1.Ortopedia maxilo-facială.

Conținuturi, scopuri,
sarcinile.

Ortopedia maxilo-facială este un compartiment al stomatologiei ce se ocupă cu:

1) Tratamentul ortopedic al fracturilor oaselor maxilare ale sistemului
stomatognat
2) Protezarea defectelor congenitale și dobîndite ale sistemului stomatognat
3) Eliminarea deformațiilor sistemului stomatognat prin metode ortopedice
4) Măsuri ortopedice în chirurgia oromaxilofacială de restabilire a țesuturilor feței
și a maxilarelor
5) Tratamentul afecțiunilor mușchilor masticatori și a articulației ATM

Scopul ortopediei maxilofaciale este reabilitarea persoanelor cu defecte a sistemului

stomatognat.

2.Aparatele ortopedice și protezele maxilo-faciale.

Date generale, clasificarea. Utilajul și materiale
utilizate.
Clasificarea aparatelor ortopedice utilizate în ortopedia maxilo-facială:

După metoda de fixare:

1) Aparate mobile - care se mențin datorită adeziunii, retenției
anatomice, fixatoarelor mecanice (croșete, arcuri)
2) Aparate fixe- fixate de dinții stîlp cu ciment sau materiale
compozite.
După modul de amplasare:
1) Intrabucale - unimaxilare, bimaxilare, se fixează de dinți și apofize
alveolare
2) Extrabucale- se fixează de țesuturile feței și capului
3) Intra-Extrabucale- o porțiune se fixează intra iar cealaltă extra.

După modul de acțiune:

1) Aparate mecanice (active)- active datorită unor elemente din
construcția sa ( elasticitatea arcurilor, contracția mușchilor nu
acționează)
 2) Aparate funcționale(pasive)- acțiunea aparatului depinde de
contracția mușchiului
3) Combinate- implică elemente mecanice și funcționale

După indicație:
1) Aparate de repunere - cu ajutorul cărora dinții, apofizele alveolare
sau fragmente de oase fracturate sînt așezate în poziție corectă
2) Aparate de fixare (menținere)- sunt aparate ortopedice care mențin
fragmentele maxilarelor în poziție corectă, ce asigură fixarea lor
bună.
3) Aparate de direcționare- sunt aparate cu plan înclinat care asigură
fragmentelor osoase o direcție determinată.
4) Aparate de restituire- sunt proteze dentare, maxilare, faciale care
restituiesc defectele maxilare și faciale
5) Aparate formative- servesc ca suport pentru țesuturile moi în cazul
rezecției maxilarelor
6) Ap. obturatoare ( de separare)-separă cavitatea bucală de
cavitatea nazală
7) Ap. combinate - impun fragmentele de oase , le imobilizează,
mențin fragmentele de os a mandibulei

După metoda de confecționare aparatele pot fi:

1) standarte
2) individuale

3.Anatomia aparatului dento-maxilar.Clasificarea

fracturilor oaselor maxilare.
Aparatul dento-maxilar este compus din: oasele maxilare, arcadele
dentare,ATM, mușchii mobilizatori ai mandibulei, mușchii mimici, limba,
glande salivare, mucosa cavității bucale, tegumentele regiunii
cervico-faciale.

Clasificarea fracturilor maxilarului superior după Lefort:

I - Fractură care separă osul maxilar de celelalte oase a craniului (
lovituri puternice, de obicei în menton , la cei care cad de la înălțime ,
sau în barbă cu dinții în ocluzie
II - Complexul dintre oasele maxilei și oasele nazale (semnul ochelarilor)
III - Complexul dintre oasele maxilei, oasele nazale, oasele zigomatice (
semnul ochelarilor)

Fracturile la nivelul maxilarului inferior:

- simple- cu o linie de fractură
- duble- cu 2 linii de fractură
- multiple- mai multe linii de fractură
După localizare:
1) la nivelul apofizei alveolare ( cauze eatrogene , extracții, lovituri)
2) la nivelul mentonului
3) laterale( dela premolar pînă la ultimul molar)
4) angulare ( la nivelul unghiului mandibulei)
5) fracturi ale ramurilor mandibulei

Fracturile la nivelul dinților și apofizelor alveolare ( luxația dinților)

4.Fracturile oaselor sistemului stomatognat,

etiologia, clasificarea, tabloul clinic și metodele de
tratament.
Etilogia fracturilor:
1) procese inflamatorii ce afectează mandibula
2) traume
3) afecțiunile imflamatorii

Clasificarea fracturilor:
1)Clasificarea fracturilor maxilarului superior după Lefort:
I - Fractură care separă osul maxilar de celelalte oase a craniului (
lovituri puternice, de obicei în menton , la cei care cad de la înălțime ,
sau în barbă cu dinții în ocluzie
II - Complexul dintre oasele maxilei și oasele nazale (semnul ochelarilor)
III - Complexul dintre oasele maxilei, oasele nazale, oasele zigomatice (
semnul ochelarilor)

2) Fracturile la nivelul maxilarului inferior:

​
- simple- cu o linie de fractură
- duble- cu 2 linii de fractură
- multiple- mai multe linii de fractură
După localizare:
6) la nivelul apofizei alveolare ( cauze eatrogene , extracții, lovituri)
7) la nivelul mentonului
8) laterale( dela premolar pînă la ultimul molar)
9) angulare ( la nivelul unghiului mandibulei)
10) fracturi ale ramurilor mandibulei

3)Fracturile la nivelul dinților și apofizelor alveolare ( luxația dinților)

4)Fracturile oaselo nazale cu sau fără deplasare
5) Fracturi asociate

Tabloul clinic: durere, edem , semnul ochelarilor dacă sunt afectate

oasele nazale și zigomatice, mișcări reduse sau imposibile, vorbire
deficilă, oasele zigomatice afectate se observă prăbușire
echimoze
-​ ​chemosis conjunctivo-bulbar
-​ ​escoriatii plagi
-​ ​deformatii ale fetei
-​ ​alungirea etajului mijlociu
-​ ​dismorfisme nazale
mobilitate osoasa anormala
​

-​ ​crepitatii gazoase
-​ ​hipoestezia/anestezia suborbitarului
-​ ​epistaxis
-​ ​rinolicvoree
-​ ​tulburari oculare
-​ ​epifora
-​ ​deformarea arcadelor
-​ ​tulburari de ocluzie
-​ ​limitarea deschiderii gurii
Metode de tratament:
- de așezat fragmentele de oase în poziția corectă și asigurarea
imobilizării pe parcursul regenerării
- la maxilare se folosesc atele: atela lui tigherștet, netedă, cu bucle,
tigherștet cu cîrlige, șina lui vasiliev , fracturile oaselor zigomatice
tratament cu levator.

5.Aparate de imobilizare a fracturilor oaselor

maxilare, date generale, clasificarea aparatelor de
imobilizare.
Aparatele de imobilizare a fracturilor oaselor maxilare sunt:
șina tigherștet, mamloc-grunberg, elbreht, porta
6.Șinile de imobilizare,datele generale, varietățile
șinei de imobilizare

șina tigherștet, mamloc-grunberg, elbreht, porta

Atela lui mamloc-gunberg- se confecționează din sîrmă de wiplă de 0,8

mm care este aplicat pe partea V a dinților și 2 inele aplicate pe dinții
stîlp de care este lipit sau sudat arcul. Costă mai mult, ea mai mult timp
pentru confecționare, este mai estetică, binevenită la fracturile și
lucsațiile dinților.

Atela lui Elbrecht- este alcătuită din 2 arcuri: 1- vestibular, 2-oral,

turnate din aliaje care sunt unite prin intermediul unor bare transversale
care trec prin nișele masticatoare dintre canini și premolari, la nivelul
dinților frontali arcul V se interpune și este înlocuit cu cîteva gheruțe
incizale, este utilizat mai des pentru dinții arcadei inferioare.

Șinele tip Tigherstet prin metoda de îndoire:

- șina netedă- se confecționează din sîrmă de Al de 0,8mm,
capetele libere se îndoaie după ultimii dinți existenți în ambele
părți, sîrma se situează pe V la ecuatorul dinților, se transmite la
medic unde cu sîrma de 0,4 mm trece interdentar.
 - șina netedă cu cîrlige- se confecționează cîte 2-3 cîrlige la distanța
de 1-1,5cm unul față de altul atît pe o parte cît și pe alta, cîrligele
se îndoaie la maxila în sus iar la mandibulă în jos, neatingînd
gingia, fixarea pe dinți se face cu ajutorul sîrmei de bronz sau inox
cu diametrul 0,4-0,6 mm, lungime 6 cm- pentru tracțiune
intermaxilară
- șina netedă cu buclă- se confecționează ca și cea netedă, dar în
locul defectului se realizează o buclă prin îndoire spre cavitatea
orală , bucla cuprinde tot defectul. Începe de la ultimul dinte unde
sunt dinți restanți, trece pe lîngă breșă făcînd o buclă.

Șina Tigherștet prin turnare: reprezintă o bară modelată din ceară după
arcada dentară pe partea V a dinților și fixată pe dinți. Pentru tracțiunea
intermaxilară este nevoie de fixarea șinelor pe ambele maxilare, șinele
trebuie să fie cu cîrlige, tracțiunea se realizează prin aplicarea inelelor
de cauciuc de pecîrligele de pe arcada superioară pe cea inferioară.
Șina tigherștet face parte din dispozitivele de fixare a fragmentelor
osoase fracturate în poziție corectă atunci cînd sunt prezenți dinții pe
ambele arcade dentare.

Șina Porta - șină asemănătoare cu șablonul cu bordură de ocluzie pentru

maxilă și mandibulă sub forma de monoblok, folosite la fracturile
maxilare totale.

