Centrul de excelenţă în medicină şi farmacie ”Raisa Pacalo”

Catedra discipline stomatologice şi tehnico - dentare

Subiecte
pentru examenul de absolvire
la disciplina Tehnologii de confecţionare a protezelor mobilizabile
calificarea Tehnician dentar, grupa 311,312
anul de învăţământ 2018 – 2019

1. Edentaţia parţială. Noţiuni. Etiologia. Caracteristica

generală. Indicaţii pentru protezarea cu proteze
mobilizabile
Edentația parțială definește lipsa de la 1 pînă la 13-15dinți.
Etiologia:
1)factori congenitali - lipsa mugurilor dentari sau al distrucției lor în stadiile
incipiente de dezvoltare
2)factori postnatali- afecțiuni odontale, procese inflamatorii, intervenții
chirurgicale, traumatisme
Edentația parțială este o formă nozologică de patologie a SS.
Cauzele obișnuite ale edentației parțiale sunt reprezentate de acele afecțiuni ale
aparatului dento-maxilar ce fac necesară extracția dinților care nu mai pot fi
salvați:
- caria complicată
- parodontopatia, cu afectarea gravă a parodonțiului
- etiologia mixtă, carie-parodontopatie
- abraziune exagerată
- migrări dentare verticale și orizontale exagerate
- traumatisme care interesează mai ales regiunea frontală
- tratamente stomatologice incorecte
- intervenții chirurgicale după diferite tumori

Complicațiile:
- funcția masticatorie , îndeosebi cînd se pierd dinții din regiunea laterală,
Scade eficiența de triturare a alimentelor. Necesită mai mult timp pentru
triturarea alim. și o concentrare a forțelor asupra dinților restanți.
 - funcția fizionomică- mai ales este afectată prin pierderea dinților din
regiunea frontală sau premolarilor. Sau complicațiile edent netratate,
migrări orizontale cu apariția tremelor și diastemelor, vestibularizări
exagerate ale frontalilor superiori,scăderea dimensiunii verticale de
intercuspidare maximă, abraziuni exagerate ale dinților restanți.
- fonația mai rar este afectată

Indicaţiile protezei parţiale mobilizabile

SITUAŢII CLINICE SPECIFICE TRATAMENTULUI CU PROTEZE
MOBILIZABILE:
- edentaţii clasa I Kennedy (terminoterminale);
- edentaţii clasa II Kennedy (uniterminale), protezele se extind şi pe
hemiarcada integră;
- edentaţii clasa III Kennedy extinse (edentaţii laterale care se extind şi în
regiunea frontală);
- edentaţii clasa IV Kennedy, cu lipsa tuturor frontalilor;
- edentaţii combinate (terminolaterale sau terminofrontolaterale);
- edentaţii cu existenţa unui număr mic de dinţi restanţi (2-5 dinţi).

SITUAŢII CLINICE CARE EXCLUD TRATAMENTUL PRIN PUNTE

- edentaţii laterale întinse cl 3 cu dinţi stâlpi caninul şi molarul de minte,
care deşi nu sunt mobili au o valoare parodontală scăzută (retracţii
parodontale mari);
- edentaţii frontale sau laterale reduse cu afectarea parodontală a tuturor
dinţilor restanţi;
- edentaţii frontale sau laterale reduse, când există contraindicaţii ale
şlefuirii dinţilor (afecţiuni generale grave);
- edentaţii asociate cu pierdere de substanţă osoasă de diferite cauze;
- edentaţii frontale unde sunt necesare artificii de montare ale dinţilor
artificiali (treme, diasteme, încălecări sau rotaţii) sau anumite forme sau
mărimi de dinţi;
- edentaţii asociate cu comunicări bucosinusale sau buconazale;
- edentaţii care necesită o reevaluare a dimensiunii verticale de ocluzie.

2. Aspecte ale tabloului clinic în caz de edentaţie parţială.

Caracteristica tabloului clinic în dependenţă de topografia
edentaţiei. Clasificarea edentaţiei parţiale după Kennedy
Tabloul clinic variază în dependență de:
1.Numărul dinților lipsă
2.Localizarea breșei
3.Starea țesuturilor dure și a parodontului dinților restanți
4.Timpul care s-a scurs de la extracția dinților
5.Factorul etiologic care a provocat pierderea dinților
 6.Vîrsta pacientului
7.Starea generală a organismului
8.Simptoamele exoorale, prăbușirea obrajilor, buzelor
9.Starea țesuturilor moi
La lipsa a 1-2 dinți simptoamele exobucale vor lipsi,
Lipsa frontalilor superiori- prăbușirea buzei superioare spre oral.
Lipsa lateralilor- prăbușirea obrajilor, aspect de obraji supți, lipsa lor unilateral ,
din cauza prăbușirii obrazului va duce la o asimetrie a feței.
La pierderea dvo se observă o micșorare a treimii inferiore a feței, pronunțarea
plicilor nazolabiale și mentonieră, comisurile gurii vor fi coborîte.
Endobucal:
1) dereglări de integritate a unei sau ambelor arcade dentare
2) dezintegrarea arcadelor dentare în care apar două grupe de dinți
grupa care funcționează
grupa care nu fncționează
Suprasolicitarea dinților restanți care și-au păstrat antagoniștii, abraziunea
patologică a țesuturilor dure a acestor dinți, apariția mobilității patologice
din cauza schimbărilor care au loc în țesuturile parodontului.
Alte simptome: migrarea dinților restanți, dereglări de funcție incizie,
masticație, deglutiție, fonație; dereglări de funcție a ATM , dereglări
funcționale musculare, fizionomice, psihice, dureri în diferite zone ale
sistemului stomatognat.

Clasificarea Kennedy:
1. Arcadele dentare edentate parțial cu prezența breșelor bilaterale terminale
2. breșă terminală unilaterală
3. breșe laterale intercalate
4. breșă în zona frontală
3. Cracteristica generală a cîmpului protetic la tratamentul
cu proteze parţiale mobilizabile cu placă. Suportul dento-
parodontal a câmpului protetic la tratamentul cu proteze
parţiale mobilizabile cu placă, caracteristica.

Tabloul clinic al edentației parțiale este foarte variat și complex, în funcție de

numărul dinților absenți, întinderea , localizarea breșelor, de factorii
etiopatogenetici sau constituționali care au determinat sau favorizat pierderea
dinților , de timpul care s-a scurs , de tipul de ocluzie, vîrstă.
Cîmp protetic- totalitatea elementelor sistemului stomatognat care vine în contact
cu proteza parțială: dinții restanți cu parodontul lor, apofiza alveolară edentată,
bolta palatină, mucoasa cavității bucale.
 După structura morfologică și funcțională, elementele cîmpului protetic sînt
clasificate în 2 grupe;
Suportul dentoparodontal- dinții restanți cu parodontul lor
Suportul muco-osos- fibromucoasa și oasele maxilarelor

Suportul dentoparodontal reprezintă un element valoros de sprijin și ancorare,

care asigură menținerea și stabilitatea protezelor în dependență de numărul
dinților restanți și repartizarea lor topografică, de implantarea lor și valoarea
parodontală, la fel și de morfologia coronară.
Numărul dinților restanți și repartizarea lor topografică au rol biologic,
mecanic și funcțional important care influențează stabilizarea protezelor. Dinții
restanți grupați oferă condiții mai puțin favorabile decît același număr de dinți
restanți în diferite locuri ale arcadei dentare.
Valoarea parodontală a dinților restanți se apreciază în dependență de gradul
de rezistență pe care o are dintele în alveola sa față de forțele care acționează
asupra lui.
Valoarea parodontală este determinată de:
1) gradul de implantare radiculară în alveolă
2) morfologia radiculară ( lungimea, grosimea și numărul rădăcinilor)
3) raportul coroană- rădăcină ( abrazia patologică, atrofia apofizei alveolare)
Poziția de implantare a dinților restanți depind de :
1) vîrsta pacientului
2) structura apofizei alveolare
3) anomaliile de poziție primare
4) contactele statice și dinamice dintre perechile de dinți antagoniști
5) timpul care s-a scurs de la extracția dinților
Coroanele dinților trebuie să prezinte zone de retenție pentru amplasarea croșetelor
, dacă acestea lipsesc se acoperă cu microproteze.
4. Cracteristica generală a cîmpului protetic la tratamentul
cu proteze parţiale mobilizabile cu placă. Suportul muco-
osos a câmpului protetic la tratamentul cu proteze
parţiale mobilizabile cu placă, caracteristica.

Suportul mucoosos, ca și cel dentoparodontal servește la fixare, stabilizare și

recepția presiunii masticatoare în tratamentul cu proteze mobilizabile.
Grosimea și elasticitatea fibromucoasei cîmpului protetic determină gradul său
de reziliență și comportare față de sprijinul protezelor.
Supple grupează fibromucoasa:
 1. fibromucoasă sănătoasă cu grosime și reziliență moderată, amortizează
șocurile care rezultă în timpul masticației și reduce tendințele de deplasare a
protezelor
2. fibr. atrofiată , subțire cu un grad de reziliență redusă , inaptă să suporte
presiuni ce influențează nefavorabil realizarea actului de masticație.
3. fibr. groasă friabilă, cu un grad mare de reziliență care va favoriza
deplasarea protezelor.
4. fibr. hipertrofiată, mobilă, din această clasă face parte și fibr flotată sau în
creastă de cocoș, care trebuie îndepărtată chirurgical pentru a putea asigura
stabilitatea și eficiența protezelor.

În dependență de gradul de reziliență Liund descrie 4 zone la maxilă:

- zona fibroasă periferică situată pe coama apofizelor alveolare cu un grad de
reziliență scăzut
- zona fibroasă mediană,la nivelul suturii intermaxilare unde mucoasa este
subțire și aderentă , sensibilă la presiuni.
- zona rugilor palatine transverse în treimea anterioară a bolții palatinale,
acoperită de o mucoasă cu un grad de reziliență medie, datorită stratului de
țesut adipos subiacent
- zona glandulară situată în treimea posterioară a bolții palatinale , din ambele
părți ale liniei mediane cu un grad mare de reziliență.

Reziliența mucoasei după Kulajenko 0,5-2,5mm

Suportul osos oferă sprijin și intervine la stabilizarea protezelor mobilizabile

în condiții foarte diferite favorabile sau nefavorabile dependente de
dimensiunile și formele apofizelor alveolare cît și a bolții palatinale.
Clasificarea suportului osos după Lejoyeux
La maxilă apofizele sunt grupate în 4 clase.
1) apofize înalte, retentive cu versante vestibulare și linguale extinse fără
exostoze
2) apofize medii , cu versante vestibulare ușor oblice prin pierderea de
substanță osoasă și resorbție centripetă
3) apofize cu valoare protetică slabă, afectate de resorbție accentuată,
determinată în special de proteze necorespunzătoare
4) apofize cu valoare protetică negativă, denivelate, dispărute parțial sau
total prin purtarea unor proteze vechi , cu suprafața mucozală redusă
și incongruente

Tuberozitățile maxilare
a) favorabile , retentive cu versante paralele între ele
 b) de valoare medie, acceptabile, cu un relief perceptibil , utilizabile în
favoarea stabilității protezelor
c) cu valoare negativă, caracterizate prin absența oricărui relief, inapte să
asigure stabilitatea protezelor
d) tuberozități care impun o modelare plastică chirurgicală pentru a înlătura
retentivitățile exagerate care împiedică protezarea

Bolta palatinală:
a) bolta extinsă cu suprafața orizontală largă,asigurînd adeziune maximă, fără
torus palatin, cu sutura intermaxilară insensibilă la presiuni, cu zonele
Schroder puțin depresibile , prezintă o bună bază de sprijin pentru viitoarea
proteză
b) bolta palatinală cu valoare protetică medie, suficient de largă, dar împărțită
de sutura intermaxilară , cu relief sensibil la presiune și care trebuie
despovărată, foliată
c) bolta palatinală ogivală, cu o valoare proteticăscăzută, caracterizată prin
absența suprafețelor orizontale și prin prezența a 2 versante obllice inapte să
asigure stabiizarea
d) bolta ogivală, cu zonele Schroder întinse și foarte depresibile, separate
printr-o sutură intermaxilară foarte ascuțită, luînd uneori forma unui torus
palatin accentuat, acest tip de boltă nu permite adeziunea.

