
anatomice lezate cu hiperemia pielii sau mucoasei, edem pronunţat şi
chiar fluctuenţă în dependenţă de profunzimea localizării procesului
purulent.
Are loc o salivaţie abundentă (salivă vâscoasă). Localizarea procesului
supurant în regiunea planşeului bucal duce la deplasarea limbi spre bolta
palatinală. Se iveşte hiperemie şi edem al arcadelor palatino-
palatino-linguale şi
îngustarea istmului faringian. Supuraţiile în regiunea feţei sunt însoţite de
edem al palpebrelor, regiunii temporale şi al altor regiuni ale feţei.
7. Principii de diagnostic in procesele infecţioase perimaxilare de cauza dentară:
dentară:
- stabilirea severitatii infectiei,
infectiei,
- evolutia starii mecanismelor de aparare
aparare,,
- competenţa necesară efectuarii intervenţiei chirurgicale (ambulator,
ambulator, stationar
stationar),
),
- tratamentul chirurgical,
- tratamentul medicamentos,
medicamentos, urmari
- clinica a tratamentului.
tratamentului.

- Ê  Ê , în funcţie de semnele clinice subiective (durere)


Ê  , durere) şi
obiective (tumefacţie,
tumefacţie, congestie),
congestie), rapiditatea cu care au evoluat aceste fenomene,fenomene,
dacă au fost însoţite de tulburări funcţionale importante (trismus,trismus, disfagie,
disfagie, torticolis
torticolis))
şi de alterarea stării generale (febră,
febră, tahicardie
tahicardie,, tahipnee
tahipnee,, adinamie
adinamie,, curbatură
curbatură).).
Se investighează eventualele tratamente făcute din proprie iniţiativă sau la indicaţia
unui cadru medical.
În acelaşi context al stabilirii severităţii infecţiei,
infecţiei, se va practica examenul loco-loco-
regional, care va investiga forma clinică a procesului infecţios (exsudativă de tip
seros,, abces sau flegmon).
seros flegmon). La nevoie
nevoie,, pentru stabilirea formei clinice se pot efectua
chiar puncţii exploratorii
exploratorii,, pentru a decela puroiul,
puroiul, în cazul abceselor,
abceselor, sau eventualele
ţesuturi necrozate,
necrozate, în cazul flegmoanelor.
flegmoanelor. In permanenţă se coroborează datele
obţinute prin examenul loco-
loco-regional cu anamneză şi şi,, bineînţeles,
bineînţeles, cu fenomenele
generale şi tulburările funcţionale.
funcţionale.
ß evolutia starii mecanismelor de aparare
De fapt, încă din cursul investigării antecedentelor personale se stabileşte gradul de
rezistenţă la infecţii a pacientului, dar se şi investighează dacă sunt anumite condiţii
generale care compromit apărarea proprie, şi anume: boli metabolice necontrolate (diabet
sever, uremie, malnutriţie, alcoolism); boli imunosupresoare, ca leucemia, limfomul,
tumorile maligne, SIDA; folosirea de medicamente imunosupresoare, care reduc funcţiile
limfocitelor T şi B, fie în cazul bolilor autoimune sau al transplantelor de organe, când se
administrează ciclosporine, corticosteroizi.
Prin examenul loco-
loco-regional se stabileşte, de asemenea, dacă apărarea locală nu este
compromisă, în acest sens, se controlează integritatea mucoasei bucale, care poate
reflecta o modificare a echilibrului ecologic al microbiocenozei locale, existenţa pungilor
parodontale, existenţa unor carii cu cangrene şi, eventual, chiar a unor incizii.
În afară de apărarea locală, există apărarea umorală non- non-celulară, prezentă în sânge,
salivă şi în alte secreţii ale organismului, cu două componente principale: imunoglobulinele
şi complementul imunoglobulinelor. Imunogblobulinele sunt produse ale celulelor
plasmatice şi, de fapt, sunt anticorpi care, ataşaţi la bacteriile invadante, favorizează o
fagocitoză mult mai activă.
Complementul este un grup complex de proteine produs de ficat, care necesită o activare
pentru a-
a-şi îndeplini funcţiile. Activarea complementului se face în trepte, prin mediatori.
Activarea complementului realizează, pe lângă o recunoaştere a bacteriilor, şi o creştere a
poli--morfonuclearelor din torentul sanguin în zona de invazie bacteriană, favorizând
poli
fagocitoză şi ajutând imunoglobulinele să se ataşeze la suprafaţa bacteriilor.
ß   Ê     

