ÎNTREBĂRI

pentru examenul de promovare la disciplina

Traumele în regiunea OMF

anul IV

1. Leziuni traumatice oro-maxilo-faciale, aspecte particulare și

considerații generale. Etiologia și caracteristica
traumatismelor OMF.

Trauma este o acţiune subită asupra organismului a factorilor

externi, care provoacă în ţesuturi, organe şi sisteme leziuni
anatomice şi funcţionale, manifestate prin reacţii locale şi generale.
Etiologia plăgilor părţilor moi faciale
În structura cauzelor generatoare de traumatisme, agresiunea ocupă
primul loc - 49%, suscitând vigilenţa organelor de coerciţiu, dar şi
intervenţii legislative şi sociale pentru prevenirea acestor plăgi.
Căderile cauzate de agresiuni alcătuiesc 31,71% (de obicei,
accidentatul nu doreşte să-l numească pe agresor). Accidentele
rutiere constituie 9,76% din traumatismele majore cu consecinţe
grave şi ocupă locul trei, permanent existând tendinţa de creştere a
numărului lor
Caracteristica traumatismelor OMF dupa cauze.
Traumatismle din regiunea OMF sunt de diferite cauze,unele din ele
sunt dupa actiunea agentului traumatic care pot si prin
agresiune,caderi,accidente rutiere,accident sportive,accident de
munca,arme de foc,automutilari,trauma profesionale,interactiunea
cu anumalele.Toate acestea duc la lezarea tesuturilor care se impart
in tesuturile moi(pielea,mucoasa,vase,nervi,muschi) si tesuturi dure
(os,periost).La fel traumatismele pot fi primite dupa starea de
 activitate:in agricultura,in industrie,in viata sociala,in razboi. Plagile
prin arme de foc pot fi transfixiante,oarbe si tangentiale. Deja dupa
gravitate,ele pot fi usoare,medii si grave.Leziunile primate pot si
penetrante sau nepenetrante.

2. Clasificarea traumatismelor OMF.

3. Particularităţile anatomo-morfologice ale maxilarului

superior și cel inferior şi importanţa lor în leziunile
traumatice.

*Maxilarul superior e format din 4 apofize si corpul in care se afla

sinusul maxilar, participa la formarea orbitei, cavitatii nazale, bucale.
Se uneste cu neurocraniul prin complexul nozoetmoidal, osul frontal,
osul temporal, sfenoidul. Nasul protejeaza maxila de traume luind
asupra sa forta agentului traumatic. Complexul si arcada zigomatica
protejeaza maxila anteriolateral. Maxilarul superior e pozitionat in
etajul mijlociu al fetei. Partile moi ale fetei acopera cu un strat subtire
si neuniform scheletul osos, si tesutul adipos Bichat diminueaza forta
agentului traumatizant. Muschii mimici ai fetei nu admit deplasarea
secundara a fragmentelor fracturate. Muschii mobilizatori nu
provoaca o deplasare vadita. Tesutul muscular e foarte subtire,
neuniform si absenta muschilor antagonisti dirijeaza deplasarile
secundare intro directie. Fata bogat vascularizata prin 3 artere:
faciala, maxilara interna, temporala superficiala, anastomozele
arterei carotide interne producind hemoragii.
Tesutul osos e compus din tesut osos compact, spongios si laminar.
Cavitatil masivului facial ( nazale, sinusurile maxilare, celulele
etmoidale, cavitatea bucala si orbitala) sunt simetrice, multiple ,de
diferite forme, cu functii diferite, cu o mucoasa care adera la periost.
Periostul in regiunea procesului alveolar e unit direct cu osul astfel
fractura va fi infectata. Intre stilpii de rezistenta se afla un os laminar
 subtire nerezistent care orienteaza liniile de fractura.
Locuril slabe: osul lacrimal, partea mediana a maxilei, lama cibroasa
a osului etmoid, peretii anteriori, posteriori si medial ai maxilei,
peretele inferior al orbitei, lamele laterale si mediane ale apofizei
pterigoidiene a osului sfenoid. Dupa pierderea dintilor si cu
inaintarea in virsta osul slabeste, procesul alveolar devine subtire, se
atrofiaza.
Mandibula este cel mai mare şi mai rezistent os al viscerocraniului,
dar, cu toate acestea, prin poziţia sa proeminentă, este expusă cel mai
frecvent traumatismelor craniofaciale. Studiile clinico-statistice arată
că aproximativ 70% dintre fracturile viscerocraniului sunt localizate
la nivelul mandibulei, deşi s-a demonstrat experimental că rezistenţa
la impact a osului mandibular este de aproape 4 ori mai mare decât
cea a maxilarului. Există o serie de particularităţi anatomice ale
mandibulei, care influenţează biomecanica fracturilor acestui os.
Mandibula prezintă un segment orizontal În formă de potcoavă (corp
mandibular format din simfiza mentonieră şi două porţiuni laterale),
continuat prin intermediul unghiului mandibular, de o parte şi de
alta, cu două segmente verticale (ramuri mandibulare). Mandibula se
fixează de neurocraniu, la nivelul osului temporal, prin intermediul
celor două apofize ale ramului mandibular: condilul mandibular, care
intră În alcătuirea articulaţiei temporo-mandibulare, şi apofiza
coronoidă, care prin intermediul m. temporal se fixează de scuama
temporalului. În raport cu viscerocraniul, mandibula este un os
mobil, susţinut şi mobilizat de musculatura ridicătoare a mandibulei,
iar raporturile dintre arcadele dentare (ocluzia dentară) ghidează şi
limitează funcţional dinamica mandibulară. Faţă de structurile
cervicale, mandibula este ancorată şi mobilizată prin intermediul
musculaturii suprahioidiane, În fapt un complex musculoIigamentar
cu rol În mişcările de deschidere a gurii (musculatura coborâtoare a
mandibulei). Astfel, mandibula este supusă acţiunii antagoniste a
două grupe musculare care o mobilizează: grupul ridicător, posterior
(format din muşchii maseteri, temporali şi pterigoidieni, care
 mobilizează mandibula În sus, Înainte şi spre lateral) şi grupul
coborâtor, suprahioidian, anterior (format din muşchii
geniohioidieni, milohioidieni şi digastrici, care mobilizează
mandibula În sensul deschiderii gurii).
Particularităţile anatomice şi structurale ale osului mandibular,
alături de prezenţa dinţilor şi de influenţele complexe ale muşchilor
inserati pe mandibular au un rot important În biodinamica
fracturilor de mandibulă.

4. Particularităţile anatomo-morfologice ale osului

malar, arcadei zigomatice, ale oaselor şi cartilajelor
nazale şi importanţa lor în leziunile traumatice
*Osul zigomatic e situat in partea anteriolaterala a fetei, stratul de
tesuturi moi e subtire si poate fi de expus traumei. Este os par, cel
mai rezistent os facial, contribuie la fixarea oaselor craniului facial de
cel celebral aparindule. Are 4 apofize: frontala, temporala, maxilara,
orbitara si tuberul maxilar. Participa la formarea aspecctului fetei, pe
el se insera muschii masticatori si mimici, astfel deplasarile osului
duc la dereglari estetice si functionale. Are un periost bogat
vascularizat si inervat cu rol in vascularizarea si consolidarea osului.
Suprafata orbitara a osului malar e cel mai slab vascularizata si
inervata.
In corpul si marginea inferioara a orbitei prevaleaza substanta
medulara, in apofie-substanta osoasa compacta. In locul suturilor
malarofrontala, temporomalara, substanta spongioasa dispare. Mai
des fracturile asului malar se produc in locul suturilor, astfel
substanta medulara cu face contact cu mediu extern, respectiv
fracturil rar se complica cu osteomielita.
Pe fata orbitara e rezent foramen zigomaticoorbitar ce continua cu
un canal ramificaat in doua canale externe: foramen zigomaticofacial
si zigomaticotemporal.
Osul zigomatic paticipa la formarea stilpilor de rezistenta
alveolomalar ( de la molari pe sutura zigomaticoalveolara, pe corpul
 osului malar si aofizele acestuia); participa si la apararea maxieli de
agenti traumatizanti.
Arcada zigomatica e formata din apofiza temporala a malarului si
apofiza zigomatica a temporalului. In fracturi liniile pot fi unice,
duble, triple, portiunea afectata infundinduse in treapta, in U, V. se ot
deplasa medial, inferior, mai rar superior, exceptional latral.
*Proeminenta centrala a fetei, de dimensiuni si forme diferite-nasul-
imprima fetei nota speciala individualizata. Oasele nazale sunt pare,
se unesc intre ele formind nasul, in partea inferioara se consolideaza
cu cartilajele nazale. Partea superioara se uneste cu margo nasalis al
osului frontal. Intre ele oasele nazale sunt unite cu lamina
perpendiculara a osului etmoid, care in traumatism e afectat.
Marginea laterala a oaselor naale se unesc cu rocesul frontal al
maxilarului superior.
Particularitatile anatomo topografice ce determina pozitia mediana
si proeminenta a nasului, fragilitatea mare a oaselor, dimensiunile
mici, raportul intim cu oasele craniului determina o incidenta sporita
de fractura a oaselor nazale. Dereglarile functionale sunt multiple( a
respiratiei, olfactiei, drenare, fonatie, estetica, aparare, rezonanta,
mimica, arhitectonica craniului) si depind de forta impactului,
directia agentului vulnerabil, structurile implicate in trauma.

5. Particularităţile anatomo-morfologice ale ţesuturilor

moi faciale şi importanţa lor în leziunile traumatice
1. Suprafaţa - 9%.
3. Stratul dublu: pielea, mucoasa. Mobilitatea pielii este neuniformă:
nas, ureche – defecte. Pielea
– şanţuri, plici, gropiţe- este fi nă, mobilă.
4. Muşchii mimicii - plagă biantă (căscată), aspect înspăimântător,
înfăţişarea accidentatului nu
coincide cu gradul leziunii, defecte „false” şi „adevărate”.
5. Organale feţei sunt legate cu alte organe ale organismului:
a) gust;
 b) secreţie gastrică;
c) orientare.
6. Bogat inervată – şoc dolor, pareze, paralizii, dereglări funcţionale.
Vecinătatea cu creerul -comoţie, contuzii, insulte, encefalite,
meningite.
7. Bogat vascularizate - hemoragii, emboli, colaps hematogen, edem.
8. Prezenţa orifi ciilor: bucal, nazal, orbitar, auricular cu strat dublu.
9. Prezenţa glandelor salivare.
10. Prezenţa cavităţilor - bucală, nazală, faringele - infectarea plăgii.
11. Dereglări funcţionale - fonaţie, masticaţie, deglutiţie, văz, auz,
respiraţie (SCODA), sensibilitate (Vincent), dereglarea mirosului,
alimentaţie, sialoree, epiforă, emfi zem, echilibru, orientaţie în
spaţiu. Auzul şi văzul - accidentatul nu se orientează, nu îndeplineşte
indicaţiile personalului medical– trebuie de condus, are vorbirea
neclară - nu poate răspunde la întrebările medicului.
12. Lipsa fasciei superfi ciale a corpului la faţă ori parţială. Ţesutul
adipos-funcţia fi zionomică, amortizare, spaţiile adipoase comunică
între ele.

6. Anatomia nervului trigemen și a nervului facial, leziunile

traumatice la diferite niveluri.
*Perechea V, nerv mixt. Fibrele motorii pornesc de la nucleul motor din punte,
cel senzitiv –nucleul tractului mezencefalic si spinal. Trigemenul paraseste
creierul prin doua radacini:

-radacina senzitiva intra in cavitatea trigeminala unde se afla ganglionul

Gasser unde se ramifica in 3 ramuri:

a.oftalmica: de la ganglion trece in peretele laterla a sinusului cavernos, apoi

prin fisura orbitara superioara trece in orbita unde se devide in :

= lacrimal: inerveaza pielea, conjunctiva palpebrei superioare in regiunea

unghiului lateral al ochiului.
 =frontal: are ramuri-nervul supraorbital inerveaza pielea fruntii, si nervul
supratrochlear inerveaza pielea radacinii nasului, portiunea inferioara a
fruntii, pielea si conjunctiva pleoapei superioare.

=nazociliar: da ramuri nazale, nerv ciliar lung spre sclera, nerv ciliar scurt
spre globul ocular, nerv infratroheal spre radacina nasului si unghiul medial al
ochilor.

b.maxilara: de la ganglion prin orificiul rotund nimereste in fosa

pterigopalatina unde da ramurile:

=infraorbital: trece in orbita pprin fisura orbitara inferioara, in santul apoi

canalul infraorbitar. Iese din canal prin orificiu infraorbital pe fata anterioara
a maxilei. Da ramurile: palpebrale inferioare, ramuri nazale si labiale
superioare. De la trunchi se ramifica nervul alveolar superior anterior , medii,
posterioare care formeaza plexul dentar superior.

=zigomatic: trece prin fisura orbitara inferioara, aoi prin orificiu

zigomaticoorbital unde da: ramura zigomaticotemporala ce enerveaza pielea
si unghiul lateral al ochiului si ramurul zigomaticofacial inerveaza fata
anterioara a osului zigomatic si obrazul.

=ramuri ganglionare spre ganglionul pterigopalatin care da ramurile: nazale

posterioare, medii si laterale, nervul nazopalatin pe septul nazal prin canalul
incisiv spre mucoasa palatului dur.

=palatin mare si mic prin canale omonime spre mucoasa palatului dur si
moale

c.mandibular: mixt,iese din craniu prin orificiu oval. Ramurile motorii spre
muschii masticatori (maseter, temporal profun, pterigoidian lateral si median,
tensor al valului palatin, tensor al timpanului). Ramurile senzitive sunt:

=bucal: intre capetele muschilor pterigoidieni laterali apoi pe fata externa a

buccinatorului inervineaza mucoasa obrazului si pielea unghiului orificiului
bucal.
 =lingual: (mixt), intre muschii pterigoidina lateral si median trece pe fata
interna a mandibulei sub mucoasa planseului bucal si intra in partea
inferioara a limbii. Da ramurile: linguale care inerveaza 2/3 anterioare a
mucoasei limbii, nervul sublingual inerveaza mucoasa cavitatii bucale si
portiunea anterioara a gingiilor inferioare, ramuri ganglionare spre ganglionul
submandibular si sublingual.

=alveolar inferior: (mixt) trece pe fata externa a muschiului pterigoidian

lateral, prin orificiu mandibular trece in canal din care iese prin orificiu
mental-nerv mental care se termina in pielea barbiei si buza inferioara. Da
ramuri dentare inferioare si gingivale inferioare.

*Leziuni a nervului trigemen: nevralgia nervului cu prezenta durerilor

puternice.

*Perechea a VII. Sunt 2 nervi: nerv facial propriu format din fibre motorii si
nervul intermediar format din fibre senzitive gustative si nervoase vegetative.

