METODE MODERNE DE EXAMINARE

ALE PACIENȚILOR CU AFECȚIUNI ALE

SISTEMULUI STOMATOGNAT.
DIAGNOSTICUL.

Băicean-Suveică Irina
Gr.1507
  Scopul examenului clinic

 Stabilirea diagnosticului si întocmirea unui plan

de tratament corect
  5 tipuri de pacienti care se adreseaza pentru asistența
stomatologică

 Pacienții cu dureri acute

 Pacienții cu dureri “surde” care apar după acțiunea
agenților iritanți
 pacienții cu dereglări estetice/ fonetice/ masticație
 Pacienții fără acuze dar cu necesitatea de a
repara construcția protetică actuală
 Pacienții care vin pentru consultații periodice de
monitorizare a stării protezelor si sistemului
stomatognat
 Principiul Biologic
 Este un principiu fundamental al medicinei si prevede ca
orice metoda de tratament sau intervenție să aibă o
influiență pozitivă asupra organelor si țesuturilor atât ale
sistemului stomatognat,cât si a întregului organism.

 Din aceste considerente,la finisarea examenului clinic al

pacientului medicul trebuie să fie frem convins de
raționalitatea metodelor de tratament alese si că ele nu
vor duce ulterior la consecințe negative.

 Principiul biologic ne impune ca la confecționarea

pieselor protetice să fie alese acele materiale care n-ar
leza substratul organic ,fără însusiri toxice,să nu
provoace alergii si alte influiențe nocive.
 Principiul Biomecanic
 Prevede un echilibru eficient al raportului de rezistentă dintre
substratul biologic al câmpului protetic si proteze sau alte
dispozitive.

 În vederea realizării cu succes a acestui principiu trebuie

cunoscute legitătile influienței forțelor ce se dezvolta in
timpul funcției piesei protetice si mecanismului de
transmitere a acestor forțe substratului biologic al câmpului
protetic. Ca substratul biologic să suporte aceste acțiuni este
necesar ca materialul din care va fi confecționată piesa
protetică sa posede însusiri mecanice si fizice
respective(duritate,elasticitate,rezistența,coeficient
corespunzator de dilatare si constricție sub influiența
temperaturii).
 Principiul Homeostazic
 Prevede conservarea morfofunctionala a sistemului
stomatognat pentru un timp indelungat.Realizarea acestui
principiu este posibilă doar in cazul cind sunt luati in
consideratie parametrii normali de structura si functie a
tuturor componentelor sistemului stomatognat si a
rezultatelor unui examen minutios clinic si paraclinic.
 Pentru instalarea unei homeostazii adecvate se va tine
cont de particularitatile individuale ale tabloului clinic,de
relatiile dintre componentele sistemului,virsta,starea
generală a organismului posibilitatile de refacere a
integritaii sitemului stomatognat. Mentinerea constantelor
fiziologice in acest context,va fi eficace doar in cazul crearii
unui echilibru morfofunctional si biomecanic dintre toate
elementele ,refecându-se astfel intergitatea de sistem
  Principiul Ergonomic
 Sporirea productivitatii și eficacitatii muncii medicului va fi
posibilă doar în cazul unei organizări chibzuite la locul de
munca. De modul de organizare a activitătii medicului
depinde in mare măsură si profilaxia maladiilor legate de
profesie(scolioza,hernii de disc,tulburări de vedere,plexite
si artroze a mâinii drepte provocate de vibratii etc.)
 Consecutivitatea examenului
clinic

 Anamneza
 Examenul subiectiv
 Examenul obiectiv
 DATE ANAMNESTICE
 Starea generala a pacientului
Este foarte importanta realizarea unei anamneze exacte
inainte de inceperea propriu-zisa a tratamentului.
Exista o serie de cazuri care reclama masuri speciale de
precautie pentru personalul medical:
 hepatita B
 prezenta virusului herpetic
 SIDA( sindromul imunodeficientei umane dobandite)
poate avertiza cadrele medicale si medii in legatura
cu necesitatea unor masuri de protectie.
Stări patologice neinfectioase
 reactii alergice la anumite produse medicamentoase precum
anestezicele locale si antibioticele utilizate in cabinetul de
stomatologie, care dau cel mai frecvent reactii alergice, sau
chiar la unele materiale dentare, materialele de amprenta,
unele aliaje dentare, dezinfectante, polimeri etc.

