1.

Noțiuni de anomalie și deformație

Anomalia este o tulburare de crestere si dezvoltare ale
aparatului dentomaxilar ce apare ca o expresie a unei mosteniri
genetice sau datorita unor factor din mediul inconjurator.
Anomaliile isi pot incepe exprimarea dupa primele3 luni de
viata intrauterina cind partile componente ale aparatului
dentomaxilar sunt deja formate.

Deformație: dereglare ce a apărut ca rezultat a diferitor cauze

numai după ce este format sistemul dentomaxilar.

2.Terminologia ortodontică: ectopia dentară,

heterotopia, transpoziția, diasteme
Ectopie dentara - anomalie in care dintele parțial sau complet erupt este
situat în afara liniei arcadei dentare.

Heteroctopia- situarea unui dinte în cu totul alt loc decît locul

său pe arcadă.

Transpoziția- este o anomalie de poziție a dinťilor care e

materializează prin inversarea poziției a doi muguri dentari
vecini.

Diasteme- spațiu apărut în urma distanțării incisivilor centrali.

3.Terminologia ortodontică: incluzia dentară,

reincluzia, protruzia, retruzie
Incluzia- rămînerea unui dinte intraosos sau submucos după
perioada sa normală de erupție.

Reincluzia- procesul de reîntoarcere în os a unui dinte care a

fost inițial erupt pe arcada dentară.
Protruzie- vestibularizarea dinților frontalu superiori şi inferiori.

Retruzie- palatinizar
ea dinților frontali.

4.Terminologia ortodontică: alveolie, gnație,

genie,cheilie
alveolie-modificarea crestelor alveolare
gnație- modificare a bazelor maxilarelor
cheilie-modificare a buzelor
genie- modificarea mentonului
5.Ocluzia fiziologică. Tipurile
ocluzia ortognată- ocluzie centrică caracteristică pentru toți dinții; pentru
dinții frontali linia mediană a feței corespunde cu linia interincizivală a
dinților superiori și inferiori; la examenul dinților din zonele laterale în
sens sagital observăm o manifestre de angrenare dintre cuspizii V ai
dinților superiori și cuspizii V ai dinților inferiori în așa mod îcît fiecare
cuspid al dinților superiori se încadrează între 2 cuspizi inferiori ; dinții
superiori îi acoperăce pe cei inferiori cu ⅓ ; pentru toți dinții laterali în
plan transversal este caracteristic raport cînd cuspizii V ai dinților
superiori îi acoperă pe cuspizii omologilor de pe mandibulă.

ocluzia cap la cap

ocluzia biprognată- la mandibulă
ocluzia opistagnată- retruzie, înclinare spre oral

6.Determinarea semnelor ocluziei fiziologice

1) Fiecare dinte contactează cu 2 dinți antagoniști în afară de
incisivul central inferior și ultimul molar superior
2) Linia mediană a feței se găsește într-un plan cu linia interincizivală
cu incisivi centrali superiori și inferiori
3) Cheia de ocluzie Angle
4) Arcada superioară este mai mare și o acoperă pe cea inferioară
7. Relația centrică. Poziția de ocluzie centrică
Relația centrică - este un raport mandibulo-cranian , îa cadrul căruia
mandibula se instalează față de maxilă în așa mod că condele articular
ocupă în fosele articulareo poziție de retruzie neforțată față de baza
pantei tubercului articular.

Poziția de ocluzie centrică- este o poziție de contact multiplu ,

interdentar maxim dintre arcadele dentare, pentru realizarea acestui
contact mandibula se deplasează din poziția de relație centrică anterior,
mișcînd în această direcție condilii articulari cu 0.1-1.5mm, poziționîndui
la baza pantei tuberculului articular.
8.Ocluzia patologică. Tipurile
prognația- sau ocluzia distalizată.Semnele anatomice la nivelul arcadelor
dentarepentru acest tip de ocluzie se caracterizează printr-o discordanță
de raportdintrearcadele dentare în plan sagital. Datorită poziției
distalizate aprimului molar inferior cuspisul M-V al primului molar
superior nu este situat între cuspizii mezio și centro V al primului molar
inferior , dar este deplasat anterior.

progenia- ocluzia mezializată. Este caracteristică deplasarea anterioară

amandibulei și ca rezultat instalarea unui raport ocluzal inversat cu
absența unui spațiu de inocluzie în plan sagital.

ocluzia deschisă- se caracterizează prin prezența unui spațiu mai mare

sau mai mic de inocluzie dentară de la 9-10mm.

ocluzia adîncă- la examenul clinic se observă o supraocluzie frontală

accentuată, care după gradul de pronunțare poate fi considerat ca o
supraocluzie adîncă sau totală.

ocluzia încrucișată- este caracteristic o dereglare a raportuluidintre

arcadele dentare în plan transversal. În zonele laterale angrenării uni sai
bilateral.
9.Ordinea de erupție a dinților temporari
Ordinea si cronologia erupției:
6l- Incisiv Central
12l- Incisiv lateral
18l- molar 1
24l- canini
30l- molar 2

10.Ordinea de erupție a dinților permanenți

.erupția lor începe în jurul vîrstei de 6 ani *molarul1 permanent și se
încheie în jurul vîrstei de 18-25 ani (prin erupția molarului de minte)
.dinții succesionali păstrează de la linia mediana către distal, cu
excepția caninului superior, care erupe ultimul, uneori chiar
după molarul de 12 ani.

6ani: molarul 1 inf , mol 1superior

7ani: incisivul cenral inf, incisivul central superior
8ani: incisivul lateral inferior, incisivul lateral superior
9 ani:caninul inferior, premolarul 1 superior
10ani: premolarul 1 infer, premol2 sup
11ani: prem2inf, canin superior
12 ani: molarul2 inf, molar 2 sup
17-25ani: molar 3 inf, molar 3 sup

11.Deosebirile dinților temporari de cei permanenți

.Incisivii temporari au o lățime M-D mai mare decît h C-I și nu
prezintă un cingulum la fel de accentuat
.Caninii temporari sunt mai globuloși cu dimensiunea mai mare
M-D și cu un relief palatinal și cingulum șterse. Spre deosebire
de canini definitivi care prezintă un cuspid, creste palatinale
foarte bine exprimate, iar dimensiunea cea mai mare este
cervico-incizală
.Molarii temporari dimensiunea cea mai mare este în sens M-D,
fața lor ocluzală prezintă cîte 4 cuspizi bine determinați pentru
molarii 2 temporari și 2 creste pentru 1 molar. Ei sunt mult
mai mici ca dimensiunea în comp. cu cel permanent.
. Molarii definitivi sunt voluminoși cu fețele ocluzale foarte cuspidate.