-nervul facial iese la marginea posterioara a puntii si patrunde in canalul

auditiv intern, trece canalul temporal si iese din os prin orificiul
stilomastoidian. Inainte sa iasa din orificiu se ramifica in:

=pietros mare apare pe fata anterioara a piramidei prin hiatl canalului

nervului pietros mare. Intra in canal pterigoid prin orificiu lacerat unde cu
nervul pietros profund formeaza nrvul canalului pterigoidian ce ajunge la
ganglionul pterigopalatin

=horda timpanica: trece in caitatea timpanica si apare la exterior rin fisura

pietrotimpanica apoi adera la nervul lingual.

=scaritei inerveaza muschiul staedius din cavitatea timpanica.

Nervul facial dupa ce iese din orificiu stilomastoidian da ramurile motorii:

nerv auricular posterior, ramura digastrica, ramura stilohioida. Apoi patrunde
in glanda parotida si da ramurile:

=temporale ce inerveaza muschiul auricular anterior, venterul frontal al

epicraniului si orbicular al ochiului
 =zigomatice inerveaza muschiul orbicular al ochiului si zigomatic mare

=bucale ce inerveaza muschiul zigomatic mare si mic, muschiul levato al

buzei superioare si unghiul gurii, muschiul buccinator, orbicular al gurii, nazal
si rozor.

=ramuri marginale a mandibulei inerveaza muschiul depresor al buzei

inferioare si unghiul gurii, muschiul mental.

=ramurile gitului ce inerveaza platisma.

*Leziuni a nervului facial: neurita nervului facial cu prezenta parezelor total

sau partiale si nevralgia nervului facial.

7. Examenul clinic al pacienţilor cu traumatisme OMF

Examen subiectiv:
*Interogatoriu: stabilirea indentitatii bolnavului- nume, prenume,
virsta, sexul, starea civila, ocupatia, adresa.
*Motivatia: se inregistreaza toate simptomele si semnele pe care le
prezinta bolnavul.
*Istoricul actualei maladii: bolnavul povesteste cum a debutat si a
evoluat boala, se precizeaza ordinea de aparitie a simptomelor,
succesiunea, evolutia, tratamentele urmate, rezultatele obtinute.
Durerea e analizata precizind aparitia, spontana sau provocata,
agentii care o determina, localizarea, iradiatiile, intensitatea, durata
continua sau in criza diurna sau nocturna, tulburari asociate, factorii
care o calmeaza.
*Istoricul vietii: antecedentele eredo familiale ( sifilis, TBC,
predispozitii la carii coagulopatii s.a), antecedentele personale:
antecedente fiziologice (cronologia eruptiei dintilor temporari si
permanenti, menstruatia, sarcini, menopauza), antecedente
patologice ( accidente de eruptie, obiceiuri vicioase, boli ale dintilor
si cavitatii bucale, pierderea precoce a dintilor , extractii, cum
suporta anestezia, tendinta spre singerari exagerate). Precizarea
 afectiunilor de care a suferit in tercut si in prezent, interventiile
chirurgicale suportate, daca urmeaza vreun tratament
medicamentos.

.Examenul obiectiv
Examenul bolnavului urmareste scopul stabilirii unui diagnostic
corect. Acesta precizeaza imprejurarile in care s-a produs si timpul
scurs de la accident (exactitatea este absolut necesara – act juridic),
stabileste existenta sau iminenta unei complicatii grave si depisteaza
eventuale leziuni concomitente cranio-encefalice, toraco-abdominale,
leziuni ale membrelor, etc.
In urma acuzelor, istoricului dezvoltarii bolii, semnelor si
simptomelor se stabileste diagnosticul preventiv.
Semne si simptomele pot fi:
• Dolor, calor, rubor, tumor, functio lesa;
• deformatii
• Hemoragia (in jet, difuza);
• Tulburari de masticatie si deglutitie;
• Tulburari respiratorii;
• Tulburari de fonatie;
• Tulburari nervoase;
Ulterior cu ajutorul examenelor paraclinice (preponderent
radiografice) si diagnosticului diferential se stabileste diagnosticul
definitiv.

8. Examenele paraclinice utilizate în traumatologia OMF.

*Teste de vitalitate pulpara: prin procedee termice, electrice sau
frezaj dentinar.
*Radiografii intraorale retrodentare sau ocluzale si extraorale de
fata, de profil si baza craniului.
*Radiografia panoramica: realizeaza e un film imaginea intregii
regiuni alveolodentare a mandibulei si infrastructura maxilei.
*Tomografia computerizata permit obtinerea de imagini ale unor
straturi subtiri la profunzimi diverse.
 *Sialografia: pentru explorarea glandelor parotide si submandibulare
cu substanta de contrast.
*Scintigrafia salivara-explorarea morfologica a totalitatii
parenchimului salivar, aprecierea sediului leziunii, aprecierea
vaalorii functionale a glandelor salivare.
*Biopsia: prin excizie (pentru leziuni superficiale reduse), prin
incizie (in leziuni intinse, profunde), prin chiuretaj (in leziuni
ulceroase sau vegetante), prin aspiratie ( leziun profunde dificil
accesibile).
*Punctia exploratoare: precizare diagnostic de tumori a partilor moi
si maxilarelor, evacuarea unui hematom, in colectii purulente.
*Catetirizarea traiectelor fistuloase: gradul de permeabilitate al
traiectului, lungimea, directia, sinuozitatile, consistenta peretilor,
sediul fundului fistulei.
*Cataterizmul canalelor Stenon sau Warthon: permeabilitatea
canalului, existenta unor corpi straini.
*Rinoscopia anterioara: aspectul mucoasei pituitare, przenta
puroiului, polipi sau hipertrofia mucosului ostiumului ce indicca
leziuni ale sinusului.
*Transiluminarea: descoperirea leziunilor dentare, ale sinusului
maxilar, ale obrazului.
*Examen bacteriologic: ale produselor patologice pentru formarea
antibioticogramei.

9. Plăgile părţilor moi OMF etiologie, aspecte clinico-anatomice.

*Etiologie:
-cauze favorizante : starea generala a pacientului-prezenta anumitor
patologii de ordin general, surmenajul psihic, ebrietatea
-cauze determinante: accidente de circulatie, accidente de munca,
agresiuni, plagi prin arma de foc, caderi accidental, lovituri de opita de
cal, accidente de sport. Automuscare sau muscaturi de animale, plagi
prin intepare, in timpul tratamentului stomatologic (extractii, lucru cu
instrumente rotative).
 *Aspect clinico anatomic:
-contuziile: leziuni inchise, fara solutii de continuitate a tegumentelor
ssau mucoasei. Edem, tumefiere difuza, echimoze, hematoame
interstitiale sau localizate.
-excoriatiile: leziuni superficiale ale pielii prin frecare pe un plan dur,
pot fi incluziuni intradermice de nisip, gudron realizind tatuaj
traumatic. Suprafata cruda, singerind, dureroasa, edem, echimoze.
-plagi taiate: margini netede, liniare sau neregulate, apopiat sau
intredeschis, intrerup sau nu continuitatea orificiilor fetei.
-plagi penetrante: unipolare, au orificiu de intrare, un traiect si un fund
in partil moi , pe planul osos fracturat sau in sinus maxilar. In plagi
intepate orificiu poatee fi mic, cu margini nete, fara corpi straini. Mai des
orifiiu e neregulat, cu margini rupte, in profunzime corpi straini, planul
osos poate fi fracturat.
-plagi transixiante : orificiu de intarre mai mic, marini rasfrinte
inauntru. Orificiu de iesire mai mare, nerregulat, cu lambouri sintecate,
aruncate in afara, prinn care pot iesi eschile osoase sau parti moi.
-plagi contuze: margini neregulate, rupte, cu langhete cutanate
retractate, uneori cu decolari de lambouri faciale sau pierderi de
substanta masive. Insotite de lezarea vaselor, nervilor, glandelor salivar,
asociate frecvent cu fracturi a maxilarelor.
-plagi produse prin explozii: plagi penetrante multiple cu patrundere de
corpi straini, des cu arsuri de gradul 1 si sau impregnatii de pulbere in
teutul facial

10. Clasificarea leziunilor ţesuturilor moi faciale .

• Topografia plăgii (obrazului, buzei, limbii, planşeului bucal, mentonului,

cervicale).

• Agentul traumatizant: agresiune, cădere, sport, animal, armă de foc,

muşcături, iatrogene, catatraumatism,

accidente rutiere, accidente de muncă.

• Numărul de plăgi: unice ori multiple.

• După suprafaţă: plăgile sunt limitate ori întinse.

• După profunzime: superfi ciale ori profunde.

• După gravitate: uşoare, medii ori grave (ce afectează nervii, glandele şi
ducturile salivare,

canalul lacrimonazal, arterele principale).

• Cu ori fără perdere de substanţă (adevărate ori false).

• Izolate ori asociate cu oasele faciale, craniul, toracele, extremiăţile.

• Leziuni închise (contuzii, hematom).

• Leziuni deschise (excoriaţii, plagă).

11. Principii de tratament chirurgical al plăgilor ţesuturilor moi

faciale. Îngrijirea de urgenţă sau imediată al plăgilor
Tratamentul de urgenţă sau imediat al plăgilor faciale
• Restabilirea aerodinamicii.
• Hemostaza.
• Restabilirea cunoştinţei bolnavului.
• Profi laxia şocului: analgezice, tranchilizante.
• Profi laxia dezvoltării infecţiei (antibiotice în focarul plăgii).
• Imobilizarea temporară.
• Asigurarea transportării bolnavului.
• Restabilirea funcţiilor dereglate.
*Prelucrarea primara chirurgicala a plagilor:
-prelucrarea cimpului operator: a surafetei pielii din jurul plagii cu
antiseptic sau solutiie alcoolica de 70 % de la plaga spre periferie, de la
punctul superior spre inferior.
-izolarea cimpului operator: cu cearsaf sau scutece aseptice, ramine
numai plaga expusa.
-anestezia locala si infiltrare in jurul plagii cu antibiotice
-inlaturarea corpilor straini din plaga, prelucrarea cu antiseptice,
uscarea plagii
-incizia, revizia plagii, hemostaza
 -biopsia pentru realizarea antibiotiogramei
-prelucrarea plagii cu sol. apa oxigenata, furacilina
-aplicarea drenului in plaga
-suturarea plagii.

12. Tratamentul complex, definitiv al plăgilor ţesuturilor moi ale

feţiei. Suturarea plăgilor, materiale de sutură, metode de aplicare a
suturilor. Pansamentul şi îngrijirea pacienţilor cu plăgi faciale.
*Tratamentul contuziilor: indepartarea corpilor straini prin irigatii largi
cu antiseptice, aplicarea compreselor umede, reci sau punga cu gheata,
daca exista tendinta extensiva se aplica pansament comresiv. Colectiile
hematice se inlatura prin punctie cu un ac gros sau virful bisturiului.
*Tratamentul excoriatiilor: indepartarea corpilor straini prin irigatii cu
ser fiziolog caldut, cu eriute moale sau sapun. Zona excoriatiei se lasa
deschisa pentru a se forma o escara care protejeaza plaga pin la
eitelizare sau se aplica un pansament steril usor.
*Tratamentul plagilor: se realizeaza prelucrarea primara chirurgicala a
plagii. (intrebarea 18).

Suturarea plagilor, materiale de sutura, metode de aplicare a suturilor.

*Sutura primara imediata: in primele 24 ore. Cel mai frecvent se
utilizeaza sutura cu fire separate sau sutura cu fire in U ( in saltea).
-pentru plagile taiate, necontaminate fara lipsa de substanta: sutura
intradermica
-pentru plagile tegumentare sutura cu fir monofilamentar neresorbabil
(polipropilen).
-pentru plagile mucoasei orale cu fire resorbabile multifilament ( pe
baza de acid poliglicolic) sau resorbabile monofilamentare (pe baza de
polidioxanon)
-pentru plagi profunde sau penetrante sutura in mai multe planuri, din
profunzime spre suprafata. Sutura planului subcutan astfel ca marginile
cutanate ale plagii sa vina in contact fara tensiune. Sutura cutanata cu
ace atraumatice cu fire separate de nailon, par de cal sau matase trecute
in punctele cheie: linia cutaneo mucoasa labiala, rebordul narinar, plii
cutanati ai fetei, marginea ciliara si sprincene.
*Sutura primara intirziata: de la 24 ore pina la 3-7 zile.
-sutura de pozitie: citeva fire de sutura la distanta de marginile plagii
care permite asezarea lambourilor cit mai aproape de pozitia
anatomica.
*Sutura secundara: la mai mult de 7-10 zile. In plagi intinse cu zdrobiri
ale tesuturilor, cu lipsa de substanta ce nu permit sutura primara.
Consta in ghidarea vindecarii secundare prin excizii limitate, de avivare
si degajare ce ermite o vindecare a tesuturilor.

*Pansamentul:
-plagile superficiale simple suturate se lasa descopperite sau se aplica
pansamente mici mentinute cu benzi de leucoplast. De obicei pe plagile
suturate se aplica citeva benzi adezive sterile pentru a reduce tensiunea
pe liniile de sutura si un pansament usor compresiv ce limiteaza edemul
si previne formarea hematomului. Pansamentul compresiv e lasat pe
minim 2-3 zile.
-plagile cu suturi partiale sau de pozitie : se aplica pansament cit mai
redus cre va fi schimbat des deoarece secretiile din plaga il imbiba si e
greu de suportat.
*Ingrijirea bolnavului:
-igiena cavitatii bucale: prin spalaturi bucale lagi cu un irigator, seringa
de apa sau seringa Guyon dupa fiecare masa cu solutii calde, ser
fiziologic, antiseptice slabe ( permanganat de potasiu, appa oxigenata,
cloramina, furacilina, bicarbonat de sodiu 1-2 %.
-alimentatia: la pacinti cu blocaj intermaxilar se administreaza alimente
lichide sau semilichide. Alimentare cu sonda gastrica .
-repaus la pat a pacientului, mecanoterapie la necessitate

13. Complicaţiile plăgilor părţilor moi faciale, profilaxie şi

tratament.
*Complicatii imediate grave:
-asfixia ( patrunderea corpilor straini, compresiunea traheei, caderea
limbii). Tratament: lateral capul pacientului se inclina, se apuca limba
indepartind din gura si faringe secretiile, cheagurile, corpii straini.
Mentinerea limbii cu tub orofaringian tip Gueddel sau cu un fir de
matase trecut prin limba si fixat de haine. Traheotomie in cazuri mai
grave.
-hemoragia: abundenta, masiva, prin lezarea unui vas important.
Tratament: indentificarea, pensarea si ligaturarea vasului. In singerari
difuze prin panament compresiv. Compresiuni digitale. In epistaxis
tamponament anterior sau posterior al foselor nazale.
-socul traumatic in urma contuziilor puternice, raniri multiple,
hemoragii masive. Tratament: incalzire, hidratare, tonice cardiace,
perfuzii de plasma sau singe, sedative, tranchilizante.
*Complicatii primitive:
-infectia e constanta in plagi muscate, zdrobite, murdare, care comunica
cu cavitatea bucala.
-erizipelul: exceptional si mereu benign
-tetanosul . profilaxie: ser antitetanic.
-gangrena gazoaza: extrem de exceptionala.
*Complicatii secundare:
-infectia locala: duce la supuratii in lojile superficiale sau profunde ale
fetei, fistule cronice in urma retentiei corpilor straini. Tratament:
prelucrare cu antiseptice, antibioticoterapia.
-tromboflebite a plexurilor venoase profunde, septicemii, complicatii
pulmonare prin aspirare. Tratament specific.
-hemoragii secundare: lezare vas de fragmentt osos ascutit, infectarea si
dezlipirea trombusului.
*Complicatii tardive: cicatrice vicioasa, retractila sau hipertrofica,
pierderi de substanta ale fetei, constrictii de maxilare prin bride
cicatriciale, fistule, sialoceel sau pseudochist salivar, paralizia nervului
facial, nevralgii faciale, tulburari de fonatie, masticatie, deglutitie,
tulburari psihice.
14 Principii chirurgicale de bază cu rol în favorizarea procesului de
vindecare.

