Principii de prevenire a cariei dentare

Proiect realizat de :
Soceanu Alexandra
Stoica Nicole
Profilaxie provine din grecesul “pro” care inseamna
inainte si “phylax” care inseamna pazitor
Profilaxia se refera la totalitatea masurilor medico-
sanitare de prevenirea aparitiei bolilor cu raspandire larga
A preveni înseamnă a lua măsuri pentru a evita ceva, a
preîntâmpina apariţia unui fenomen nedorit
Prevenirea îmbolnăvirilor se defineşte astfel: “strategia
de reducere a factorilor de risc specifici unei boli sau de
întărire a factorilor ce reduc susceptibilitatea la boală,
precum şi activităţile destinate tratamentului sau
reducerii efectelor provocate de boli deja instalate“
I. PREVENŢIA CARIEI DENTARE
O primă clasificare a metodelor de prevenire are drept criteriu momentul
intervenţiei, raportat la mecanismul de apariţie şi evoluţie al procesului patologic.
Prevenţia pre-primară – are rolul de control al transferului colonizării agenţilor
patogeni microbieni (în special Streptococul mutans) de la mamă la făt.
Prevenirea primară – prin care se încearcă descoperirea cauzelor generatoare de
boală, urmând ca prin aplicarea unor metode terapeutice corect utilizate, să se
prevină producerea bolilor, stopându-le înainte de a ajunge în stadii ireversibile,
când tratamentul curativ ar deveni necesar. În medicina dentară o parte a acestor
măsuri sunt cuprinse în termenul de igienă orală.
 Prevenirea secundară – presupune surprinderea bolilor în fazele lor de debut,
când prin aplicarea tratamentelor curative indicate le stopăm evoluţia, realizând şi
refacerea morfofuncţională a ţesuturilor afectate spre o stare cât mai apropiată de
normalul iniţial. Exemplu din medicina dentară este obturarea proceselor carioase
în faza de cavitate superficială.
Prevenirea terţiară – cuprinde totalitatea măsurile luate pentru restaurarea
ţesuturilor distruse prin boală şi reabilitarea morfo-funcţională a pacientului spre
un punct cât mai apropiat de normal, altfel spus de corectare şi compensare a
sechelelor produse.
Preventia PRE-PRIMARA
a. Identificarea riscului cariogen al femeii gravide (risc de transfer
al infecţiei la făt):
• Determinarea incidenţei cariei în ultimele luni
 • Evaluarea igienei orale
 • Evaluarea parametrilor salivari (volumul secreţiei salivare, pH)
 • Anamneză privind starea de sănătate şi obiceiurile alimentare.
b. Teste microbiologice (evaluarea nivelului infecţiei orale la
gravidă):
• Determinarea densităţii Streptococului mutans
 • Determinarea densităţii de Lactobacili
c. Rata de acumulare a plăcii microbiene dentare (PMD) la femeia
gravidă (24 h). Rata > 20% indică un risc crescut de transfer
Preventia PRIMARA
• Evaluarea riscului carios al mamei şi al copilului
începând cu vârsta de 6 luni;
 • Reducerea nivelului de microorganisme cariogene, prin
controlul mecanic şi chimic al plăcii microbiene dentare;
• Creşterea rezistenţei structurilor dentare faţă de atacurile
cariogene, prin fluorizare, compuşi CPP-ACP (cazein-
fosfo-peptidă şi fosfat de calciu amorf) şi sigilare;
• Schimbarea comportamentelor riscante legate de dietă şi
tehnicile de igienizare orală în comportamente benefice
restaurării şi menţinerii stării de sănătate orală.
Evaluarea riscului carios
evaluarea condiţiilor de trai, educaţiei, influenţei familiale, situaţiei
medicale generale, a obiceiurilor vicioase