 medicatii curente - se consemneaza in fisa inainte de începerea

tratamentului pentru a evita o serie de accidente ulterioare
Afectiunile cardiovasculare

 necesita un tratament special precum folosirea unor anestezice

fara vasoconstrictor, sedinte de lucru de scurta durata;

 hipertensiune arteriala indica amânarea tratamentului ; când

aceasta este controlata sau adusă la valori normale. Pacientii
hipertensivi sau cu afecțiuni ale arterelor coronare nu trebuie să
primească epinefrina (deoarece aceasta creste frecventa cardiaca
efect tahicardic, și creste tensiunea arterială efect hipertensiv).

 Pacienților cu proteze valvulare li se impune administrarea unei

terapii cu anticoagulante în vederea prevenirii apariției
hemoragiilor.
 Boli metabolice

 diabetul predispue la boli parodontale cu evolutie acută sau la

formarea de abcese. Un diabetic compensat medicamentos poate
sa urmeze un tratament stomatologic; în cazul cand boala nu este sub control
poate apărea, datorită ședintelor de tratament lungi și solicitante, chiar
posibilitatea comei diabetice.

 hipoglicemia poate de asemenea creea probleme. La un diabetic

aflat sub control (sub medicatie) care a omis o masă sau nu a
mâncat de cateva ore poate aparea brusc paloarea si instalarea unei
stari asemanatoare cu cea intalnita in intoxicatii. Pentru a preveni
aceasta, sedintele de tratament nu trebuie sa interfere cu programul
alimentar al pacientului. Acestor bolnavi trebuie sa li se administreze rapid un
aliment cu un continut bogat în glucide (în lipsa de altceva o lingurita de zahăr
dizolvata in putina apa).
 Alte afectiuni cu risc
 epilepsia este o alta afecțiune de care medicul stomatolog

trebuie sa fie avertizat pentru a se putea lua măsurile corespunzatoare:

evitarea sedintelor lungi și solicitante, controlul anxietatii etc.
 alte afecțiuni generale sau sarcina necesită doar temporizarea
terapiei protetice. Dintre acestea amintim: insuficența renală
cronica cu valori crescute ale hipertensiunii arteriale sau bolnavii
hemodializati supuși unei terapii anticoagulante (aceasta se
întrerupe cu cel putin 24 de ore înaintea de sedinta de tratament,
care nu se va efectua niciodata după hemodializa).
 Modificări ale secreției salivare
 Prezența pe o perioadă mai lungă a xerostomiei (datorita

radioterapiei, sindrom Sjogren etc.), duce la susceptibilitatea

crescută la carie. Xerostomia este un simptom de care trebuie
ținut cont în cursul terapiei de restaurare protetică; la ora
există
Actuală aproximativ 375 de medicamente capabile sa producă
xerostomie (anticolinergice, anorectice, antihipertensive,
antihistamine etc.).
 Sialoreea pacientului îi trebuie explicat detaliat planul de
tratament în conformitate cu statusul clinic, scopul si
necesitatea instituirii tratamentului, pentru a preveni o
supraevaluare din punct de vedere funcțional și estetic a
rezultatelor de către acesta.
 Varsta, profesia, sexul

 la vârstnici cu deficiente ale coordonării neuro-musculare apar retractii

gingivale,dintii au o hipermineralizare (sunt mai casanti), apar denticuli in
camera pulpara sau în canalele radiculare, dificultăti în prepararea pivoturilor
parapulpare sau intraradiculare, structurile muco-periosto-osoase sunt mai putin
rezistente.
 la tineri se impun precautii la alegerea elementelor de agregare pentru a evita
lezarea organului pulpar;
 la copii camera pulpara mare impune mai putine preparatii cu șanturi și puturi
parapulpare, iar prezenta unei dentitii mixte impiedica realizarea unei punti.
 femeile în menopauza prezinta modificări ale structurii epiteliale cu
predispozitie la sângerare și uneori modificări comportamentale.
 profesia și ocupația pacientului impun anumite particularităti:
 la tâmplari și croitori este nevoie de protecție incizală metalică;
 profesiile stresante presupun efectuarea unor suprafețe ocluzale rezistente,
metalice, fară contacte premature;
 la actori, oameni politici, oratori primează restaurarea fizionomică si fonetică
  Examenul loco-regional