Cele mai multe procese infecţioase de cauză dentară se pot rezolva la nivelul cabinetului de
stomatologie, practicând fie drenajul, transodontal ( fără sau cu antibioterapie ), fie incizia şi
drenajul, în abcesele limitate periosoase. Sunt unele procese septice de cauză dentară
deosebit de grave, care necesită un tratament specializat mai amplu, care se poate practica
numai de către un cadru competent, în condiţii de ambulatoriu sau în condiţii de spitalizare,
dacă aceasta se impune.
Există o serie de criterii de care este necesar să se ţină seama în stabilirea gravităţii unei
infecţii de cauză dentară, şi anume:
1. Rapiditatea cu care s-s-au instalat fenomenele clinice.
2. Dificultăţi funcţionale severe în respiraţie, deglutiţie şi masticaţie (trismus extrem de
strâns).
3. Interesarea lojilor şi spaţiilor din părţile moi perimaxilare.
4. Febră peste 38°
38°.
5. Anamneză a stabilit deficienţe ale capacităţii proprii de apărare.
- tratamentul chirurgical
Acest tratament chirurgical poate avea grade diferite de dificultate.

În supuraţiile grave, extinse, cu tulburări funcţionale majore şi alterarea stării generale, se impun inciziile
exoorale sau chiar endoorale, dar extinse, care să permită o bună evacuare şi drenare a colecţiei purulente.
Aceste incizii necesită precauţii deosebite de administrare a anesteziei şi, dacă starea generală este alterată,
iar apărarea proprie deficitară, identificarea germenilor şi testarea sensibilităţii la antibiotice se impun.
Pentru a obţine o bună evacuare a colecţiilor purulente ( atât în supuraţiile care evoluează endooral, cât şi în
cele care evoluează în lojile perimaxilare şi necesită abordarea exoorală) este necesar să se facă incizii
suficient de largi şi, obligatoriu, să se descopere colecţia purulentă. Simpla înţepare a mucoasei în abordarea
endoorală, fără "să se cadă" pe colecţia purulentă, sau inciziile exoorale parcimonioase pot agrava evoluţia
procesului septic sau, şi mai neplăcut, după amendarea trecătoare a fenomenelor septice subiective şi
obiective, se pot solda cu recidive şi chiar extinderea supuraţiei.
După incizia ţesuturilor superficiale exo-
exo- sau endoorale, prin plagă se pătrunde obligatoriu cu o pensă
hemostatică ale cărei braţe sunt strânse , până în colecţie. Când se observă că pe lângă braţele pensei se
scurge secreţie purulentă, acestea se desfac pentru a uşura eliminarea puroiului, scoţându-
scoţându-se astfel desfăcute
prin plagă; este preferabil ca puroiul să se aspire, pentru a nu fi înghiţit de către pacient, în cazul abordului
endooral.
Întrucât prin simpla deschidere a braţelor pensei nu se evacuează tot puroiul, este necesar să se realizeze
drenajul. Pentru drenaj se pot folosi (în funcţie de dimensiunea inciziei, profunzimea localizării procesului
septic şi necesităţile de irigare postoperatorie ) simple fâşii de cauciuc steril tăiate dintr-
dintr-o mănuşă, lame de
cauciuc sub formă de jgheab, tuburi subţiri de politen cu diametrul de 2,5 mm sau tuburi groase de cauciuc
cu diametrul de 6-6-8 mm. În mod obligatoriu, drenul se introduce cu ajutorul pensei hemostatice sau chiar al
unei pense dentare până la colecţia purulentă.
ß   
 
al bolnavilor cu supuraţii. Starea generală alterată, fenomenele infecţioase
loco--regionale, la care se adaugă durerile, au repercusiuni grave asupra mecanismelor proprii de
loco
apărare ale organismului. Ca atare, se impun, în primul rând, hidratarea şi hrănirea bolnavului în
mod corespunzător.
Reechilibrarea hidroelectrolitică, un aport de glucide şi proteine corespunzător vârstei şi, mai ales,
terenului sunt indispensabile.
La aceste elemente se mai adaugă administrarea de analgezice, durerile fiind prezente în perioada
de stare a supuraţiei, iar după incizie, deşi mai atenuate, sunt totuşi prezente.
Pentru diminuarea edemului, se poate administra o medicaţie antiinflamatorie nesteroidică.