15. Traumatismele dento-alveolare, date generale, etiologie

*Date generale:au o frecenta de 3 %, este in crestere la copii de 1-2 si 7-8

ani. Sunt insotite de consutzii sau plagi ale gingiei, mucoasei obrajilor,
buzelor , limbii, fracturi ale proceselor alveolare. Leziunile
dentoparodontale sunt variabile si aspectul clinic dpinde de intesitatea si
de directia agentului traumatic, de virsta pacientului.

*Etiologie:

-factori favorizanti: malpozitii dentare, prognatism, tulburari a ATM,

fragilitatea dintilor prin hipo si hipercalcifiere. Fragilitatea dintelui e
favorizata de depulpare, obturatii, dispozitive coronoradiculare,
paradontopatii marginale cronice.

-factori determinanti: accident, caderi, agresiuni. Factori iatrogeni:

deschizator de gura, extractii dentare, anetezie, fibrogastroscopie, in
timpul aportului alimentar.

16. Clasificarea traumatismelor dento-parodontale

*Clasificarea fracturii coroanei dentare dupa Ellis:

-clasa I: fisura smaltului

-clasa II: fractura smaltului si dentinei

-clasa III: fractura smaltului, dentinei cu deschiderea camerei pulpare

-clasa IV:fractura coroanei in intregime

*Clasificarea dupa OMS:

-fracturi coronare:

a.fisura smaltului sau smaltului si dentinei

 b.fractura coronara fara deschiderea camerei pulpare-necomplicata

c.fractura coroanei cu deschiderea camerei pulpare-complicata

-fracturi radiculare:

a.fracturi in regiunea cervicala

b.fracturi in regiunea mediana

3.fracturi in regiunea apicala

-luxatii:

a.contuzia d.luxatia cu extruze

b.subluxatia e.luxatia cu intruziune

c.luxtia laterala f.avulsiunea.

17. Examenul clinic şi paraclinic al leziunilor dento-alveolare

18. Traumatisme dentare: fisuri, fracturi coronare, fracturi

corono-radiculare

*Fisurile dentare: o crapatura partiala sau totala ale smaltului sau ale
smaltului si dentinei, sunt solutii de continuitate partiala a tesuturilor dure,
fara pierderi de substanta.

*Fracturile coronare simple nepenetrante: nu afecteaza camera pulpara.

Des la incisiv si canin fractura oblica.

*Fracturi coronare complicate, penetrante: are loc deschiderea camerei

pulare, lezarea smaltului, dentinei si a pulpei. Sunt fracturi deschise la
nivelul unui corn pulpar sau expun larg pulpa coronara.

*Fracturi radiculare: in 1/3 cervicala, medie sau apicala. Linia de fractura

poate fi oblica sau transversala, cu sau fara deplasarea fragmentelor,
deschise sau inchise.
*Fracturi coronoradiculare penetrante: linia de fractura oblica sau
longitudinala, cu sau fara deplasarea fragmentelor, penetranta in camera
pulpara.

*Fracturile cominutive cuprind mai multe fragmente.

*Fracturi coronoradiculare nepenetrante: linia de fractura poate fi oblica

sau longitudinala, cu sau fara deplasarea fragmentelor, nepenetrante in
camera pulpara.

19. Traumatisme dento-parodontale: contuzii, subluxații /

luxații, avulsii.

*Contuzii parodontale: ruperea unor fibre ale paradontiului si ale vaselor.

In spatiul periradicular mici hemoragii, microhematoame, edem, fenomene
de inflamatie.

*Luxatia dentara partiala: ruperea incompleta a ligamentului

alveolodentar, dintele deplasat partial din alveola, mai rar cu peretii ososi
ai alveolei, fibromucoasa gingivala traumatizata, pachetul neurovascular
rupt in regiunea apexului.

*Luxatia dentara totala: ruperea ligamentului alveolodentar este complete

Avulsie dentara-iesirea dintelui din alveola.

20. Traumatisme ale procesului alveolar.

21. Leziuni ale mucoasei fixe și mobile

22. Tratamentul traumatismelor dento-parodontale.

*Tratamentul fisurilor dentare: prin badijonare cu solutii coagulante

(acid trcloracetic, florura de sodiu, bonding, lac cu calciu si fluor).

*Tratamentul fracturilor coronare simple,nepenetrante: slefuirea

smpla-nivelarea marginilor ascutite si control EOD in dinamica.
Restaurarea coroanei cu o coroana decorativa. Se pot forma doua orificii
parapulpare n coroana dintelui, se fixeaza doi pivoti si se aplca fragmentul
fracturat. Tratament endodontc cind pulpa e necrotizata.
 *Tratamentul fracturilor coronare complicate penetrante: pastrarea
pulpei prin coafaj cu pansament cu pasta de hidroxid de Ca sau oxid de Zn.
Pulpectomie sau amputata vitala, tratament endodontic, restaurarea
coroanei. Reducerea luxatiei si imobilizarea. Extractie in caz de rezorbtie
radiculara. Uneori obturatia calitativa a canalului si repozitia lui cu
imobilizare.

*Tratamentul fracturilor radiculare:reducerea deplasarii si

imobilizarea dintelui. In fractura in 1/3 cervicala tratament endodontic,
stift intraradicular, coroana artificiala, scoaterea dintelui din ocluzie. In alte
cazuri se imobilizeaza pe dinti vecini cu sirma, coroana se modeleaza.
Pentru fracturi in 1.3 medie-extractie radiculara sau implant endodontic.
Pentru fractura apexului radicular-endodontic, inlaturare apex, imobilizare
cu pivot, scoatere din ocluzie.

*Tratamentul fracturilor coronaradiculare penetrante si cominutive:

extractia dintelui.

*Tratamentul fracturilor coronoradiculare nepenetrante: fragmentul

mic se inlatura. Extractie. Sistemul bont-bracket.

*Tratamentul contuziilor paradontale: se scoate dintele din ocluzie,

imobilizarea dintilor, EOD. Endodontic mai tirziu, daca apar modificari in
pulpa.

*Tratamentul luxatiei dentare partiale: repozitionarea dintelui,

suturarea fibromucoasei, imobilizare pe 4 saptamini. EOD in dinamica,
endodontic cind pulpa e necrozata. Imobilizarea dintelui prin anchilozarea
lui cu compozite-se face incizie amucoasei pe plica de tranzitie, se
decoleaza lambou, se foreaza orificiu in alveola si dinte, se obtureaza
orificiu si se sutureaza mucoasa.

*Tratamentul luxatiilor dentare totale: replantare dinte timpm de 2

ore dupa trauma, extractii dentare. In avulsie se trateaza endodontic, se
replanteaza, se imobilizeaza coroana pe dinti vecini, sutura plagii,
restaurarea coroanei.
 23. Fracturile de mandibulă: date generale, frecvența,
etiopatogenie.

*Date generale: mandibula este cel mai mare si rezistent os al

viscerocraniului insa datorita pozitiei sale proeminente este expusa cel mai
frecventb traumatismelor cranio faciale. Particularitatile anatomice si
structurale ale osului, prezenta dintilor si ale complexelor musculare
inserate pe os au rol important in biodinamica fracturilor de mandibula.

*Statistici: fraturile de mandibula se intilnesc in 70 % dintre

fracturile viscerocraniului. Au frecventa mai crescuta la barbati 60-80% si
afecteaza in special dultii tineri intre 20-45 ani. Frecvent sunt asociate cu
leziuni ale partilor moi in special in regiunea labio mentoniera si in 20% de
cazuri cu alte fracturi ale viscerocraniului. Dupa Haug frecventa fracturilot
mandibulare dupa localizare sunt:

-corpul mandibulei 29%, condilul 26%, unghiul mandibular 25%,

simfiza mentoniera si zona parasimfizara 17%, ramul 4%, proces coronoid

24. Clasificarea fracturilor de mandibulă.

*Dupa Zbarj:

-liniare

-eschiloase, eschile mari, mici cu dereglarea integritati oasoase.

-marginale, eschile mari, mici cu pastrarea integritati osoase.

-perforatorii

-cu defect segmentar

-cu eruperea sectoarelor mari

-diverse asocieri.

*Dupa gradul de interesare a osulu si liniile de fractura:

-partiale: desprind portiuni limitate de os. Pot fi fracturi a crestei

alveolare, fracturi a portiunii bazilare.
 -totale:strabat osul in intregime. Pot fi:

a.simple liniare

b.cominutive

c.complete cu interesarea periostului

d.incomplete in lemn verdde fara interesarea periostului.

* In dependenta de localizare fracturile totale pot fi:

-mediane (mediosimfizare)

-paramediane (parasimfizare)

-laterale ( ale corpului mandibulei)

-de unghi

-de ram ascendent

-de condil

-de apofiza coronoida.

25. Biomecanica maxilarului inferior și mecanismele de

producere a fracturilor de mandibulă.

.Mecanisme de producere a fraturilor de mandibula.

-flexiunea: traumatismul produce o inchidere sau deschidere a arcului

mandibular cu fracturarea osului la locul aplicarii fortei sau la distanta.
Curbura mandibulei devine progresiv mai torsionata, corticala interna si
externa fracturinduse independent si asincron.

-presiunea: fracturi directe la locul aplicarii fortei, osul cedeaza prin

actiunea impactului.

-smulgerea: exceptional, o contractura musculara foarte puternica apta sa

invinga rezistenta osulu.
-de tasare: duce la fracturi indirecte ,osul primeste forta in axul lung. Ex:
fractura intracapsulara a capului condilului prin tasare in cavitatea
glenoida, forta aplicata din jos in sus.

-de forfecare: fracturi indirecte bazat pe principiul actiunii si reactiunii. Ex:

impact vertical pe unghiul mandibulei produce fractura verticala a ramului,

26. Mecanisme de deplasare a fragmentelor osoase în fracturile

de mandibulă. Factorii principali ce influenţează deplasarea
fragmentelor osoase.

Deplasarea fragmentelor fracturate se poate face primar prin actiunea

fortei traumatice, sau secundar prin actiunea muschilor ce au inseratii
puternice pe osul mandibular (inchizatorii sau levatorii mandibulei, ce
cuprin maseterul, pterigoidianul intern, temporalul si deschizatorii ce
cuprin muschii suprahioidieni- milohioidianul, genioglosul, digastricul) In
functie de factorii expusi ,fragmentele fracturate se pot deplasa in plan
vertical ,in plac orizontal(in sens sagittal sau frontal),se pot roti in axul
longitudinal ,rasturninduse vestibular sau oral ,sau se pot angula

.Factorii principali ce influenteaza deplasarea fragmentelor osoase.

-forta traumatismului care produce deplasarea primara

-contractia muschilor inserati pe mandibula, ridicatorii ascensioneaza

fragmentul pe care se insera, suprahioidienii coboara avind si o actiune
centripeda.

-locul si directia liniei de fractura pot duce la deplasari verticale, orizontale

ducind la agrenare sau deplasare exagerata.

-dintii implantati pe fragmentele fracturate sau arcada antagonista se pot

opune deplasarilor exagerate.

27. Aspecte clinice comune ale fracturilor de mandibulă.

28. Semne clinice specifice diferitelor localizări ale fracturilor de
mandibulă. Fracturile mediane (mediosimfizare) și paramediane
mandibulare (parasimfizare).

Simptomatologia fracturilor mediane (mediosimfizare) la mandibula.

*Situata intre doi incisivi centrali inferiori, destul de rar 2,9% deoarece
simfiza mentoniera este un loc de rezistenta a mandibulei. Se produc prin
inchiderea sau deschiderea exagerata a arcului mandibular. Se pot produce
deplasari primare in plan vertical sau orizontal, deplasare secundara e
absenta. Prezente echimoze mentoniere in fundul de sac vestibular sau
sublingual, o plaga fibromucoasa gingivala intre incisivi centrali. La
inchiderea arcadelor fragmentele se departeaza datorita tractiunilor
divergente a muschilor ridicatori, la deschidere se apropie prin actiunea
centripeda a suprahioidienilor realizind ocluzie armonica. La deplasarea
primara un fragment e ascensionat -e prezenta ocluzia, celalalt e coborit si
lingualizat in inocluzie. Uneori In fracturile oblice se observa pe Rx
deplasarea unui fragment triunghiular din bazilara mandibulei (fractura in
lambda).

Simptomatologia fracturilor paramediane mandibulare.

*Intre incisivi centrali si canini, 15,5%. Deplasare primara sau secundar

sub actiunea fortei musculare, fragmentele nu sunt simetrice. Cel mare e
tras inapoi si in jos realizind inocluzie in plan vertical si orizontal.
Fragmentul mic e tras in sus de maseter si temporal si inauntru de
pterigoidieni raport normal de ocluzie. Se observa o plaga a fibromucoasei
la nivelul focarului de fractura, mobilitate anormala a fragmentelor osoase,
echimoze genio-labiale si in 1/3 anterioara a planseului bucal.

29. Semne clinice specifice diferitelor localizări ale fracturilor de

mandibulă. Fracturile laterale (ale corpului mandibulei) și ale
unghiului mandibular.

*Intre canini si molarul de minte 31%. Deplasari primare si secundare.

Fragmentul mare e tras in jos si inapoi catre partea fracturata de
suprahioidieni, cel mic in sus si inapoi de temporal si pterigoidian intern si
inauntru de pterigoidian extern. Daca deplasarile sunt mari e interesat
canalul mandibular cu hemoragii si hipoestezii pe ramurile terminale a
alveolarului inferior. Clinic tumefactii in regiunea geniana si
submandibulara, in focarul de fractura, echimoze sau hematoame in
planseul bucal, disfagie, mai rar tulburari respiratorii. Ocluzia modificata.
Fragmentul mare in inocluzie, cel mic in ocluzie normala, lingualizat sau
mult ascensionat. La deplasari orizontale se scurteaza corpul mandibulei si
devierea mentonului.

Unghiul mandibular.