La mandibulă:
1. apofize cu valoare protetică bună , puțin rezorbate, convecxe, limitate de
versante linguale și vestibulare extinse, nedureroase, fără exostoze sau torus
mandibular, cu liniile oblice interne șterse
2. apofize cu valoare protetică medie , dar încă apte să contribuie la stabilizarea
și menținerea protezelor.
3. apofize alveolare cu valoare scăzută, cu o resorbție accentuată prin
inactivitate sau prin purtarea unor proteze incongruene , neechilibaret
4. apofizele alveolare cu valoare protetică negativă, cu concavități atît în plan
frontal, cît și sagital. Liniile oblice interne și externe se află în
APROPIEREA COAMEI APOFIZEI ALVEOLARE, IAR GAURA
MENTONIERĂ ESTE INCLUSĂ în suprafața de sprijin

tuberculii piriformi sînt împărțiți în:

- tuberculi piriformi favorabili stabilizării și menținerii protezelor, fermi,
aderenți la planul profund , convecși și acoperiți cu o mucoasă sănătoasă
- tuberculii piriformi mai puțin favorabili stabilizării și menținerii protezelor,
dar încă apți de a fi utilizați protetic; mai puțin convecși, mai mobili, mai
depresibili.
 - tuberculii piriformi cu valoare protetică foarte scăzută , fie datorită unui
ligament pterigo-mandibular accentuat , cu i inserție nefavorabilă , fie
calități deficitare a țesutului submucos sau unei deformări consecutive
purtării prelungite a unei proteze neechilibrate
- tuberculii piriformi cu o valoare negativă, ei fiind inutilizabili pentru
sprijinul și stabilitatea protezelor.

Cunoașterea stării , în ansamblu , a tuturor elementelor cîmpului protetic are un rol

important în vederea tratamentului protetic și a realizării condițiilor bio-mecano-
funcționale în viitoarea proteză mobilizabilă.
5. Proteza parţială mobilizabilă cu placă. Elementele
componente. Caracteristica generală. Baza protezei
parţiale mobilizabile cu placă. Caracteristica.
Elementele componente: dinții artificiali, elementele de ancorare, menținere ,
stabilizare, baza protezei prezentată de șeile protezei consolidate printr-o placă
acrilică și conectorul principal.
Baza protezei reprezintă elementul protezei parțial mobilizabile pe care se
fixează dinții artificiali și elementele principale de menținere , ancorare ,
stabilizare., îndeplinind rolul de transmitere a presiunilor masticatorii suportului
mucoosos
Baza protezei alcătuită din șeile protezei unite cu placă prin contactul intim cu
suprafața mucozală, între care se interpune lichidul oral , favorizează fenomenul
de adeziune , element ce participă la menținerea și stabilizarea protezei pe
cîmpul protetic.
După materialul din care se confecționează baza protezei poate fi:
a. acrilică
b. metalică
c. mixtă - armată
d. proteza cu suprafață mucozală căptușită

Limetele bazei protezei depind de:

1. Numărul dinților restanți
2. Gradul de mobilitate a dinților restanți
3. Structura suportului osos
4. Grosimea și elasticitatea fibromucoasei (reziliența)
5. Topografia edentației

Limetele bazei la maxilă:

Marginile vestibulare ale bazei în spațiile edentate ajung pînă la fundul sacului
vestibular ocolind bridele și frenurile mucozale.
 În zona posterioară baza protezei acoperă tuberozitățile maxilare în cazul
edentațiilor terminale trecînd în zona liniei AH.
În zona dinților restanți ,baza contactează în felul următor:
în zona frontală ajunge pînă la tuberculii dinților frontali restanți.
În zona dinților laterali restanți, marginea bazei se extinde pînă în zona
subecuatorială a dinților.
În dependență de gradul de atrofie a apofizei alveolare, baza protezei îi va
restabili volumul necesar.
În regiunea frontală atunci cînd apofiza alveolară nu este afectată de
atrofie ,versantul vestibular poate să nu fie realizat, iar dinții se vor monta
peapofiza alveolară.

Limetele la mandibulă:
Marginile vestibulare în regiunea breșelor ajung pînă la fundul sacului
vestibular la nivelul mucoasei neutre.
Posterior în edentațiile terminale, în funcție de valoarea tuberculilor piriformi,
marginea protezei acoperă în întregime sau numai treimea inferioară.
Baza protezei coboară spre zona paralinguală pînăla linia oblică internă ,
extinzîndu-se pînă la fundul de sac lingual,ocolind elementele anatomice ale
fibromucoasei.
În zona dinților restanți frontali, baza protezei îi acoperă la ⅔ din înălțimea
lor, în zona dinților restanți laterali pînă la nivelul supraecuatorial.

Baza acrilică:
acrilatele utilizate pentru confecționarea bazelor prezintă culori cu mai multe
nuanțe asemănătoare cu mucoasa cavității bucale sau sînt transparente.
Pentru a fi asigurată rezistența la solicitările mecanice baza protezei trebuie să
aibă o grosime de 2mm. Această grosime în zonele apofizelor alveolare poate fi
mărită sau micșorată în dependență de gradul de atrofie.
Minusul acrilatului este un rău conducător de temperatură, tulbură perceperea
excitațiilor termice la rece și fierbinte. Acoperind o suprafață întinsă a cîmpului
protetic, la începutul folosirii se pierde și însușirea perceperii senzațiilor
gustative aceste dereglări diminuează cu timpul datorită activității corelative a
receptorilor mucoasei, neacoperiți de baza protezei.În unele cazuri acil. poate
provoca o alergie locală sau generală a organismului.

Baza mixtă , cînd suprafața mucozală este metalică, iar pe versantele oral și
vestibular și în zona apofizei alveolare edentate sînt realizate puncte retentive
pentru fixarea acrilatului.
 Baza metalică este indicată cînd se fracturează frecvent baza acrilică la pacienții
cu o musculatură masticoare puternică, în caz de bruxism , la pacienții cu
alergie de la acrilate și în cazurile de ocluzie adîncă.

Transmiterea presiunilor masticatoare de la baza protezei , prin intermediul

fibromucoasei , la suportul osos , în unele cazuri nu permite realizarea bazelor
atît acrilice,cît și metalice , fiind dependente de condițiile topografo-anatomice
nefavorabile.Toate acestea reclamă confecționarea unei baze din materiale
elastice care sînt aplicate pe suprafața mucozală (proteze acrilice cu căptușeală)
Materialul elastic contribuie la compensarea rezilienței fibromucoasei și
micșorarea presiunii masticatoare asupra cîmpului protetic, prin intermediul
amortizării. El poate fi aplicat pe suprafața mucozală a bazei acrilice parțial sau
total.
6. Proteza parţială mobilizabilă cu placă. Elementele
componente. Caracteristica general. Dinţii artificiali.
Caracteristica.
Elementele componente: dinții artificiali, elementele de ancorare, menținere ,
stabilizare, baza protezei prezentată de șeile protezei consolidate printr-o placă
acrilică și conectorul principal.

Dinții artificiali formează segmente de arcadă pe care o restaurează și reprezintă

elemente funcționale principale ale protezelor parțiale mobilizabile, deoarece
prin intermediul lor se restabilesc funcțiile sistemului stomatognat.
Sunt fabricați inducstrial din acrilate și porțelan. Trebuie să corespundă cu dinții
naturali după formă, culoare , mărime și eficiență masticatoare.
Trebuie să corespundă cerințelor medico-tehnice:
duritate satisfăcătoare la uzură, lipsa de calități abrazive, să nu se modifice la
acțiunea mediului bucal, să aibă o toleranță biologică, să aibă o legătură trainică
cu materialul bazei protezei , ușor să se supună prelucrării mecanice, să păstreze
o culoare constatntă, să aibă o structură densă, omogenă.

7. Elementele de ancorare, fixare şi stabilizare.

Caracteristica. Croşetele metalice utilizate la
confecţionarea protezelor parţiale mobilizabile cu placă.
Caracteristica.
Elementele de ancorate, menținere, stabilizare pot fi de bază și auxiliare.
Elementele. Auxiliare
 Elemente ale cîmpului protetic care ajută la menținerea protezei
1. Adeziunea
2. Retenția anatomică(elementele cîmpului protetic retentive: apofiza
alveolară, tuberozitățile maxilare bine exprimate) , dinții restanți, cu cît mai
mulți cu atît este proteza mai stabilă

Elementele de bază sunt confecționate de tehnician.

Croșetele metalice sunt confecționate din sîrmă de wiplă elastică, diametru 0,6-
0,8mm avînd scopul de menținere, stabilizare .
Reguli de modelare:
1.La modelarea croșetului ținem sîrmă cu cleștele și îndoieli cu degetele
2. Nu se admite încălzirea sîrmă
3. Începem modelarea sîrmă de la brațul croșetului
4.Nu îndoim și dizdoim sîrmă în același loc
Croșetele din sîrmă sunt alcătuite din 3 segmente:
- segmentul dentar, aplicat pe fața vestibulară a dintelui în zona
subecuatorială, retentivă ( brațul croșetei)
- segmentul elastic, de forme și dimensiuni variate care asigură elasticitatea
( corpul croșetului)
- segmentul de fixare în baza protezei acrilice ( apofiza croșetei)

Trebuie să corespundă cerințelor:

a) segmentul dentar să aibă contact intim cu țesuturile dentare , iar
extremitatea liberă a segmentului să fie sub zona de retenție favorabilă
și să cuprindă suprafața vestibullară cu cel puțin ⅔ din dimensiunea
ei în sens MD
b) segmentul elastic nu prezintă contact cu parodontul marginal al
dintelui stîlp și este așezat în zona supraecuatorială
segmentul de fixare are formă specifică retentivă pentru a se fixa în baza acrilică.
C. Corpul croșetului nu trebuie să contacteze cu parodonțiul marginal și trebuie
să fie distanțat cu 1,5mm de la el.
D. Segmentul de fixare trebuie să fie retentive
E. Vîrful croșetului se lustruiește și senetezește, rotunjește
Mai frecvebn utilizate sunt croșetele:
1) cervico-alveolar deschis dental
2) cervico-ocluzal deschis dental
3) cervico-ocluzal întors
4) inelar Jackson
5) mucoalveolar
 Pentru confecționarea croșetelor din sîrmă se confecționează se utilizează
cleștele:
1. crampon
2. În cioc de papagal raynolds
3. Cu fălci rotunde
4. Clește pentru tăiat sîrma
8. Elementele de ancorare, fixare şi stabilizare.
Caracteristica. Croşetul cervicoocluzal deschis dental.
Metodica de confecţionare. Caracteristica.