7.Tehnologia de confecționare a șinelor de tip

Tigherștet prin metode de îndoire
Șinele tip Tigherstet prin metoda de îndoire:
- șina netedă- se confecționează din sîrmă de Al de 0,8mm,
capetele libere se îndoaie după ultimii dinți existenți în ambele
părți, sîrma se situează pe V la ecuatorul dinților, se transmite la
medic unde cu sîrma de 0,4 mm trece interdentar.
- șina netedă cu cîrlige- sîrmă de aluminiu 18mm, lungime 20-25 cm
, se confecționează cîte 2-3 cîrlige la distanța de 1-1,5cm unul față
de altul atît pe o parte cît și pe alta, cîrligele se îndoaie la maxila în
sus iar la mandibulă în jos, sub un unghi de 35-45 grade față de
 suprafața V s dinților , neatingînd gingia, fixarea pe dinți se face cu
ajutorul sîrmei de bronz sau inox cu diametrul 0,4-0,6 mm,
lungime 6 cm- pentru tracțiune intermaxilară
- șina netedă cu buclă- sîrmă de al cu 18mm se confecționează ca
și cea netedă, dar în locul defectului se realizează o buclă prin
îndoire spre cavitatea orală , bucla cuprinde tot defectul. Începe de
la ultimul dinte unde sunt dinți restanți, trece pe lîngă breșă făcînd
o buclă.

8.Tehnologia de confecționare a șinelor de

imobilizare prin metoda de turnare.
Șina Tigherștet prin turnare: reprezintă o bară modelată din ceară după
arcada dentară pe partea V a dinților și fixată pe dinți. Pentru tracțiunea
intermaxilară este nevoie de fixarea șinelor pe ambele maxilare, șinele
trebuie să fie cu cîrlige, tracțiunea se realizează prin aplicarea inelelor
de cauciuc de pecîrligele de pe arcada superioară pe cea inferioară.
Șina tigherștet face parte din dispozitivele de fixare a fragmentelor
osoase fracturate în poziție corectă atunci cînd sunt prezenți dinții pe
ambele arcade dentare.

Atela lui Elbrecht- este alcătuită din 2 arcuri: 1- vestibular, 2-oral,

turnate din aliaje care sunt unite prin intermediul unor bare transversale
care trec prin nișele masticatoare dintre canini și premolari, la nivelul
dinților frontali arcul V se interpune și este înlocuit cu cîteva gheruțe
incizale, este utilizat mai des pentru dinții arcadei inferioare.
Se modelează pe modelul refractat , în zona laterală atît pe V cît și pe
Oral , și prin spațiul dintre dinți se unește. Necesită amprentare calitativă.
Se obține carcasul metalic care se prelucrează după aceleași
principii ca și o proteză scheletată.
În zona frontală, suprafața V a dinților este liberă, este estetic.
Pașii de realizare:
-realizarea modelului
-duplicarea
-macheta
-turnare
-prelucrare
-adaptare pe model, inserția, dezinserția

9.Confecționarea șinelor din acrilat auto sau

termopolimerizabil. Metodica

10.Confecționarea șinei de imobilizare

Mamloc-Grundberg.Metodica de confecționare
Atela lui mamloc-gunberg- se confecționează din sîrmă de wiplă de 0,8
mm care este aplicat pe partea V a dinților și 2 inele aplicate pe dinții
stîlp de care este lipit sau sudat arcul. Costă mai mult, ea mai mult timp
pentru confecționare, este mai estetică, binevenită la fracturile și
lucsațiile dinților.
Se face adaptarea inelelor pe dinții stîlpi de pe model, se adaptează pe
partea V a dinților un arc din sîrmă ortodontică 0,8mm care se lipește de
inele.

11. Confecționarea șinei de imobilizare tip Elbreht.

Metodica de confecționare.
Atela lui Elbrecht- este alcătuită din 2 arcuri: 1- vestibular, 2-oral,
turnate din aliaje care sunt unite prin intermediul unor bare transversale
care trec prin nișele masticatoare dintre canini și premolari, la nivelul
dinților frontali arcul V se interpune și este înlocuit cu cîteva gheruțe
incizale, este utilizat mai des pentru dinții arcadei inferioare.
Se modelează pe modelul refractat , în zona laterală atît pe V cît și pe
Oral , și prin spațiul dintre dinți se unește. Necesită amprentare calitativă.
Se obține carcasul metalic care se prelucrează după aceleași
principii ca și o proteză scheletată.
În zona frontală, suprafața V a dinților este liberă, este estetic.
Pașii de realizare:
-realizarea modelului
-duplicarea
-macheta
-turnare
-prelucrare
-adaptare pe model, inserția, dezinserția

12. Pseudoarticulațiile:clasificarea, factorii

etiologici, tabloul clinic, metodele de tratament.
Pseudoarticulațiile apar atunci cînd tratamentul fracturilor oaselor
maxilare nu se încheie cu secces, la unii pacienți fracturile nu se
consolidează și rămîn mobile, în acest caz se constată o deplasare
anormală a fragmentelor osoase a maxilarului inferiorși lipsa calosului
osos, care apare peste 3-4 săptămîni după fractură.
Mandibula efectuează mișcări în afara de ATM.
Dereglează planul de ocluzie, masticația, deglutiția, funcția mușchilor
masticatori.
Nu are durere.
Cauze: generale- scăderea reactivității organismului și dereglarea
procesului reparativ în os, ele por apărea în cadrul tuberculozei,
avitaminozei,dereglări de circulație,dereglări ale organismului.
locale- repunerea nu la timp a fragmentelor osoase, imobilizarea
insuficientă și scoaterea timpurie a sîrmei de imobilizare, zdrobirea
țesuturilor moi și nimerirea lor între țesuturile osoase, fracturi ale oaselor
cu pierderea țesutului osos mai mult de 2 cm

Tratamentul cu proteze mobile cu șarniere după Gavrilov și Oxman.