*Favorizata de curbura osului, eruptia tardiva sau incluzia molarului de

minte. 17-25 %. Prin trauma directa sau indirecta aplicata pe barbie. Daca
linia fracturii trece in plina insertie musculara nu au loc dislocari, daca
inaintea insertie se produc deplasari importante: fragmentul mare anterior
e tras in jos si inapoi de suprahioidieni, lateral de pterigoidian extern de
partea sanatoasa. Fragmentul mic tras in sus si inainte de maseter,
temporal si pterigoidian intern.

In fracturi fara deplasari- tumefactia regiunii parotideo

maseterine,trismus si disfagie moderata, dureri la apasare laterala pe
unghi sau presiune anterioara pe menton.

In fracturi cu deplasari- tumefactii voluminoase periangulo mandibular,

trismus, echimoze sau hematoame in planseul bucal. Mobilitaea
fragmentelor se percepe greu. Fragmentul mare in inocluzie veticala si
laterodeviat catre fractura. Fragmentul distal mult ascensionat sau cu
deplasari minime cind directia liniei de fractura e favorabila.

30. Semne clinice specifice diferitelor localizări ale fracturilor de

mandibulă. Fracturile ramului ascendent a mandibulei

*2-5 %, mecanism direct sau indirect, linia de fractura oblica, verticala,

orizontala. Cele verticale sunt longitudinale situate in masa musculara
maseter si pterigoidian intern, de la marginea bazilara pin la incizura
sigmoida fara deplasari. Cele orizontale sunt transversale, de obicei in 1/3
mijlocie a ramului, cele oblice cu linia de la incizura sigmoida pin la
marginea posterioara a ramului. Cele orizontale si oblice cu scurtarea
ramului prin tractiune in sus de maseter si pterigoidian intern, fragmentul
inferior si deplasarea fragmentului mic anterior si median prin contractia
temporalului si pterigoidina extern. Linia mediana e deviata catre partea
bolnava, contact prematur pe ultimii molari. Are loc tumefactia regiunii
parotido-maseterina, dureri la presiuni laterale pe ram, trismus. Inocluzia
frontala remisa la presiune pe menton sau contractie mai puternica a
muschilor realizind ocluzia in doi timpi. Dintii in contact distal de partea
fracturii. Daca e interesat canalul mandibular sub spina Spix pot fi tulburari
de sensibilitate pe traiectul nervului alveolar inferior.

31. Semne clinice specifice diferitelor localizări ale fracturilor de

mandibulă. Fracturile apofizei condiliene și apofizei coronoide.

*9,1 %-36% ,3 forme clinice:

-intracapsulara cu aspectul unei zdrobiri a capului condilian cu fragmente

multiple nedetasate, invelisul suprafetelor articulare distrus, capsula
integra sau cu decapitare-transcondiliana, aici fragmentul superior e
telescopat. Zdrobirile capului condilian des asociate cu fractura cavitatii
glenoide, peforarea conductului auditiv extern ,leziuni ale menisculului.
Prezenta limitarea miscarilor mandibulei, dureri la palpare, miscarile
condilului se percep infundat, otoragie. Fara tulburari a ocluziei.

-extracapsulara poate interesa gitul condilului-fracturi subcondiliene

inalte, baza apofizei condiliene. Capul gitului e deplasat sau luxat din
cavitatea glenoida. Portiunea inferioara e ascensionata prin actiunea
muschiului pterigoidian intern si temporal, are loc scurtarea ramului
ascendent mandibular. Mentonul e deviat catre partea fracturata, dureri la
presiunea laterala preauriculara, la palpare in conductul auditiv extern
miscarile condilului sunt absente, ocluzia in doi timpi.

-subcondiliana joasa poate fi cu dislocari a fragmentelor. Linia de fractura

oblica in jos si inapoi de la incizura sigmoida la marginea posterioara a
ramului mandibular. Simptome asemanatoare cu fractura gitului condlian.
.Simptomatologia fracturilor apofizei coronoide.

*Rar, se produc in urma traumatismelor laterale prin infundarea arcadei

temporozigomatice sau smulgere de catre muschiul temporal. Coronoida
fracturata complet cu linia de fractura oblica din incizura sigmoida in jos si
anterior catre baza apofizei cind muschiul temporal tractioneaza
portiunea fracturata din apofiza coronoida in sus si inainte, sub arcada
zigomatica se produce o limitare dureroara a deschiderii guri , sau fracturi
incomplete.

32. Evoluția fracturilor de mandibulă. Fazele de formare a

calusului şi factorii ce influenţează acest proces.

-calus fibrino proteic ( faza hemoragico-exudativa) dureaza 6-8 zile.se

formeaza hematom, aparitia unei reactii inflamatorii imediate ce duce la
proliferarea vaselor de neoformatie si diferentierea celulelor
mezenchimale.

-calus fibros sau condroid (faza fibro-condroida) intre a 6-8 zi si 16-18 zi.
Maturarea condroblastelor si transformarea lor in condrocite.

-calus osos primitiv (faza osificarii provizorii) dupa a 16-18 zi.

-calus osos definitiv (faza osificarii dfinitive) dua 4 saptamini.

*Factorii:

-virsta bolnavului: mai in virsta , mai lent.

-anumite stari fiziologice: gravide, femei in perioada de lactatie, mai greu.

-tipul constitutional: la picnici (hiperstenic), la cei cu deficite staturale, mai

lent.

-factorii alimentari: in cazul lipsei proteinelor din alimente.

-factorii mecanici: reducerea si imobilizare incorecta, imobilizarea tardiva,

uneori cea prelungita duc la consolidari intirziate.
33. Tratamentul de urgenţă al fracturilor de mandibular

Tratamentul consta in reducerea si imobilizarea provizorie a fracturii

,astefel se previne deplasarea secundara a fracturii deja existente si
inlaturarea diferitelor dereglari functionale care pot pune in pericol viata
accidentatului(hemoragie,asfixie,soc,comotie cerebrala).Profilaxia
suprainfectarii -administrarea antibioticelor cu spectru larg,si
administrarea serului antititanic,pentru combatera durerii-
analgezice.Eliberarea oricarui obstacol anatomic sau mecanic din caile
respiratorii sau traheostomia.

Reducerea fracturilor: care consta in repozitionarea fragmentelor in pozitia

anatomica.

Imobilizarea de urgenta se poate practica la locul accidentului sau in

cabinetul stomatologic

Obiective: -diminuarea durerii

-reducerea hemoragiei

-reducerea riscului de asfixie (prin caderea limbii)

-permite transport de urgenta mai lejer

Metode de imobilizare de urgenta: 1-bandaj mento-cefali

2-fronda mentoniera

3-ligaturi interdentare monomaxilare

4-ligaturi interdentare intermaxilare

5-dispozitive monomaxilare

6-dispozitive bimaxilare

7-dispozitive mandibulo-craniene.
34. Tratamentul definitiv al fracturilor de mandibulă (metoda
ortopedică). Metode de imobilizare a fragmentelor în cadrul
fracturilor de mandibulă. Cerinţele principale în confecţionarea
atelelor.

*ortopedica: -dispozitive si aparate prefabricate

*imobilizare de urgenta:bandaj mento-cefalic,fronda mentoniera,ligaturi

interdentare monomaxilare(ligatura hipocratica"in 8"ligatura "in
scara"Panroy,ligatura in punte),intermaxilare(ligatuta LeBlanc-fixarea
mandibulei la nivelul maxilei simetric de o parte si alta,ligatura Ernst 2
dinti de la maxilari +2 dinti mandibulari,ligatuta Ivy-pentru dintii cu
retentivitate mica kiar si pentru cei frontali),dispozitive
monomaxilare(atela vestibulara simpla,atela dubla vestibulo orala,arcuri
bracket),bimaxilare,dispozitive mandibulo craniene(fronda mentoniera cu
capelina,dispozitivul Darcisac,casca Ginestet).

*imobilizare definitiva-prin mijloace ortopedice(dispozitive

monomaxilare,intermaxilare si mandibulo-craniene)

*chirurgicala-ostiosinteza.

Cerintele principale in confectionarea atelelor.

*Trebuie sa asigure o imobilizare perfecta

*atela se cere adaptata intre ecuatorul dintelui si marginea gingiei

*sa nu irite tesuturile cavitatii bucale

*sa fie modelata dupa arcada dentara in asa mod ca sa nu traumatizeze

periodontiul marginal

*materialul din care se confectioneaza sa fie moale,usor de modelat

*sa fie supuse usor igienizarii

 35. Tratamentul definitiv al fracturilor de mandibulă (metoda
chirurgicală). Metode de osteosinteză.

Se recurge la tratamentul chirurgical atunci chind dispozitivele protetice

nu pot asigura o reducere si imobilizare eficienta.Este indicat in :fracturile
cominutive,fracturi cu deplasari importante,fracturi retrodentare sau de
unghi,fracturi angrenate greu de redus,fracturi cu interpozitii de parti
moi,fracturile la edentati.

.Metode de osteosinteza.

*Osteosinteza cu fir metalic-printr-o incizie submandibulara se descopera

focarul de fractura ,se reduc fragmentele osoase in pozitie corecta,apoi se
foreaza la 1 cm de focarul de fractura in fiecare fragment osos orificiide
fiecare parte.Ligatura de sirma trecuta prin orificii trebuie sa fie
perpendiculara pe linia de fractura.Dupa sutura plagii se instituie
imobilizarea mandibulei pe maxilar prin dispozitivul aplicat preoperator.

*Osteosinteza cu placa:se apliva pe marginea bazilara sau vestibular si se

fixeaza de os prin suruburi cu pas si virf taios.Placutele de tip Visse
miniaturalizate se aplica pe fata vestibulara a osului fixind capetele
fracturate cu 2 suruburi ce trec prin placa in os de fiecare parte.

*Osteosinteza cu brosa metalica-brosa trece intre canalul mandibular si

corticala bazilara ,traversind focarul de fractura si unind cele 2 fragmente
osoase

36. Complicaţiile imediate, secundare și tardive în fracturile de

mandibular

Şocul- mai ales la politraumatizati;

Asfixia-chind exista corpi straini sau secretii in cavitatea bucala,sau in

urma fracturilor duble ale arcului mandibular chind limba cade in faringe
provochind o asfixie mecanica;

Comotia cerebrala-datorata vibratiilor impactului masei cerebrale;

 Hemoragia-in cazul fracturilor cu dislocari mari,kind sunt lezate vasele din
canalul mandibular;

Leziunile nervoase-in fracturi cu decalaje mari care intereseaza si canalul

mandibular,se produc hipoestezii sau anestezii prin elongare,compresie
sau kiar sectionarea nervului alveolar inferior intre capetele fracturate.

Complicaţiile imediate aparÎn momentul traumatismului şi se datorează În

mod direct acestuia. Se referă atât la leziunile asociate fracturii de
mandibulă, cât şi la complicaţiile locale datorate fracturii de mandibulă În
sine. Leziunile asociate ale fracturilor de mandibulă interesează
extremitatea cefalică şi sunt de cele mai multe ori grave, cu risc vital.
Acestea sunt: (1) Iezi uni neurologice (leziuni ale coloanei cervicale,
fracturi de bază de craniu, hemoragia intracraniană, edemul cerebral post-
traumatic), (2) insuficienţa respiratorie obstructivă superioară, (3)
hemoragia cu risc vital şi (4) şocul hipovolemic.

Complicaţiile locale apar În cazul fracturilor cu deplasări importante, care

duc la lezarea pachetului vasculo-nervos alveolar inferior. Astfel se produc
hemoragii de intensitate mică sau medie, precum şi leziuni nervoase
datorate comprimării, elongării sau secţionării n. alveolar inferior (hipo-
janestezia În teritoriul de distribuţie al acestuia). Hemoragia din focarul de
fractură nu este de obicei importantă şi se opreşte spontan sau prin
imobiliza rea de urgenţă. De asemenea, pot apărea hemoragii de intensitate
medie, prin lezarea vaselor faciale, linguale sau a ramurilor sale (atunci
când fracturile se Însoţesc de plăgi ale părţilor moi perimandibulare), care
nu ridică probleme deosebite de hemostază, dar care pot induce apariţia
unor hematoame geniene sau ale planşeului bucal

.Complicatiile secundare in fracturile de mandibula.

*Infectia- este favorizata de faptul ca fracturile din portiunea dentata sint

deschise in cavitatea bucala,contaminindu-se din mediul septic bucal inca
din primele ore dupa accident.Deasemenea fracturile pot produce
mortificari ale dintilor din vecinatatea focarelor de fractura ce duce la
aparitia infectiei secundare.Fracturile de mandibula se pot complica cu
osteite sau osteomielite ,fiind favorizate de mdiul septic bucal,de prezenta
corpilor straini sau de fragmente osoase detasate,reducerea si imobilizarea
tardiva a fragmentelor osoase fracturate.

*Hemoragii secundare,tirzii-7 zile.

Complicaţiile secundare sunt de natură septică şi se datorează pe de o

parte faptului că majoritatea fracturi lor de mandibulă sunt deschise În
cavitatea orală, iar pe de altă parte prezenţei dinţilor În focarul de fractură,
care, prin eventualele leziuni periapicale, pot induce apariţia unor astfel de
complicaţii.

Complicatiile tardive in fracturile de mandibula.

*Consolidarea intirziata-mentinerea mobilitatii anormale a fragmentelor

osoase dupa 8-10 saptamini de la reducere si imobilizare (cauze:factori
generali-avitaminoze,deficiente ale metabolizmului fosfo calcic
,proteic,insuficiente hipofizare,etc; factori locali-interpunerea de parti moi
intre fragmentele osoase fracturate,reducerea si imobilizarea tardiva si
incorecta,etc.)

*Pseudartroza-kind lipsa de consolidare depaseste 6 luni.De obicei apare in

fracturile cu pierderi de substanta osoasa si in fracturi in care imobilizarea
sa efectuat incorect.

*Consolidarea vicioasa-kind nu sa efectuat imobilizarea sau sa efectuat

incorect.Are loc deformatii mandibulare ,tulburari de ocluzie cu alterari
fizionomice,masticatie si fonatie.

*Constrictia mandibulei-dupa fracturi ale ramului,condilului sau apofizei

coronoide.

*Anchiloza temporo mandibulara-dupa fracturi intracapsulare ale apofizei

condeliene,prin formarea de calus intre cavitatea glenoida si condil.

*Cicatrice vicioase,retractile sau hipertrofice.

tulburările de creştere ale mandibulei.

37. Luxaţia temporo-mandibulară: date generale, clasificare.

Luxatia temporo mandibulara -pierderea raporturilor normale intre

suprafetele articulare cu iesirea condilului din cavitatea glenoida ,se poate
face in mai multe sensuri ,in functie de deplasarea condilului
mandibular.Luxatia este o afectiune adesea dureroasa, ce intereseaza atat
articulatia, cat si musculatura aferenta acesteia, ce controleaza diversele
miscari ale mandibulei: vorbitul, masticatia, etc. S-a observat statistic
faptul ca femeile afectate, sunt in numar dublu fata de barbati.