Numit și croșet simplu , are un singur braț aplicat pe suprafața vestibulară a

dintelui stîlp în zona subecuatorială, orientat oblic spre marginea vestibulo
proximală a dintelui ce limitează zona edentată. Aproximativ la nivelul
punctului de contact interdentar croșetul este îndoiat spre apofiza alveolară
edentată, distanțat cu 0,5mm de suprafața proximală a dintelui, iar pe măsura
apropierii de apofiza alveolară este orientat oblic spre mijlocul apofizei și
distanțat de ea cu 1-1,5mm pentru a fi plasat în zona protezei sub dinții
artificiali. Acest croșet posedă elasticitate redusă și poate fi aplicat pe dinții
stîlp cu un ecuator normal, atît la maxilă cît și la mandibulă.
9. Elementele de ancorare, fixare şi stabilizare.
Caracteristica. Croşetul cervicoalveolar deschis dental.
Metodica de confecţionare. Caracteristica.
Numit și croșet simplu elastic sau croșetul Bonyhard simplu,prezintă un dispozitiv
cu un singur braț aplicat pe suprafața V a dintelui stîlp în zona subecuatorială
retentivă, apoi realizînd o buclă se orientează spre coletul dintelui ce-l
transversează dinstanțat cu 1-1,5mm și continuă pe versantul vestibular al apofizei
alveolare unde prin realizarea unei curbe se orientează cu extremitatea liberă spre
mijlocul apofizei alveolare edentate pentru a fi fixat în baza protezei . Datorită
lungimii și formei segmentului elastic croșetul posedă o elasticitate mărită , fiind
indicat pentru dinții stîlpi cu un grad de implantare redus și retentivității mari.

Indentic cu acest croșet este confecționat și croșetul Bonyhard dublu, deoarece

ambele extremități ale brațului urmează același traseu pentru realizarea
segmentului elastic și a segmentului de fixare a croșetului. Brațul croșetului
împreună cu segmentele elastice seamănă cu litera T.

10. Elementele de ancorare, fixare şi stabilizare.

Caracteristica. Croşetul cervico-ocluzal întors, croşetul
Stahl. Metodica de confecţionare. Caracteristica.
Are segmentul dentar dublu care realizează contact cu suprafața V a dintelui
atît în zona subecuatorială cît și în zona supraecuatorială.
La confecționarea extremitatea liberă a brațului se extinde din zona retentivă a
dintelui stîlp limitrofă spațiului edentat la o distanță de 1,5-2mm și paralel cu
 coletul dintelui pînă la marginea suprafeței proximale opuse a dintelui stîlp. În
acest loc se realizează o buclă spre ocluzal care continuă pe zona
supraecuatorială spre spațiul edentat, unde urmează să fie aplicat în baza
protezei sub dinții artificiali. Acest croșet este indicat pentru molari cu
retentivități accentuate la nivelul V-M , molarii și uneori premolarii cu înclinări
V.

Croșetul Stahl-sau croșetul ocluzo interdentar sau în picătură. Se confecționează

din sîrmă de 0,7mm,elastică. Se ancorează la nivelul unui spațiu interdentar, trece
prin nișa masticatorie în partea V a arcadei unde se termină cu o buclă
în spațiul interdentar.

Este alcătuit din:

. o ansă circulară de dimensiunea spațiului interdentar în care se aplică
. ansa se prelungește ocluzal cu o buclă , care încalecă arcada dentară prin nișa
masticatorie, reprezentînd porțiunea elastică a croșetului
. zona retentivă, cu care croșetul se angajează în placă.
Caracteristici:
. oferă o bună stabilitate ap ortodontice
.blochează egresiunea dinților pe care se aplică
.necesită un spațiu interdentar, de cel puțin a doi dinți vecini
. avînd puține îndoituri se fracturează greu, repararea poate fi executată în cabinet
.trecînd prin nișa masticatorie poate realiza un contact prematur cu arcada
antagonistă, ducînd la înălțarea de ocluzie sau laterognație.
 Activarea se face prin coborîrea ansei într-o zonă mai retentivă, plasată mai
aproape de baza spațiului triunghiular.

11. Elementele de ancorare, fixare şi stabilizare.

Caracteristica. Croşetul Adams. Metodica de
confecţionare. Caracteristica generală.
Croșetul Adams:

Este un croșet inelar sau încălecat, deoarece brațul croșetului este plasat în zona
retentivă vestibulară a dintelui-stîlp, iar extremitățile brațului transversează arcada
dentară prin ambrazurile dentare extinzîndu-se pe versantul oral al apofizei
alveolare pentru a se fixa în baza protezei.
Este indicat în protezele unilaterale pe primii molari ai hemiarcadei întregi.
.Este confecționat din sîrmă de wiplă 0,7mm, elastică cu o lungime circa 8-
10cm.La extremitățile proximale ce limitează zona retentivă a suprafeței
vestibulare are 2 bucle cu orientare spre colet care permit și activarea croșetului.
Caracteristici:
. Este utilizat în ancorarea protezelor mobilizabile și aparatelor ortodontice utilizate
pentru dinții laterali cît și frontali
. Se accidentează relativ greu. Porțiunea rectlinie poate fi bton, cîrlig.
Este indicat în protezele unilaterale pe primii molari ai hemiarcadei întregi.
12. Elementele de ancorare, fixare şi stabilizare.
Caracteristica. Croşetul Jackson. Metodica de
confecţionare. Caracteristica generală.
Este un croșet inelar sau încălecat, deoarece brațul croșetului este plasat în zona
retentivă vestibulară a dintelui-stîlp, iar extremitățile brațului transversează arcada
dentară prin ambrazurile dentare extinzîndu-se pe versantul oral al apofizei
alveolare pentru a se fixa în baza protezei.

Se confecționează dintr-un segment de sîrmă de 6-8cm. La mijlocul segmentului se

notează vizual lățimea suprafeței vestibulare retentive a dintelui-stîlp. Ulterior de la
limetele lățimii notate sîrma se îndoaie din ambele părți sub un unghi de 90 grade.
Brațul format se adaptează intim la zona retentivă vestibulară și la marginile libere
ale brațului se îndoaie la nivelul ambrazurilor vestibulare și transversînd suprafața
ocluzală prin spațiile interdentare ocluzale și orale se termină pe versantul oral al
apofizei alveolare pentru fixarea croșetului în baza protezei.
Este indicat în protezele unilaterale pe primii molari ai hemiarcadei întregi.

13. Elementele de ancorare, fixare şi stabilizare.

Caracteristica. Croşetele acrilice utilizate la
confecţionarea protezelor parţiale mobilizabile cu placă.
Caracteristica.
Croșetele din acrilat prezintă prelungiri ale bazei protezei situate pe versantele
vestibulare retentive ale apofizei alveolare și sunt realizate concomitent cu baza
protezei.
Croșetul mucoalveolar este utilizat în edentațiile terminale și nu prezintă
contact cu dinții-stîlpi , deoarece este aplicat pe versantul vestibular al apofizei
alveolare. Croșetul mucoalveolar este indicat în situațiile clinice cînd apofiza
alveolară este bine dezvoltată și are un profil retentiv. Are calități de fixare rele,
deoarece acrilatul are calități elastice rele. Se utilizează atunci cînd dinții stîlpi
nu pot fi utilizați pentru fixarea protezei. Fixează proteza în regiunea dinților
frontali din cauze estetice și la parodontoză.
 Croșetul respectiv poate fi realizat în 2 variante
a) în formă de prelungiri ale bazei ce sunt plasate la jumătatea versantului
vestibular al procesului alveolar, se confecționează prin modelarea acestor
prelungiri din ceară concomitent cu modelarea machetei protezei fiind
transfomate apoi în acrilat

b) varianta realizată dintr-o ansă dublă din sîrmă sub forma unei bucle la care
capetele pornesc și se întorc în șaua protezei; extremitatea buclei se acoperă
cu ceară pentru a fi înlocuită cu acrilat, iar între baza protezei rămîne o zonă
de 2-6mm unde bucla ansei nu va fi acoperită cu acrilat.

Croșetul dentogingival Kemeny. este asemănător cu croșetul mucoalveolar, însă

acesta cuprinde parțial și o porțiune a unui dinte sau a mai multor dinți în zona
subecuatorială a suprafețelor vestibulare. Din motive fizionomice această porțiune
este realizată din acrilate transparente sau de culoarea dinților stîlpi.
14. Elementele de ancorare, fixare şi stabilizare.
Caracteristica. Sistemele speciale de fixare şi stabilizare
utilizate la confecţionarea protezelor parţiale mobilizabile
cu placă. Caracteristica.
Sistemul special de ancorare, menținere și stabilizarea protezelor mobilizabile
acrilice cu placă prezintă dispozitive mecanice ca regulă alcătuite din două
 componente, una dintre care reprezintă o construcție fixă . În protezele
parțiale mobilizabile acrilice cu placă sunt utilizate mai multe sisteme.
Sistemul telescopic- compus din 2 elemente ,
1. O capă metalică care este cimentată pe dintele ancoră
2. O coroană de înveliș realizată după amprenta obținută de pe capa cimentată
Coroana poate să redea cu fidelitate forma anatomică a dintelui sau nu,
atunci ea va fi înglobată în acrilat iar deasupra se face un dinte artificial.

Sistemul bară cu călăreți: compus din 2 elemente: o bară metalică care este
solidarizată la dinții stîlpi și o gutieră fixată în baza protezei care încalecă bara.
Bară are dimensiuni și forme variate în dependență de numărul dinților lipsă și
spațiul interalveolar. Poate avea în secțiunea formă : rotundă, ovală, pătrată,
triunghiulară. Grosimea 1,5-4mm.
Bara se fixează între microproreze aplicate pe dinții stîlpi, pe centrul apofizei
alveolare edentate , lăsînd un spațiu de 1-2mm între bară și apofiză alveolară.
Se recomandă pentru realizarea fricțiunii și pentru retentivitate între bară și gutieră,
polul inferior al barei să fie cu 0,2-0,5mm mai mic.
Gutieră se realizează după dimensiunea și formă barei. Poate fi realizată prin
ștanțare, turnare, prefabricate.
Cerințe către gutieră:
1. Polul superior al gutieră se confecționează retentive pentru aderența la
acrilatul bazei
2. Pentru a posedă elasticitate suprafața V și O trebuie să aibă o grosime nu
mai mare de 0,2-0,3 mm și să nu aibă aparență pentru acrilat
3. Extremitățile gutieră șînt realizate puțin oblic cea ce permite o fixare mai
ușoară a protezei pe cîmpul protetic.

Se deosebesc 2 variante de gutieră în dependență de situarea pe polul superior al

barei *Dolder.
1.sistemul rigid, în cadrul căruia gutiera are contact intim cu polul superior al
barei, ceea ce-i oferă protezei finale un sprijin dento-parodontal și nu permite
înfundarea protezei în fibromucoasa cîmpului protetic
2.sist. rezilient,realizat cu un spațiu între polul superior al barei și gutieră egal cu
gradul de reziliență a fibromucoasei, ce permite înfundarea bazei protezei pe
fibromucoasă realizînd astfel un suport mixt dento-mucozal.