Examenul exobucal și al articulației temporo – mandibulare

a) Prin inspectie se urmareste :
 simetria facială
 proporția etajelor fetei
 linia surâsului
 hipertrofiile musculare uni sau bilaterale (de exemplu a

maseterului), trădeaza existența unei parafuncții ( bruxism).

 rosul buzei, treapta buzelor

 deschiderea gurii.
linii importante în aprecierea esteticii și simetriei
feței si figurii:

 a. - linii de orientare,

 b. - liniile care delimiteaza cele trei etaje ale

figurii;

 c. - linia intercomisurala imparte etajul inferior in

două compartimente, cu o proportie de 2:1.
 Prin palpare verificam:
 contururile osoase,

 punctele de emergență ale nervilor

supraorbitali,infraorbitali, mentonieri,

 punctele sinusale,

 muschii mobilizatori, ca și eventualele deformații,

 aspectul grupelor ganglionare,

 aspectul glandelor salivare.

 Examinarea ATM
 Examinarea ATM se face simultan stanga – dreapta,

urmarindu-se prin inspectie comparativa regiunile pretragiene, apoi

prin palpare (introducerea indexelor in conductele auditive externe),
policele stang si drept fiind situate pretragian, bolnavul va executa
cateva miscari lente de deschidere - inchidere a cavitatii bucale; la
nivelul ATM se pot percepe diferite zgomote, ce pot avea uneori
semnificatie patologica: cracmentele (asemanatoare pocnetelor) si
crepitatiile (sunete asemanatoare „scrasnetului zapezii').
 Se va urmari amplitudinea deschiderii gurii (normal - 4 cm;

limitata - 2-3 cm; redusa -1-2 cm), dupa care vom decela excursia
mentonului, care poate fi normala (în arc), în baioneta .
 Examenul ATM trebuie corelat obligatoriu cu o serie de date
culese la examenul endobucal: uzura coronara, gradul de
supraacoperire frontala, breșe edentate, contacte premature și
interferente. Un examen radiologic poate completa investigatia
clinica a ATM.
  Examenul endobucal

 Examenul endobucal începe cu observarea

mucoaselor bucale(aspect normal sau nu,
culoare, iritate, fisurate, umede, uscate etc.)
și continuă cu bolta palatină, valul palatin,
planseul bucal și limba (aspect, mărime,
tonicitate, însertie). Urmează examenul
arcadelor dentare, al restaurărilor protetice
existente și statusul parodontal.
 Examenul mucoasei bucale

 coloratia mucoasei bucale, pot exista anumite semne

caracteristice pentru bolile generale, leziuni degenerative cu
Potențial de malignizare (de tip eritroplazie, leucoplazie, lichen
plan bucal),pot exista semne de intoleranță la metale aur, argint;
 semne de mușcare a mucoasei bucale la nivelul obrazului,
atunci când lucrările vechi au contact cap la cap;
 se examineaza canalele de secretie ale gl.parotide si
submandibulare
 poate evidenția existența unor fistule, chisturi, modificări la
nivelul planseului bucal;
 se verifică volumul și tonicitatea limbii.
 Examenul arcadelor dentare

Prin inspectie se examineaza:

 dintii restanti din punct de vedere al: numărului, al topografiei;
 leziunilor carioase tratate sau netratate, stadiul tratamentului

și corectitudinea lui;
 tipului de abraziune(fațete de abraziune, abraziune localizată,
abraziune generalizată, abraziune ad-palatum)
 gradul de mobilitate dentară
 defecte cuneiforme de colet;
 distrofii dentare;
Lucrările protetice vechi , din punct de vedere al elementelor
de agregare,a corpului de punte, a numarului de stâlpi aleși.