Sunt trei forme anatomoclinice de luxatii:anterioare,posterioare si laterale.

Simptomul predominant este durerea. Aceasta este insotita uneori de

limitari sau blocari ale miscarilor in articulatie, pocnituri ale articulatiei,
oboseala muschilor articulatiei, perceperea de catre pacient a unei
modificari majore in timpul muscaturii.

Secundar pot aparea dureri de cap, de urechi, vertije.

38. Luxaţii temporo-mandibulare anterioare, etiologie,

simptomatologie şi diagnostic. Metode de tratament a luxaţiilor
anterioare temporo-mandibulare.

Luxatia anterioara este cea mai frecventa,poate fi unilaterala sau mai des
bilaterala.

*Etiologie:

-deschiderea exagerata a gurii(cascatul ,risul,lovituri sau mai rar caderi pe

mandibula gura fiind deschisa)

-manopere medicale( apasare puternika pe mandibula in timpul extractiei

dentare,deschiderea exagerata a gurii in scopul efectuarii unei
laringoscopii,intubatii traheale)

-traumatisme aplicate pe ram(exceptional).

*Simptomatologie:in luxatia bilaterala bolnavul acuza o durere vie insotita

de perceperea unui zgomot intraarticular urmat de imposibilitatea
 inchiderii gurii.La examenul clinic observam gura larg deschisa si
incontinenta de saliva.Datorita coborii exagerate a mandibulei observam ca
distanta dintre incisivii superiori si inferiori este de 3-4 cm ,molarii pot fi in
contact,mentonul este coborit si impins inainte ,obrajii turtiti si
alungiti,muschii maseteri si temporali sunt in tensiune,la palpare nu se
percep miscarile condilului ,masticatia este imposibila,deglutitia jenata,iar
fonatia dificila. La luxatia unilaterala observam o asimetrie faciala datorata
devierii mentonului de partea sanatoasa ,turtirii obrazului si proeminenta
subzigomatica de partea bolnava,relaxarii partilor moi de partea sanatoasa.

*Diagnostic:diferencial in luxatiile unilaterale cu fracturile ghitului

condilului asociate cu luxatia capului condilian inainte si inauntru si cu
paraleziile faciale sau contractura spastica a muschilor
masticatori.Radiografia este necesara in luxatiile mai vechi ,deoarece se
precizeaza eventuala concomitenta a uneii luxatii cu fractura apofizei
condiliene,in cele recente radiografia nu este indispensabila ,diagnosticul
fiind destul de simplu.

.Metode de tratament a luxatiilor anterioare temporo-mandibulare.

Este de obicei ortopedic(reducerea luxatiei si imobilizarea temporara a

mandibulei). Reducerea se face prin coborirea condilului mandibular si
trecerea sa pe sub condilul temporal ,dupa care este repus in cavitatea
glenoida.

In cazuri exceptionale chirurgikal(consta in deschiderea articulatiei si

bascularea condilului cu un decolator puternic sau razuse pina ce revine in
cavitatea glenoida,daca condilul nu intra in cavitatea glenoida care este
umpluta cu tesut conjunctiv se face excizia tesuturilor cicatriciale si
extirparea meniscului.)

Tehnica Nelaton:introducerea ambelor police infasurate in comprese

protectoare aplicate bilateral pe molarii inferiori,iar cu celelalte degete se
prinde bine marginea bazilara catre unghiul mandibulei,se coboara si se
impinge mandibula sper posterior cu ridicarea mentonului,kind se aude un
cracment inseamna ca condilul a ajuns in cavitatea glenoida si gura se
inchide brusc.

Dupa reducerea luxatiei este obligatorie imobilizarea provizorie a

mandibulei timp de 8-10 zile cu o fronda mentoniera care va limita
miscarile de deschidere a gurii.

39. Luxaţii temporo-mandibulare posterioare: etiologie,

simptomatologie, diagnostic şi tratament.

Se intilnesc foarte rar si sint insotite de obicei de fractura cu infundarea

peretelui anterior al conductului auditiv extern.

*Etiologie:lovituri puternice sau caderi pe barbie ,gura fiind inchisa ,este

favorizata de existenta unor tulburari in articularea interdentara sau de
absenta molarilor.

*Simptomatologie: luxatia posterioara cu fractura peretelui anterior al

conductului auditiv extern :otoragie cu scadera acuitatii auditive sau kiar
surditate ,gura intredeschisa cu distanta intre incisivii superiori si inferiori
pe aproximativ 10-20 mm,obrajii turtiti,miscarile mandibulare blocate .La
palpare conductul auditiv extern este ocupat de capul condilian ,iar
anterior de tragus se observa o depresiune datorita retrudarii acestuia.

In luxatiile fara fractura peretelui anterior al conductului auditiv:gura

inchisa ,relieful mentonier sters ,unghiul mandibulei in contact cu
marginea anterioara a muschiului sternocleidomastoidian ,incisivii
inferiori retrudati,cu marginea incizala in contact cu fibromucoasa boltii
palatine,iar condilul mandibular se palpeaza sub conductul auditiv extern.

*Diagnostic:examenul radiologic.Diagnosticul diferencial cu fracturile de

cavitate glenoida a osului temporal.

*Tratament:ortopedic -reducerea se face prinzind mandibula cu policii

aplicati in santurile vestibulare si exercita o presiune in jos urmata de o
tractiune anterioara,in acest mod se mobilizeaza condilul ,readukindu-l in
cavitatea glenoida.
40. Luxaţii laterale temporo-mandibulare, etiologie,
simptomatologie, diagnostic şi tratament.

Sunt exceptionale, deoarece luxatiile in afara sau inauntru sint impiedicate

de rezistenta data de elementele anatomice ale articulatiei(radacina
longitudinala a apofizei zigomatice,fascia
interpterigoidiana,etc.).Deplasarile interna sau externa se produc in
traumatismele violente aplicate lateral pe mandibula si sint posibile numai
in caz de fracturi ale ghitului condilului si din aceasta cauza va predomina
simptomatologia de fractura,mentonul este deviat de partea
leziunii,ocluzia este incrucisata.

*Tratament:se tine seama de gradul de deplasare a fragmentelor fracturate

si luxate.

41. Fracturile etajului mijlociu al feţei (fracturile masivului

facial): date generale, clasificare.

Etajul mijlociu al fetei format din osul maxilar ,oasele

zigomatice,nazale,lacrimale ,etmoidul,vomerul si apofizele pterigoide,este
constituit intr-un bloc unitar,strins legat de craniul neural.Rar fracturile de
la acest nivel sunt localizate la un singur os.

*Clasificare:

-fracturi cu componenta dento-alveolara :a)fractura de creasta

alveolara,tuberozitate,bolta palatina; b)fracturi orizontale inferioare
subzigomatice(LeFort I); c)fracturi orizontale mijlocii (disjunctii cranio-
faciale joase -LeFort II)

-fracturi combinate centrale si laterale:a)fracturi

suprazigomatice(disjunctii cranio-faciale inalte -LeFort III); b)disjunctii
intermaxilare; c)fracturi suprazigomatice asociate cu disjunctii
intermaxilare cu fracturi ale tavanului orbitei si osului frontal.

-fracturi care nu intereseaza dintii si alveolele: a) ale regiunii centrale(oase

nazale,sept nazal,apofiza frontala maxilara sau etmoid); b)complexul
zigomatico -maxilar.
 *Statistica:Lefort I-22%; Lefort II-61%; Lefort III-17%.Incidenta fracturilor
de etaj mijlociu este mai mica dekit la mandibula(intre 11-
30%).Bernadschii indica prezenta a 9% fracturi de maxilar
superior.Majoritatea cu 86% sunt barbatii cu fracturi ale etajului mijlociu
al fetei.

42. Fracturile de maxilar superior. Etiopatogenie, clasificare,

forme anatomo-clinice

*Etiologia-accidentele rutiere,agresiunile,caderile,accidentele de munca si

sportul sunt factorii cei mai frecventi,mai rar provoaca leziuni traumatice
muscaturile de animale,arma de foc,factorii iatrogeni,fracturile patologice.

*Mecanismul de producere:cel mai frecvent se produc printr-un mecanism

direct,traumatismul actionind fie pe maxilar,fie pe proeminentele nazala
sau zigomatica.Directia agentului vulnerant,intensitatea traumatismului si
locul de aplicare pot provoca fracturi partiale sau totale,cu sau fara
dislocari ale etajului mijlociu al fetei.Mecanismul indirect rar intilnit
,fractura se produce kind mandibula loveste violent maxilarul prin
intermediul arcadelor dentare.

.Forme anatomo clinice a fracturilor maxilei.

*Fracturi partiale:

1.fracturi ale crestei alveolare

2.ale tuberozitatii

3.ale boltii palatine

*Fracturi totale:

1.Lefort I

2.Lefort II

3.Lefort III

4.fracturile mediosagitale
5.multiple si cominutive

*Dupa Lefort:

1.fractura maxilarului superior (Lefort I)

2.fractura piramidala -Lefort II:

a)fractura piramidala si a oaselor nazale

b)fractura piramidala si complexul nazoetmoidal.

43. Fracturile orizontale ale maxilarului superior (Le Fort I).

Aspecte clinice

Linia de fractura incepe de la apertura piriforma ,trece deasupra apofizelor

alveolare prin peretele extern al foselor nazale si superior de baza
sinusului maxilar,fosa canina,tuberozitatea maxilara,apofiza pterigoidiana
in portiunea inferioara ,vemer si cartelajul septal,desprinzind complet
potcoava maxilarului si bolta palatina de restul masivului facial.

*Clinic:echimoze labiogeniene in sacul vestibular,bolta

palatina,paraalveolar si valul palatin.Dureri in repaus si la presiune in sacul
vestibular si retrotuberozitar.Bolnavul nu poate rupe cu dintii
alimentele.Mobilitate anormala,tulburari de ocluzie moderate,dereglari de
sensibilitate a dintilor si a mucoasei gingivale,senzatii de corp straini in
faringe,respiratia nazala dereglata,greturi.Asimetrie cauzata de edem al
tesuturilor moi ale buzei superioare .Tumefactia e cauzata de edemul
posttraumatic si hemoragia in tesut.Simptomul de treapta,denivelare ori
prabusire se determina la palparea apofizei alveolare,mai bine se
evidentiaza la sutura zigomaticoalveolara.

44. Fracturile orizontale ale maxilarului superior (Le Fort II).

Aspecte clinice.

Linia de fractura trece prin oasele nazale,apofiza ascendenta a

maxilarului,osul lacrimal,rebordul orbitar,peretele median al
orbitei,peretele inferior al orbitei,peretele anteriolateral al sinusului
maxilar, pe sub arcada zigomatica ,spre tuberozitate,apofiza
pterigoidiana,complexul etmoidal cu sau fara lezarea bazei craniului.

*Simptomatologie: echimoze palpebrale, suborbitale şi conjunctivo-

bulbare,echimoze în fundul de sac vestibular superior,deformaţia feţei prin
înfundarea etajului mijlociu,mobilitate a maxilarului în bloc,cu nasul şi
podeaua orbitei.Bolnavii pot prezenta epifora si epistaxis pe ambele
narine,emfizem subcutanat.

45. Fracturile orizontale ale maxilarului superior (Le Fort III).

Aspecte clinice.

Linia de fractură trece prin oasele nazale, apofiza ascendentă a maxilarului,

peretele intern al orbitei, peretele extern al orbitei, apofiza frontala a
malarului, pina la apofiza pterigoida.De obicei cedeaza şi arcada temporo-
zigomatica, astfel că masivul facial este desprins complet de baza craniului.
Aceste fracturi sunt produse de traumatisme la nivelul rădăcinii nasului.

*Simptomatologie:- înfundare mare a peretelui mijlociu, faţa apărând

turtită; mobilitate mare a masivului facial în sens orizontal şi vertical, cu
mobilitate a nasului, oaselor malare şi a globilor oculari. La închiderea
şideschiderea gurii, nasul şi globii oculari se ridică şi coboară,retrognatism,
ocluzie inversă frontală, inocluzie frontală, echimoze şi edeme
palpebrale"în ochelari".Licvoree ascunsa,bolnavul inghite cu saliva si
lichidul cefalorahidian.tulburari oculare :diplopie,exoftalmie-ca rezultat al
hematomului retrobulbar,enoftalmie.

46. Disjuncţiile intermaxilare sau fracturile medio-sagitale ale

maxilei.

Intereseaza arcada dentoalveolara ,planseul nazal,bolta palatina si corpul

maxilarului superior pe linia mediana.

Fractura se produce la inscrierea arcadei inferioare in cea superioara ,in

lovitura aplicata pe barbie de jos iun sus.Se produce o largire brusca a
arcadei dentare superioare cu o despicare pe linia mediana.
Tabloul clinic:plaga fibromucoasei gingivale intre incisivii centrali ,care se
prelungeste in bolta palatina,echimoze vestibulare si in valul
palatin,mobilitate anormala cu crepitatii osoase.

47. Diagnosticul fracturilor de maxilar

Acuzele,istoricul dezvoltarii bolii,examenul clinic,dereglarile functionale ne

permit de a stabili diagnosticul clinic preventiv.Explorarile paraclinice
confirma sau neaga diagnosticul preventiv,si anume:

-punctia regiunii se efectueaza in cazul unui hematom sau a unei

suprainfectii

-electroodontodiagnosticul se efectueaza la dintii din linia fracturii sau la

acei cu leziuni dentoparodontale.

-renghenul:maxilarul superior-proectia semiaxiala,tomografia

computerizata si tridiminsionala.

-examenul de laborator (indicele hematocritului arata hemoragia)

-antibioticograma

-termometria

-electrocardiograma(bolnavilor peste 40 ani,celor cu probleme cardiace).

48. Tratamentul de urgenţă în fracturile de maxilar.

Tratamentul consta in reducerea si imobilizarea provizorie a fracturii

,astefel se previne deplasarea secundara a fracturii deja existente si
inlaturarea diferitelor dereglari functionale care pot pune in pericol viata
accidentatului(hemoragie,asfixie,soc,comotie cerebrala).Profilaxia
suprainfectarii -administrarea antibioticelor cu spectru larg,si
administrarea serului antititanic,pentru combatera durerii-
analgezice.Pentru oprirea hemoragiei este necesar tamponamentul
anterior si posterior al nasului.Eliberarea oricarui obstacol anatomic sau
mecanic din caile respiratorii sau traheostomia.Imobilizarea de urgenta
blocheaza etajul mijlociu pe baza craniului cu ajutorul mandibulei.In acest
scop se folosesc bandajele mento -cefalice si fronda
mentoniera,prastia,dispozitiv in zabala.Se pot folosi de asemenea in
fracturile verticale si oblice ligaturile din sirma in punte,care unesc grupuri
de dinti de o parte si de alta a liniei de fractura,atele monomaxilare fixate
prin ligaturi de dinti,atele preconfectionate.