Identic sistemului Dolder , în edentațiile totale sunt aplicate implanturi * ace,

șuruburi pe care se confecționează cape și bare. După fixarea sistemului capă-
barăîn cavitatea bucală pe implanturile respective se vor confecționa gutiera și
proteza mobilizabilă.
15. Elementele auxiliare de fixare şi stabilizare utilizate la
confecţionarea protezelor parţiale mobilizabile cu placă.
Caracteristica.
Elementele auxiliare sunt toate elementele în relief ale cîmpului protetic edentat
parțial care se opun tendințelor de mobilizare în plan vertical și orizontal ale
protezelor mobilizare. Aceste elemente sunt reprezentate de apofiza alveolară,
bolta palatină, tuberozitățile maxilare, există, dinții restanțe, timiditatea și
capacitatea de contractie musculara periprotetica.Intre suprafețele de contact ale
protezei parțiale mobilizare acrilice și fibromucoasa cîmpului protetic se
interpune lichidul bucla favorizînd fenomenul fizic de adeziune la cîmpul
protetic.
16. Biomecanica protezelor parţiale mobilizabile cu placă.
Noţiuni. Factorii ce se opun desprinderii protezelor.
Importanţa practică.
Gradul de deplasare este favorizat de mai mulți factori și depinde de :
1. Topografia edentație
2. Gradul de reziliență a fibromucoasei
3. Gradul de atrofiat a apofizele alveolare
4. Retentivitățile anatomice ale cîmpului protetic
5. Valoarea funcțională a dinților restanți
6. Volumul bazei protezei
7. Numărul croșetelor și a dinților artificiali
8. Adeziunea bazei pe cîmpul protetic

Direcțiile de deplasare posibile:

1. Verticală în sens ocluzo- gingival , gingivo-ocluzal
2. Orizontală: deplasările laterale dreapta-stînga, stînga-dreapta; deplasările
sagitale: posterior-anterior, anterior-posteriori

Factorii ce se opun deplasărilor în sens gingivo-ocluzal:

1. Adeziunea și succesiunea funcțională
2. Retentivitățile anatomice a cîmpului protetic
3. Musculatura oro-facială
4. Segmentele dentare ale croșetelor plasate în zona subecuatorială
5. Sistemele speciale de ancorate menținere stabilizare

Factorii ce se opun deplasării posterio-anterioare:

1. Tuberozitățile maxilare
2. Versantelor orale anterioare ale apofizele alveolare
 3. Dinții restanți
4. Elementele de ancorare menținere stabilizare

Factorii ce se opun deplasărilor laterale:

1. Variantele V și O ale apofizele alveolare
2. Bolta palatină
3. Dinții restanți din zona laterală
4. Poziționarea dinților artificiali pe centrul apofizei alveolare
5. Elementele and. Menț. Stabil.

Acțiunea forțelor masticatoare asupra protezelor mobilizabile impune

deplasarea lor în diferite direcții.
Gradul de deplasare este favorizat de mai mulți factori și depinde de:
Tipografia edentație, gradul de rezilientță a fibromucoasei, gradul de atrofie a
apofizele alveolare, retentivitățile anatomice ale cîmpului protetic, valoarea
funcțională a dinților restanți, volumul bazei protezei, numărul croșetelor și al
dinților artificiali, adeziunea bazei pe cîmpul protetic.
Sub acțiunea deplasării protezelor pot fi provocate sau accelerate procesele de
strofe a suportului mucoosos și dentoparodontal.
La acțiunea presiunilor masticatoare în plan orizontal și vertical baza protezelor
mobilizabile se poate deplasa în următoarele direcții:
1. Verticală(ocluzogingival și gingivoocluzal)
2. Orizontală(În direcții laterale)
3. Sagitală(anterior-posteriori și posterior-anterior)
Factorii ce se opun desprinderii protezelor:
Adeziunea și succesiunea, retentivitățile anatomice ale cîmpului protetic, apofizele
alveolare cu volum și formă pronunțate, bolta palatină, musculatura orofacială,
segmentele dentare ale croșetelor plasate în zona subecuatorială, sistemele de
culisare, telescoape și bare care acționează prin fricțiune.
17. Pregătirea pre- şi proprotetică a cavităţii bucale către
tratamentul cu proteze parţiale mobilizabile cu placă.
Pregătirea preprotetică- include un șir de măsuri generale și locale , care are
drept scop educarea sanitară a pacientului, pregătirea generală a organismului
precum și aplicarea măsurilor generale și locale de igienă a cavității bucale.
(detartraj, igienizare, tratarea cariei dentare, înlăturarea dinților și rădăcinilor
care nu pot fi salvați)
 Pregătirea proprotetică- este specifică și depinde de tipul protezei care va fi
confecționat , include un șir de măsuri speciale, terapeutice, chirurgicale,
ortopedie, ortodontice.
Terapeutice- devitalizarea dinților cu scop protetic, retezarea dinților migrați,
pregătirea psihologică.
. Măsurile chirurgicale- extracție dinților, la opoziție, cu parodont afectat,
mobilitate de gradul 3
Recuperarea chirurgicală a dinților și rădăcinilor
Aplicarea implanturilor intraosoase
Intervenții la nivelul parodontului
Nivelare a și plastia apofizelor alveolare
Crearea alveolelor artificiale
Intervenții bolții palatine, torus palatin
Înlăturarea cicatricilor
Adîncirea planșeului bucal

Tratamente ortopedie și ortodontice: coroane de înveliș.

18. Indicaţiile şi contraindicaţiile către tratamentul cu
proteze parţiale mobilizabile cu placă. Alternativele de
alegere.
Indicaţiile protezei parţiale mobilizabile
SITUAŢII CLINICE SPECIFICE TRATAMENTULUI CU PROTEZE
MOBILIZABILE:
- edentaţii clasa I Kennedy (terminoterminale);
- edentaţii clasa II Kennedy (uniterminale), protezele se extind şi pe hemiarcada
integră;
- edentaţii clasa III Kennedy extinse (edentaţii laterale care se extind şi în regiunea
frontală);
- edentaţii clasa IV Kennedy, cu lipsa tuturor frontalilor;
- edentaţii combinate (terminolaterale sau terminofrontolaterale);
- edentaţii cu existenţa unui număr mic de dinţi restanţi (2-5 dinţi).

SITUAŢII CLINICE CARE EXCLUD TRATAMENTUL PRIN PUNTE

- edentaţii laterale întinse cl 3 cu dinţi stâlpi caninul şi molarul de minte, care deşi
nu sunt mobili au o valoare parodontală scăzută (retracţii parodontale mari);
- edentaţii frontale sau laterale reduse cu afectarea parodontală a tuturor dinţilor
restanţi;
- edentaţii frontale sau laterale reduse, când există contraindicaţii ale şlefuirii
dinţilor (afecţiuni generale grave);
- edentaţii asociate cu pierdere de substanţă osoasă de diferite cauze;
- edentaţii frontale unde sunt necesare artificii de montare ale dinţilor artificiali
(treme, diasteme, încălecări sau rotaţii) sau anumite forme sau mărimi de dinţi;
- edentaţii asociate cu comunicări bucosinusale sau buconazale;
- edentaţii care necesită o reevaluare a dimensiunii verticale de ocluzie.

Contraindicațiile: alergia la acrilat, boli ale sistemului nervos central.

Alternativele: protezarea prin punte, implanturi, proteze parțiale din materiale
biotolerante neilon,biodentoplast.

19. Etapele clinico-tehnice de confecţionare a protezei parţiale mobilizabile cu

placă. Amprenta preliminară. Noţiuni generale. Cerinţe. Clasificări.
Materialele de amprentare. Cracteristica generală.
C:examinarea pacientului( pregătirea preprotetică , proprotetică) și amprentarea
preliminară a cîmpului protetic
L:realizarea modelului preliminar. Confecționarea lingurilor individuale.
C: amprentarea funcțională a cîmpului protetic
L:obținerea modelului de lucru și confecționarea șabloanelor cu borduri de
ocluzie.
C: determinarea ocluziei centrice sau a relației intermaxilare centrice
L: fixarea modelelor în simulator , confecționarea mavhetei din ceară a
PPMA
C: proba machetei din ceară a PPMA în cavitatea bucală
L:modelarea definitivă a machetei și schimbul cerii în acrilat. Prelucrarea finală
a protezei
C: Adaptarea și fixarea în cîmpul protetic

Amprenta preliminară- se realizează cu linguri standard ( versantelor

vestibulare să fie mai mari cu 5 mm decît dinții restanți). Se obține cu materiale
alginate, mase termoplastice, elastomeri- siliconi.
Amprentarea preliminară – pentru realizarea portamprentei individuale cu o mai
bună adaptare la cîmpul protetic.

Amprenta este copia negativă a câmpului protetic după care în laboratorul de

tehnică dentară se realizează modelul,element de bază al tuturor procedurilor
tehnice care urmează ulterior.
Obiectivele amprentei preliminare
- copierea cu maximum de exactitate a suprafeței zonei de sprijin
- reproducerea cât mai precisă a poziției funcționale a formațiunilor mobile de
la periferia câmpului protetic
 - realizarea unei portamprente individuale care să necesite cât mai puține
manopere de adaptare.

Cerințe:
Redarea cât mai fidelă a formei,dimensiunilor şi detaliilor preparaţiei
Preluarea şi redarea cu fidelitate maximă a rapoartelor preparaţiei cu parodonţiul
marginal
Înregistrarea şi redarea cât mai corectă a reliefului dinţilor antagonişti
Redarea exactă a rapoartelor preparaţiei cu dinţii vecini
Să ofere posibilitatea obţinerii unui model de lucru cât mai exact

Etapele amprentării preliminare:

1.Pregătirea pacientului
2.Alegerea și verificarea lingurii amprentare
3.Alegerea materialului de amprentare
4.Folosirea unei anumite tehnici de amprentare
5.Indicații pt laborator în vederea confecționării lingurii individuale

Alegerea și verificarea lingurii amprentare:

Se utilizează o portamprentă standart/universală

Trebuie să se țină seama de mărimea zonei de sprijin, de lățimea arcadei
și lungimea crestelor edentate.
Mărimea lingurii:
Maxilă: se extinde vestibular până la zona mucoasei neutre, iar
posterior să ajungă pînă la șanțul pterigo-maxilar, depășind linia Ah cu
1-2 mm.
Mandibulă: cuprinde creasta edentată, extinzîndu-se vestibular până
la zona mucoasei neutre, iar lingual – pînă la linia oblică internă.
Posterior cuprinde neapărat zona tuberculului piriform, pînă la inserția
ligamentului pterigomandibular.

Alegerea materialului de amprentă

Alginatul este materialul de elecție.
Dacă nu e posibilă turnarea
 amprentelor în timp util
(10-30min), se folosesc
elastomerii de sinteză.
Controlul amprentei
Urmărește:
-Redarea integrității zonei de sprijin, fără minusuri
-Marginile amprentei trebuie să fie de grosime uniformă și nedesprinse
de lingură
-Dacă marginile amprentei sunt prea groase sau subțiri, se repetă
amprenta.
- - Se repetă amprenta cînd există
- porțiuni ale lingurii neacoperite de
- material, bule sau imperfecțiuni,
- defecțiuni de centrare.
- - Amprenta se spală cu apă și, cu
- creionul chimic se trasează limitele m
mucoasei neutre.

