GERONTOLOGIE Lp. 2 - 27.03.2020/ Recuperare 13.03.

2020

TRATAMENTUL PROFILACTIC AL PACIENTULUI VÂRSTNIC

Menţinerea sănătăţii orale este o preocupare continuă atât pentru pacienţii tineri, cât
şi pentru cei mai în vârstă, iar vizita periodică la medicul stomatolog este o măsură obligatorie
pentru a reduce riscul apariţiei cariilor dentare. Educaţia pentru sănătate are un rol important
în îndepărtarea oricăror temeri legate de intervenţiile stomatologice şi în crearea obiceiului
de a vizita periodic medicul stomatolog, începând din copilărie. Tratarea pacienţilor vârstnici
reprezintă o provocare datorită capacităţilor cognitive şi a dexterităţii manuale reduse, ceea
ce impune dezvoltarea unor strategii specifice de planificare terapeutică. O obligaţie etică
presupune şi implicarea activă a clinicienilor în tratarea vârstnicilor.

Tratamentul profilactic general-gerontoprofilaxia-vizează o serie de măsuri generale

a îmbătrânirii. Se adresează vârstei de tranziție de la 45 la 65 de ani, când apar fenomeme de
îmbătrânire precoce și afecțiuni cronice.Conceptul profilactic are în vedere depistarea în fază
incipientă a afecțiunilor generale care constituie factori de risc pentru afecțiunile
stomatologice.
Măsuri de profilaxie generală a îmbătrânirii premature accelerate:
 Regim de viață sănătos
 Evitarea sedentarismului
 Tratamente de reactivare a circulației
 Evitarea stresului, a solicitărilor psihice
 Respectarea alimentației echilibrate prin :
- aport de vitamin,legume, fructe,crudități
- restricție de sare
- evitarea abuzului de grăsimi
- evitarea regimului hydric în exces
- corectarea dezechilibrului glucide-protide, stabilitîn favoarea glucidelor
- mese mai frecvente, dar mai reduse cantitativ
- alimentație bogată antioxidantă (vitamin C,E, seleniu, aminoacizi ce conțin sulf
ce împiedică acțiunea radicalilor liberi)

1
Îngrijirea dentară preventive a seniorilor
Gândirea și implementarea unor protocoale complexe de stomatologie preventive
pentru vârstnici face ca profesia de medic dentist să fie o profesie cu multe provocări.
Practica stomatologică pune medicul în contact cu persoane având nivele intelectuale și
culturale diferite, motiv pentru care stomatologul este nevoit să apeleze diferențiat la una sau
mai multe metode de educație:
a. auditive;
b. vizuale;
c. audio-vizuale;
d. mass media.
In contextul particularităților individuale existente la vârstnic apar o serie de dificultăți:
1. Vârstnicii au comportament igienic format la vârste timpurii și păstrat prin
automatism chiar dacă condițiile din cavitatea bucală s-au schimbat (edentații, protezări,
recesiuni, spațieri abraziuni). Ei și-au însușit o tehnică pentru dinții naturali, dar apare
necesitatea unui nou comportament igienic;
2. Lipsa familiarizării cu conceptul de sănătate preventivă, conservator;
3. Acceptarea pierderii dinților ca o parte naturală a procesului de îmbătrânire ce
nu trebuie prevenită;
4. Vârstnicul s-a adaptat la starea orală compromisă solicitând tratament doar în
urgență;
5. însușirea măsurilor igienice este mai bună la cei cu îmbătrânire întârziată
deoarece cooperarea și stocarea informației sunt mai favorabile ;
6. La vârstnicii cu îmbătrânire accelerată apar dificultăți în cooperare, în însușirea
măsurilor de igienizare orală, a tratamentelor prescrise și a capacitatății de stocare a
informațiilor în educația sanitară;
Sunt cunoscuți diverși factori direcți sau indirecți, care pot influența persoanele
vârstnice să utilizeze serviciile stomatologice. Acești factori sunt împărțiți în patru categorii
principale:
1. Factori legați de menținerea stării de sănătate și de apariția patologiilor:
-starea de sănătate orală
-disconfortul crescut