49. Tratamentul definitiv în fracturile maxilei. Indicaţii şi

metode chirurgicale în tratamentul fracturilor de maxilar.

Se realizeaza prin metode ortopedice,chirurgicale sau combinat.

Reducerea fragmentelor de fractura a maxilarului superior se efectuiaza

prin mai multe metode :manuala,ortopedica,instrumentala si chirurgicala.

Reducerea manuala:scopul-repunerea fragmentelor fracturate in pozitie

anatomica.Calitatea reducerii se poate aprecia dupa ocluzia
dentara,restabilirea continuitatii si a conturului osos,inaltimea dintre
apofizele alveolare.

Reducerea ortopedica:se face cu ajutorul tractiunii elastice

intermaxilara,intermaxilomandibulara sau intercraniomaxilare.Se
confectioneaza atele individuale cu diferite forme de cirlige care se aplica
pe arcadele dentare.Inelele de tractiune elastica intermaxilare sunt
orientate astfel inkit sa reduka fractura.

Reducerea instrumentala:reducerea osului zigomatic cu ajutorul kirligului

Limberg.

Reducerea chirurgikala:se deschide focarul ,bonturile osoase se reduc si se

imobilizeaza cu fir metalic,miniplaci,tije.

Imobilizarea fracturii are drept scop punerea in repaus a fragmentelor

fracturate pentru a forma un calos osos interfragmentar.Fracturile
orizontale ,tip Lefort 1,2,3 se imobilizeaza prin metode ortopedice:

1.atele Vasiliev(preconfectionate),atele confectionate individual,placi

palatinale.
 2.dispozitivul cefalic -capelina din gips sau pinza,casca Guinestet,casca
Budin.

3.Dispozitiv bucal-placa palatinala cu 2 bare metalice fixate de ea,gutiera

metalica,atele metalice,atela monomaxilara.

Fracturile oblice sau verticale:placi palatinale,atele metalice

,monomaxilare,atele cu tractiuni elastice in fracturile cu deplasare in plan
orizontal.

Tratamentul chirurgical:se foloseste mai rar,in unele fracturi multiple,la

bolnavii cu leziuni ale calotei craniene,la care nu se pot aplica dispozitive
cefalice.Se foloseste osteosinteza cu fir metalic,focarele de fractura
descoperindu-se prin plagile faciale existente sau prin incizii.Dupa
descoperirea si reducerea fracturilor se coapteaza fragmentele cu fire
metalice de osteosinteza.

.Indicatii si metode chirurgicale in tratamentul fracturii maxilei.

*indicatii:edentatii,fracturi eschiloase,fracturi multiple,fracturi care nu se

supun tratamentului ortopedic,fracturi vicios consolidate,mobilitate vadita
a dintilor,trauma prin arma de foc,bolnavi cu dereglari psihice,fracturi ale
calotei craniene.

*Metodele parafocare:suspendarea la distanta in scopul de a fixa oasele

faciale fracturate de celelalte oase intacte ale craniului.Se face fixarea
arcadei dentare superioare de partile fixe ale craniului prin fire
metalicetrecute prin partile moi faciale.Se cunosc mai multe metode de
suspendare,si anume:de orificiul piriform sau de spina nazala anterioara in
cazul fracturilor Lefort 1,rebordul orbitar inferior si lateral,arcada
zigomatica,oasele craniului :frontal si temporal.

*Metode intrafocare:osteosinteza cu fir metalic,cu placi metalice si

suruburi,cu brose transmaxilare si transnazale.Osteosinteza cu fir metalic:
o sirma de otel inoxidabil de 0,2-0,4 mm trecuta in punte,perpendicular pe
traiectele de fractura prin orificiile create pe fiecare bont osos dupa care le
rasucim sub presiune,lateral de fisura fragmentelor. Osteosinteza cu
 placute metalice:ele realizeaza o buna stabilitate tridimensionala pina la
formarea calosului osos,ele ofera suport pentru transplantele osoase in
fracturile cu pierderi de substanta.

50. Complicaţiile imediate, secundare și tardive în fracturile de

maxilar superior.

Complicatiile primare apar in primele ore dup traumatism ,si sunt destul de
grave,punind in pericol viata pacientului

Şocul traumatic,

Asfixia-

Comotia cerebrala

- Hemoragia-

tulburari respiratorii

Complicaţiile secundare a fracturilor de maxilă.

Complicatiile secundare sint infectioase,fiind favorizate de deschiderea

focarelor de fractura in cavitati septice(gura,nas,sinusuri)sau la exterior de
prezenta dintilor sau a corpilor straini in focarele de fractura,pot aparea
supuratii sinusale sau ale obrazului.osteomielita postraumatica este mai
rar intilnita decit la mandibula si are o evolutie favorabila

Complicaţiile tardive în fracturile maxilei.

Consolidari vicioase-atunci cind reducerea si imobilizarea nu sau facut la

timp sau incorect.

Deformatii faciale

Asimetri facila

Tulburri de masticatie,fonatie

Comunicari buco-nasale,buco-sinusale
51. Fracturile complexului zigomatico-orbital: date generale,
etiologie şi patogenie. Clasificare. Forme anatomo-clinice.

Sint fracturi localizate in portiunea laterala a etajului mijlociu al fetei:pot

interesa osul zigomatic,marginea inferioara,podeau si peretele lateral al
orbitei,peretele antero-lateral al sinusului maxilar si arcada temporo-
zigomatica.

Ocupă locul doi, in ceea ce priveşte cele mai obişnuite fracturi ale etajului
mijlociui, pe primul loc situându-se fracturile oaselor nazale.

Osul malar ( zigomatic ) formează o porţiune superioară, vizibilă, a

conturului etajului mijlociu facial oferind suport proeminenţei obrazului.
Fiind un os proeminent, este supus frecvent acţiunii agenţilor traumatici.

Are articulări cu următoarele oase :

- frontal;

- maxilar;

- temporal;

- aripa mare a sfenoidului.

Zonele de contact majore sunt cele cu oasele maxilar şi frontal.

Formează o parte din peretele lateral şi podeaua orbitei, iar prin articulare
cu apofiza zigomatică a temporalului formează arcada temporo-zigomatică
( sediul frecvent al fracturilor ).

Mecanismul de producere al fracturilor complexului zigomatico-maxilar

este direct.

Etiologie;lovituri,caderi,agresiuni,accidenta de munca,accidente
sportive,rrutiere,leziuni provocate de animale,de arme de
foc,catatraumatisul,
Patogenia:sub actiunea factorului vulnerant asupra osului ,complexului
zigomaticoorbitar vse deplaseaza posterior si inferior,se poate
roti,infundinduse in cavitatea sinusului maxilar sau fosa infratemporala

Forme anatomo clinice de fracturi zigomatico-maxilare: (fracturi

anterioare, fracturi posterioare).

Fracturile anterioare ( orbito-sinusale ) - pot fi simple fisuri, sau pot fi

fracturi cu dislocări , cu prezenţa unei trepte la nivelul rebordului orbitar
inferior.

Cea mai frecventă este fractura ce interesează următoarele regiuni:

- sutura fronto-zigomatică;

- marginea infraorbitară;

- joncţiunea zigomatico-temporală;

- podeaua orbitei.

În această situaţie, placa malară este deplasată in orice direcţie, putând fi

sub acţiunea agentului traumatic.

Fracturile posterioare - interesează arcada temporo-zigomatică. Liniile de

fractură pot fi unice sau multiple. Cel mai adesea se produce infundarea " in
V " sau în treaptă.

52. Diagnosticul și semnele clinice ale fracturilor complexului

zigomatic

Simptomatologia şi diagnosticul fracturilor anterioare (orbitosinuzale).

Din punct de vedere clinic, bolnavii prezintă :

- asimetrie facială ( aplatizarea reliefiilui malar);

- palparea unei trepte osoase la nivelul podelei orbitei ( se percepe mai ales
la nivelul rebordului orbitar ), sau la nivelul suturii fronto-zigomatice şi
temporo-zigomatice;

- edem genio-zigomatic, care poate masca înfundarea osoasă;

- echimoze palpebrale;

- echimoze conjunctivo-bulbare;

- emfizem subcutanat (când s-a deschis sinusul maxilar);

- limitarea mişcărilor mandibulei, prin alunecarea malarului înapoi şi

înăuntru, cu comprimarea muşchiului temporal sau blocarea mişcărilor
coronoidei);

- tulburări oculare :

• exoftalmie;

• enoftalmie;

• diplopie ( cel mai frecvent);

• limitarea mişcărilor oculare, in special la privirea în sus;

• leziuni ale globului ocular;

• deplasarea medială sau laterală a globului ocular, prin ruperea

ligamentelor canthale ( medial sau lateral)

- tulburări de sensibilitate, prin lezarea nervului infraorbitar;

- epistaxis ( când s-a fracturat peretele sinusal );

- palparea endoorală a unei denivelări la nivelul fundului de sac vestibular,

in dreptul molarilor ( fracturarea crestei zigomato-alveolare ).

Diagnosticul -se pune pe baza semnelor clinice şi mai ales pe baza

examenului radiografic ( cea mai utilă fiind incidenţa semiaxială ).
.Simptomatologia şi diagnosticul fracturilor posterioare (arcada zigomatică).

Clinic : dacă osul este doar fisurat, bolnavii prezintă numai durere la
palpare şi edem al regiunii. Dacă există dislocarea fragmentelor, se percepe
înfundarea in " V" sau in treaptă, imediat după traumatism ( ulterior,
edemul maschează deformaţia ). Poate apare blocarea mişcărilor
mandibulei ( prin mecanismul descris anterior ). De asemenea, prin lezarea
n. zigomatic, pot apare tulburări de sensibilitate la nivelul regiunii malare.

Diagnosticul -se pune pe baza semnelor clinice şi mai ales pe baza

examenului radiografic ( cea mai utilă fiind incidenţa semiaxială ).

53. Tratamentul fracturilor de malar. Căile de acces la reducerea

deplăsării fragmentelor în fracturile zigomatico-orbitale.

Calea suborbitara-abordarea se face printro incizie suborbitara sau printro

eventuala plaga genio suborbitara,cind acesta exista si consta in agatarea
osului malar cu cirligul Strohmeyer si tractionarea sa in sus ,medial si
inainte ,aducinduse in pozitie corecta sub control palpatoriu.

Calea temporala-se realizeaza printro incizie vestibulara de 1-2 cm ,prin

care se patrunde cu un elevator sub marginea postero-inferioara a
malarului ,care se impinge in sus I inainte pina se adduce in pozitie
normal.In fracturile recente la 1-2 ore dupa traumatism ,daca endobucal se
percepe placa malara infungata ,se poate incerca reducerea manuala prin
impingerea malarului in sus si in afara cu degetul insinuate in vestibulul
superior.

Calea sinusala-este indicate in fracturile cominutive ale peretelui sinusal si

placii malare sau in infundarile podelei orbitei.ea consta in reducerea
manuala a peretelui anterior sinusal infundat sau a podelei orbitei si
mentinerea in pozitie corecta cu ajutorul unei mese iodoformate
gomenolate,cu care se tamponeaza cavitatea sinusala. Fracturile
posterioare se reduc pe calea temporala-
54. Evoluție și complicaţii în fracturile complexului zigomatico-
orbital

Consolidarea fracturilor complexului zigomatic se produce rapid,

fragmentele osoase fixându-se după aproximativ 10-12 zile. Fracturile fără
deplasare se vindecă de obicei spontan şi fără urmări. Fracturile cu
deplasare, dacă nu sunt reduse precoce, vor determina complicaţii tardive
reprezentate de consolidări vicioase, Însoţite de tulburări fizionomice
importante (Înfundarea reliefului osos de la acest nivel), tulburări
funcţionale (limitarea mişcărilor mandibulei, diplopie) şi parestezii În
teritoriul n. infraorbital. Fracturile vechi, vicios consolidate, Însoţite de
sechele severe fizionomice şi funcţionale, necesită intervenţii chirurgicale
de corectare şi anume: • rezecţia apofizei coronoide În cazul unei blocări
permanente a acesteia; • osteotom ia cu repoziţionarea podelei orbitei sau
eventual adiţie cu Înălţarea acesteia În cazul diplopiei; • reconstrucţia
reliefului infraorbital prin plastii de adiţie (autotransplante de grăsime,
cartilaj, os, sau cu ajutorul unor materiale aloplastice).

55. Fracturile piramidei nazale: date generale, etiologie şi

patogenie. Forme anatomo-clinice traumatismelor piramidei nazale.

Etiopatogenie

Fracturile piramidei nazale pot apare ca leziuni izolate sau ca leziuni

asociate unor fracturi complexe ( cum ar fi disjuncţiile Le Fort II, III şi chiar
cele intermaxilare).

Producerea fracturilor nazale este favorizată de proeminenţa şi poziţia

piramidei, in centrul etajului mijlociu facial.

La copii, in cazul traumatismelor nazale, alterările de moment pot să nu fie

importante, dar pot produce deformaţii importante atât ale piramidei cât şi
ale septului, vizibile în perioada adolescenţei cat si factorii cauzali sunt
aceeaşi ca şi în cazul celorlalte

Clasificarea anatomo-clinică are la bază definirea regiunii supusă acţiunii

traumatismului.
A. Traumatisme ale scheletului osos ( ale structurii)

B. Traumatisme ale scheletului cartilaginos ( ale infrastructurii)

C. Traumatisme complexe (interesează întreaga piramidă )

A. Traumatismele osoase

Leziunile traumatice ale oaselor nazale pot fi :

• simple fisuri;

• fracturi cu deplasarea fragmentelor ( cel mai frecvent înfundare );

• fracturi cominutive;

56. Simptomatologia fracturilor piramidei nazale, diagnostic,

evoluţie

Simptomatologia:

durere spontana si la presiune,

edemul piramidei nazale, cu prezenta sau absenta echimozelor

escoriatiilor sau plagilor. Tumefactia si echimozele piramidei nazale pot
masca fracturile scheletului osos sau cartilaginos

epistaxis bilateral marcat

prezenta deformarii piramidei nazale in fracturile cu deplasare

obstructie nazala

prezenta secretiilor nazale

crepitatii osoase, emfizem subcutanat in cazul in care fractura este

deschisa la nivelul foselor nazale.
Diagnostic:

Diagnosticul de traumatism nazal este relativ usor de stabilit ,regiunea

fiiind accesibila examenului direct.Tumefactia si echimozele pot masca
fracturile scheletului osos sau cartilaginos.mai ales in cazurile in care nu se
certeaza mobilitatea anormala,nu se practica rinoscopia anterioara.De
aceea este necesar un examen amanuntit ,completat cu examene
radiografice.

Evolutie:

Fracturile nazale se pot vindeca si spontan ,rezultatele tardive depinzind

de varietatea fracturii.Fracturile fara deplasare se vindeca fara consecinte
anatomice sau functionale, cele cu deplasare ,netratare in timp util ,se
consolideaza in pozitii vicioase si duc la deformatii ale piramidei nazale si
ale septului nazal.In traumatismele grave pot aparea complicatii locale
(abcesul septului,pericondrite,),de vecinatate (sinuzite ,manifestari
oculare) sau generale(septicemii).