c) Pozitia dinților, acestia pot prezenta rotații, treme, diasteme,

înclinări.

d) Migrările dentare secundare edentației pot fi :

*orizontale de tip basculare-inclinare(cand dintele se inclina cu
coroana dentara spre spatiul edentat, rădăcina ramane pe loc) sau
prin translație (cand dintele migreaza corporeal catre spatiul edentat,
uneori il poate inchide);
*verticale de tip egresiune (cand dintele migreaza spre spatiul
edentat cu tot cu proces alveolar) sau de tip extruzie (cand
dintele migreaza fara proces alveolar).
Palparea cu sonda dentară urmăreste:
 Prezența cariilor și adâncimea lor, carii secundare sau sub

elementul de agregare;
 calitatea tesuturilor dentare de la nivelul resturilo radiculare;
 adaptarea obturațiilor, incrustațiilor,calitatea obturației de canal;
 fracturarea obturațiilor sau mobilitatea lor;
 adaptarea cervicală a coroanelor, încrustații, obturații;
 adâncimea pungilor parodontale;
 mobilitatea dentară ;
 eventualele decimentări ale punților dentare sau existența

cimentului sub corpul de punte.

  Examenul intraoral
Palparea cu degetul :
 depisteaza existența ciocurilor osoase la nivelul crestei
edenate;
 existența chisturilor, mobilitatea dintilor;
 spasme musculare dureroase;
 tonicitatea musculară.

Percutia se face cu mânerul sondei:

 o durere în axul dintelui denotă o inflamare periapicală acută
sau subacută ;
 o durere surdă îndică o trauma ocluzală;
 durere la percuție in sens V-O arata un proces periapical;
 sunetul mat la percuție îndică un dinte devital.
 Statusul parodontal

Examenul clinic parodontal se va corela cu examenul

radiologic parodontal. De asemenea, vom da o atentie
deosebita îndicelui de sângerare a papilelor și vom
aprecia starea de igienă bucală
 Inspecția
Prin inspecție se examinează:
 culoarea mucoasei și a papilelor interdentare normală
/congestiva/ hiperemia arată un proces inflamator;
 hipertrofii, leziuni ulceroase, necrotice, unoeri gingia acopera
dintele, leziuni ce decapiteaza papila(gingivita ulcero-necrotica);
 retractiile gingivale;
 ghirlandele McCall;
 fisurile Stillmann
 fistule la dintii stalpi;
 retractii parodontale;
 pungi parodontale;
 prezenta plăcii bacteriene sau a tartrului.
  Crestele alveolare sunt examinate din punct
de vedere al formei, înălțime,lățime, directie,
neregularităti, spatiul protetic orizontal și
vertical
Camerele intraorale au revoluționat dialogul medic-pacient înfluențând
decisiv întelegerea diagnosticului și a planului de tratament de către
pacient.
 Camera intraorala permite și pacientului să-și priveasca status-ul
dento-parodontal, mai mult, el poate vedea o imagine mărita de 30-
50 ori.
 Leziuni și detalii (fisuri, carii secundare, fracturi etc.), greu de
explicat devin o realitate pe care pacientul o percepe foarte clar.
Majoritatea instalațiilor pot păstra o serie de imagini inițiale care se
pot compara ulterior cu rezultatele finale ale reconstituirilor, ceea ce
elimină discuții ulterioare în contradictoriu cu pacienții dificili.
 Medicul poate apela la o serie de modele cu diferite proteze fixe.

explicând și demonstrând pacientului cum va arăta viitoarea

reconstituire protetică.
  Diagnosticul

 La baza stabilirii și formulării diagnosticului vor fi puse

rezultatele unui examen competent,complex și consecutiv, clinic și
paraclinic.În protetica dentara diagnosticul nu se reduce numai la
stabilirea formei nozologicea afecțiunii,dar și la descrierea
dereglărilor morfologice,topografice,de funcție,a factorilor
etiologice,patogenetici,complicațiilor dereglărilor fizionomice și
deci poartă un caracter descriptiv.
Prin urmare diagnosticul este compus din 3
părti:

 Afecțiunea principală
 Complicațiile provocate de afecțiunea principală
 Afecțiunile concomitente