12.Dentiția temporară. Caracteristica.

Dintii provizorii se mai numesc dinți de lapte sau dinți temporari. Dinții
de lapte încep să se formeze încă din perioada embrionară ți erup de la
vîrsta de 6 luni pînă la 3 ani.
În mod normal există 20 de dinți de lapte, 10 pe fiecare arcada : 4
incisivi (2 incisivi centrali si 2 incisivi laterali), 2 canini si 4 molari.
De obicei, pînă in jurul vîrstei de 12 ani toți dinții de lapte sunt înlocuiți de
dinți permanenți, dar în absența dinților permanenți (fapt datorat unor
tulburări genetice) dinții de lapte pot rămîne funcționali pentru mulți ani.
• Incisivii centrali la 6-12 luni
• Incisivii laterali la 9-16 luni
• Primii molari la 13-19 luni
• Caninii la 16-23 luni
• Molarii secundari la 22-33 luni

Aceşti dinţi sunt consideraţi esenţiali în dezvoltarea cavităţii bucale şi

implicit a copilului. Sunt foarte importanţi în menţinerea spaţiului pentru
dinţii definitivi dar şi în ghidarea erupţiei acestora.
O dezvoltare normală şi armonioasă a dinţilor temporari înseamnă o
masticaţie adecvată a alimentelor şi ajută foarte mult în pronunţia
corectă a cuvintelor (fonaţie).
Oasele maxilar şi mandibular, dar şi musculatura ataşată lor depind
foarte mult de erupţia dinţilor de lapte.
În jurul vârstei de 6 ani dezvoltarea în interiorul osului a dinţilor definitivi
determină resorbţia rădăcinii dinţilor temporari până în momentul în care
aceştia încep să devină mobili, sunt exfoliaţi şi înlocuiţi unul câte unul de
către dinţii definitivi similari, mai puţin molarii care sunt înlocuiţi de
premolari.
În această perioadă copilul prezintă dentiţie mixtă (dinţi temporari şi
definitivi prezenţi pe arcadă). Această exfoliere durează până în jurul
vârstei de 12 ani, când ultimul dinte de lapte a dispărut şi putem vorbi de
o dentiţie definitivă.

13. Perioada dentiției mixte și perioada dentiției

permanente. Caracteristica
Perioada dentiției mixte:
Începe de la 6-9 ani și se sfîrșește 9-12 ani. O dată cu erupția
molarului de 6 ani se stabilește raport neutral sau raport de
clasa 1. La 7-8 ani are loc a doua perioadă de ridicare a
ocluziei. La 9-12 ani în locul molarilor temporari erup
premolarul permanenți, la 13 ani erup dinții 7. O dată cu
eruperea caninului are loc a 3-a perioadă de ridicare a ocluziei.

Perioada ocluziei permanente:

Ocluzia permanentă se formează în decurs de la 12-18 ani, în
această perioadă are loc o creștere activă a maxilarilor în
lungime, lățime, înălțime.
Ocluzia permanentă are 4 forme: ortognată, dreaptă,
prognația fiziologică, progenia fiziologică
Caracteristicele arcadelor și ocluziei ortognate în dentiția
permanentă:
1. Arcada superioară are formă eliptică , arcada inferioară
are formă parabolică
2. Fiecare dinte are 2 antagoniști cu excepția incisivului central
inferior și molarului de minte superior
3. La maxilă arcada dentară este mai mare decît arcada
alveolară, arcada alveolară este mai mare decît cea bazală
4. La mandibulă este inversă această relație

14.Anomaliile dento-maxilare Cl I Angle. Generalități.

Clasificare. Etiopatogenie.
Anomaliile de cl I Angle sunt caracterizate de tulburări de creștere și
dezvoltare cu caracter primar sau dobîndit ale sistemului dentar alveolar.

Etiologia:
-factorul genetic* macroglosie, microglosie
-factoul filogenetic* înghesuiri
-factorul general de dezvoltare * dereglarea ritmului de creștere a
componentelor aparatului dento-maxilar pe momentul erupției dinților
temporariși permanenți;tulburări endocrine
-disfuncțiile și obiceiurilevicioase * sugerea degetului ; deglutiția infantilă

Clasificare:
1) înghesuiri dentare: adevărată, secundară; după grad : ușoară
spațiu 2-3mm, medie 3-5mm, gravă mai mare de 5mm
2) anomalii dentare de număr
3) anodonția- pațial extinse , subtotale , totale
4) dinții supranumerari
5) anomalii de formă
6) anomalii de volum: macrodentiție, microdentiție
7) anomalii de poziție
15. Incongruența dento-maxilară. Clasificarea
incongruenței. Etiologia. Tabloul clinic
Anomalia dento-alveolară cu incongruență mai este cunoscută sub
denumirea de dizarmonie dento-maxilară, malocluzie Cl I.
Forme clinice de anomalie dento-maxilară cu incongruență :
- forma cu macrodonție, incongruență primară
- forma în care dinții sunt în limite dimensionale normale dar
maxilarul este mai mic, incongruență secundară

După gradul de incongruență:

-in. ușoară , în care înghesuirea se manifectă ca o ușoară
reducere a spațiului în zona anterioară
inc. moderată , care apare mai pregnant la gruul frontal inferior
.in. severă - în care incisivii superiori, cît și cei inferiori prezintă
grade mari de înghesuire, zonele de incongruență extinzîndu-se și
în sectoarele laterale. În această formă, de regulă, caninul nu are
spațiu de erupție și este inclus sau ectopic.