Se consideră că un pacient prezintă un risc carios crescut dacă se află în

una din următoarele situaţii:
Dacă în familia acestuia există antecedente de carii, la părinţi sau fraţi.
 Dacă nu respectă regulile de alimentaţie – consumul frecvent de zaharuri
mai ales între mesele principale, consumul de băuturi carbogazose,
alimentaţia în timpul nopţii constituie factori care cresc incidenţa cariilor.
 Dacă nu respectă regulile de igienă bucodentară – periaj dentar ineficient
care nu îndepărtează reziduurile alimentare, prezenţa plăcii dentare de
grosime apreciabilă sau gingivita sunt semne care sugerează că
igienizarea cavităţii orale este ineficientă fie din lipsa de informaţii sau a
conştientizării.
Controlul placii bacteriene
 Placa dentară microbiană va putea fi curăţată şi îndepărtată artificial
folosind variate mijloace mecanice de control al ei, precum:
 Periajul dentar
 Mijloace mecanice auxiliare ale periajului: periute interproximale, ata
dentara, conuri interdentare, dus bucal
PERIAJUL DENTAR
Periajul la copii trebuie sa inceapa odata cu aparitia
primului dinte, fiind foarte important in prevenirea
cariilor.
Initial, la aparitia primilor dintisori, se poate folosi un
tifon sau o bucata de material de bumbac subtire
infasurata in jurul degetului,degetar antibacterian ce se
gaseste in farmacii etc.
Mai tarziu putem utiliza o periuta de dinti cu peri moi,
cu colturi rotunjite pentru a nu leza cavitatea bucala a
copilului si o mica cantitate de pasta de dinti.
Periutele electrice se recomanda dupa varsta de 3 ani si
se utilizeaza in prezenta parintelui.
Exista 2 categorii de paste de dinti: paste de dinti cu
fluor sau fara fluor.
AAPD recomanda utilizarea pastei de dinti cu fluor
incepand cu aparitia primului dinte(500 unitati/million)
Cantitatea de pasta de dinti folosita intre 6 luni-2 ani
este de dimensiunea unui bob de orez.
Intre 3 ani-6 ani cantitatea de pasta de dinti este de
dimensiunea unui bob de mazare.
Dupa varsta de 6 ani se poate folosi o cantitate de pasta
de dinti cat jumatate din suprafata periutei.
Mijloacele auxiliare de
igienizare dentara acasa:
Ata dentara ,apa de gura(dupa 5
ani jumatate-6 ani)
Dusul bucal

Ata dentara poate fi clasica sau

pe suport fiind mai usor de
utilizat de catre copii.
Apa de gura se poate gasi in varianta clasica sau cu
revelator de placa bacteriana, situatie in care
suprafetele dentare raman colorate astfel incat copilul
poate avea un control mai bun asupra periajului
ulterior.
Prevenirea cariei prin metode de fluorizare
PE CALE GENERALA
Fluorizare apei potabile
Fluorizarea laptelui
Fluorizarea sarii
Fluorizare prin tablete si picaturi
PE CALE LOCALA
• în primele 12 luni de la erupţia dentară;
 • la indivizi cu risc crescut şi moderat la carie;
 • la indivizi cu flux salivar redus;
• la indivizi cu tratamente ortodontice sau proteze
parţiale;
• la indivizi cu dinţi hipersensibili;
 • la persoane cu dizabilităţi fizice sau mentale;
 • când există multiple eroziuni datorate refluxului
gastric sau consumului excesiv de citrice
Fluorizare locala personala
• clătiri zilnice cu ape de gură cu F: soluţie de fluorură de
sodiu 0.05%, de fluorură de sodiu acidulată 0.044% la
pacienţii cu carii agresive. NU se recomandă copiilor sub 6
ani! [2];
• clătiri săptămânale cu ape de gură cu NaF 0.2%;
• autoirigări cu ape de gură cu F;
• gume de mestecat cu F: recomandate persoanelor cu risc
crescut la caria dentară (xerostomie, SM în cantitate mare,
purtători de aparate ortodontice fixe, după iradieri);
• geluri fluorurate pentru autoaplicaţii
 SIGILAREA DENTARA
Sigilarea dentară este un tratament modern de prevenție, folosit
împotriva apariției cariilor, ce poate fi realizat atât pe dinții
temporari, cât și pe cei permanenți.
studiile realizate de Asociația Americană de Stomatologie arată că
riscul de apariție a cariilor pe molarii permanenți scade cu până la
80%
procedură medicală sigură și eficientă
Sigilarea dentară se efectuează pe suprafața molarilor și
premolarilor, aceștia fiind dinții care prezintă un relief
ocluzal mai proeminent, de aceea sunt și cei mai predispuși
la apariția cariilor, pentru că favorizează acumularea plăcii
bacteriene.
Realizată pe dinții temporari tineri, această procedură
medicală asigură sănătatea dinților, protejând împotriva
apariției cariilor care pot afecta și viitori dinți permanenți.
În cazul dinților definitivi, este de preferat ca sigilarea
dentară să se facă la scurt timp după erupție, dar poate fi
realizată și mai târziu, dacă dinții nu au fost afectați de carii.
CLASIFICAREA MATERIALELOR DE
SIGILARE
Rasini compozite
Glass-ionomeri
Compomeri
Controlul dietei
Dieta are un rol esential in pastrarea sanatatii dentare
Parintii trebuie sa se asigurare ca exista o dieta
echilibrata pentru copil
Merele – ajută la curațarea în mod natural a dinților și la
eliminarea respirației urât mirositoare.
Morcovii – asemănător merelor, morcovii sunt bogați în
fibre, lucru care ajută și la îndepărtarea plăcii bacteriene.
Aceștia stimulează producția de salivă, care curăță în
mod natural dinții. În plus, este un aliment bogat în
vitamina B, benefică pentru combaterea apariției
gingivitei.
Legumele verzi – precum spanacul, broccoli sau varza
conțin minerale necesare dinților și sunt bogate în fibre,
având, în același timp, un aport caloric scăzut.