20. Modelul preliminar la confecţionarea protezei parţiale

mobilizabile cu placă. Metodica de realizare. Materialele
şi utilajul necesar, importanţa practică. Particularităţile
de construcţie şi de realizare a lingurilor individuale la
confecţionarea protezei parţiale mobilizabile cu placă.
Metodica. Materialele utilizate.
Definiţie: Modelul preliminar este reproducerea pozitivă, statică, a câmpului
protetic edentat parţial, ce redă cu fidelitate zona de sprijin şi cu aproximaţie
zona periferică de închidere marginală. Modelul preliminar se realizează prin
turnarea pastei de gips în amprenta preliminară, înregistrată cu o portamprentă
standard.
ROL – completarea examenului clinic al pacientului (model de studiu) -
stabilirea planului de tratament - realizarea portamprentei individuale -
document medico-legal
MATERIAL –gipsul obişnuit (alabastru – tip II - este un β-semihidrat de sulfat
de calciu (CaSO4·1/2H2O) care se obţine în urma arderii uscate (la 110-120°C)
a dihidratului de sulfat de calciu - proporţia: 100 g pulbere/ 50-60 ml apă - este
un gips moale - este puţin solubil - după reacţia de priză are structură poroasă -
timp de priză 6–30 min (în medie 7-12 min) - dilatare de priză 0,3% - rezistenţă
la compresiune 9 N/mm2 - rezistenţă la încovoiere 4 N/mm2 - preţ de cost
scăzut
Materiale şi instrumentar necesar :
- amprentă preliminară
- bol de cauciuc
- spatulă inoxidabilă, rigidă, lată
- vacuum-malaxor - ghips alabastru (Tip II alb)
- apă de la robinet sau apă distilată, la temperatura camerei
- măsuţă vibratoare - soclator sau conformator pentru soclul
TEHNICA DE LUCRU 1.Igienizarea amprentei preliminare 2. Examinarea
amprentei preliminare 3.Trasarea periferiei câmpului protetic pe amprenta
preliminară 4. Prepararea pastei de ghips- Proporţia: 3 părţi ghips/1 parte apă,
pentru obţinerea unei paste de consistenţă fluidă, smântânoasă. 5. Turnarea
modelului preliminar în maxim 20 minute de la amprentare (alginat) maxim
24 de ore pentru amprenta cu materiale siliconice. Portamprenta este aşezată pe
măsuţa vibratoare iar pasta de gips este introdusă progresiv în amprentă,
incepând cu zona cea mai proeminentă a amprentei (bolta palatină – la maxilar,
marginile – la mandibulă). 6. Realizarea soclului Metoda clasică: - restul de
pastă de gips se aşează pe masa de lucru iar peste ea se răstoarnă amprenta
preliminară cu modelul turnat anterior; - se presează până când înălţimea
soclului ajunge la 1,5-2cm iar suprafaţa portamprentei este paralelă cu planul
mesei de lucru. - se îndepărtează surplusul de ghips la distanţă de 0,5-1 cm de
marginile portamprentei, prin secţionare cu cuţitul pentru gips. - soclul
modelului mandibular cuprinde şi zona planşeului bucal pentru a asigura
rezistenţa modelului Metoda modernă: - pasta de gips se introduce într-un
conformator prefabricat (care dă soclului o formă semicirculară), peste care se
aşează portamprenta cu modelul turnat anterior Prin această metodă nu mai este
necesară etapa de soclare 7. Demularea 8. Soclarea - Manual - cu cuţitul pentru
gips - Aparatul de soclat

Lingura individuală:
Definiţie- suportul rigid, nedeformabil, pentru materialul de amprentă
funcţională, ce corespunde particularităţilor individuale ale fiecărui câmp
protetic. Elemente componente: • BAZA • ELEMENTE ACCESORII - mâner -
butoni de presiune - elemente de întărire - borduri de ocluzie (rar)
1. Baza - Acoperă suprafaţa de sprijin a câmpului protetic - Trebuie să aibă
grosimea 1,5-2 mm şi uniformă pentru a rezista la presiunile exercitate în
timpul amprentării 8 - Să fie stabilă pe model (să nu basculeze) - Marginile să
se oprească în zona de mucoasă neutră, să fie rotunjite şi să ocolească
elementele mobile de la periferia câmpului protetic 2. Mânerul – situat pe linia
mediană, mijlocul crestei alveolare sau pe bolta palatină (în funcţie de tipul de
edentaţie) - Are formă paralelipipedică şi feţele laterale uşor concave 3. Butonii
de presiune – se realizeaza numai la portamprenta individuală mandibulară - se
aplică pe mijlocul crestei, în zona corespunzătoare premolarilor - au formă
paralelipipedică - dimensiuni: L=10-15 mm, l= 4-6mm, h= 5-7 mm - înălţimea
şi lăţimea se corelează de obicei cu cea a crestelor alveolare ROL – exercitarea
de presiuni uniforme şi echilibrate pe câmpul protetic în timpul amprentării
Materiale pentru confecţionarea portamprentei individuale: - Placă de bază (din
răşini naturale-schellac sau artificiale – polistiren) - Răşini acrilice
autopolimerizabile -Răşini compozite fotopolimerizabile - Răşini acrilice
termopolimerizabile (rar)

PORTAMPRENTA INDIVIDUALĂ DIN ACRILAT

AUTOPOLIMERIZABIL Răşinile acrilice autopolimerizabile polimerizează la
temperatura mediului ambiant, reacţia de polimerizare fiind iniţiată chimic, la
contactul dintre polimer (pulbere) şi monomer (lichid). Avantaje: - rezistenţă
mecanică mult mai mare decât a plăcii de bază - stabilitate volumetrică
satisfăcătoare - tehnică de realizare simplă - permite amprentarea cu orice tip de
material de amprentă Tehnica de realizare din acrilat autopolimerizabil
DURACROL (Spofa Dental) - trasarea limitelor câmpului protetic pe modelul
preliminar - deretentivizarea dinţilor restanţi - izolarea modelului preliminar cu
substanţe izolatoare - prepararea pastei de acrilat – într-un godeu de sticlă se
amestecă pulberea cu lichidul şi se obţine pasta de acrilat, care, în faza plastică
este transformată într-o folie cu grosimea de 1,5-2 mm. -conturarea plăcii de
acrilat (trapez sau potcoavă) se obţine cu ajutorul firului de bumbac furnizat de
producător, care se aşează între cele 2 placi de sticlă, în forma dorită; în
interiorul acestui contur se introduce pasta de acrilat - pe plăcuţa de sticlă
inferioară se aplică o folie de celofan, înainte de depunerea acrilatului, pentru a
favoriza ridicarea foliei de acrilat şi aşezarea ei pe model -modelarea bazei –
folia de acrilat se aplică uşor pe suprafaţa modelului iar excesul se îndepărtează
cu spatula; deoarece acrilatul în stare plastică are un anumit grad de elasticitate,
el trebuie menţinut în contact cu modelul prin presiune manuală până la
definitivarea polimerizării (10-15 minute) - elementele accesorii – se realizează
din excesul de acrilat rămas încă în stare plastică; pentru a favoriza aderarea lor
la baza portamprentei, zona pe care se vor aplica şi baza lor se umezesc cu
monomer
 - prelucrarea portamprentei – după polimerizare marginile se rotunjesc şi se
netezesc cu freze pentru acrilat
PORTAMPRENTA INDIVIDUALĂ DIN RĂŞINI COMPOZITE
FOTOPOLIMERIZABILE Sunt livrate sub formă de plăcuţe preformate, de
formă trapezoidală sau potcoavă, cu grosimea de 2 mm, protejate de surse de
lumină printr-un ambalaj special de culoare închisă. Fotopolimerizarea - în
incinte speciale cu halogen sau lumină ultraviolet Avantaje: - tehnică de lucru
uşoară şi rapidă - timp de lucru nelimitat - portamprentă rezistentă, foarte rigidă
Dezavantaje: - preţ de cost mai ridicat - necesită dotare specială
21. Amprenta funcţională, noţiuni generale. Indiguirea şi
cofrarea amprentei. Metodica. Importanţa practică.
Amprenta funcțională reprezintă copia negativă a cîmpului protetic , redă cu
mare fidelitate forma și întinderea lui în dependență de funcția țesuturilor moi.
Se realizează prin 2 tehnici : în 2 timpi și un timp.
Amprenta funcțională în doi timpi este realizată după tehnica amprentele duble ,
pe cînd într-un singur timp prevede amprentarea după confecționarea unei
linguri individuale din acrilat sau alt material pe modelul realizat după
amprenta anatomică.In dependență de metoda amprentării ea poate fi clasificată
în:
a) Amprenta funcțională necompresivă, care se recomandă pentru edentațiile
parțiale de clasele I sau III, la tratamentul cărora se prevede realizarea bazei
protezei cu căptușeală elastică. Pentru realizarea ei se recomandă material
elastic de o fluiditatea mărită, care nu va permite exercitarea presiunilor pe
suprafață cîmpului protetic.
b) Amprenta funcțională compresivă, care se recomandă în edentațiile parțiale,
în care fibromucoasa cîmpului protetic are un grad de rezilientță mărită. Ea
este realizată prin exercitarea presiunilor digitale asupra lingurii individuale
sau ocluzale, de la bordurile de ocluzie, confecționate pe o bază rigidă, care
concomitent înregistrează și relațiile intermaxilare.
Pentru ca modelul funcțional să reproducă foarte exact zona de succiune amprenta
trebuie în prealabil pregătită prin 2 manopere: îndiguire și cofrare.
Îndiguirea:
constă în adaptarea pe marginea amprentei a unui rulou de ceară care are două
roluri:
1. Dirijează turnarea gipsului dur
2. Constituie un indicator precis al limitelor pînă la care va fi redus soclul
modelului

Îndiguirea amprentei superioare:

. Se ramolește la flacără o placă de ceară roz, pe toată lungimea ei, din care se
confecționează un rulou cu grosimea de 3-4mm
. Se usucă amprenta
.Ruloul se încălzește ușor la flacăra pentru a deveni plastic și se fixează cu un capăt
la exteriorul amprentei la limita distală, în dreptul tuberozității
.Ruloul urmărește un traseu paralel cu marginea amprentei la o distanță de 3-4mm
de ea pînă în cealaltă tuberozitate.

Îndiguirea amprentei inferioare:

. Ruloul va înconjura amprenta în întregime, atît vestibular cît și lingual
. Scobitura din dreptul planșeului se completează cu o placă de ceară roz

Cofrarea:
constă în adaptarea și fixarea la exteriorul ruloului de îndiguire a unei benzi de
ceară roz orientată vertical, a cărei înălțime trebuie să depășească 15mm , punctul
cel mai înalt al amprentei.
Banda de ceară va înconjura amprenta de jur împrejur realizînd un conformator ( o
cutie a cărei fund este reprezentat de amprentă)
Cofrarea are 2 roluri:
. Permite o vibrare energică fără riscul prelingerii ghipsului peste pereții exteriori
ai amprentei
.Permite obținerea unui model gata fasonat și corect dimensionat.
22. Modelul de lucru la confecţionarea protezei parţiale
mobilizabile cu placă. Metodica de realizare. Materialele
şi utilajul necesar, importanţa practică. Particularităţile
de construcţie şi de realizare a şabloanelor cu bordurile de
ocluzie la confecţionarea protezei parţiale mobilizabile cu
placă. Metodica. Materialele utilizate.
Definiţie- imaginea pozitivă a câmpului protetic, ce reproduce cu fidelitate atât
zona de sprijin cât şi zona periferică (de închidere marginală)
Condiţii: - să reproducă cu mare fidelitate cele mai fine detalii ale amprentei -
să fie exact - să nu sufere modificări volumetrice şi chimice - să fie rezistent la
presiunile exercitate asupra lui - să fie dur
Roluri:
- realizarea croşetelor din sârmă
- realizarea machetelor de ocluzie
- realizarea machetei protezei
- va fi parte componentă a tiparului
Material: - gips dur (cl.III) si extradur (cl.IV)
Material şi instrumentar necesar:
- amprentă funcţională
- bol de cauciuc
- spatulă inoxidabilă (de preferat vacuum-malaxor)
- ghips dur cl. III (Moldano)
- apă de la robinet sau apă distilată, la temperatura camerei
- măsuţă vibratoare
- conformatoare pentru soclul modelului (sau soclator)
Gipsul dur (tip III) fidelitate foarte mare datorita granulaţiei fine necesită mai
puţină apă pentru realizarea pastei
duritate mult mai mare decât a gipsului tip II (alabastru) rezistenţă mare la
presiune, zgâriere şi orice tip de deteriorare, de aceea este utilizat pentru
realizarea modelului funcţional care va fi parte componentă a tiparului timp de
priză: iniţială 8-15 min, finală 45 min.