Atît masticația cît și funcțiile ocluzale sunt afectate prin

dezorganizarea atît a unităților masticatorii, cît și a ghidajelor,
datorită malpozițiilor dentare de incongruență. Acestea determină
afectarea precocea ATM , cu apariția de cracmente și crepitații.
 Tulburările fizionomice sunt o sursă importantă de motiv pentru
care pacientul se prezintă la tratament.
16. Anomaliile dentare de număr, de formă.
Caracteristica. Etiologia. Tabloul clinic.
Anomaliile dentare de număr - anodonții, dinți supranumerari. Sunt
tulburări produse în perioada de formare pe diviziune a lamei dentare și
de evoluție a germenilor dentari
Anodonția - lipsa mugurilor dentari, poate să fie parțial extinse ,
subtotale, totale. Clinic: persistența unui dinte temporar peste timpul
normal de erupție și absența dintelui permanent. Se manifestă frecvent
la nivelul incisivilor laterali, premolarului II și molarului III

Dinții supranumerari- pot apărea ca dinți care respectă morfologia unui

anumit tip dentar sau pot prezenta forme atipice. Se depistează la
renghen. Mai frecvent la maxilă

Anomaliile dentare de formă sunt tulburări produse în perioada de

morfodiferențiere

17.Anomaliile dentare de mărime și de

erupție.Etiologia. Tabloul clinic. Tratamentul.
Anomalii de erupție: incluzia, reincluzia,ectopia,transpoziția,
Incluzia- persistența în os a dintelui peste perioada de erupție normală
cu mai mult de 1 an de zile. Forme clinice: incluzia intraosoasă completă
și incluzia submucoasă. Dinții cei mai interesați de incluzie sunt caninii,
mai des cei superioari și mai rar cei inferiori, molarii de minte, premolarii
2 și incisivul central superior. Tratamentul: eliminarea dintelui inclus;
conservatoare, crearea de spațiu pentru alinierea dintelui inclus,
descoperirea, ancorarea, aducerea pe arcadă.

Reincluzia- este tendința de reîntoarcere în profunzime a osului a unui

dinte care a fost parțial sau total erupt, fenomenul interesînd mai julți
dinți temporari, și anume molarul 2 temporar. Cauze mecanice care
determină înfundarea dintelui în procesul alveolar, în momentul erupției
vecinilor. Tratamentul duce la înlăturarea dintelui anchilozat pentru a
permite reluarea dezvoltării normale a dintelui permanent.
Ectopia- poziția dintelui vestibular sau oral față de locul lui normal de
erupție. Heteroctopie- erupția dintelui în altă zonă. Cei mai interesați
dinți sunt caninul superior, premolarul 2 superior,premolarul 2
inferior.Cuzele: poziția mugurelui dentar, micșorarea spațiului de erupție,
de obstacole întîlnite în calea de erupție. Tratamentul: crearea de spațiu
c alinierea dintelui ectopic.

Transpoziția dentară- inversarea locului de erupție pe arcadă între doi

dinți vecini. Dinții cei mai interesați sunt caninul superior, incisivul lateral,
premolarul 1 superior. La arcada inferioră sunt interesați incisivul lateral
și caninul. Cauzele: poziția naormală a mugurilor dentari, în cazul
pierderii precoce a dinților temporari, erupția mezializată a prem 1 , care
determină erupția caninului în poziție distalizată. Tratament: aducerea
dinților în poziția lor corectă,
18.Clasificarea anomaliilor dento-maxilare după
Angle.
Cheia de ocluzie- cuspidul M-V al I molar sup articulează cu
șanțul intercuspidian V al I mol inferior
În baza raporturilor primilor molari Angle a împărțit
anomaliile în 3 clase:
1. toate anomaliile ce prezintă rapoarte neutrale la nivelul
cheii ocluzale
2. toate anomaliile ce prezintă rapoarte distalizate la nivelul
cheii ocluzale. Se împarte în subclase:
S1. rapoarte distalizate asociate cu vestibulo înclinația incisivilor
superiori
S2. rapoarte distalizate asociate cu palato înclinația incisivilor
superiori
3. toate anomaliile ce prezintă rapoarte mezializate la nivelul
cheii ocluzale
 19.Sindromul ocluziei distalizate: Retrognația
mandibulară anatomică.Etiopatogenia. Tabloul
clinic.Tratamentul
Ocluzia distalizată se caracterizează printr-un decalaj de dimensiune
sau poziție a mandibulei în sens sagital în raport cu maxilarul și restul
masivului facial.

Retrognația mandibulară anatomică se caracterizează printr-un deficit

de dezvoltare a mandibulei cu sau fără afectarea formei sale.
Cauze:
-fact genetici
0sindromul Turnr
-trisomia X, Y
- tulburări endocrine, nanismul hipofizar
afecțiunile ATM , artrite , ancheloze , malformații, traumatisme
- intervenții chirurgicale în vecinătatea zonei de creștere , cartilajul
condiliar

Tabloul clinic:
Aspectul facial- etajul inferior micșorat, fanta labială intredeschisă sau în
contact forțat , menton retras, corpul mandibulei redus, profil tipic de
pasăre
Endobucal- arcada superioară de aspect normal sau prezența unei
dizarmonii dentomaxilare cu înghesuiri cu sau fără protruzie
Examenul funcțional: dezechilibru muscular , tulburări masticatorii,
deglutiție atipică, respirație orală, fonație deficitară.

Tratament: în perioada de creștere se stimulează dezvoltarea

mandibulei cu ajutorul aparatelor funcționale de tipul monoblocului
20.Sindromul ocluziei distalizate: Retrognația
mandibulară funcțională .Etiopatogenia. Tabloul
clinic.Tratamentul
Ocluzia distalizată se caracterizează printr-un decalaj de dimensiune
sau poziție a mandibulei în sens sagital în raport cu maxilarul și restul
masivului facial.
Retrognația mandibulară funcțională - este o tulburare de poziție a
mandibulei determinată de dezechilibrul dintre 2 grupe musculare.
Cauze: -fact funcționali
- respirația orală
- poziția joasă și posterioarăa limbii în repaus
- parafuncții ale buzei inferioare
- obiceiuri vicioase de sugere a policelui cu presiune pe
arcadainferioară , sprijinirea mentonului pe punct
- contact dentare premature bilaterale cu conducere forțată spre
distal pot favoriza instalarea unei retrognații mandibulare
- retruzia incisivilor superiori și supraacoperire frontală pot conduce
mandibula distal

Tabloul clinic:
examenul facial: etaj inferior micșorat, șanț mentonier accentuat, buza
inferioară aspirată, profilul este convex prin menton retras
examenul endobucal: ercada superioară are aspect normal sau poate fi
modificată dacă se asociază cu alte anomalii; arcada inferioară are
frecvent modificări verticale datorită suprapoziției grupului frontal; ocluzia
prezintă rapoarte de distalizare la nivelul caninilor sau molarilor; în zona
frontală se prezintă o treaptă sagitală variabilă și o supraacoperire
accentuată.

