GERONTOLOGIE Lp. 3 - 27.03.

2020

PARTICULARITĂȚI ALE TRATAMENTULUI STOMATOLOGIC LA

PACIENTUL VÂRSTNIC

Îmbunătățirea sănătății orale duce la îmbunătățirea calității vieții prin creșterea stimei
de sine, îmbunătățirea alimentației, un aspect îmbunătățit, o igienă mai bună și un confort
mai bun precum și ameliorarea durerii. Necesitățile de sănătate orală ale vârstnicilor necesită
o abordare nouă a planificării tratamentului dentar, care ia în considerare nevoile speciale ale
acestora.

Procesul de tratament începe cu un interviu al pacientului pentru a determina

îngrijorările și nevoile sale urgente. Acest proces cuprinde patru domenii de nevoi obiective
și subievtive: funcționalitate, simptome, patologie și estetică.

Tratamentul pacientului vârstnic cuprinde următoarele particularități:

 1. să nu fie standardizat ci individualizat fiecărui caz în parte, fiecare etapă să fie

adaptată geroindexului general și local;
 2. să aibă la bază o concepție integrativă, fiind privit în ansamblu pentru toate
elementele sistemului stomatognat;
 3. Reabilitarea completă reclamă un număr mai mare de tratamente: odontale,
parodontale, protetice.
 4. necesită un număr sporit de ședințe și un efort sporit din partea medicului, datorită
numărului crescut de afecțiuni stomatologice ce s-au acumulat de-a lungul anilor.
 5. necesită un efort mai mare din partea laboratorului și un consum mare de materiale
și instrumentar, existând astăzi tehnici și materiale adecvate ;
 6. colaborarea interdisciplinară și tratamentul multidisciplinar sunt condiții
obligatorii, dar este dificil de realizat în practică datorită cooperării dificile,
handicapurilor psihice, fizice, etc.;
 7. există discrepanțe între necesar și cerințe;

1
  8. apare necesară pregătirea de cadre pentru îngrijirile de specialitate specifice
vârstnicului;
 9. se recomandă soluții simple de tratament, nu manopere complexe, cu particularități
ce țin seama de calitatea câmpului protetic și de geroindex.

Planul de tratament și algoritmul acestuia la vârstnic este același, etapele nu diferă

dar au în vedere următoarele obiective :

 motivul principal pentru care s-a adresat pacientul și care l-a determinat să solicite
tratamentul;
 starea de igienă;
 existența sau nu a dinților restanți (nr., topografie, starea de sănătate);
 starea sănătății parodontale a dinților existenți;
 existența sau nu a tratamentelor anterioare (odontale, parodontale, protetice ) și
calitatea acestora;
 atitudinea vârstnicului față de tratamentele stomatologice anterioare;
 posibilitățile de deplasare (institutionalizat sau nu);
 particularitățile psihologice si posibilitățile de cooperare ce ar putea influența
soluțiile terapeutice indicate (cooperant, necooperant, total dependent-lipsit de
personalitate);
 Starea generală de sănătate ( geroindex).

Întrucât problemele de sănătate medicale pot pereclita prognosticul unor tratamente

stomatologice acesta va fi particularizat de unele situații întâlnite ce țin de starea generală:

a. Vârstnic sănătos, la care tratamentul ține cont de geroindex, în rest nu diferă de al

adultului, cu precauții privind aspectul profilactic (păstrarea dinților pe arcadă) și
operativitatea (numărul si durata ședințelor reduse).

b. Vârstnic cu patologie generală compensată, la care există riscul de decompensare

si la care sunt necesare măsuri suplimentare de protecție, ce să asigure calitatea actului
stomatologic, evitând unele riscuri prin dotarea cu truse de urgență (medicații pentru situații
neprevăzute) ce trebuie să conțină: analgezice și sedative, antialergice, anticonvulsivante
hemostatice, medicamente cardiovasculare, antiasmatice, antidiabetice,etc.

2
c. Vârstnic cu patologie generală decompensată, sau iminentă de decompensare la
care, tratamentul se temporizează până la normalizarea constantelor biologice: tensiunea
arterială, glicemia, EKG.

d. Vârstnic cu riscuri foarte mari, la care nu se pot efectua tratamente stomatologice,

în caz de tumori, decompensări grave cardio-vasculare, infarct, accidente vasculare cerebrale,
ce necesită investigații complete din cauza riscurilor.

Tratamentul pacienților compromiși medical se va face obligatoriu în colaborare cu

medicul generalist/de familie care îl are în evidență, cu avizul acestuia și cu măsuri
suplimentare ce vor avea în vedere:

 un plan de tratament cu mai multe alternative accesibile;

 se alege soluția optimă impusă de modificările involutive și de starea generală;
 prioritarar este tratamentul urgenței cu calmarea durerii, tratarea infecției, igienizarea
si prevenirea complicațiilor ;
 ordinea în planul de tratament depinde de necesitățile individuale fără reguli precise;

Particularități ale tratamentului protetic la vârstnic

Un important capitol din gerontostomatologie este reprezentat de eforturile conjugate
ale medicilor stomatologi, tehnicienilor dentari si ale altor specialisti, in vederea reintegrarii
sociale a varstnicilor. În țările cu o cultura sanitară evoluată și cu o asistență socială
multifuncțională, modificarile orale survenite la batrani sunt tratate cu mare atentie, exact la
fel ca si tratamentele aplicate populatiei infantile. Atentia se indreapta asupra reinserării
sociale a vârstnicilor sub aspectul indeplinirii functiilor aparatului dento-maxilar.