Tehnica de realizare
1. Igienizarea amprentei funcţionale
2. Examinarea amprentei funcţionale
3. Pregătirea amprentei

a) îndiguirea – constă în aplicarea unui rulou de ceară cu diametrul de 4 mm la

3-4 mm distanţă de marginile amprentei
b) cofrarea- aplicarea unei folii de ceară de 15 mm lăţime, în jurul amprentei
funcţionale, tangent la ruloul de îndiguire
4. Turnarea modelului - se prepară pasta de gips dur de consistenţă fluidă
(recomandabil la vacuum-malaxor pentru obţinerea durităţii maxime a
modelului) - se toarnă prin vibrare în amprenta funcţională pregătită anterior
(îndiguită şi cofrată), începând cu zonele cele mai înalte -pentru economie de
material, modelul poate fi turnat din gips dur iar soclul din gips obişnuit; în
acest caz, soclul se va realiza numai după priza completă a gipsului dur (40-60
minute), în caz contrar, gipsul obişnuit absoarbe apa din gipsul dur şi-i reduce
duritatea de suprafaţă.
5. Demularea - îndepărtarea modelului din amprentă după priza gipsului - se
face prin tracţiune uşoară pe mânerul portamprentei individuale, cu atenţie,
pentru a nu fractura dinţii restanţi
6. Soclarea- se realizează manual sau la aparatul de soclat -forma soclului
modelului funcţional este semicirculară.
Modelul de lucru utilizat pentru confecționarea protezei mobilizabile trebuie să
redea cu mare fidelitate forma și întinderea cîmpului protetic în dependență de
starea țesuturilor moi în timpul funcției.Pentru confecționarea modelelului este
necesară obținerea amprentei funcționale după tehnicile corespunzătoare.
Modelul se confecționează din ghips dur pe care în raport de tabloul clinic se
înregistrează cu un creion chimic limetele bazei protezei. Schițarea limitelor se
efectuează conform indicațiilor medicului. După aceste limete în caz de
necesitate sunt realizate șabloanele cu broșurile de ocluzie, iar după
determinarea ocluziei centrice modelul se fixează în simulator.
Modelul de lucru este pregătit în vederea obținerii unui spațiu între suprafețele
mucozale ale bazei și zonele sensibile la presiuni ale cîmpului protetic.Aceste
zone sunt reprezentate de parodonțiul marginal al dinților restanți, papila
interincizivală, torusul palatinal și proeminențele osoase acoperite de
fibromucoasă subțire.
Conform indicațiilor medicului aceste zone se conturează cu creionul și se
acoperă cu un strat de material ce nu aderă la acrilat, cu o grosime de 0,2-
0,4mm.In acest scop poate fi utilizată o folie de plumb cu grosimea de 0,2-
0,4mm din care cu foarfecele se taie forma desenată pe model și se adaptează la
el.
Este necesar de a deretentiviza zonele subecuatoriale retentive ale dinților
restanți, deoarece marginile bazei protezei trebuie să prezinte contact numai cu
zonele neretentive ale dinților restanți.
Dacă baza va fi realizată pe modele nederetentivizate, proteza finală nu se va
putea aplica pe cîmpul protetic fără retușări și greu se va putea detașa din
cavitatea bucală.
Deretentivizarea se efectuează cu clement dentar sau ghips dur care se aplică în
spațiile retentive ale dinților restanți pînă la obținerea unui paralelism a zonelor
retentive.

Șabloanele cu bordură de ocluzie:

Definiţie – piese protetice intermediare care reproduc temporar forma şi
volumul bazei şi arcadelor artificiale ale viitoarei proteze.
Roluri:
• Stabilirea orientării şi direcţiei planului de ocluzie
• Determinarea dimensiunii verticale a etajului inferior
• Înregistrarea rapoartelor intermaxilare
• Trasarea reperelor necesare alegerii si montării dinţilor artificiali

Elemente componente: 1. BAZA 2. BORDURI DE OCLUZIE

BAZA - este asemănătoare cu baza portamprentei individuale
- vine în contact cu zona de sprijin a câmpului protetic (bolta palatină, creste
alveolare – la maxilar, versantul lingual, creste alveolare – la mandibulă)
- reprezintă suportul pentru bordurile de ocluzie
Condiţii:
- să fie realizată riguros în limitele câmpului protetic
- să fie stabilă pe câmpul protetic, să nu basculeze
- să fie rezistentă la presiunile care se vor exercita asupra ei în timpul
determinării relaţiilor intermaxilare
- să fie rigidă (să nu se deformeze)
- Îndepărtarea şi repunerea pe model trebuie să se facă fără dificultăţi
- marginile sa fie netede şi rotunjite, să ocolească elementele mobile de la
periferia câmpului protetic, pentru a nu leza părţile moi şi a nu fi antrenate de
contracţia elementelor mobile
Materiale:
- plăci de bază
- materiale termoplastice
- răşini acrilice auto, termo sau fotopolimerizabile

BORDURILE DE OCLUZIE
– componentele machetei de ocluzie care refac temporar volumul şi forma
arcadei artificiale
Materiale:
- ceară roz sau albă
- mase termoplastice (Stents, Kerr) Caracteristici: - dimensiuni – frontal: h =
10-12 mm, l = 6 mm; lateral: h = 6-8 mm, l = 8-10 mm (trebuie corelate cu
dimensiunile dinţilor restanţi şi ale crestelor alveolare)
- limita posterioară a bordurii este situată corespunzător feţei distale a M1 -
extremităţile distale sunt tăiate în unghi de 45°
- forma bordurii este paralelipipedică (pătrată pe secţiune), cu feţele plane şi
netede, iar unghiurile rotunjite
- sunt fixate pe muchia crestei, cu excepţia zonei frontale maxilare, unde se pot
fixa uşor vestibularizat
Tehnica de lucru:
a) Realizarea bazei
1. Se trasează pe modelul funcţional periferia câmpului protetic
2. Se izolează modelul funcţional (imersie 5 minute în apă)
3. Se deretentivizeaza dintii restanti
4. Se plastifiază placa de bază şi se adaptează pe model, până la periferia
câmpului protetic
5. Se îndepărtează surplusul şi se netezesc marginile
b) Bordurile de ocluzie pot fi confecţionate prin 3 metode:
1. introducerea cerii topite într-un conformator de formă paralelipipedică sau de
potcoava
2. din batoane de ceară preformate
 3. Dintr-o folie de ceară plastifiată şi modelată manual sub formă de baton
paralelipipedic

Rolurile machetelor de ocluzie

1. Determinarea şi înregistrarea relaţiilor intermaxilare
2. Trasarea unor repere pentru alegerea şi montarea dinţilor - linia mediană -
liniile caninilor - linia surâsului

23. Limitele bazei protezei parţiale mobilizabile cu placă la

maxilă. Limitele bazei protezei parţiale mobilizabile cu
placă la mandibulă.
La maxilă
Baza protezei cu o suprafață (internă) are contact cu fața mucozală a cîmpului
protetic și cu dinții restanți , iar cealaltă(externă) este orientată în spațiul
cavității bucale, acoperind bolta palatinală și apofizele alveolare edentate în
întregime.
Marginile vestibulare ale bazei din spațiile edentate ajung pînă la fundul de
sacului vestibular , ocolind bridele și frenurile mucozale în zona mucoasei
neutre. În zona posterioară baza protezei acoperă tuberozitățile maxilare (la
edentațiile terminale trecînd în zona liniei Ah); în regiunile dinților restanți
prezintă contact cu suprafețele palatinale ale dinților astfel în zona frontală
marginea bazei ajunge pînă la tuberculii dinților frontali, iar în zonele laterale
marginea bazei se extinde pînă la nivelul supraecuatorial al dinților masticatori.
În dependență de gradul de atrofie al apifizei alveolare baza protezei
restabilește volumul necesar al acestei formațiuni.
Dacă în zona frontală edentată apofiza alveolară edentată este bine dezvoltată,
neatrofiată, versantul vestibulară al bazei în această zonă poate să nu fie realizat
complet sau poate să se extindă pînă la jumătatea înălțimii apofizei alveolare(în
situații cînd înălțimea bazei ar putea modifica poziția vizei superioare)
Mandibulă:
Bază protezei la mandibulă acoperă suprafața mucozală a cîmpului protetic ,
iar marginile vestibulare în zonele breșelor edentate ajung pînă la fundul sacului
vestibular la nivelul mucoasei neutre.
Posteriori în edentațiile terminale , în funcție de valoarea protetică a tuberculilor
poti dormi, marginea bazei îi acoperă în întregime sau numai treimea
anterioară, coborîndu-se spre zona paralinguală pînă la linia obligă internă,
extinzîndu-se orizontal pe fundul de sac lingual.
În zona linguală laterală marginea bazei protezei se extinde pe suprafețele orale
ale dinților laterali restanți pînă la nivelul supraecuatorial, iar în zona frontală
acoperă dinții cu ⅔ din înălțimea lor.,
24. Determinarea relaţiilor intermaxilare la
confecţionareea protezelor parţiale mobilizabile acrilice.
Metodica. Principiile şi metodica de fixare a modelelor în
simulatoare la confecţionarea protezelor mobilizabile
acrilice.
Inregistrarea relatiilor mandibulo-maxilare este o etapa clinica,in care se
depisteaza pozitia fiziologica a mandibulei fata de maxilar (relatia centrica si
dimensiunea verticala de ocluzie).Cu ajutorul sabloanelor de ocluzie , medicul
inregistreaza aceste pozitii intraorale si le transfera pe ocluzor sau articulator
prin fixare modelelor in aceste pozitii.
A.RELATIILE INTERMAXILARE SI OCLUZALE
Pe sabloanele de ocluzie , medicul traseaza reperele necesare alegerii si
montarii artificiali.
¾ linia mediana- corespunde liniei mediane a fetei sau filtrulut buzei
¾ liniile caninilor- corespund comisiunilor bucale
¾ linia surasului - corespunde nivelului pana unde se ridica buza
superioara cand pacientul zambeste

Situații clinice:
1) Include arcade dentare cu ocluzie stabilă datorită unui număr de dinți pe
ambele arcade între care se stabilesc contact dento-dentare multiple, stabile
cu dimensiunea verticală de ocluzie fiziologică păstrată
2) Include arcadele dentare cu ocluzie instabilă din cauza contactelor premature
și a interferențelor. Dimensiunea verticală de ocluzie poate fi păstrată sau
micșorată.
3) Include arcadele dentare cu lipsa ocluzie datorită numărului redus de dinți
restanți sau a reparrizării lor în așa mod că practic nu există contacte dento-
dentare. Nu-i DVO și planul de ocluzie.