ß
    
 la terapia cu antibiotice. In mod normal, după prescrierea iniţială a
terapiei cu antibiotice, bolnavul va fi consultat de către medic, pentru a verifica eficacitatea terapiei
administrate prin ameliorarea stării generale şi remiterea parţială a semnelor clinice loco-
loco-regionale
(scăderea edemului, diminuarea durerilor, controlul inciziei etc.); dacă prin plagă nu se mai elimină
secreţii, drenul poate fi suprimat; în cazul în care răspunsul la antibioterapie nu este cel aşteptat,
pacientul va fi reexaminat cu grijă, pentru a stabili cauza sau cauzele eşecului.
8. Abcesul şi flegmonul regiunii suborbitale
suborbitale.. Etiopatogenie
Etiopatogenie,, topografia
topografia,, simptoamele clinice,
clinice,
tratament..
tratament
Topografie:: În ţesut adipos subcutanat situate intre:
Topografie intre:
Superior: marginea inferioara a orbitei
Inferior: fundul de sac vestibular
Medial: partea lateral a nasului
Lateral: os zigomatic(
zigomatic( malar )
Etiologie
- Focare purulente de la dinţii frontali superiori (canini,
canini, primii premolari,
premolari, incisive laterali
laterali,, mai rar
premolarul doi şi incisivii centrali)
centrali)
- Trauma
- Chisturi suprainfectate
- Sinusite
- Flebite,
Flebite, tromboflebite
- Factori dermatogeni
Tabloul clinic
Dureri acute, tumefactia ţesuturilor regiunii infraorbitale
infraorbitale.. Asimetrie facial
La examenul clinic: edem şi hiperemie în regiunea fosei canine care se răspîndeste spre partea lateral
a nasului regiunea zigomatică,
zigomatică, palpebrală inferioară şi buza superioară
Pleoapa inchide fisura orbital
Unghiul gurii de pe partea bolnavă se situează mai jos decît de partea sănptoasă
Vîrful nasului se situează către partea sănătoasă
Plica nazolabială ştearsă pe partea afectată
În cazuri grave apare edemul pleoapei superioare
Palpator se determină infiltrate dur , brusc dolor, fluctuient în regiunea fosei canine
Dacă procesul se situează mai aproape de vestibulul cavităţii bucale se determină ştergerea plicii
vestibulare
Evoluţie
- de obicei Flegmonul infra orbital apare ca complicaţia Abcesului regiunii
date.
-Patologia decurge brusc
brusc.. Cu ferbră
ferbră,, dureri puternice în reguinea
infiltratului insomnia, inapetenţă,
inapetenţă, cefalee
cefalee..
Complicaţii
- Osteomielita marginii infraorbitale şi a osului zigomatic.
zigomatic.
- Sinusita
- Trombofletita venei angular
- Pătrunderea infectiei în sinusurile etmoidale
Tratament
Incizia se efectuează mai des endobucal sau pe calea cutanată
Incizia exobucală se efectuează în cazul situarii abcesului mai aproape de
marginea infraorbitală
Drenarea plagii
Se indică tratament general
9. Abcesul şi flegmonul regiunii temporale
temporale.. Etiopatogenie
Etiopatogenie,, topografia
topografia,, simptoamele
clinice,, tratament
clinice tratament..
Reprezintă localizarea procesului infecţios la nivelul lojei temporale
temporale.. Loja temporală
este regiune laterală şi pereche,
pereche, formată din ansamblul părţilor moi care acoperă
regiunea lateral deprimată a bolţii craniene
craniene,, cunoscută în osteologie sub numele de
fosă temporală.
temporală. Regiunea temporală cuprinde următoarele planuri anatomice de la
suprafaţă spre profunzime:
profunzime: pielea,
pielea, ţesutul celular subcutanat,
subcutanat, muşchiul temporal,
periostul,, planul scheletic
periostul scheletic.. Colecţia purulentă va putea fi localizată între muşchi şi
piele sau între muşchi şi os.
os.
Etiologie
- procese dentoparodontale,
dentoparodontale, mai ales cu punct de plecare molarii
superiori;;
superiori
- inţepături de natură diversă a regiunii temporale
temporale;;
- corpi străini in retenţie la nivelul regiunii temporale
temporale;;
- propagarea infecţiei de la nivelul lojilor de vecinătate
vecinătate..
Simptomatologie
Starea generală poate fi influenţată,
influenţată, bolnavul prezentind febra
febra,, frison
frison,,
indispoziţie.. Pe plan local, bolnavul prezintă o tumefacţic la nivelul regiunii
indispoziţie
temporale,, cu pielea congestionată,
temporale congestionată, netedă
netedă,, lucioasă
lucioasă;; este constant prezent
edemul regiunilor inconjurătoare
inconjurătoare.. Palparea este dure roasă
roasă,, evidenţiază
infiltraţia in cazul colecţiilor profunde şi fluctuenţa în cazul celor superficiale
(localizate intre muşchi şi tegument).
Diagnosticul diferenţial
Se va face cu:
ß      
      sint de obicei insoţite de edem
 sint
marcat,, nu prezintă caracterele unei colecţii purulente;
marcat purulente;
ß        este de obicei localizat inferior in raport cu
cel temporal, are o simptomatologie locală şi generală mull mai severă; severă;
ß      au o evoluţie mult mai lentă, lentă, nu prezintă semnele
inflamaţiei..
inflamaţiei
Tratamentul
Tratamentul chirurgical constă din incizie şi drenaj.
drenaj. Incizia va fi făcută la polul
cel mai decliv al formaţiunii purulente,
purulente, va avea un caracter vertical sau uşor
oblic descendent, pentru a fi evitată lezarea vaselor şi a nervilor din
profunzime.. Ulterior se pătrunde cu o pensă în colecţie între muşchi şi piele
profunzime
sau între muşchi şi os os.. Drenajul se va face cu o lamă de dren pentru 24 24--48
de ore.
10. Abcesul regiunii fosei canine.