Pe primul loc in strategia gerontosotmatologiei stau problemele legate de masticatie,

apoi functia estetica si cea fonetica. Fara rezolvarea satisfacatoare a acestor cerinte,
specialistii nu pot spera o buna integrare psiho-sociala si evitarea starilor conflictuale date de
infirmitatea bucala.

Tratamentul protetic la vârstnicii sănătoși nu diferă de cel al adultului tânăr, putând

consta din proteze fixe, proteze mobile sprijinite pe dinți, mucoasă, implanturi. Vârsta prin
ea insăsi nu influențează care este cea mai bună opțiune.

3
În alegerea unui tratament protetic la vârstnici, se vor avea în vedere următorii factori:

1. numărul și topografia dinților restanți;

2. valoarea fiecărui dinte în parte (în funcție de integritatea dintelui șj parodonțiului);
3. valoarea suportului muco-osos;
4. boli generale ce pot temporiza tratamentul;
5. posibilități financiare și tehnice;
6. proveniența și gradul de autonomie fizică (dacă trăiește singur sau în case de bătrâni)
și motorie (prezența de handicapuri ce limitează deplasarea la cabinet);
7. comportamentul psihic;
8. care este principalul motiv pentru care s-a prezentat la tratament si ce așteaptă de la
stomatolog .
Proteza FIXĂ (conjunctă)
Protezarea fixă este tot mai frecvent utilizată la vârstnic datorită dinților restanți în
număr tot mai mare, cu stare parodontală acceptabilă vârstei, ce permite menținerea lor mai
mulți ani; va putea fi indicată în funcție de situațiile clinice existente, ce dictează și
prognosticul tratamentului conjunct. Se indică la pacienții mai exigenți din punct de vedere
al integrității danturii si al aspectului fizionomie:
 cu stare generală bună;
 care se deplasează mai ușor;
 care cooperează si suportă mai ușor preparările dezagreabile;
 când există număr, suficient de dinți restanți, bine plasați si întreținuți;
 la pacienți care au mai avut proteze conjuncte si au acordat atenție îngrijirii acestora;
Punțile dentare de mare amplitudine pot fi de scurtă durată din cauza valorii reduse a
dinților stâlp la vârstnic, ce este influențată de:
 Factori de risc sistemici și locali
 Modificările mediului oral
 Carii profunde coronareși cervicale
 Restaurări dentare extinse, prin obturații masive ce scad rezistența dinților
 Involuția pulpei și obturații radiculare in complete
 Expunerea rădăcinii prin recesiuni, cu alungirea coroanei
 Prezența leziunilor de furcație

4
 Rezecții apicale
 Compromiterea igienei
 Modificarea funcției glandelor salivare
Prin tratamentul cu proteze fixe se vor avea în vedere următoarele aspecte:
 Eliminarea discontinuității existente la joncțiunea smalț/dentină
 Sporirea integrității fizice a structurilor dentare restante
 Realizarea unui profil parodontal corect
 Restabilirea morfologiei contactelor interproximale
 Stabilirea poziției dinților și restabilirea relațiilor ocluzale
 Crearea armoniei estetice
Algoritmul de realizare al protezelor fixe la vârstnic prezintă unele particularități:

1. Prepararea subscructurii va ține seamă de:

- Predispoziția la fractură
- Sensibilitate crescută la durere și scăzută la trepidații, ce impune folosirea
instrumentarului foarte activ și bine centrat
- Necesitatea unei șlefuiri mai importante pentru desființarea convexităților, datorită
retracției gingivale lucru permis de sensibilitatea mai redusă prin retracția pulpei
2. În caz de recesiune, pentru realizarea aspectului fizionomoc, se vor realiza coroane
semifizionomice cu coleretă gingivală
3. Se vor realiza proteze conjuncte cu morfologie ocluzală atenuată pentru a reduce
supraîncărcarea dinților suport și a proteja parodonțiul dinților stâlp.
4. Se indică a fi utilizate coroane de înveliș, ca mijloc unitar, când se estimează o
durabilitate mai mare a dinților preparați.
5. Plasarea marginilor cervicale a coroanei este dificilă subgingival, când diferența între
coroana clinică și cea anatomică nu este mare pentru a acoperi suprafața radiculară
cu receptivitate crescută la carie.
6. Este dificilă utilizarea dispozitivelor corono-radiculare, din cauza canalelor înguste
7. La dinții cu distrucții coronare extinse se recomandă tratament endodontic, cape și
overlay.