Montarea în ocluzor:
Reguli:
1. planul de orientare ocluzală trebuie să fie paralel cu un plan orizontal
(planul mesei)
2. planul medio-sagital al complexului machete de ocluzie-modele
funcţionale trebuie să se suprapună peste planul medio-sagital al ocluzorului
(perpendicular pe axa balama)
3. distanţa dintre axa balama şi punctul interincisiv (intersecţia liniei
mediene cu planul de ocluzie) trebuie să fie 9-10 cm.
Tehnica de montare:
1. Se verifică ocluzorul
2. Se reduce din înălţimea soclurilor astfel încât să rămână cam de 15mm
grosime
3. Pe suprafaţa bazală a soclurilor se fac şanţuri de retenţie, cu adâncimea de
1,5-2 mm
4. Se solidarizează ansamblul modele/machete de ocluzie cu beţe de chibrit
lipite cu ceară la nivelul soclurilor, unul frontal şi 2 lateral
5. Suprafaţa soclurilor modelelor se umezeşte, pentru a evita ca pasta de
gips să facă priză instantaneu
6. Se plasează complexul modele/machete de ocluzie între braţele
ocluzorului şi se verifică dacă rămâne un spaţiu de cel puţin 5 mm între
soclul modelului maxilar şi braţul superior al ocluzorului, când acesta este
închis; se blochează şurubul distanţator în această poziţie
7. Fixarea modelului mandibular
– se prepară pastă de ghips şi se depune pe masa de lucru, apoi se introduce
în ea braţul inferior al ocluzorului astfel încât să fie în contact cu masa.
- peste braţul inferior se pune o nouă cantitate de gips, apoi se aşează
complexul machete/modele cu partea distală orientată spre axul balamalei,
conform regulilor de montare
- se apasă până când soclul modelului inferior atinge braţul inferior al
ocluzorului, pentru ca stratul de ghips interpus să aibă grosime minimă -
surplusul de ghips care a refluat distal se îndepărtează pentru a nu bloca
şurubul şi contrapiuliţa.
8. Fixarea modelului maxilar-
- după priza gipsului cu care s-a fixat modelul mandibular, se verifică din
nou dacă între braţul superior al ocluzorului şi soclul modelului maxilar s-a
menţinut spaţiul de minim 5 mm
- se aplică pastă de gips pe soclul modelului, se închide ocluzorul şi se
depune o nouă cantitate de ghips peste braţul acestuia, care va fi modelată
sub formă de calotă emisferică
9. Se transferă reperele de pe bordurile de ocluzie pe modele:
Dezavantajul montării în ocluzor: ocluzorul poate imita numai mişcările în
plan vertical ale mandibulei, de ridicare şi coborâre, de aceea montarea
dinţilor artificiali se face fără verificarea rapoartelor de ocluzie în mişcările
în plan orizontal (propulsie, retropulsie, lateralitate dreapta/stânga).

MONTAREA ÎN ARTICULATORUL MEDIU (NEPROGRAMABIL) 1.

Pregătirea modelelor
– trasarea liniei medio-sagital pe suprafaţa bazală a soclului modelului
superior - Realizarea unor santuri de retentie pe soclul modelelor
- modelele sunt hidratate în apă 3-4 minute
 2. Pregătirea machetelor de ocluzie
– realizarea unor chei de reper, în zone diferite (frontal, lateral dr. şi stg.)
necesare pentru repunerea lor în aceeaşi poziţie după ce vor fi desolidarizate
pentru montare
3. montarea modelului superior
– se desolidarizează machetele de ocluzie
- se aşează modelul superior pe planul de orientare protetică, astfel încât
linia mediană a modelului să coincidă cu cea a braţului superior iar punctul
interincisiv să fie in dreptul incizurii platoului ocluzal
- se solidarizează bordura de ocluzie prin lipire cu ceară la planul de
orientare protetică
- pasta de gips se aplică pe suprafaţa bazală a modelului superior, se
coboară braţul superior până la contactul tijei verticale cu platoul incizal;
- pasta de gips se modelează sub formă de calotă hemisferică
4. montarea modelului inferior
– se rastoarna articulatorul cu bratul superior in jos
- Se îndepărtează planul de orientare protetică si se inlocuieste cu accesoriul
pentru montare
- se repoziţionează modelul cu macheta de ocluzie inferioară în relaţie
centrică, cu ajutorul cheilor realizate anterior la nivelul bordurilor şi se
solidarizează provizoriu cu ceară topită; - pasta de gips se depune pe soclul
modelului inferior, după care se închide articulatorul şi se modelează pasta
25. Particularităţile planificării protezelor parţiale
mobilizabile cu placă în cazul edentaţiei parţiale de clasa I
, II , III şi a IV după Kenedy.

. Planificarea protezelor Kenedy I si II:clasa I

Ele pot fi unilaterale sau bilaterale localizata la mandibula,maxila sau
pe ambele hemiarcade, se urmareste urmatoarele obective:restaurarea functiei
masticatorie; res arcadelor
dentare;rest tesuturilor cimpului protetic;prevenirea mobilitati si abraziunea
dintilor restanti;prevenirea tulburari ATM;
asigurarea stabilitati cimpului protetic.
II prezenta obligatorie a unei brese terminale (D sau M),se urmareste: resta
functiei masticatorii, restaurarea arcadelor dentare,restaur tesuturilor cimpului
protetic, prevenirea tulburarilor
ATM.echilibrarea presiunilor masticatorii pecimpul protetic este realizata prin
croset mucoalve situat clinice cand
apofiza alveolara este bine dezv si are un profil retentiv, dar depinde de indicatile
medicului,limitele seilor protezei tre
sa aiba o extindere maxima cuprinzind la mand pe linia anterioara a tubercului
piriform, iar la maxila tuberozitatile in
totalitate,edentatie unilaterala

11. Planificarea protezelor Kenedy III si IV: Kennedy clasa III

prezenta obligatorie a bresei laterale intercalate - se

urmareste: restaurarea functiei masticatorii, restaurarea arcadelor dentare, restaur
tesuturilor cimpului protetic,
prevenirea tulburarilor ATM., echilibrarea presiunilor masticatorii pecimpul
protetic este realizata prin crosetul jeksen
sau adams si croset simplu.limitele protezei tre sa aiba o extindere maxima
cuprinzind la mand pe linia anterioara a
tubercului piriform, iar la maxila tuberozitatile in totalitate
Kennedy clasa IV

–
edent zona frontala, prezinta dereglari
fizionomice si psihice, poate fi reprezentata de barele cu calaret, iar p/u impiedica
tendinta de basculare a prot sunt
indicate elementele de ancorare atit pe dintii limitrofi bresei cit si la o distanta cit
mai mare posibila posterior pe
ambele hemiarcade, sunt realizate croset in dependenta de indicatile medicului.

26. Liniile croşetare. Importanţa practică. Caracteristica

generală. Pregătirea modelului de lucru către modelarea
preventivă a machetei din ceară a protezei parţiale
mobilizabile cu placă.
După numărul dinților pe care s-au aplicat croșete ancorarea protezelor parțiale
mobilizabile se poate realiza, punctiform, liniar, în suprafață.
Prin ancorarea liniară se subînțelege linia imaginară care unește dinții-stîlpi pe care
s-au aplicat croșete, cunoscută în literatura de specialitate ca linie croșetară.
Direcția liniei croșetare poate fi transversală, diagonală, sagitală sau în suprafață.
Alegerea liniei croșetate are o deosebită importanță la menținerea și stabilizarea
protezelor.
Cea mai avantajoasă linie croșetară este cea trasversală sau diagonală , care
trece prin centrul de greutate a protezei.
Cu cît linia croșetară se abate mai mult de la acest centru, cu atît stabilitatea
protezei este mai precară. Cele mai favorabile condiții de fixare și stabilizare
ale protezelor pot fi create prin ancorarea în suprafață.

Pregătirea modelului către modelarea preventivă a machetei:

1.Pregătirea modelelor funcţionale
Scop - Protecţia optimă a unor zone mai sensibile ale câmpului protetic -
Perfectarea stabilităţii şi a funcţionalităţii viitoarei proteze
a. Trasarea limitelor bazei protezei
b. Folierea
c. Deretentivizarea
d. Gravarea
Modelul de lucru este pregătit în vederea obținerii unui spațiu între suprafețele
mucozale ale bazei și zonele sensibile la presiuni ale cîmpului protetic.Aceste
zone sunt reprezentate de parodonțiul marginal al dinților restanți, papila
interincizivală, torusul palatinal și proeminențele osoase acoperite de
fibromucoasă subțire.
Conform indicațiilor medicului aceste zone se conturează cu creionul și se
acoperă cu un strat de material ce nu aderă la acrilat, cu o grosime de 0,2-
0,4mm.In acest scop poate fi utilizată o folie de plumb cu grosimea de 0,2-
0,4mm din care cu foarfecele se taie forma desenată pe model și se adaptează la
el.
Delimitarea campului protetic consta in desenarea cu un creion pe modelul
definitiv.Traseul urmareste periferia campului protetic,limita dintre mucoasa
fixa si cea mobila,fiind ocolite bridele si frenurile.
 La nivelul boltii palatine,trasarea limitelor bazei protezei superioare in functie
de conditiile pe care le ofera tipul de edentatie.La edentatiile intinse,insemnarea
se face pana la limita dintre palatul dur si palatul moale.
La edentatiile reduse delimitarea se efectueaza prin fenestrare sau rascroire
distala.La edentatiile subtotale,delimitarea campului protetic este reprezentata
de limita de reflexie a mucoasei,la nivelul fundurilor de sac.
Folierea modelului - campul protetic prezinta la nivelul
suprafetei,anumite zone pe care proteza partial acrilica nu trebuie sa exercite
presiuni.Zonele sunt reprezentate de :
- parodontiul marginal al dintilor restanti:
- torusul palatin acoperit de mucoasa subtire
- papila interincisiva
- proeminente osoase acoperite de mucoasa subtire,aparute la nivelul
crestelor alveolare dupa extractii dentare recente
Aceste zone care au fost enumerate,cu exceptia parodontiului
marginal,sunt indicate de medic prin desenarea lor pe suprafata modelului cu
ajutorul creionului.
In cazul de fata nu s-a facut folierea modelului datorita faptului ca a existat un
camp neretentiv.
Este necesar de a deretentiviza zonele subecuatoriale retentive ale dinților
restanți, deoarece marginile bazei protezei trebuie să prezinte contact numai cu
zonele neretentive ale dinților restanți.
Dacă baza va fi realizată pe modele nederetentivizate, proteza finală nu se va
putea aplica pe cîmpul protetic fără retușări și greu se va putea detașa din
cavitatea bucală.
Deretentivizarea se efectuează cu clement dentar sau ghips dur care se aplică în
spațiile retentive ale dinților restanți pînă la obținerea unui paralelism a zonelor
retentive.