Gavrilov propune confecționarea unor lanțuri din sîrmă, cu elemente de
fixare în baza protezei. Proteza e tăiată pe linia de fractură. În timpul
mișcărilor fiecare element al protezei execută mișcări după elementul pe
care se ține în același timp pacientul poate să efectueze masticația.
Proteza limitează mișcările în pseudoarticulație.

După Oxman- suprafața protezei la 1-2mm de lalinia de taiere cu ajutorul

frezei se formează o adîncitură și în adîncitură, pe suprafața linguală se
aplică o capă metalicî care se umple cu amalgamin care se aplică
șarniera, după proteza se aplică în cavitatea bucală și pacientul se
folosește 15-20 minute pînă se întărește amalgamul, astfel formînd
articulația.

13.Contractura mandibulară, etiologia, metodele de

tratament, caracteristica generală.
cauze:
1) acordarea tîrzie de asistență medicală
2) repoziționarea incorectă a fragmentelor fracturate
3) tracțiune intermaxilară de lungă durată
4) formarea cicatricelor masive

Tabloul clinic: limitarea mobilității mișcării mandibulei

dereglări de funcție- deschiderea gurii
- actul de masticație
- fonația
Clinic se clasifică după gradul de deschidere a cavității bucale:
- grave, cu deschiderea pînă la 1
- mediu, pînă la 2 cm
- ușoare de la 3 cm

Profilaxie: masaj, fizioproceduri

Tratament: mecanoterapie,constă în utilizarea diferitor remedii, aparate
pentru întinderea cicatricelor și a țesuturilor care împiedică deschiderea
gurii. Aceste aparate se împart în 2 grupe:
1) care acționează pe întreaga arcadă dentară
2) care acționează numai pe un segment

Cele care acționează pe întreagaarcadă dentară se confecționează sub

forma unor pîrghii care au forme de potcoavă

Aparate care acționează pe un segment de ex bilede cauciuc, 2

furculițe, clește de rufe
14. Particularitățile de construcție și confecționare a
protezelor dentare fixe utilizate la tratamentul
pseudoarticulațiilor.

15. Particularitățile de construcție și confecționare a

protezelor dentare mobilizabile utilizate la
tratamentul pseudoarticulațiilor
Tratamentul cu proteze mobile cu șarniere după Gavrilov și Oxman.
Gavrilov propune confecționarea unor lanțuri din sîrmă, cu elemente de
fixare în baza protezei. Proteza e tăiată pe linia de fractură. În timpul
mișcărilor fiecare element al protezei execută mișcări după elementul pe
care se ține în același timp pacientul poate să efectueze masticația.
Proteza limitează mișcările în pseudoarticulație.

După Oxman- suprafața protezei la 1-2mm de lalinia de taiere cu ajutorul

frezei se formează o adîncitură și în adîncitură, pe suprafața linguală se
aplică o capă metalicî care se umple cu amalgamin care se aplică
șarniera, după proteza se aplică în cavitatea bucală și pacientul se
folosește 15-20 minute pînă se întărește amalgamul, astfel formînd
articulația.

16.Șarnierele utilizate la confecționarea protezelor

mobile în caz de pseudoarticulații
sarniere ​realizate prin îndoire din sîrmă de wiplă
sarniere prefabricate, reprezentate de un element metalic și 2 bile în
capăt.

17.Particularitățile de construcție și de confecționare

a protezelor dentare fixe utilizate la tratamentul
 fracturlor incorect consolidate. Caracteristica
generală.

19. Microstomia: etioogia, tabloul clinic, metode de

tratament. Aparate pentru tratarea microstomiei.
Microstomia reprezintă o deformație anatomică gravă a cavității bucale
cu tulburări funcționale severe de alimentație, fonație, fizionomie.