Examenul funcțional: se remarcă o hipertrofie ORBICULARELOR

BUZELOR; O poziție joasă și posterioară a limbii; creșterea dimensiunii
verticale a etajului inferior cu apariția unui apațiu mai mare de inocluzie
laterală; modificări fizionomice, respirație orală , deglutiței atipică,
tulburări masticatorii

Tratamentul:
În dentiția temporară: stimularea unei masticații active printr-o
alimentație care să solicite propulsia și să favorizeze abraziunea
fiziologică; se vor face exerciții de respirație nazală; șlefuirea selectivă a
cuspizilor caninilor și molarilor temporari, favorizează aducerea forțată
spre distal a mandibulei; scutul labial împotriva obiceiurilor
În dentiția mixtă: se va folosi monoblocul; plăcile monomaxilare cu platou
retroincisiv înclinat și ancorate cu croșete în formă de săgeată

În dentiția permanentă: aparate ortodontice fixe cu tracțiune

intermaxilară, inelul elastic de la canin superior pînă la primul molar
inferior. Tratament 2-3 ani.
21.Sindromul ocluziei mezializate: Progenia.
Etiologia. Tabloul clinic.Tratamentul.
Cl III Angle. Se caracterizează printro mezializare mai mut sau mai puțin
accentuată a molarilor 1 premanenți inferiori, ocluzie inversă frontală,
profil concav.

Se descriu 4 forme clinice: angrenarea inversă, progenia de conducere

forțată * prognatismul mandibular funcțional , progenia falsă, progenia
adevărată * prognatismul mandibular anatomic

Angrenarea inversă apare în dentiția mixtă , poate inversa 1 sau 2 dinți

frontali superiori sau tot grupul de incisivi frontali.
Cauzele- ereditare, modificări de formă ale limbii, dezechilibrul endocrin,
dormitul cu capul în flexie care poate determina o poziție în jos și înainte
a mandibulei. , tulburări de creștere în cazul malformațiilor congenitale,
obiceiul vicios de sugere a buzei superioare , de sugere a degetului în
cîrlig aplicat pe incisiv.

Tabloul clinic:
exobucal: aspectul feței : forma de galoș a ramurei orizontae a
mandibulei, cu proeminența mentonului, profil concav, ștergerea șanțului
labiomentonier, raport labial inversat, etaj inferior al feței este mărit.

endobucal: modificări de poziție la nivelul incisivilor superiori, deplasarea

corporală a dintelui cu păstrarea axului în poziție corectă a unui sau mai
multor incisivi superiori, modificări de formă a arcadei, modificări
ocluzale în zona frontală

examenul funcțional: tulburări fizionomice care apar în surîs și vorbire *

tulburări masticatorii, tulburări de autoîntreținere, traumă ocluzală directă
asupra antagoniștilor.
Tratamentul: în cazul acoperii mari: aparat cu plan înclinat, gutieră cu
plan înclinat; dacă supraacoperirea este 1-2 mm planul înclinat este
contraindicat dar se va utiliza o placă acorată cu gutiere.
22. Sindromul ocluziei adînci. Ocluzia acoperită.
Etiologia. Tabloul clinic.Tratamentul.
Sindromul ocluziei adîncieste o patologie în sens vertical care se
caracterizează prin supraacoperirea dinților frontali șilipsa contactelor
incisivotuberală.
Are 3 forme clinice:
ocluzia acoperită, în acoperiș, prăbușită.

Ocluzia acoperită: anomalie însoțită de retruzia dinților frontali

superiori și supraacoperirea frontală , se manifestă în dentiția de lapte și
se transmite în cea permanentă.

Etiologie: factorul favorizant: genetic , se formează o dată cu erupția

dinților

Examenul facial:
fizionomia:-
- etajul inferior micșorat
- șanțul labiomentonier și nazolabial este pronunțat
- buzele se ating pe toată suprafața lor și se aversează
- în profil părțile moi ale mentonului proeminează
- etajul mijlociu este dezvoltat în exces în sens sagitalformînd
aspect sau profil de nas mare
Exobucal:
- retruzia dinților frontali
- incisivii laterali pot fi în poziție normală sau în vestibuloversiune
- incisivii inferiori pot avea o înclinație normală sau orală
- planul de ocluzie este denivelat , dinții frontali fiind în supraocluzie
- este dereglată forma arcadei dentare , trapez, M
- dinții laterali ocupă un raport de CL IIa sau pot avea un raport de cl
Ia
- poate fi dereglată masticația
- ATM , cragmente, dureri
Tratamentul
-în perioada dentiției de lapte nu se tratează
în perioada dentiției mixte se folosesc aparate mobilizabile , monoblocuri
sau aparate funcționale, reglatorul Frankel tip II, BIONATORUL Balters
-în dentiția permanentă putem folosi aparatele fixe care pot fi însoțite cu
extracții dentare

23.Sindromul ocluziei adînci. Ocluzia prăbușită.

Etiologia. Tabloul clinic.Tratamentul.
Sindromul ocluziei adîncieste o patologie în sens vertical care se
caracterizează prin supraacoperirea dinților frontali șilipsa contactelor
incisivotuberală.
Are 3 forme clinice:
ocluzia acoperită, în acoperiș, prăbușită.

Ocluzia prăbușită:
Cauze: pierderea zonei de sprijin în dentiția temporară cea ce duce la
erupția incompletă a molarului de 6 ani
Se poate dezvolta mai tîrziu în dentiția permanentă datorită edentației
biterminale

Tabloul clinic:
în copilărie facial nu se manifestă , la adulți micșorarea etajului inferior
datorităextracțiilor bilaterale.

Endobucal:
1. lipsa zonei de sprijin înainte de erupția molarului de 6 ani
2. dinții frontali se vor instala într-o aupraacoperire datorită erupției
insuficiente a dinților laterali, la copii vor avea loc dereglări de
masticație și la adolescenți por apărea schimbări în articulația
ATM.