57. Tratamentul traumatismelor piramidei nazale. Metode de

reducere a deplasării fragmentelor oaselor nazale. Metode de fixare şi
îngrijire după reducerea fragmentelor oaselor nazale.

Tratamentul urmareste refacerea morfologica si functionala a structurilor

nazale traumatizate.Dupa dezinfectia atit la exterior cit si endonazal si
dupa efectuarea anesteaziei se vor explora cu un stilet butonat plagile
piramidei si prin aceasta leziunile cartilaginoase dupa care se practica
sutura plagilor cu grija pentru a nu lasa suture inestetice.

Imobilizarea este indispensabila si consta in asigurarea unei presiuni endo-

si exonazale.Tamponamentul foselor nazale se executa strins ,in usoara
hipercorectie ,cu mese imbibate in oleu gomenolat sau cu paste
antibiotice.Tamponametul realizeaza o buna hemostaza.Contrapresiunea
externa se realizeaza adaptind la forma si dimensiunile piramidei nazale
,un jgheab,care imbraca spinarea si regiunile laterale ale nasului
confectionat din table de aluminiu de 1 mm grosime din gips
.Conformatorul se fixeaza pe obraji si frunte cu benzi adezive de
 leucoplast.Suprimarea conformatorului se face dupa 8-10
zile,tamponamentul endonazal suprimindu-se fractionat din ziua a 4.

.Metode de reducere a deplasării fragmentelor oaselor nazale.(Hitu p67)

Fixarea fragmentelor fracturate ,dupa redresarea lor ,este obligatore si este

aplicata bolnavilor cu fragmentele nazale deplasate.Aici noi folosim
elevatorul Volcov(Joseph) se redreseaza fragmentele fracturate si,in fosele
nazale se introduc placile endonazale in forma de ‘’L’’ ,le imobilizam
temporar,cu mese,endonazal.La necessitate se aplica pansamentul din
ghips formatoriu exonazal.Tija si placile endonazale se unesc cu ajutorul
piulitelor si surubulilor de fixare .Mesele endonazale se inlatura ori se las
ape 24 h pentru profilaxia hematomului.

58. Metode de hemostază în fracturile oaselor nazale

a.tampon cu vata cu solutie de fibrin,buretele hemostatic,thrombin uscat.

b.tamponamentul anterior si posterior dar nu pentru mult timp,deoarece

se poate dezvolta infectia,in scop profilactic antibiotocoprofilaxia e utila.

c.hodrocompresia-infiltram mucoasa cu sol.de lidocaine,adaugind

adrenalina,vit.K,sol. 5 %de acid aminocapronic,compresind vasul.

d.ligatura vaselor-artera carotida externa sau interna ,artera maxilara

interna,artera etmoidala,foarte greu de realizat mai ales ultimele 2.

59. Procese inflamatorii ale articulaţiei temporo-mandibulare:

date generale, etiologie, clasificare

60. Artrite nespecifice acute: date generale, etiologie şi

patogenie, clasificare , anatomie patologică. Simptomatologia
artritelor acute, diagnostic evoluţie şi complicaţii. Tratamentul
artritelor acute
61. Artrite cronice: etiopatogenie, simptomatologie. Artrite
cronice: diagnostic, evoluţie, tratament.

62. Constricţia mandibulei: etiologie şi patogenie, clasificare.

Simptomatologia constricţiei de mandibulă, diagnosticul.
Tratamentul conservativ şi chirurgical în constricţia de mandibulă.

63. Anchiloza temporo-mandibulară: etiopatogenie, clasificare.

Simptome și tratament în anchiloza temporo-mandibulară. Durerea
în teritoriul OMF: date generale, fiziopatologie, clasificare

64. Nevralgia esenţială de trigemen: etiologie şi patogenie.

Simptomatologia nevralgiilor trigeminale.

65. Metode conservatoare în tratamentul neuralgiei trigeminale.

66. Metode fizioterapeutice, blocajul medicamentos în

tratamentul neuralgiei trigeminale. Metode chirurgicale
(neuroectomii periferice) în tratamentul neuralgiei trigeminale.
67. Neuralgiile faciale simptomatice sau secundare.

68. Neurita şi leziunile traumatice fără sau cu întreruperea

continuităţii nervului (cauze, evoluţie, tablou clinic, tratament).

69. Neurita nervului trigemen (etiologie, tablou clinic,

tratament).

70. Neurita nervului facial (etiologie, tablou clinic, tratament).

71. Forme de asfixie în traumatismele OMF (prin dislocare, prin

obturare, stenotică, valvulară, prin aspirare). Etiologia, diagnosticul,
tratamentul de urgenţă, profilaxie.

1. Asfixia prin dislocare. Etiologia, diagnosticul, tratamentul de urgenţă,

profilaxie.

Asfixia-sufocare datorita oxigenarii insuficiente a singelui.

Patogenie-in cazul fracturii mentoniere bilaterale ori lezarea muschilor ce

fixeaza limba (m.geniohiod, m.mylohiod,m.digastricus). Limba se
deplaseaza posterior si obtureaza caile respiratorii superioare. Pozitia
bolnavului fara cunostinta culcat cu capul pe partea afectata,cu fata in jos
sau lateral. Bolnavul in cunostinta in pozitie semisazinda ori semiculcata.
Asfixia dislocativa se intilneste numai in fracturile de mandibulaori in
plagile planseului bucal.

Tratament-fixam limba cu diferite mijloace: suturarea limbii, fixarea limbii

cu un bold,ligatura, fixarea cu fixator de limba, repozitia si fixarea
temporara a fragmentelor fracturate cu ajutorul pansamentului standard
de teansport temporar.

2. Asfixia prin obturare. Etiologia, diagnosticul, tratamentul de urgenţă,

profilaxie.

Asfixia-sufocare datorita oxigenarii insuficiente a singelui.

Patogenia-obturarea cailor respiratorii cu corp strain,eschile,dinte. Asfixiile

obturative,stenotice,aspirativa si de supapa se pot intilni in traumatismu
nazal . Acumularea de singe,saliva si cheaguri de singe la bolnavii ce se afla
in coma, la care reflexele protectoare (tuse,inghitire) lipsesc ori bolnavul
nu poate sa-si gaseasca o pozitie pentru a elimina lichidele acumulate-in
aceste cazuri se constituie blocarea arborelui respirator la diferite niveluri
si se instituie insuficienta respiratorie acuta.

Tratament-inlaturarea corpului strain,cheagurilor cu un tifon sau aspiratie.

Traheostomie.

3. Asfixia stenotică. Etiologia, diagnosticul, tratamentul de urgenţă,

profilaxie.

Asfixia-sufocare datorita oxigenarii insuficiente a singelui.

Patogenie- edem al faringelui si ligamentelor vocale ori obturarea cu un

hematom si emfizem subcutanat. Asfixiile obturative,stenotice,aspirativa si
de supapa se pot intilni in traumatismu nazal .
Tratament-intubatia si traheostomie.

4. Asfixia valvulară. Etiologia, diagnosticul, tratamentul de urgenţă,

profilaxie.

Asfixia-sufocare datorita oxigenarii insuficiente a singelui.

Patogenie-lambou de tesut al palatului moale,peretele posterios al

laringelui ori limbii ce obtureaza respiratia. Asfixiile
obturative,stenotice,aspirativa si de supapa se pot intilni in traumatismu
nazal .

Tratament-ridicam lamboul,il fixam ori incizam.

5. Asfixia prin aspirare. Etiologia, diagnosticul, tratamentul de urgenţă,

profilaxie.

Afixia-sufocare datorita oxigenarii insuficiente a singelui.

Patogenie-aspirarea maselor
vomitate,cheagurilor,apei,pamintului,salivei.Asfixiile obturative,stenotice,
aspirativa si de supapa se pot intilni in traumatismu nazal . Acumularea de
singe,saliva si cheaguri de singe la bolnavii ce se afla in coma, la care
reflexele protectoare (tuse,inghitire) lipsesc ori bolnavul nu poate sa-si
gaseasca o pozitie pentru a elimina lichidele acumulate-in aceste cazuri se
constituie blocarea arborelui respirator la diferite niveluri si se instituie
insuficienta respiratorie acuta.

Tratamentul-aspiratie cu ajutorul tubului introdus in trahee.

72. Complicaţii locale în traumele regiunii OMF (defecte,
deformaţii, cicatrice).

Defect-structura sau tesut imperfect,care apare in urma traumatismelor.

Cicatrice-Adesea ori plagile traumatice duc la formarea de cicatrice care

induc un deficit estetic sau/si functional.In aceste situartii este uneori
necesara reinterventia,care poate consta in revizia chirurgicala a plagii,cu
repozitionareacorecta la nivelul punctelor-cheie,detensionarea cicatricelor
retractile prin platii in „V-Y” sau plastii in „Z”,excizia zonelor care prezinta
tatuaje traumatice ca urmare a retentiei de corpi straini de mici
dimensiuni,aplicarea locala de creme pe baza de corticoizi pentru
cicatricile hipertrofe.

Deformatii-modificarea a formei anatomice a tesuturile in urma

traumatismelor.

73. Complicaţii tardive în traumatismele OMF (consolidare

întîrziată, pseudoartroze, anchiloze) etiologie, diagnostic, tratament,
profilaxie.

Consolidare intirziata-este considerata mentinerea mobilitatii anormale a

fragmentelor osoase dupa 8-10 saptamini de la reducere si imobilizare. Se
datoreste unor factori genereali ca: avitaminoze,deficiente ale
metabolismului fosfo-calcic,alterari ale metbolismului proteic,insuficiente
hipofizare,suprarenale si unor factori lovali sum ar fi: interpunerea de
parti moi intre fragmentele osoase fracturate,reducerea si imobilizarea
tardiva si incorecta,aparitia supuratiilor in focar de fractura.

Anchiloza temporo-mandibulara-apare dupa fracturi incapsulare ale

apofizie condiliene,prin formarea de calus intre cavitatea glenoidala si
condil. Se intilneste indeosebi la copii,fiind insotita de afectarea cartilajului
condilian de crestere si de anomalii grave de dezvoltare de tipul
micrognatismului sau retrognatismului mandibular.
Pseudoartroza-se instaleaza in cazurile in care lipsa de consolidare
depaseste 6 luni.De obicei apare dupa fracturile cu pierdere de substanta
osoasa si in fracturi in care imobilizarea nu s-a facut corect,persistind un
grad de mobilitate al fragmentelor.In aceste cazuri intre capetele osoase
apre un tesut condroid care nu evolueaza catre un tesut osteoid,ci spre
formarea unei bariere de tesut fibrocartilaginos,instalindu-se
pseudoartroza fibro-condroida.Pseudoartrozele pot fi: strinse-cu capetele
osoase in contact,laxu-cu capetele osoase in apropiere si balante –in care
capetele osoase fracturate sint la distanta unul de altul.

74. Lipotemia de cauză traumatică și șocul traumatic, tablou

clinic, tratament de urgenţă. Profilaxie.. Şocul traumatic în
traumatismele OMF, tablou clinic, tratament de urgenţă, profilaxie.

este extrem de rar intilnit in fracturile masivului facial.Se datoreaza

stimularii brutale,violente,a unui intins cimp de receptori nervosi prin
agenti fizici.Poate apare in zdorbirile fetei,fracturile cominutive inchise ale
intregului masiv facial,fracturi prin arme de foc sau accidente de
circulatie.Socul traumatic favorizat de contuzii puternice,pierderi mari de
singe sau raniri multiple.

Socul este prevenit sau combatut prin incalzire,hidratare,tonice

cardiace,perfuzii de plasma sau singe proaspat sau conservat,sedative sau
tranchilizante.

75. Hemoragiile primare şi secundare post traumatic, diagnostic

şi tratament de urgenţă şi definitiv.

Hemoragiile secundare se pot produce prin lezarea unui vas de un

fragment ascutit,un corp strain,dar mai ales prin infectarea si dezlipirea
trombusului
76. Hematomul în traumatismele OMF. Tratamentul.

Hematomul este o acumulare de singe extravazat ca rezultat al actiunii

unui traumatism care a provocat ruptura unor vase mai profunde si de
calibru mai important.se poate poate produce su prin ruperea unor vase
mai mici la persoane cu tulburari de coagulare.Singele revarsat se poate
raspindi in interstitiile anatomice sau poate ramine localizat. Apare la locul
impactului sau se poate localiza si la distanta prin fuzarea singelui in
spatiile dintre planurile de parti moi.Hematomul se poate manifesta
anatomo-patologic si clinic sub 3 forme:Hematom circumscris,difuz si
pulsatil. Cel circumscris reprezinta un revarsat sanguin intr-un spatiu
limiat de partile moi sau intr-o cavitate osoasa. Hematomul difuz-constituie
un revarsat sanguin pe o suprafata intinsa in jurul zonei de impactizare
sau la distanta iar cel pulsatil este localizat in stricta vecinatate a unei
artere care-l alimenteaza si care transmite in intreaga masa pulsatii
sincrone cu pulsul.Evolutia hematomului in cazurile favorabile este catre
resorbtie,insotita de stare febrila sau subfebrila care scade concomitent
pina la epuizarea continutului. Alteori devine incapsulat prin organizarea
fibroasa a tesutului conjuctiv inconjurator.In cazurile nefavorabile
hematomul se poate infecta din acete motive este preferata evacuarea prin
incizie.

77. Particularităţile leziunilor (plăgilor) prin armă de foc ale

feţei.

1) orificiul de intrare e mai mic decit cel de iesire

formele de canale ale plagilor:

- bipolara(transfixianta)

- oarba

- tangentiala

- solitare
- multiple

- penetrante

- nepenetrante

2) Necroza primara(a marginilor plagii)

Mecanism: -distrugere mecanica

-energia termica (arde) in care trece forta cinetica a glontelui

3) Necroza secundara (regiunea comotiei moleculare)

- dupa spalarea plagii se aplica 2 drenuri tubulare,care se mentin 10-12

zile, pe unul se introduce sol pentru lavajul plagii, pe altul se extrage
puroiul

4) leziuni distante (glontele provoaca leziuni asupra tes. Din jurul plagii
acestea apasa asupra vasel;or magistrale astfel se transmit oscilatii
putrnice asupra tot sist vaskular in creer, fikat splina incep a plesni
vasele- mikro hemoragii)

- tratamentul ca si la comotii 10- 20 zile- regim de pat, sedative,

dehidratante, shi mentinerea T.A sub nivelul tensiunii normale.

78. Particularităţile anatomo-fiziologice ale leziunilor OMF

provocate prin armă de foc. Simptomatologie generală și locală a
leziunilor prin armă de foc a regiunii OMF.

- Abundenta ramificatiilor nervoase soc,pareza, dereglari functionale.