Tabloul clinic
Pacienţii acuză dureri severe pulsative în regiunea infraorbitare ,
care poate iradia în ochi şi în dinţii maxilarului superior.
Examenul fizic: asimetrie moderată facială din cauza inflamaţiei
ţesuturilor zonei infraorbitare, însoţite de edem al pleoapei
inferioare. Palparea peretelui anterior al maxilarului superior
provoacă durere.
durere.
Datorită edemului al pleoapei inferioare este dificil de a o deschide.
Tehnica de deschidere abcesului a fosei canine
1. Anestezia - anestezie înfiltraţii locale.
2. Incizia mucoasei şi a periostului a maxilarului superior dea lungul
vestibulului pe parcursul infiltratului inflamator.
3. Evacuarea puroiului, prelucrarea cu antiseptic.
4. Hemostaza şi aplicarea drenului.
11. Abcesul regiunii zigomatice
zigomatice.. Etiopatogenie
Etiopatogenie,, topografia
topografia,, simptoamele clinice,
clinice, tratament
tratament..

Principalele surse şi trasee ale infecţie


- Focare de infecţie ale dinţilor molari şi premolari.
- Procese inflamatorii şi infecţioase ale pielii
- Rănile infectate ale regiunii zigomatice
- Propagarea infecţiei din zonele adiacente infraorbital, bucal, parotido
parotido--maseterică, temporal.
Tabloul clinic al abcesului din regiunea zigomatică
- Pacientul acuză dureri în regiunea zigomatică.
Examenul fizic:
fizic:
Asimetrie faciala din cauza infiltratului în ţesuturi
ţesuturi.. Pielea de pe infiltrat este tensionată,
tensionată, la palpare acauză
durere.Putem depista o fluctuaţie şi propagarea procesului inflamator în muşchii masticatori.
masticatori.
Tehnica de deschidere a abcesului zigomatic:
zigomatic:
Calea de acces depunde de localizarea procesului infecţios:
Endobucal ƛ in cazul cînd procesul infectios este localizat ssu ubperiostal
Exobucal ƛ in cazul cînd procesul infecţios este localizat superficial sau in caz de celulită

Tehnica de deschidere subperiostală a abcesului zigomatic


1. Anestezia - anestezie infiltraţii locale.
2. Incizia mucoasei şi a periostului a maxilarului superior dea lungul vestibulului din regiunea
premolarului pînă la molar , cu delolarea periostului crestiei zigomatice
3.Îndepartăm ţesuturile moi pentru a crea acces pînă la focarul purulent cu evacuarea puroiului
ulterior, prelucrarea cu antiseptic.
4. Hemostaza şi aplicarea drenului.
12. Abcesul regiunii palatine.
Are ca punct de plecare dinţii ale căror rădăcini sunt orientate spre bolta palatină -
incisivul lateral (a),
(a), rădăcinile palatinale ale primilor pre-
pre-molari şi molarilor. Abcesele
care au ca punct de plecare incisivii laterali sunt situate în palatul ante­rior, paramedian
paramedian,,
avînd o formă alungită (b),(b), cele plecate de la molari sunt posterioare, au formă
rotunjită, situate în şanţul palatin, putŠnd evolua fie către linia mediană, fie către
marginea gingivală.
@
 : bolnavii prezintă, într-
într-un prim stadiu, dureri de parodontită apicală acută, apărŠnd
apoi tumefacţia care deformează bolta palatină. Durerile sunt de obicei puternice şi se
datorează decolării fibromucoasei palatine provocate de puroiul care a străbătut osul. La
examen se observă tumefacţia care deformează bolta palatină, cu un diametru care
variază între 1 şi 2 cm, fără să depăşească de obicei linia mediană. Fibromucoasa
palatină este roşie, destinsă. Tumefacţia are margini relativ bine conturate, iar la palpare
- care este extrem de dureroasă - se percepe fluctuenţă.
   