Tratamentul:
- ÎN PERIOADA DENTIȚIEI DE LAPTE în cazul pierderii precoce a
dinților se efectuează protezarea
 - în dentiția mixtă se folosesc monoblocuri care vor avea lipsă de
gutiereîn sectorul lateral
- în dentiția permanentă se folosesc aparate fixe
24.Ocluzia încrucișată.Etiologia. Tabloul
clinic.Tratamentul.
Ocluzia încrucișată este o anomalie care se asociază cu îngustarea
maxilarului superior uni sai bilateral
Cauzele:
- dereglări funcționale , respirația, deglutiția
- cicatrici postoperatorii , după plastia palatului
- tulburări de erupție a dinților

Tabloul clinic:
la examenul exobucal nu sînt schimbări
Endobucal:
- arcadasuperioară îngustată în regiunea premolar molară , este uni
sau bilaterală
- înghesuiri dentare, protruzia dinților frontali
- arcadainferioară de obicei de aspect normal
- arcada superioară forma patologică de U, V și neregulată
La examenul ocluziei:
- raport încrucișat uni sau bilateral
- dereglări fizionomice datorită prezenței înghesuiriidinților
- dereglări de masticație datorită prezenței unor puncte de blocaj (
blocaje ocluzo articulare)
Tratamentul:
expansiunea arcadei dentare superioarecu ajutorul aparatelor
mobilizabile superioare ancorate prin gutiere pentru dezorientarea
ocluziei și șurubdispus transversal
25.Laterognația mandibulară funcțională.Etiologia.
Tabloul clinic.Tratamentul.

Forma funcțională a laterognației este o tulburare funcțională a

cinematicii mandibulei cu devierea laterală a traiectoriei de închidere.
Cauzele:
 - contactele premature în timpul închiderii ( cuspizi neabraziați a
caninilor , obturații în exces, proteze confecționate incorect)
- modificări post extracționale ( deplasarea dinților)

Tabloul clinic:
- la examenul facial putem avea o asimetrie neînsemnată
Endobucal:
- arcadele dentare pot avea forme normale uneori pot fi modificări
postextracționale, nielări în plan de ocluzie
- abraziune neuniformă a dinților

La examenul ocluziei:
- ocluzie încrucișată unilaterală ( dinții laterali inferiori sunt situați
mai înafară de dinții laterali superiori)
- devierea laterală a liniei interincizivale din partea ocluziei
încrucișate

Laexamenul funcțional:
- dereglări fizionomice ( asimetri)
- dereglări de masticație , prin blocaje ocluzo articulare

Tratamentul:
- mai întîi se înlătură cauza ( șlefuirea cuspizilor neabraziați, se
corectează obturațiile)
- extracția dinților de lapte cu poziția incorectă
- monobloc, placă cu plan înclinat pînă la vîrsta de 15 ani
26.Laterognația mandibulară anatomică.Etiologia.
Tabloul clinic.Tratamentul.
Forma anatomică a laterognației este anomalie scheletică care se
caracterizează prin forma asimetrică a mandibulei uni sau bilateral.
Cauze:
- dereglarea creșterii datorită artritei articulației temporo-
mandibulare sau datorită ostiomielitei ramurei ascendente ,
datorită unor traumatisme sau intervenții chirurgicale unilaterale.
Tabloul clinic:
-asimetrie facială gravă cu devierea mentonului de partea bonavă
Endobucal:
-ocluzie încrucișată unilaterală, și linia interincizivală deviată pe partea
bolnavă

Tratamentul:
- stimularea creșterii sectoarelor afectate prin mijloace ortopedice
27.Regulile de manipulare a sîrmei ortodontice.
1. nu se îndoaie sîrma de mai multe ori în același loc
2. să nu se folosească clești cu fălci ascuțite sau care au
muchii deoarece aceștia lasă crestături în sîrmă
3. sănu se încălzeazcă sîrma înainte sau în timpul prelucrării
4. sîrma se îndoaie treptat și în unghiuri rotunjite
5. cleștele se utiliz pentru fixarea sîrmei iar acesta se va îndoi cu
mîna
6. concomitent cu mișcarea de îndoire a sîrmei se va executa
și o mișcare de tracțiune a acesteia în axul ei, astfel să se
ruleze pe conturul cleștelui
7. sepreferă îndoirea în etape a sîrmei după probarea
succesivă pe model sau în gură decît să se riște îndoirea
în sens invers în cazul cî s-a îndoit mai mult decît era
necesar
8. curburile largi vor fi realizate prin îndoirea sîrmelor cu
mîna.

28.Aparate pentru înlăturarea viciilor. Scutul labial.

Plăcuța vestibulară este unul din aparatele funcționale ce își au sediul
în vestibulul bucal. Ea constă dintr-o pelotă acrilică sau din masă
plastică, ce se întinde pe orizontală între fețele distale ale caninilor și pe
verticală între fundul de sacvestibular superior și cel inferior.Această
placă este prevăzută cu inel din sîrmă, fixat în dreptul mijlocului fantei
labiale. Inelul servește la fixarea aparatului la un punct extraoral în
cursul nopții. Este util și pentru exercițiile de miogimnastică.
Ele sunt utilizate pentru a decondiționa obiceiul vicios de sugere a
degetului, sau pentru a efectua un antrenament muscular pentru
mușchiul orbicular al buzelor.
Ale indicații: reducerea inocluziei sagitale moderate prin obligarea
mandibulei de a se poziționa în propulsie, cît și prin palatinizarea
incisivilor superiori datorită presiunii exercitate prin intermediul plăcuței
vestibulare de către mandibulă , care , fiind forțată într-o poziție
anterioară , tinde să-și ocupe poziția inițială

29.Disjuncția. Tipurile de disjuncție.

Disjuncția intermaxilară reprezintă desfacerea suturii mediopalatine,

avînd drept urmare mărirea transversală a maxilarului superior.
Disjuncția se obține cu un dispozitiv( disjunctor) care trebuie să asigure
o ancorare fermă și fliabilă a arcadelor laterale și să folosească un șurub
puternic care să nu cedeze în timpul disjuncției.
Disjuncției propriu zise i se descriu 2 tipuri
1. expansiunea cu blocarea spațiului periodontal
2. expansiunea propriu-zisă a suturii mediane
Luînd în considerare timpul în care se face desfacerea suturii mediane ,
disjuncția a fost împărțită în: rapidă , ulrarapidă și lentă
Disjuncția rapidă prezintă următoarele etape:
1. cimentarea dispozpozitivului de disjuncție
2. la 24 ore de la primul timp se începe activarea șurubului
 Se acționează șurul median cu 2-3 ture în prima zi. În următoarele
zile activarea se continuă cu 1-3 rotații/ zi.