2
-Starea de sănătate
-mobilitatea și limitarea funcțională
2. Factori socio-demografici
-locul nașterii
-educația
-venitul
-genul
-cultura
-etnia
3. Factori care țin de servicii
-accesibilitatea
-comportamentul dentistului
-atitudinea dentistului
-costul serviciilor stomatologice
-satisfacția față de serviciile stomatologice
-transportul
4. Factori atitudinali sau subiectivi
-părerile personale
-lipsa și perceperea nevoilor
-conștientizarea importanței serviciilor stomatologice
-frica și anxietatea
-rezistența la schimbare
-satistacția fațăde vizitele la dentist
Componentele stomatologiei preventive
1. Îndepărtarea mecanică a placii bacteriene.
Placa bacteriana, recunoscută ca fiind determinantul etiologic primordial al principalelor
afecțiuni odonto-parodontale, trebuie menținută în permanență sub control apelând la
principalele măsuri preventive, orientate spre stoparea și reducerea depunerii ei pe
suprafețele dure dentare sau pe suprafața protezelor. Aceste măsuri, pot fi aplicate la
domiciliu, la cabinet sau în mediu instituționalizat. Prevenirea cariilor la vârstnic implică 3
proceduri locale de bază : eliminarea factorului microbian (1), creșterea rezistenței gazdei (2)

3
și reducerea substratului nutritiv disponibil pentru agenții microbieni implicați în
desfășurarea proceselor carioase (3).
2. Clătirea
O clătire terapeutică conține un agent care este benific pentru dinte sau cavitatea orală.
Clătirile terapeutice pot conține clorhexidină, benzoat de sodiu o fluorură sau alți agenți
remineralizanți care pot diminua rata afecțiunilor orale și trebuierecomandate vârstnicilor,
atunci când este cazul.
Clătirile cu clohexidină au numeroase aplicații pentru tratamentul persoanelor vârtsnice. Este
indicată pentru gingivită, pentru boala parodontală gravă, este eficientă impotriva unei
diversități de bacterii care cauzează placa bacteriană, sporind eforturile de control ale
acestora. De ajutor pentru pacienții cu dizabilități fizice și psihice. Reduce mucozita orală și
candidoza la pacienții cu supresiei imunitară.
3. Controlul plăcii bacteriene la seniorii cu dizabilități fizice
Multe dintre persoanele vârstnice întâmpină dificultăți în controlul eficient al plăcii
bacteriene datorită dizabilităților fizice care au ca rezultat lipsa de dexteritate sau
incapacitatea de mișcare a mâinii,cotului sau umărului.
4. Dispozitivele electrice
Pot fi un ajutorcneprețuit pentru persoanele în vârstă atunci când sunt utilizate în mod
corespunzător.Unele dispozitive electrice sunt proiectate în așa fel încât se oresc dacă este
folosită o presiune mai mare.
5. Îngrijirea protezei
Mulți vârstniciedentați cred în mod eronat că odată ce toți dinții au fost extrași nu mai trebuie
să fie preocupați de sănătatea orală. Seniorii care poartă proteze dentare ar trebui să fie
instruiți in legătură cu regulile de îngrijire corectă atât a protezelor dentare cât și a țesuturilor
pe care se sprijină, precum și conștientizarea nevoii de îngrijire profesională continuă.
6. Consiliere și educare
Prevenția în stomatologia geriatrică, include:
Consiliere educațională
Consiliere motivațională
7. Cominică- Demonstrează- Exersează
a. Mediucl stomatolog comunică sau explică procedura