- Reteaua vasculara intensa hemoragii,embolii,trombi,edem

- Prezenta m. Mimici plagi biante

(I) canon –infatisarea traumatului nu corespunde gradului de gravitate a

plagii...
 - dintii pot deveni obuze secunde

- cav buc-izvor de infectie

- vecinatatea cu organele de importanta vitala-creerul

- magistrale neuro-vasculare

- caile respiratorii(edem,asfixie0

- organele vizuale, olfactive, auditive

- alimentarea si dictia cu dificultate

- existenta cavitatilor (nazale, bucale, maxiare)

- glandele salivare (se intensifica salivatia in cazul traumelor)

159. Simptomatologie generală a leziunilor prin armă de foc a regiunii

OMF.

Datorita vascularizatiei inalte a regiuni date apar hemoragii masive cu

instalarea anemiei,slabiciuni generale(in cazul pierderii masive de singe)
asfixia,comotia sau contuzia cerebrala,embolii. Instalarea socului
traumatic. Pe fon nervos apar dereglari ca urmare a pierderii
functiilor(fonatie,deglutitie,alimentare) si a dereglarii esteticului facial.

Dereglari psihice pe fonul dereglarilor fizionomice.

Simptomatologia locală comună tuturor leziunilor prin armă de foc a regiunii

OMF.

Deosebit de grave sunt leziunile cu distrugerea sau inlaturarea a intregilor

fragmente faciale(buze,obraji,barbie,nas)cind mai multe componente sunt
incluse intro singura leziune masiva singerinda. De obicei asa leziuni sunt
provocate de obuze masive. Plagile tangentiale provoaca rani cascate insa
ele pot provoca leziuni ce inlatura in totalitate fragmente de
maxilar,tesuturi moi ,nasul s.a. plagile tangentiale dupa caracterul sau sunt
asemanatoare cu plagile taiate,insa,la o examinare mai atenta,depistam:
mici rupturi,distructii,contuzii a marginilor si a tesuturilor invecinate cu
leziunea,infectarea plagii cu impregnarea de particule praf de ,,pusca,,.

Din cauza vecinatatii cu organele de importanta vitala,plagile oarbe au un

caracter foarte periculos deoarece pot provoca trauma,in prima perioada
invizibila a creierului,peretilor vaselor mari sangvini a fetei si
gitului,nervilor,esofag,trahee s.a. Pericolul insa este si in posibilitatea
dezvoltarii unui proces purulent sau necrotico purulent in profunzimea
tesuturilor afectate

79. Tipurile leziunilor OMF prin armă de foc. Metode de

diagnostic a leziunilor prin armă de foc.

• Plagi prin arme de foc:

• Dependenta de tesuturile afectate:

c) Plagi a tesuturilor moi

d) Plagi a tesuturilor moi cu afectarea scheletului osos:

- Mandibulei

- Maxilei

- Ambelor maxilare

- Osului zigomatic

- Concomitent afectarea a citorva oase a scheletului facial

• Dependenta de caracterul leziunii:

f) Penetrante

- Izolate fara afectarea organelor masivului facial (ochi, limba, glande

salivare, si a.)

- Cu afectarea organelor masivului facial

g) Ne penetrante / oarbe:

- Asociate (concomitent cu ranile altor regiuni a corpului)

- Unitare

- Penetrante in cavitatile nazala, bucala, a sinusurilor.

- Ne penetrante.

h) Tangentiale

• Dependenta de arma (ce a provocat leziunea):

c) Glonte

d) Obuze

• Plagile provocate nu de armele de foc.

• Plagi combinate

• Arsuri

• Degeraturi

• Diagnosticul :

• Culegerea anamnezei

• Studierea documentaţiei

• Studierea canalului plăgii

• Palparea regiunii(plasarea corpului străin)

• Sondarea

• Radiografia(minimum în 2 incidenţe)

• Radioscopia

• Endoscopia
• Fistulografia

• Utilizarea sondei radioelectronice

• TC

• Semnele clinice pot fi diverse, poate avea loc dereglarea integrităţii atât
a ţesuturilor moi, cât şi a celor dure, putând varia de la mici la mare.
Prezenţa orificiilor canalelor, canalelor propriuzise şi secundare, necrozei
primare şi secundare.

- Plăgile tangenţiale – aproximativ liniare (ca şi cele tăiate). Marginile

plăgii neregulate, ruperi mici a ţesutului, plagă murdară cu impregnarea
prafului de puşcă.

- Plăgie oarbe – prezenţa orificiului de intrare, a canalului şi a corpului

străin. Apariţia proceselor purulente. Frecvent corpul străin se
incapsulează

80. Particularităţile evoluţiei clinice a leziunilor prin armă de foc

a părţilor moi OMF și a oaselor scheletului facial (după regiune, zone
de distrucţie, perioade).

Plagile tesuturilor maoi a regiunii OMF au un sir de particularitati:

-in cazul ranilor in regiunea buzelor si obrazului permanent este

caracteristic dezvoltarea unui edem pronuntat,ce ingreuneaza alimentarea
si dictia

-crearea ranilor cascate(datorita muschilor mimici)

-caracteristic pentru traumele buzei inferioare si coltului gurii,in special cu

pierderi de tesut este scurgerea permanenta a salivei ce irita plaga si pielea

-comun pentru toate plagile tesuturilor moi a regiunii laterale este ca

tesuturile au o capacitate mai mica de regenerare si o rezistenta mai
scazuta fata de infectie in comparatie cu regiunea medie a fetei
-plagile regiunii laterale in majoritatea cazurilor sunt cu afectarea glandei
parotide si a nervului facial,ceea ce agraveaza tabloul clinic si poate duce la
urmari severe(dereglarea mimicii ca urmare a paraliziei musculare si
aparitia fistulelor salivare)

-plagile regiunii submandibulare permanent decurg cu prezenta edemului

pronuntat, infiltratie,scurgeri sanguine si tendinta spre dezvoltarea
afectiunilor inflamatorii. Pot fi insotite de leziuni a vaselor,nervilor glandei
salivare submandibulare,laringelui si faringelui

-plagile limbii au urmari foarte grave. Cel mai de sunt afectate suprafetele
latrerale,apoi virful,mai rar suprafata dorsala si radacina limbii. La ranirea
planseului bucal des este afectata ventrala a limbii. In cazul edemului
lingual-pericol asfixie.

Prerioadele:

I – aproximativ 48 de ore dupa ranire,edem traumatic fara semne

pronuntate de inflamatie de etiologie infectioasa.aceasta perioada se
socoate cea mai favorabila pentru prelucrarea chirurgical primara si in
unele cazuri pentru operatiile plastice primare

II – de la ziua a 3-a pina la curatirea definitiva a plagii si crearea

granulatiilor vizibile. Se caracterizeaza prin prezenta in plaga a proceselor
inflamatorii cu infiltrari in plaga a tesuturilor ce o inconjoara,exudat,
uneori puroi,si in cazul plagilor penetrante in cavitatea bucala aparitia
infectiei necrotice. La sfirsitul zilelor 8-12 plaga se curata si apar granulatii
vizibile. Scopul tratamentului-limitarea proceselor inflamatorii si grabirea
evacuarii tesuturilor necrotice

III – granularea plagii. Sunt indicate prelucrarea secundara a plagii si

operatiile precoce

IV – epitelizarea si cicatrizarea plagii

81. Tratamentul general şi local al leziunilor prin armă de foc a
părţilor moi a feţei.

Tratamentul plăgilor-are drept scop principal optimizarea condiţiilor de

vindecare şi este constituit din :

Măsuri de optimizare locală a regenerării:

• Pansamente aseptice;

• Antalgice;

• Asigurarea calmului locului traumatizat (imobilizare)

• Debridări chirurgicale;

Debridarea chirurgicală a plăgilor include următoarele etape:

Pregătirea câmpului operator prin spălare, la necesitate berberire şi

prelucrarea cu antiseptic;

Anestezia (generală, trunculară sau locală);

Spalarea abundentă a plăgii cu substanţe destinate acestei proceduri şi

înlăturarea corpilor străini;

Incizia de lărgire a plăgii pentru a putea vizualiza amploarea leziunilor

(procedeul este efectuat la necesitate);

Excizia (împrospătarea) planurilor plăgii;

Hemostaza minuţioasă;

Suturarea cu restabilirea structurilor anatomice lezate;

Drenarea.

• Debridări chimice;

• Stimulare medicamentoasă locală a epitelizării

Măsuri de optimizare generală a regenerării:

• Antibioticoterapie;

• Stimulare medicamentoasă generală a regenerării;

• Imunoterapie.

82. Trauma asociată şi combinată prin armă de foc,

particularităţi, diagnostic şi tratament.

• Leziune combinata-actiune concomitenta asupra organelor a doua sau

mai multor factori nocivi(trauma mecanica+combustie+curent
electric+iradieri etc.)

• Trauma asociata-actiunea unui factor nociv asupra organismului care

provoaca lezarea a mai multor forme de tesut si anumite regiuni

83. Leziunile termice OMF, date generale, particularităţi.

Clasificarea leziunilor termice.

Arsurile termice : sunt urmare a actiunii caldurii asupra tegumentului si

tesuturilor la contactul acestora cu un agent termic. Caldura devine lezanta
pentru tesuturile vii in momentul in care depaseste 46 gr C.

Frecvenţa arsurilor feţei în timpul de război.

În al doilea razboi mondial arsurile omf constituiau:

Aviatori – 1%

Tanchiști – 35%

În razboiul din Afganistan arsurile omf constituiau 5%.

În timpul exploziei din Hirosima și Nagasachi arsurile omf constituiau

75%.

În timp de pace arsurile omf constituie 5-10% din traume.

Particularităţile regiunii omf în arsuri:

Pielea datorită:

Reliefului nervos diferit - la cele trei etaje faciale-va determina între 1 –

4 grade de profunzime în combustie (mai pronuntat la spina nasalis,
pleoape si mai putin pronuntat in regiunea parotido- maseterica ) ; nu se
recomanda inlaturarea masiva a tesuturilor mortificate in primele 2-3
saptamini de la combustie, astfel se vor dezgoli masiv tesuturile moi, ca
consecinta se va instala socul dureros, sechele.

Vascularizării intense- se vor forma edeme pronuntate predispuse la

infectie.

Elasticitatii crescute- plagile devin mai mari decit suprafata afectata

Mobilitatii crescute –poate scadea in procesele de scleroza (cicatrici,

scleroze secundare) cu formare defectului estetic. In cicatrici se dregleaza
inervatia pielii la diferite straturi morfo-functionale.

Prezentei glandelor (sudoripare, sebaceie)-ale caror produsi ai

metabolismului azotat(uree, saruri) irita plaga arsa.

Prezența căilor respiratorii superioare- care afectîndu-se necesita

trahiostomie.

* In raport cu agentii vulneranti arsurile se clasifica in:

- termice: produse in urma actiunii caldurii

- chimice : rezultat al actiunii unor substante chimice (acizi, baze)

- electrice: aparute sub actiunea curentului electric

In tara noastra arsurile se clasifica in patru grade de profumzime:

Gradul I

– afectarea epidermului cu leziuni minime şi reversibile; funcţia de

protecie a tegumentului este intactă sau foarte puţin alterată.
Clinic: eritem, edem, durere.

Evoluţie: vindecare spontană fără cicatrice

Gradul II

– afectare mai profundă a epidermului până în stratul bazal pe seama

căruia tegumentele se regenerează.

Clinic: se adaugă flictena

Evoluţie: se poate infecta, altfel se vindecă fără cicatrice.

Gradul III

– interesează epidermul în totalitate şi o parte din derm.

Clinic: flictenă cu conţinut sanguinolent, durere, edem amplificate.

Evoluţie: uneori se pot vindeca spontan dar cu

cicatrici vicioase;frecvent se complică cu infecţie în absenţa tratamentului

calificat

Gradul IV

– necroza de coagulare a tuturor straturilor pielii si afectarea tesuturilor

subiacente (muschi, la extremitati chiar shi oase.)

Clinic: escară maronie-neagră

Evoluţie: vindecarea spontană nu este posibila.

84. Particularităţile evoluţiei clinice ale leziunilor termice în

regiunea OMF. Simptome clinice generale şi locale în leziunile termice
OMF.

Stadilul 1

primele trei zile,perioada socului postcombustional.

Se caracterizeaza prin grave pierderi si dislocari lichidiene.

Daca tratamentul este corect, la finele acestei perioade bolnavul trebuie

sa prezinte:

-parametrii circulatori si respiratori cat mai aproape de normal

-constienta prezenta,absenta agitatiei psihomotorii

-diureza restabilita(50ml/h)

-tranzit intestinal reluat

Stadiul 2

zilele 4-21,perioada metaagresionala,dismetabolica.

Aceasta perioada este caracterizata printr-o serie de etape deosebite:

zilele 4-6-remiterea edemelor

-ziua 9-este ziua in care se poate face un diagnostic precis al profunzimii

leziunii locale.

-ziua 12-poate caracteriza debutul decompensarii renale

- complicatiile tromboembolice pot aparea imediat dupa accident si se

intind si dupa perioada celor 21 zile.

Stadiul 3

-zilele21-60-perioada chirurgicala.

In conditiile in care bolnavul a fost corect ingrijit atat local cat si

general,intra intr-o perioada de echilibru metabolic foarte fragil.Grefarea
intre zilele 21-28 asigura o buna evolutie a bolnavului si este un test care
confirma ca tratamentul a fost corect condus.

In conditiile tratamentului local modern al arsurii, stadiul 3 se

suprapune din ce in ce mai mult peste stadiul 2,formarea plagii granulare
fiind considerata de multi autori ca o complicatie locala.
Stadiul 4

-socul cronic.

Este o modalitate de evolutie cauzata de pierderea momentului

operator,de o ingrijire necorespunzatoare sau de o arsura extrem de
grava.Se considera ca bolnavul a intrat in perioada socului cronic daca la
60 de zile de la accident prezinta plagi granulare pe regiuni intinse.

85. Factori principali ce determină gravitatea arsurilor faciale.

Metode de determinare a suprafeţei leziunilor termice.

Severitatea arsurilor depinde de :

Factori ce tin de agentul termic:

-Temperatura

-Starea de agregare

-Timp de actiune

Factori ce tin de organism:

- Suprafata arsa

- Profunzimea

- Localizarea arsurii- arsurile localizate pe zonele functionale (mîini,

picioare), perineu, față sunt mai grave datorită potențialului sechelar

- Terenul biologic- vîrstă,afecțiuni preexistente

- Alte leziuni simultane- traumatisme, fracturi, arsuri a căilor respiratorii.

Metode de determinare a suprafeţei lşeziunilor termice.

La ora actuala se utilizeaza metoda lui Wallace (regula lui 9), dupa care
suprafata corpului este impartita in 11 regiuni fiecare regiune
reprezentand 9%.

cap+ gît =9%

 Membrele superioare =18% (9% x 2)

Membrele inferioare =36%(18% x 2)

Trunchiul anterior =18%

Trunchiul posterior =18%

perineu+ organe genitale =1%