Disjuncția ultrarapidă: în care sub anestezie, în una sau 2 etape se

activează complet șurubul de disjuncție.

30.Disjunctoarele de forță metalice. Caracteristica.

31. Disjunctoarele de forță acrilice. Caracteristica

32.Contenția în ortodonție. Definiția. Aspectele
clinice ale contenției.

Conteția reprezintă menținerea rezultatelor obținute în urma

tratamentului ortodontic pentru un timp suficient de îndelungat, în
vederea păstrării acestora.
Scopul conteției:
- stabilizarea dinților în timpul reorganizării tisulare
- favorizarea stabilirii unei ocluzii corecte
- limitarea efectelor unei patologii noi sau a celei existente
Se utilizează aparate mobilizabile, mobile, fixe.
Cînd o relație ocluzală nu este stabilă după un tratament ortodontic , se
aplică un aparat de conteție pînă cînd țesuturile de susținere s-au
reorganizat în întregime.
Planul de tratament este divizat în următoarele categorii.
1. contenția nu este necesară
2. pe termen scurt
3. pe termen mediu
4. permanentă

Conteția nu este necesară în situațiile clinice ca:

angrenaje inverse frontale și laterale corectate, cu realizarea unei
supraacoperiri corespunzătoare
anomalia a fost tratată prin metoda extracțiilor seriate
corectarea anomaliei s-a făcut prin întîrzierea creșterii maxilare
sau scheletate, iar pacientul a depășit vîrsta de creștere
 Pe termen scurt: durează 3-6 luni. este indicat un aparat
mobilizabil purtat numai noaptea. Placa Hawley pentru ercada
superioară,poziționerul,

33.Aparate pentru conteție. Caracteristica.

Placa Hawley - este o placă ortodontică, de regulă superioară, ce
prezintă un arc vestibular și 2 croșete adams la nivelul molarilor.El nu
trebuie să împiedice intercuspidarea corectă de acea croșetele Adams
pot fi înlocuite cu croșete cervico-alveolare ce încercuiesc ultimul molar
pe fața distală sau se poate confecționa un arc vestibular în jurul întregii
arcade , a cărui retenție distală să intre în baza plăcii după încercuirea
distală a ultimilor molari de pe arcadă. Placa poate suferi numeroase
modificări, cum ar fi adăugarea unor cîrlige de la nivelul cărora să se
aplice tracțiuni elastice sau a unor pelote de acrilat pe arcul vestibular ,
în scopul controlării mai eficiente a torque-ului dinților frontali.

Activatorul ca aparat de contenție- cu ajutorul lui se poate observa dacă

există tendințe de recidivă , iar prin mici șlefuiri se pot dirija dinții către
poziții de intercuspidare optime, care să asigure stabilitatea rezultatelor.
De asemenea poate asigura contenția poziției antero-posterioare a
mandibulei față de maxilar , ex contenția după anomal cl 2

Retainerul fix- colat pe fața orală se utilizează pentru contenția de lungă

durată sau permanentă , în special la nivelul incisivilor inferiori ; el se
poate folosi și la incisivii superiori sau la dinții laterali, uneori chiar pe
fețele vestibulare. Este indicat pentru a preveni înghesuirea dinților
frontaliinferiori , 3-3, de la canin la canin., sau 4-4 de la premolar la
premolar.Păstrarea rezultatului obținut prin închiderea diastemei
interincisive . Păstrarea spațiului edentat în vederea confecționării
ulterioare a unei punți dentare.

Positionerul - este un aparat bimaxilar alcătuit din 2 gutiere la nivelul

ocluzal. Este realizat din cauciuc sau masă plastică care se aplică pe
model set-up. Permite pe lîngă mici corecturi ale pozițiilor dinților și
obținerea unei intercuspidări optime la sfîrșitul tratamentului.
Retainerul gutieră- sunt positionere monomaxilare transparente , utilizate
mai des pentru menținerea rezultatului obținut la sfîrșitul tratamentului
ortodontic. Pot fi rigide sau elastice , fiind realizate din diferite materiale
termoplastice ce se aplică intim pe model cu ajutorul pompei de vacuum
a aparatelor de tip Biostar sau Essix.
34.Conteția după tratamentul malocluziei cl I II III
Cl I
Ocluzia deschisă:
recidivele sunt frecvente chiar după osteotomie . Clasic conteția se face
prin:
1. exerciții de reeducare a musculaturii labiale și linguale
2. purtarea unui aparat noaptea pentru repoziționarea limbii
3. psihoterapie ( pentru disfuncția linguală)
4. în caz de recidivă se poate practica glosoplastia
Cl II s I
În tratamentul non extracțional se pot utiliza următoarele aparate ca
activatorul, elastopoziționerul.
În tratamentul extracțional:
1. Dacă deschiderea labială este fermă și buza inferioară este
poziționată corect peincisivii superiori se aplică aparate fixe
2. Dacă buzele sunt hipotone și fanta labială este intredeschisă tot se
aplică aparate fixe

Cl II s II
Raportul molar corectat rămîne constant în cele mai multe cazuri chiar
dacă creșterea nu s-a terminat.
Contenția supraocluziei este naturală dacă mandibula execută mișcări
frecvente de lateralitate și propulsie fără interferențe ocluzale , zgomote
articulare și cu contacte bine repartizate.