4
b. Medicul stomatolog arată sau demonstrează procedura
c. Pacientul poate încerca sau exersa tehnica până când își va însuși abilitățile implicate în
efectuarea acesteia.
8. Consiliere și aderarea
Pacientul trebuie să fie convins că , în cele din urmă,numai el însuși se poate ajuta prin
adoptarea măsurilor de prevenție recomandate. Medicul și pacientul trebuie să stabilească o
legătură terapeutică prin care fiecare se angajează să efectueze activitățile necesare pentru
stabilirea obiectivului comun de sănătate orală.
Igienizarea mecanică
Mijloacele mecanice de igienizare dețin o pondere însemnată în ansamblul metodelor
de igienizare orală. Periajul dentar și folosirea firului de mătase pentru spațiile interdentare,
sunt cele mai frecvente metode indicate pentru îndepărtarea plăcii bacteriene, dar ele sunt
limitate în sensul că au o acțiune doar temporară. Existența unor afecțiuni sistemice asociate
vârstei (congestie cerebrală, Parkinson, artrite, boala Alzheimer, etc), reduc mult eficacitatea
acestor metode. Ca metode de periaj se utilizează periajul mecanic manual (dentar si sulcular)
și periajul electric .
Periajul mecanic manual, va fi realizat la nivel dentar sau sulcular (metoda Bass rotatorie).
Se pot folosi periuțe de diferite dimensiuni, dispuse în smocuri, cu o suprafață de secțiune
uniformă sau crenelată.
Periajul electric este utilizat la pacienții vârstnici cu dexteritate compromisă, în condițiile
explicării amănunțite a tehnicii si sub supraveghere atentă pentru utilizarea corectă. Metoda
nu este indicată bolnavilor cu afecțiuni cardiace congenitale sau ale aparatului valvular,
existând riscul lezării mecanice a țesuturilor moi orale si instalarea unei bacteriemii.
Mijloacele auxiliare de igienizare pentru fețele interproximale, sunt utilizate frecvent de
pacienții vârstnici: firul de mătase, benzile dentare, vârfurile/conurile din cauciuc, penele din
lemn, scobitorile, etc.
Igienizarea chimică
Metodele chimice de îndepărtare a plăcii bacteriene sunt recomandate ca metode
adjuvante metodelor mecanice de igienizare, la îndepărtarea plăcii bacteriene, în situațiile în
care vârstnicul nu este capabil să-si îngrijească singur cavitatea orală fiind dependent de
membrii familiei sau de personal ce-i asigură asistență medicală.

5
Clătirea utilizată, reduce, elimină si previne placa supragingivală, fără efecte sau cu efecte
minime asupra mediului bacterian subgingival. Este indicată cu predilecție la cei cu handicap
motor dar cu unele precauții. Se folosesc soluții dezinfectante standardizate sau preparate.
Apele de gură utilizate, pot avea efect nefast în utilizarea de durată, prin conținutul în alcool
(6-29%) care usucă, irită țesuturile, exacerbează xerostomia indusă de alți factori. Se
recomandă utilizarea de soluții diluate (aproximativ 50% ) pentru țesuturile sensibile.
Utilizarea clorhexidinei 0,12% care acționează ca măsură profilactică în prevenirea cariilor,
intervine ca agent antimicrobian cu spectru larg, cu efect de lungă durată, care distruge
bacteriile plăcii în faza incipientă. Prezintă însă dezavantajul colorării temporare si
modificării ușoare în perceperea gustului.
Fluorizarea
În ceea ce privește factorii care țin de gazdă, aceștia se referă în primul rând la creșterea
rezistenței structurilor dentare mineralizate. După cum este bine cunoscut, aplicarea topică a
fluorului sau includerea sa în dietă crește rezistența dintelui la carie. Fluorul îsi exercită rolul
său în prevenirea cariei prin trei mecanisme:
1. Inhibă dezvoltarea cariei, fiind incorporat în suprafața smalțului sub formă de fluorapatită
ce crește rezistența acestuia la atacul acid (demineralizarea).
2. Inhibă demineralizarea.
3. Are acțiune antibacteriană (prin inhibarea glicolizei). Inhibă atașamentul bacterian si prin
urmare formarea plăcii.
Administrarea fluorului se poate realiza pe cale topică, folosind diferite mijloace de aplicare:
bulete, clătiri (soluții), paste de dinți fluorurate, gutiere (geluri, soluții), lacuri fluorurate.
Administrarea generală prin apa de băut fluorizată, în fluorizările pe termen lung, reduce
prevalența cariilor coronare si radiculare. Efectul benefic al habitatului într-un mediu cu un
nivel crescut de fluor asupra prevalenței cariilor radiculare a fost demonstrat de Stamm
(1990) care a observat o rată scăzută a cariilor radiculare între persoanele rezidente în
comunități fluorizate natural comparativ cu cele din comunități în care nivelul fluorului este
scăzut.