Cauze:
1. dobîndită după traume, procese ulceronecrotice, lupus tuberculos,
ca rezultat al cicatrizării după combustii și operații plastice
Dacă apare la o vîrstă fragedă duce la deformări a aparatului
dento-maxilar
2. congenitală-rar

Metode de tratament: chirurgical , mecanoterapia

Protezele mobilizabile în microstomie pot fi pleante sau

demontabile
Pleante- 2 elemente laterale unite cu balama și 1 frontal.
Demontabile- 3 segmente care se asamblează cu ajutorul tijelor
fără balama
Punți dentarese fac prin metoda clasică cu excepția că vor fi
separate în bucăți cît mai mici posibil

Protezare: utilizarea lingurilor demontabile standart tăiată în

jumătate.
Tehnica de amprentare cu gips:
se introduce lingura pentru o hemiarcadă cu ghips în ea , se
așteaptă priza după care se scoate lingura fără a detașa amprenta
de pe hemiarcadă. Se introduce lingura pentru hemiarcada opusă
ce acoperă o bucățică din 1 amprentă. După priză se
înlătură lingura. Amprenta prin fracturare se scoate din cavitatea
bucală.
 Se realizează modelul. Determinăm relațiile intermaxilare centrice,
se face cu borduri din ghips care din nou se fracturează.

- Amprentarea cu materiale elastice

- se amprentează cîte o hemiarcadă , se confecționează
modelul hemiarcadei , pe care se confecționează baza
protezei pe fiecare jumătate aparte. Fiecare se pune în
cavitatea bucală și se ea din nou amprenta regiunii frontale ,
ce cuprinde locul de unire a celor 2 jumătăți.
- Se înlătură ți se încleie cu ceară de amprentă. Se obține
model pe care se modelează din ceară partea intermediară
între cele 2 jumătăți de bază. Se schimbă ceara în acrilat.
- Primim baza protezei întreagă pe ea confecționăm borduri
de ocluzie.
- Se montează dinții. Dacă permite situația se face proba
machetei în cavitatea bucală.
- Dacă este dificil de introdus se micșorează din bază și
înălțimea dinților.

22.Defectele congenitale ale palatului dur și moale ,

metodele de tratament, caracteristica generală.
Cel mai des defectele congenitale sunt reprezentate de despicătura
buxei a palatului dur și moale
Cauze. factori ereditari, alcoolis, fumatul, boli cronice și infecțioaase,
preparate medicamentoase, traume psihice, mecanice în timpul sarcinii

Defectele pot fi: despicătura ovulei și a palatului moale, depic palat

moale și palat dur, despic palat dur și buza , despic buzei care poate fi
uni și bilaterală.

Tratament: obturatorul tip Kieza

23.Obturatorul tip Kieza. Metodica de confecționare.

 Se ea spatula în formă de S . Pe un capăt a spatulei respective se
folosește material amprentar siliconic, se pune pe spatulă, se alică în cav
buc pe palatul dur în zona despicăturii.
Materialul amprentar să cuprindă toată despicătura. Ținem așa pînă
materialul amprentar se întărește. Se înlătură amprenta și se taie
marginile cu un bisturiu.
Se ghipsează în chiuvetă cu amprenta în jos în prima parte achiuv.
Se înlătură materialul amprentar și depresiunea formată se acoperă cu o
plăcuță de ceară, și turnăm a 2 parte.
Se deschide chiuveta, se înlătură plăcuța din ceară și introducem acrilat,
polimerizăm, prelucrăm marginile.
Marginile obturatorului care contactează cu țesuturile mobile în timpul
funcției se fac mai groase ca să nu traumeze
24.Metodica de confecționare a plăcuței palatinale în
caz de defect a palatului dur.
În caz de defect a palatului dur, sarcina principală este separarea
cavitățții bucale decea nazală, restabilirea foneticii și esteticului. Dacă pe
arcadă sunt prezenți dinți, protezarea se poate efectua cu ajutorul
protezelor parțial mobilizabile scheletate sau acrilice.

25.​Defectele dobîndite ale palatului dur și moale,

clasificarea după Kurleanski.
1. Breșe ale palatului dur cu prezența dinților pe ambele hemiarcade
ale maxilei
a. breșa mediană a palatului dur
b. breșa lateralăa palatului dur
c. breșa frontală a palatului dur
2. Breșe ale palatului dur cu prezența dinților numai pe o hemiarcadă a
maxilei
a. breșa mediană a palatului dur
b. absența totală a unei jumătăți a maxilei
c. absența unei părți mari a maxilei cu prezența pe cea restantă a 2-3
dinți
3.Breșe ale palatului dur cu lipsa totală a dinților pe maxilă
a. breșa mediană
b. absența totală a maxilei cu lezarea marginii orbitale inferioare

4. Breșe ale palatului moale ori dur și moale

a. scurtarea cicatricică și deplasarea palatului
b. breșă a palatului dur și moale cu prezența dinților din hemiarcadă
c. breșă a palatului dur și moale cu edentație totală

26.Particularitățile de construcție a dispozitivelor

utilizate la tratamentul defectelor dobîndite a
palatului dur grupa I a
2. Breșe ale palatului dur cu prezența dinților pe ambele hemiarcade
ale maxilei
d. breșa mediană a palatului dur
Placă palatinală
În protezarea bolnavilor cu defecte în regiunea medie a palatului dur o
problemamajoră în acest tip este fixarea protezei, pentru ca aerul din
cavitatea nazală nimerește sub proteză și este imposibil de creat
presiuni negative. Pentru izolarea completă între cavitatea nazală și cea
bucală, marginea protezei în această regiune se căptușește cu material
elastic.