Lactate, brânzeturi și ouă – produsele lactate și ouăle

conțin o cantitate esențială de calciu și vitamina B,
amândouă extrem de importante pentru smalțul dinților și
sănătatea gingiilor.
Lactatelele conțin o proteină specială, numită cazeină, care
întărește smalțul dinților și ajută la prevenirea cariilor.
Carnea și peștele – sursă importantă de fosfor, care
ajută la întărirea smalțului.
Alimentele pe care le consumă micii pacienţi si pot să
aibă influenţe nefaste asupra sănătăţii orale :
Alimentele dulci şi lipicioase posedă cel mai mare risc
de producere a leziunilor carioase. Acestea aderă la
suprafeţele dentare având un contact prelungit cu
acestea.
Băuturile carbogazoase conţin zaharuri în cantităţi
crescute, ce constituie sursă de hrană pentru bacteriile
rezidente din cavitatea orală. De asemenea, prin pH-ul
scăzut pe care îl posedă, băuturile carbogazoase
produc demineralizarea smalţului.

 Acizii din sucurile naturale de fructe au de asemenea

efect demineralizant asupra structurilor dure dentare.
In mod normal, pH-ul cavităţii orale este între 6.5 şi
7.5. Saliva are această capacitate de a readuce mediul
bucal la ph-ul optim prin conţinutul de factori cu rol de
sistem tampon.
PREVENTIE SECUNDARA
are drept scop examinarea, depistarea şi tratamentul precoce al
afecţiunilor. Managementul non-restaurativ al leziunilor carioase
incipente, realizat prin transformarea unei leziuni active într-una
inactivă, obţinut prin terapii de remineralizare, reprezintă unul
dintre dezideratele abordării preventive în medicina dentară.
Pentru caria dentară sunt specifice următoarele acţiuni
preventive:
1. examinarea clinică şi paraclinică, depistarea leziunilor
incipiente şi tratamentul lor precoce şi corect;
2. profilaxia locală cu produse remineralizante (profesională cu
ape de gură, lacuri, geluri şi personală prin autoaplicaţii de paste
şi geluri cu fluor şi alte suplimente); 3. dispensarizarea
pacienţilor.
Va multumim!!
BIBLIOGRAFIE
1. Oltean D, Pătroi G, Cuculescu M. Stomatologie
preventivă. Ed. Anotimp, 1996 2. Cuculescu M.
Prevenţie primară în carie şi parodontopatii. Ed.
Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 2010 3.
Dănilă I. Dentisticã preventivã. Ed. Didactică şi
Pedagogică Bucureşti, 2005