Cl III
După tratamentul cu masca Delair se indică aparate mobilizabile care să
ajute la repoziționarea limbii de pe palat. În celelalte cazuri se provoacă
o rotație posterioară a mandibulei.
35.Contenția după decalajele verticale
1. Contenția după corectarea ocluziei adînci- se face un control al
gradului de supraacoperire pe durata contenției. Se utilizează
 placă mobilizabilă superioară cu platou , cu care incisivii inferiori
vin în contact cînd ocluzia începe să se prăbușească.
2. Contenția după corectarea ocluziei deschise frontale- recidiva se
poate produce prin extruzia molarilor sau prin intruzia incisivilor.
Mijloace de contecție: activatoarele, bionatoarele cu masă
interocluzală, aparate cu tracțiune , bărbița cu capelină.
36.Conteția după decalajele transversale
Dacă expansiunea a fost realizată cu forțe continue ușoare, stabilitatea
este mai bună. În timpul unei disjuncții de maxilar superior se produce o
vestibulo versie mai accentuată a dinților în sectoarele laterale, iar
expansiunea bazei este mai mică. Se impune aplicarea unei contenții în
hipocorecție și se pot utiliza aparate de contenție fixe alcătuite dintrun
arc vestibular sau arc palatinal cu diametrul de la 0,8-1 mm și fixat pe
dinți prin ligaturi ( inele, brăcheturi). O placă palatinală mobilizabilă care
se aplică pe o perioadă de la 6 la 8 săptămîni.
37.Recidiva în ortodonție: cauzele.
1. persistența factorilor etiologici: anomaliile dentomaxilare ereditare
pot fi rezolvate printr-un tratament precoce asociat cu metode
chirurgicale și o contenție de lungă durată . De exemplu: ocluzia
deschisă. În timpul tratamentului se ține cont de tipul antropologic
ce exprimă dezvoltarea unui individ, direcția de creștere a
maxilarelor , a alveolelor, și poziția dinților.
2. Vîrsta nepotrivită la care se intervine terapeutic: cele mai bune
rezultate se pot obține la pacienții aflați în plină fază de creștere (
dela 5 pînă la 9 ani) și de la 11-12 ani , cu condiția că anomalia să
fie de cauză exogenă și să fie folosită o terapie adecvată
anomaliei.
3. Indicații și aplicarea incorectă a aparatelor ortodontice: recidiva
poate apărea datorită plasticității crescute al osului alveolar și a
modificărilor ligamentului periodontal. Deplasarea dintelui trebuie
să fie lentă pentru a permite producerea paralelă a proceselor de
apoziție și rezorbție. Aparatele de contenție trebuie menținute de la
2 pînă la 6 luni în funcție de gradul deplasării efectuate.
4. Nerializarea echilibrului ocluzo-apicular : o terapie ortodontică
trebuie să urmărească obligatoriu realizarea unei ocluzii echilibrate
 38.Factorii ce intervin în apariția recidivei.
1. fact osoși
2. fact. ligamentari: aplicarea unei forțe , se observă o deplasare
imediată care antrenează o compresiune vasculară a ligamentului
parodontal pe direcția deplasării și o întindere pe partea opusă.
Trebuie să oferim timp suficient fibrelor să se reorganizeze și
osului să se remineralizeze.
3. fact. musculari -recidiva poate să apară datorită persistenței
presiunilor musculare anormale orale și periorale în timpul
activității și în repaus
4. modificări ale dimensiunilor arcadelor:
- lărgirea intercraniană
- fact. dentari
- fact generali - se ea în considerație tipologia pacientului; 4
tipuri constituționale:
1)tipul muscular , la care cele 3 etaje sunt egale
2)tipul cerebral, predominanța etajului superior
3)tipul respirator, predominanța etajului mijlociu
4)tipul digestiv, predomină etajul inferior
5. cooperarea cu pacientul
6. cauze generale (tulburări endocrine, hipofizei)
39.Profilaxia anomaliilor dento-maxilare. Profilaxia
prenatală.
Profilaxia reprezintă un ansamblu de măsuri luate cu scopul de a
conserva o stare bucofacială normală și a asigura o dezvoltare
armonioasă a aparatului dento-maxilar.Profilaxia cuprinde măsuri de
igienă generală și măsuri specifice pentru aparatul dento-maxilar.
Tipurile de profilaxie:
1. prenatală
2. postnatală
3. preeruptivă
4. posteruptivă
5. în dentiția temporară
6. în dentiția mixtă
7. în dentiția permanentă
Profilaxia prenatală se adresează femeii gravide , pentru a se crea
condiții optime de dezvoltare normală a fătului.În acest scop se
recomandă:
- investigarea moștenirii genetice pe care viitoarea mamă o cedează
copilului , a bolilor ereditare prezente la membrii familiei
- o alimentație complexă, rațională în care să predomine alimente
lacto-vegetariene bogate în vitamine și săruri minerale
- un echilibru neuro-endocrin cu înlăturarea tuturor cauzelor care ar
putea afecta dezvoltarea normală a fătului
- o naștere normală cu evitarea traumatismului facial
- evitarea stresului

40.Profilaxia anomaliilor dento-maxilare. Profilaxia

postnatală.
Profilaxia reprezintă un ansamblu de măsuri luate cu scopul de a
conserva o stare bucofacială normală și a asigura o dezvoltare
armonioasă a aparatului dento-maxilar.Profilaxia cuprinde măsuri de
igienă generală și măsuri specifice pentru aparatul dento-maxilar.
Tipurile de profilaxie:
8. prenatală
9. postnatală
10. preeruptivă
11. posteruptivă
12. în dentiția temporară
13. în dentiția mixtă
14. în dentiția permanentă

Profilaxia postnatală se adresează sugarului,preșcolarului, copilului

școlar.Combatera factorilor generali, locali sau funcționali care prin
prezența lor pot crea condiții favorabile pentru manifestarea clinică a
nomaliei.
Asigurarea alimentației normale a sugarului: suptul la sînul mamei are
un rol deosebit în evoluția normală a aparatului dento-maxilar, asigură
stabilitatea unui echilibru al musculaturii faciale, o tonifiere a acesteia,
propulsia mandibulei necesară dezvoltării sale. Laptele matern asigură o
nutriție ușor asimilabilă cu conținut sporit de nutriente , vitamine, săruri.
 Combaterea bolilor carențiale precum: rahitismul, bolile digestive,
infecto-contagioase, virotice, bolile cronice.
Se introduce în alimentație preparate de calciu și fosfor , care
stimulează calcifierea și creșterea oaselor
Combaterea obiceiurilor vicioase.
41.Menținătoarele de spațiu. Definiție. Indicații și
contraindicații la aplicarea menținătoarelor de
spațiu.Clasificarea.
Menținătoarele de spațiu sunt dispozitive ortodontice pasive destinate
prevenirii unor deplasări dentare anormale care pot apărea după
pierderea precoce a dinților temporari.
Consecințele pierderii precoce a dinților temporari sunt complexe fiind
de ordin funcțional și morfologic iar tabloul clinic variază de la individ la
individ depenzînd de :
1. numărul și topografia dinților care s-au pierdut
2. intervalul de timp scurs dintre momentul pierderii precoce a
dinților și termenul biologic de înlocuire cu dinți permanenți
3. poziția și raportul dinților succesionali
4. existența altor tulburări de dezvoltare a aparatului dento-maxilar