27. Particularitățile de construcție și de confecționare

a dispozitivelor utilizate la tratamentul defectelor II a
Menținerea se face cu ajutorul croșetelor.
Proteză scheletată
28.defecte gr III a
Pentru asta Kelly a descris o metodă cu ajutorul căreia se poate de
protezat aceste defecte, în caz de edentație totală. Mai întîi se
confecționează un obturator în formă de plută, parteaei internă este
amplasată în acrilat elastic, partea ei externă este unită cu cea internă și
este confecționată din acrilat dur și acoperă defectul în formă de
carapace, după aceea se confecționează un protez mobilizabil după
metoda cunoscută. Proteza nu trebuie să facă presiuni asupra
obturatorului, pentru aceasta partea externă a obturatorului se
confecționează în formă de semisferă.
29.defecte gr Iv b
Pentru protezarea bolnavilor cu defect a palatului dur și moale, se
folosesc proteze care constau din 2 părți: partea fixatoare situate în
regiunea palatului dur, obturatoare care închide defectul palatului moale
Partea fixatoare a protezului poate fi în formă de plăcuță de acrilat cu
croșete sau în formă de schelet metalic. Partea obturatoare este unită cu
partea fixatoare și se confecționează după următoarea metodă:
se obține o amprentă de pe maxilarul superior cu o lingură standart și o
amprentă de pa palatul moale cu o lingură individuală
după obținerea modelului se confecționează partea obturatoare și cea
fixatoare
după proba în cavitatea bucală a ambelor părți și se mai obține amprentă
cu elementele protezei care apoi se unesc între ele

30.masca feței, metodica de realizare, importanța

practică
Pacientul se poziționează orizontal , pe sprîncene , gene , barbă se
unge cu vazelină. În cavitatea nazală se introduc 2 tuburi de cauciuc
pentru respirație.
Se prepară albinatul și se așează pe fașă
Se prepară gips și se așează pe suprafața alginatului

31.Leziunile și deformațiile regiunii maxilo-faciale cu

lezarea altor organe .Particularitățile anatomice ale
pavilionului urechii, nasului și a globului ocular.
32.Leziunile și deformațiile maxilarelor fără lezarea
altor organe, defectele parțiale sau totale a
apofizelor alveolare , uni și bimaxilare.
Etiologia defectelor:
 - congenitale ( traumele, extracțiile complicate; infecții odontogene;
infecții neodontogene specifice ( sifilis, tuberculoză); nespecifice (
provine din alte regiuni), inlamații aseptice ( alergii, infecții greșite,
complicații ale anesteziei ( adrenalina)
- defomațiile de vîrstă ( protezări maxilo-faciale)
- combinarea a cîtorva factori etiologici

Localizarea:
- în țesuturi moi
- țesut moi și osos
- țesut moi a cavității bucale și maxilarelor
- țesut moi a feței , cartilajele nasului
- țesut moi a feței , cartilajele nasului, fibromucoasa cav. bucale,
oasele feței
După caracterul dereglării cauzate:
1. Deregl, normei estetice și cosmetice a feței
2. d. deschiderii gurii și a ocluziei
3. masticației și formării bolului alimentar
4. imposibilitatea sau îngreunarea deglutiției
5. deregl și imposibilitatea articulării și fonației
6. geregl sau imposibilitatea respiraț1iei
7. toate dereglările

După caracterul leziunii:

1.mecanice ( armă de foc, fără armă)
2.termice
3.chimice
iradieri
combinate
Interveniri:
1.Protezarea imediată
scop:
-formarea viitoarei loje protetice
- preîntîmpinarea formării cicatricelor
- fixarea fragmentelor maxil inferior
- preîntîmpinarea deformațiilor grave ale feței și schimbarea aspectului
fizionomic
33.Particularitățile de construcție și de confecționare
a protezelor dentare fixe utilizate pentru tratamentul
protetic în cazullezării procesului alveolar uni sau
bimaxilar, caracteristica generală.
34.Protezarea imediată la rezecția parțială a
maxilarului superior.
35.Tratamentul protetic postrezecțional după
rezecția parțială a maxilarului superior
1.Amprentarea cîmpului protetic
Lingură standart corectată cu mase termoplastice în zona unde trebuie
prelungită
2.Realizarea modelului
folierea zonelor( rezecțiile)
confecț lingurei individuale
3.amprentare
determinarea relațiilor centrice cu borduri termoplastice
4.Modelul de lucru
confecț partea obturatoare a protezei
placă acrilică+obturator acrilic
dacă placa metalică întîi se confecționează obturatorul acrilic
obturatorul se confecționează gol în interiro după metoda lui Barșh
Se aplică ceară intim în regiunea defectului , oînlăturăm de pemodel , o
schimbăm în acrilat, prelucrăm marginile.
Aplicăm 1 parte acrilică pe model , acoperim adîncitura cu placă din
ceară care se schimbă în acrilat , cele 2 părți se consolidează cu acrilat
autopolimerizabil.
Dacă pacientul are o proteză ea se poate de adaptatla defect ca o
rebazare
36.Tratamentul protetic postrezecțional după
rezecția totală a maxilarului superior
- cavitatea bucală cu cavitatea nazală e o singură cavitate
 - toate funcțiile sunt dereglate
- se face lingură individuală din ceară și cu ajutorul alginatului se
obține amprenta marginilor defectului, maxilarului superior și
cavității nazale.
! Să lăsăm pacientului spațiu de respirație. În zona D să pătrundă
material amprentar.
Pe modelul obținut se confecționează baza care acoperă
defectul .care are 2 prelungiri
1.acoperă palatul moale înspre cav buc
2. acoperă palatul moale înspre cav nazală
Se amprentează maxilarul supeiror.
Menținerea protezei: magneți,marginile rămase
Dacă proteza se confecționează repede păstrează pacientului parțial
funcția de vorbire, deglutiție.
37.Tratamentul protetic postrezecțional după
rezecția parțială a mandibulei
1.Rezacția complexului mentonier
are loc deplasarea fragmentelor spre partea fragmentului pentru
prevenirea deplasării se confecționează o proteză imediată.
1) obținerea modelului maxilarului inferior
2) crearea părții de fixare a protezei ( se modelează din ceară , forma
de2plăci unite, croșete pe dinții stîlp)
3) schimbul cerii în acrilat
4) ajustarea în cav buc
5) amprentarea maxil inf cu plăcile de fixare
6) amprentareamaxil sup
7) realiz modelelor
8) fixarea în articulator în relație centrică
9) confecționarea părții rezecționale a protezei
10) defectul se umple cu ceară
11) se montează dinții artificiali
12) Proteza să favorizeze formarea țesuturilor moi a buzei și
bărbiei

2. Rezecția jumătății maxilarului inferior

-păstrarea ramurei mandibulei este posibilă deplasarea jumătății
sănătoase spre partea defectului.
Pentru prevenirea deplasării se confecționează osuprafață înclinată care
contactează cu suprafața V a maxilarului superior în zona laterală.

38.Tratamentul protetic postrezecțional după

rezecția totală a mandibulei
proteza nu are nici un suport osos
nu restabilește funcția masticatorie
restabilește conturul feței și funcția de vorbire
Particularități: modelarea bazei; partea inferioară a bazei se modelează
rotunjit iar partea linguală din zona dinților laterali este concavă cu
adîncituri unde se găsește limba care menține proteza.
Se unește proteza cu maxilarul superior cu arcurile lui Pierr Foshar.
39.Particularitățile cîmpului protetic în cazul
defectului parțial sautotal aunui sau ambelor
maxilare culezarea altor organe și țesuturi din
regiunea maxilo-facială, caracteristica generală
40. Particularitățile tratamentului , protetic în cazul
defectelor parțial sau total a unui sau ambelor
maxilare cu lezarea altor organe și țesuturi din
regiunea maxilo-facială
41.Particularitățile de realizare a protezelor faciale,
caracteristica generală
Obiectivul​protezarii cranio-maxilo-faciale este corectarea anomaliilor si
refacerea functionalitatii teritoriului prin mijloace artificiale.
Proteza maxilo-faciala poate fi ​provizorie​, ca faza intermediara,
premergatoare restaurarii chirurgicale sau ​definitiva​, in cazurile le care
nu se poate practica o restaurare chirurgicala.
proteza plastica faciala (piramida nazala, glob ocular, pavilion al urechii),
42.Particularitățile de realizare a protezei nasului
-realizarea măștii din gips a feței
- modelarea din ceară a formei protezei
- proba pe față și prelucrarea
- realizarea canalelor de turnare a plasticului
- turnarea protezei din plastic, prelucrarea

La cad cam
1. сканирование лица пациента; оптическое сканирование или
извлечение из базы данных фрагментов лица
человека​«донора»;
2. совмещение электронных моделей участков лиц «донора» и
пациента с разработкой модели протеза;
3. разработка пресс​формы для отливки восковки (восковой
модели) протеза;
4. разработка программ для станка с ЧПУ для изготовления
пресс​формы;
5. изготовление пресс​формы на станке с ЧПУ;
6. заполнение пресс​формы воском под давлением;
7. примерка восковки по напечатанной на 3D​принтере модели
лица;
8. изготовление по восковке резиновой формы;
9. отливка силиконового протеза в резиновой форме​. 

43.Particularitățile de realizare a protezei orbitei

- realizarea măștii și a modelului
- modelarea din ceară a orbitei și plasarea globului ocular prefabricat
- schimbul cerii în acrilat
- realizarea elementelor de retenție speciale
- adăugarea sprîncenelor și genelor

2v
- amprentarea orbitei cu alginat
- amplasarea amprentei în tipar și umplerea ei cu polimer (gips)
- se deschide tiparul și se umple cu polimer acrilic
- se pune sub pres
- se scoate globul din tipar, se probează la om și se notează pupila
- se picură ceară pe globul acrilic,se fixează o tijă în centrul pupilei
 - re realizează forma din plastic
Globul ocular se confecționează din sticlă sau rășină acrilică în formă
de scoică.
Ele pot fi standart sau individuale.