se face cu:
- chistul de maxilar suprainfectat, care evoluează însă lent şi nu deranjează pe bolnav
decît dacă se infectează (radiografia arată imag­inea caracteristică);
- goma luetică, care, în perioada de ramolire, prezintă şi semnele caracteristice ale
afecţiunii cauzale;
- tumori de maxilar superior cu evoluţie în boltă (adenomul şi carcinomul adenoid chistic,
care au originea în glandele salivare mici ale bolţii pa­latine), care au o evoluţie lentă, nu
prezintă simp­tomatologie acută şi sunt de regulă nedureroase spontan şi la presiune.
Tratament::
Tratament

Constă în deschiderea abcesului printr-


printr-o incizie longitu­dinală,
paralelă cu artera palatină, cît mai aproape de linia mediană.
Deoarece marginile plăgii fibromucoasei palatine sînt rigide şi nu
pot fi îndepărtate suficient pentru a asigura evacuarea colecţiei şi
drenajul, se va exciza chiar o mică porţiune de fibromucoasa (în
felie de portocală) . Întrucît aplicarea unei lame de dren din cauciuc
nu este posibilă, se va introduce pentru 24 de ore între marginile
plăgii o meşă iodoformată pentru a favoriza evacu­area puroiului şi,
eventual, hemostaza. În abcesele palatinale cu evoluţie laterală
către marginea gingivală, se poate face simpla decolare a gingiei
dinspre coletul dentar pînă în colecţia supurată. Drenajul va fi
asigurat în aceste cazuri cu o lamă de cauciuc.
Abcesul regiunii palatine
13. Complicatiile supuratiilor lojilor superficial.

1. Tratamentul chirurgical neadecvat (incizie parcimonioasă sau


incorect plasată,
plasată, nerealizarea unui drenaj suficient sau eficient prin
lipsa de declivitate
declivitate).
).
2. Apărarea proprie deficitară
deficitară,, lipsa unui tratament medicamentos
adecvat,, deshidratarea
adecvat deshidratarea..
3. Existenţa unor corpi străini care întreţin procesul supuraţiv.
supuraţiv.
4. Administrarea incorectă a antibioticelor,
antibioticelor, fără respectarea
prescripţiilor medicale,
medicale, sau chiar refuzul de a lua antibiotice
antibiotice,,
apariţia candidozelor bucale etc.
Nu este exclus ca şi bacteriile să nu fie sensibile la antibioticul sau
antibioticele prescrise situaţie în care se impune efectuarea unei
antibiograme..
antibiograme
%ã (
! #
  

  



m       



       
           
   

                    
      
o     
        
    
o           
   
o       
o 

    

  



 V   
1. Materialele cursurilor.
2. G. Timoşca, C. Burlibaşa ƠChirugia oro oro--maxilo-
maxilo-facialăơ Chişinău
1992.320--335
1992.320
3. Ő. ŎŬş űůŰŬŠ «œŦŮűŮšŦŵ ůŨ Ž ůŰŬŪ ŰŬũŬšŦŽ» ŊŬůŨŠ 1996 ůŰŮ. 147- 147-
254
4. ľ.Ł.Ŗ Ůš ŮŬŢůŨŦŧ «ňũŦūŦŨ , ŢŦ šūŬůŰŦŨ , ũ ŵ ūŦ Ŧ ŭŮŬŲŦũ ŨŰŦŨ
ŠŬůŭ ũŦŰ ũźūŹų ť ş Ŭũ Š ūŦŦ ũŦŴ Ŧ Ŷ Ŧ» ůŰŮ. 7- 7-32 Ŋ. 2002
5. Ŝ. ņ. Ŀ Ůū ŢůŨŦŧ ŌůūŬŠŹ ŕ. ŕ.--ʼn.
ʼn.--œ. Ŧ ųŦŮűŮšŦŵ ůŨŬŧ ůŰŬŪ ŰŬũŬšŦŦ
ŀŦŰ ş ůŨ 1998 ůŰŮ. 71-71-151.
6. ŏ.Burlibaşa ƢChirurgie orală şi maxilo
maxilo--facialăơ, Bucureşti, 1999. pag. 293
293--
300.
7. T.Popovici ƢTeste la chirurgia orală şi maxilo
maxilo--facialăơ Chişinău, 2003. Vol.
II.