Indicații:
1. prevenirea instalării anomaliei dento-maxilare prin pierderea
precoce a dinților temporari
2. prevenirea închiderii apațiului edentat necesar erupției dinților
permanenți
3. prevenirea apariției complicațiilor unei malocluzii deja existente

Contraindicații:
1. Cînd coroana dintelui ce va erupe a depășit osul alveolar și este
așezat sub mucoasă
2. Cînd există un spațiu suficient pentru erupția dinților permanenți
3. Cînd spațiul de erupție este în exces față de spațiul necesar
4. Cînd există anodonția dintelui permanent și se dorește închiderea
spațiului

Claficarea :
 1. După modul de agregare:
mobilizabile
fixe
fixate la o singură extremitate
fixate la ambele extremități
2. După caracteristicele generale:
independente
asociate cu aparate ortodontice
42.Menținătoarele de spațiu fixe. Caracteristica.
Sunt alcătuite dintr-un inel metalic inoxidabil de 0,10mm grosime
răscroit în raport cu festonul gingival la distanță de aceasta și să nu
deranjeze ocluzia. La inel se sudează corpul punții constînd dintr-o ansă
metalică ce se sprijină pe dinte care mărginește mezial breșa.
Condițiile care trebuie să îndeplinească menținătoarele:
1. Să împiedice migrarea orizontală a dinților ce mărginesc breșa
edentată și migrarea verticală a antagoniștilor
2. Să refacă integritatea morfofuncțională a arcadei dentare
3. Să nu geneze dezvoltarea arcadelor alveolare
4. Să nu irite parodonțiul marginal al dinților existenți
5. Să fie comfortabile pentru pacienți
6. Să favorizeze erupția dinților succesionali de la nivelul breșei
edentate.
43. Menținătoarele de spațiu
mobilizabile.Caracteristica
Refac eficient arcada dentară. Ameliorează funcția masticatorie și
mențin spațiul tridimensional. Se indică în situațiile cu breșe multiple sau
bilaterale.
Condițiile care trebuie să îndeplinească menținătoarele:
7. Să împiedice migrarea orizontală a dinților ce mărginesc breșa
edentată și migrarea verticală a antagoniștilor
8. Să refacă integritatea morfofuncțională a arcadei dentare
9. Să nu geneze dezvoltarea arcadelor alveolare
10. Să nu irite parodonțiul marginal al dinților existenți
11. Să fie comfortabile pentru pacienți
12. Să favorizeze erupția dinților succesionali de la nivelul breșei
edentate.
 44.Terapia protetică în dentiția temporară
Este condiționată de localizarea leziunii în regiunea frontală sau în
regiunea laterală.
Față de dinții frontali vom avea o atitudine de aobservație , deoarece ei
nu îndeplinesc rolul de menținere a spațiului pentru dinții permanenți și
sunt primii ănlocuiți fiziologic.
Față de dinții din zona de sprijin , distruși de procesele caroase,
atitudinea terapeutică constă în căutarea tuturor mijloacelor de refacere
morfo-funcțională , avîndu-se în vedere importana lor în menținerea
funcțiilor normale cu evitarea disfuncțiilor, în menținerea ocluziei
dentare cu evitarea malocluziilor și a spațiului pentru erupția dinților
permanenți.
Mijloacele terapeutice sunt:
- aplicarea obturațiilor
- aplicarea incrustațiilor , care nu necesită pregătirea unor cavități
profunde , sunt rezistente lapresiunile masticatorii, asigură
reconstituirea aoptimă a punctului de contact și închidere ermetică
marginală
- aplicarea și cimentarea coroanelor metalice de înveliș fără
perturbarea rapoartelor ocluzale
- în hipodentiții întinse sau anodonții ale dinților temporari se pune
problema palicării aparatelor gnato-protetice adjuncte
45.Terapia protetică în dentiția mixtă
În perioada dentiției mixte se produc transformări inportante la nivelul
aparatului dento-maxilar.
- Creșterea mai intensă a maxilarelor în toate sensurile
- Erupția dinților permanenți
- Definitivarea rapoartelor de ocluzie

Avînd în vedere valoarea deosebită a molarilor 1 permanenți în

dezvoltarea ocluziei și marea lor vulnerabilitate la caria dentară, trebuie
supravegheată cu mare atenție starea lor de sănătate și realizată
refacerea lor morfo-funcțională prin obturații , incrustații și coroane de
înveliș.
În imposibilitatea păstării lor pe arcadă , momentul extracției trebuie
ales așa fel încît breșa existentă să poată fi închisă ortodontic prin
migrarea corporală a molarului 2 permanent și nu prin înclinări axile ale
dinților vecini. Se vor folosi aparate ortodontice fixe.
În anodonțiile parțiale întinse se aplică aparate gnato-protetice
adjuncte , concepute ca aparate ortodontice cu elemente de stimulare,
repoziționare și reechilibrare ocluzală.
Scopul acestor aparate este:
- refacerea morfologiei arcadelor dentare
- stimularea dezvoltării arcadelor alveolare
- refacere a raporturilor ocluzale
- asigurare a paralelismului dinților existenți prin împiedicarea
migrărilor în sens vertical și orizontal
46.Terapia protetică în dentiția permanentă și la
adolescenți.

Restaurările edentațiilor frontale reduse la copii și tineri , prin aparate

gnato-protetice conjuncte urmăresc îndeplinirea următoarelor obiective:
- sacrificii mici de substanță dură dentară a dinților limitrofi breșei
- păstrarea integrității pulpei dentare
- protejarea parodonțiului marginal din zonă
Edentațiile întinse cu peste 3 dinți absenți nu pot fi protezate prin
aparate gnato-protetice conjuncte.