44.Particularitățile de realizare a pavilionului urechii

Urechea (pavilionul auricular) are un rol foarte important în estetica feţei,
dar, mai important, în auz, prin faptul că direcţionează sunetele spre
intrarea în ureche, adică în conductul auditiv extern (CAE).
Pierderea sau absenţa urechii poate fi cauzată de: malformaţii auriculare
congenitale (atunci când pacientul prezintă din naştere doar nişte
muguraşi sau fragmente deformate de ureche), accidente de circulaţie,
casnice, de muncă, arsuri, agresiuni umane sau animale (muşcături),
intervenţii chirurgicale (infecţii, tumori benigne, cancer).
Pentru reconstruirea urechii, prin metode moderne, se foloseşte 
siliconul, care poate fi colorat şi modelat astfel încât să se obţină 
proteze auriculare (epiteze) cu formă şi elasticitate foarte apropiate de 
normal, bine tolerate, cu o bună integrare în anatomia şi estetica feţei. 
Epitezele se confecţionează după prelevarea unui mulaj al urechii 
normale şi al zonei urechii modificate, în prealabil fiind înlăturate 
chirurgical resturile pavilionului distrus. 
Se confecţionează un model din ceară după urechea normală, se 
probează la pacient, se toarnă în ghips şi se obţine matriţa în care, apoi, 
se toarnă siliconul colorat, în prezenţa pacientului, după culoarea urechii 
sale normale. Se continuă cu polimerizarea la cald, frezarea, 
cosmetizarea şi fixarea noii urechi la pacient. Aceasta se poate realiza 
prin 2 metode: 
1. Cu un adeziv foarte bine tolerat: astfel, proteza se poate desprinde 
zilnic sau la două zile, în funcţie de sensibilitatea zonei, şi se curăţă cu 
alcool medicinal sau cu acetonă, iar locul de fixare cu apă şi săpun. 
Purtarea prelungită a protezei poate genera complicaţii locale, adică 
apariţia fie a unei congestii locale (înroşire), situaţie în care se aplică un 
unguent cu cortizon şi antibiotic, fie a unei micoze, care se tratează cu 
un antimicotic. 
2. Fixarea cu implanturi de titaniu + bară de aur şi clipsuri sau magneţi 
(Sistemul Branemark): fixarea implanturilor se face intrachirurgical 
(după vârsta de 5 ani, pentru ca osul să aibă grosimea corespunzătoare), 
în două etape la copil sau într-o etapă la adult (cu 6-9 luni interval 
necesar integrării implantului în os = osteointegrare), după care se 
fixează epiteza. Intervenţia chirurgicală se realizează, de obicei, cu 
anestezie generală; este simplă, respectându-se o tehnică specială (de 
obicei se folosesc două implanturi: de 3 mm la copil şi de 4 mm la 
adult). Se foloseşte titaniu cu puritatea aproape de 100%, 
netoxic/nealergic; implanturile sunt asemănătoare cu cele dentare şi pot 
rămâne în corpul pacientului toata viaţa. Complicaţiile care apar sunt 
legate de igiena locală: pacientul îşi va face toaleta zilnic în jurul 
implantului, iar la 6 luni se prezintă la medicul operator pentru a verifica 
stabilitatea implantului şi igiena tegumentului din jurul implantului. 

45.Particularitățile de realizare a protezei

maxilo-faciale
Etapele clinico-tehnologice care se parcurg sunt urmatoarele:
-​ ​amprenta cu alginat a defectului postoperator,
-​ ​turnarea modelului,
-​ ​realizarea machetei obturatorului,
-​ ​transformarea machetei in piesa protetica obturatoare,
- realizarea protezei si coaptarea celor doua
​

componente,
-​ ​adaptarea piesei protetice (captusiri, slefuiri selective)

46.Gutiera ocluzală, particularitățile de realizare.

Gutierele sunt un dispozitiv intra-oral – poziționat pe arcada superioară,
locul cel mai vulnerabil la traume – care dacă sunt folosite în mod corect,
protejează buzele, obrajii și dinții de leziuni; reducându-se astfel
posibilitatea de afectare a structurii danturii.
- Confecționarea modelelor și fixarea în articulator
- Stabilirea ocluziei corectate
- Confecționarea gutierei propriu-zise
 -
Gutiera poate fi rigidă sau elastică, fiind realizate din diverse materiale
termoplastice, ce se aplică intim pe model cu ajutorul pompei de vacum.
Se aleg foliile cu grosimi , rigidități și elasticități diferite.
Materialele sunt aduse în stare plastificată prin încălzire , după care se
pornește pompa de vacuum a aparatului și se aplică materialul încălzit pe
model, presînd cu un instrument de modelat la nivelul papilelor
interdentare.