27. Criteriile de alegere a dinţilor artificiali la

confecţionarea protezei parţiale mobilizabile cu placă.
Confecţionarea machetei bazei protezei parţiale
mobilizabile cu placă, metodica, importanţa practică.
Dinții trebuie să corespundă cerințelor: asemănarea cu dinții naturali după
forma exterioară cît și după eficacitatea masticatoare.
.Dinti artificiali sunt fabricati industrial din rasini acrilice si portelan,
proprietatile trebue sa fie asemanatori cu dinti naturali in corespunda(culoare
forma,marime,relief morphologic corespunzator).montarea o efectuam in
 dependenta de situatia klinika,ku ajutorul dintilor artificiali restauram arcada
unde este prezenta edentatia.
Macheta bazei este formată din şei şi elementele de legătură dintre ele (placă
palatinală sau linguală) TEHNICĂ
• În cazul edentaţiilor frontale, se trasează curbura vestibulară a bordurii de
ocluzie superioare pe platoul ocluzal
• izolarea modelelor (în apă sau cu o substanţă izolatoare) pentru ca ceara să nu
adere, făcând posibilă desprinderea machetei
• plastifierea unei folii de ceară roz 2-3mm grosime şi adaptarea pe model, cu
presiune uşoară şi uniformă, în limitele trasate pe model; excesul se
îndepărtează cu spatula
• macheta bazei se lipeşte apoi de model în 3-4 puncte, cu ceară fluidă, pentru a
fi stabilă în timpul montării dinţilor • se realizează un rulou de ceară cu
diametrul de 5-6 mm care se lipeşte pe mijlocul crestei alveolare; în el se vor
monta dinţii artificiali
28. Principiile de montare a dinţilor artificiali la
confecţionarea protezei parţiale mobilizabile cu placă.
Principiile de montare a dinților artificiali în protezele
flexibile.
MONTAREA DUPĂ GYSI •
Caracteristici:
- utilizează dinţi artificiali anatoformi (pante cuspidiene între 20° şi 33°)
- arcadele dentare artificiale sunt realizate într-un articulator adaptabil sau semi-
adaptabil
- foloseşte o riglă specială (rigla Gysi) care permite măsurarea distanţei dintre
crestele alveolare şi înclinarea axei acestora
Montarea începe cu dinţii maxilari şi se face de la linia mediană, alternativ,
stânga-dreapta
Dinţii mandibulari se montează după cei maxilari, în următoarea ordine :
- molarul 1
- caninul
- incisivul central
- incisivul lateral
- premolarul 1
- premolarul 2
- molarul 2
MONTAREA INVERSĂ •
Caracteristici:
- se recomandă când există atrofii exagerate ale crestelor sau în cazul unor
anomalii dento-maxilare
 - Gysi o recomandă când decalajul dintre creste face ca înclinaţia liniei
interalveolare să formeze cu planul ocluzal un unghi supero-intern mai mic de
80°.
Montarea inversă poate fi:
• unilaterală
• bilaterală
• totală (bilateral şi frontal)

MONTAREA DUPĂ REPERE ANTROPOMETRICE

- se adresează doar dinţilor superiori
- reperele anatomice utilizate sunt: papila retroincisivă (bunoidă) şi rugile
palatine, datorită poziţiei lor constante, în timp ce cresta alveolară se atrofiază
- metoda este indicată în cazul unei atrofii reduse a crestelor alveolare şi când
rapoartele intermaxilare nu sunt modificate substanţial
• IC superiori se montează în raport cu creasta alveolară astfel încât faţa lor
vestibulară să fie la 8-9 mm distanţă de centrul papilei bunoide (6-7 mm după
Lejoyeux)
• C superiori se montează cu FV la 10-11 mm de terminaţia primei rugi palatine
(la dentat aceste distanţe sunt constante în 90% din cazuri)
• orientarea caninilor este astfel încât linia perpendiculară pe planul medio-
sagital ce trece prin centrul papilei bunoide să atingă vârfurile caninilor -
marginile incizale ale frontalilor sunt cu 1,5 mm mai vestibularizate faţă de
colet
- incisivul lateral superior şi dinţii frontali inferiori se montează în funcţie de
poziţia incisivului central superior şi a caninului superior
29. Modelarea preventivă a machetei din ceară a protezei
parţiale mobilizabile cu placă. Metodica, importanţa
practică. Controlul machetei din ceară a protezei parţiale
mobilizabile cu placă în cavitatea bucală. Importanţa
practică.
Pe dinții stîlpi aleși se confecționează croșetelor solicitate din sîrmă, apoi se
confecționează șablonul din ceară roz.
În acest scop placă de ceară ramolită este aplicată și adaptată la suprafață
cîmpului protetic al modelului preventiv izolat cu apă.
Surprusurile de ceară sunt înlăturate prin sancționarea lor cu lama bisturiului,
după limetele viitoarei proteze desenate pe model. Baza din ceară trebuie să
acopere în întregime cîmpul protetic al modelului, apoi de bază se solidarizează
cu segmentul de fixare croșetelor din sîrmă.
 În acest scop segmentul de fixare al croșetului se încălzește la sursa de căldură
și se aplică pe dintele stîlp corespunzător locului de proiecție a fiecărui segment
croșetar.
Segmentul de fixare încălzit pătrunde în profunzimea cerii din spațiul edentat,
solidarizîndu-se astfel cu baza din ceară a viitoarei proteze.
Pentru montarea dinților artificiali în spațiile edentate, pe centrul apofizei
alveolare se lipește la baza din ceară un rulou de ceară roz cu diametrul de 2-
3mm..
Ulterior corespunzător locului de implantarea a dintelui natural , cu lama
spațiului încălzite se plastifică ceară și se adaptează dintele artificial în raport cu
dinții vecini și antagoniștii, precum și cu poziția de intercuspidare maximă și cu
mișcărilede propulsie și lateralitate ale mandibulei.
După montarea dinților, cu lama spațiului încălzite se vor completa cu ceară
zonele spațiilor interdentar de la nivelul coletului, iar pe versantul palatinal sau
lingual al apofizele alveolare se va aplica un dispozitiv din sîrmă în prealabil
încălzit și avînd formă corespunzătoare, înglobîndu-l în ceară machetei
protezei.
Se modelează formă machetei prin găzduirea surplusurilor de ceară ce prevede:
modelarea spațiilor interdentar artificiale, redarea grosimi corespunzătoare
versantului vestibular al machetei pentru compensarea atrofiei țesutului osos al
apofizei alveolare; modelarea pe versantul vestibular a proiecției implantării
dinților mîncați, trecînd convexitățile rădăcinilor și de presiunile intraradicular,
Modelarea liniei coletului dinților artificiali cu redarea imprimările de șanțuri
dento-gingivale.
După modelare se detașează de pe model și se aplică din nou fiind transferat în
clinică pentru proba în cavitatea bucală.
Verificarea are loc în 2 etape:
1. Examinarea machetei pe model
2. Examinarea machetei în caz buc
La examenul în cavitatea bucală se controlează contactele dentodentare în
poziția de intercuspidare maximă, care trebuie să fie multiple pe toți dinții
artificiali și naturali restanți.
30. Modelarea definitivă a machetei din ceară a protezei
parţiale mobilizale cu placă. Metodica, caracteristica
generală.
Obiective
Perfectarea funcţiei fizionomice
Perfectarea funcţiei fonetice
Perfectarea menţinerii şi stabilităţii
Obiectivul rezistenţei mecanice
 Obiectivul igienico-profilacti
c Perfectarea funcţiei fizionomice
• Depinde de:
- montarea unor dinţi corespunzători
- modelarea adecvată a versantului V al şeilor (Bose radiculare - proeminenţe
corespunzătoare rădăcinilor dentare la pacientul dentat,
Ffse interradiculare
- uşoare depresiuni între bosele radiculare, bose canine
- proeminenţe corespunzătoare rădăcinilor caninilor, cu rol în susţinerea
comisurilor bucale
- modelarea adecvată a gingiei artificiale (papilele interdentare, festonul
gingival)
Perfectarea funcţiei fonetice
Macheta să aibă grosime redusă (maxim 2mm)
• Modelarea reliefurilor mucoase din zona de articulare fonetică
– Papila retroincisivă
– Rafeul median fibros
– Rugile palatine
- reliefuri perechi, cu traiect sinuos, simetric faţă de linia mediană
• Versantul L al machetei mandibulare uşor concav Perfectarea menţinerii şi
stabilităţii
• Stabilitatea este asigurată în principal de croşete
• Marginile machetei să ocolească frenurile şi plicile alveolo-jugale, să fie
rotunjite, îngroşate, cu formă măciucată pe secţiune
• Versanţii vestibulari- Modelaj care să favorizeze antrenarea tonicităţii
muşchilor orbiculari şi buccinatori
• Versantul lingual al machetei inferioare-Plan sau foarte uşor concav (pentru a
conserva spaţiul necesar limbii) Obiectivul rezistenţei mecanice- Grosimea
suficientă (2 mm) şi uniformă a bazei Obiectivul igienico-profilactic
• modelarea unor suprafeţe netede, plane, neretentive Suprafeţele retentive
favorizează acumularea resturilor alimentare şi colonizarea florei microbiane,
întreţin o halenă fetidă şi pot modifica în timp aspectul şi rezistenţa PAP
• suprafeţele externe pefect lustruite macheta trebuie finisată riguros, suprafaţa
externă netezindu-se pînă la luciu. Astfel, PAP finită va necesita o prelucrare
mecanică minimă şi vor rezulta suprafeţe externe bine polimerizate care-şi vor
păstra luciul timp îndelungat
După proba în cavitatea bucală macheta protezei se aplică pe model, iar
marginile se solidarizează cu ceară topită la nivelul limetelor desenate pe
model. Se înlătură apoi dispozitivul din sîrmă ce a fost folosit la întărirea
machetei, iar în locul lui se aplică ceară topită.
 Ulterior se efectuează modelarea definitivă ce prevede ca macheta protezei să
aibă formă și dimensiunea viitoarei proteze
Suprafața machetei este ușor necesită la flacăra unei surse de căldură țipînd
ceară la suprafață, ceea ce înlătură toate retentivitățile, prioritățile astfel încît
ceara obține un aspect lucios, neted.
31. Tiparul, noţiuni generale. Metodica de confecţionare.
Metoda directă de confecţionare a tiparului pentru
aplicarea acrilatului prin metoda clasică. Metodica.
Tiparele sunt cavitati delimitate de pereți si reprezinta negativul machetei
protezei mobilizabile. Realizarea tiparului consta din 2 operațiuni: ambalarea
machetei in chiuvete speciale; indepartarea cerii machetei.

Conform tehnicii clasice , acrilatele se introduc în tipar prin predare, din care
cauza la realizarea lui sunt utilizate chiuvetă metalice care rezistă la presiuni înalte
și care sunt alcătuite din 2 părți inegale în sens vertical: cea superioara mai mică
decit cea inferioară. Fiecare jumatate este formată dintr-un inel și un capac. Toate
părțile componente se pot asambla într-o singură poziție cu ajutorul dispozitivelor
speciale.
Pentru asamblarea în chiuvetă, macheta protezei mobilizare se solidarizează prin
lipirea extremităților ei de model cu ceara, operațiune urmată de proba modelului
machetei protezei în jumătatea inferioară a chiuvetă. Dacă soclul prezintă
dimensiuni voluminoase, se reduce prin tăierea chipului pînă la pătrunderea în
interiorul chiuvetă fără dificultăți.

Ambalate directa: conform a feței metoda, după semnalarea și înlăturarea cărui

modelul și elementele componente ale machetei( dinții artificiali, crosetele,
scheletul metalic) rămîn într-o singură jumatate a chiuvetei - în jumătatea
inferioară.
Pentru ambalarea directă modelul cu macheta se introduce în apă pentru izolare,
menținîndu-l cîteva minute, apoi se prepara pasta de ghips care se toarna in
jumatatea inferioara a chiuvetei. In pasta de ghipsse înfundă soclul modelului pînă
cînd laturile bazele ale acestuia vor fi înglobate în pasta de ghips. Surprusurile de
ghips se modelează în asa fel ca acestea să acopere în întregime suprafețele
vestibulară și ocluzala, inclusiv marginile incizale ale dinților, formînd astfel un
val de ghips neretentiv cu o grosime a peretilor de 4-10 mm.
După priza definitivă a chipului se asamblează jumatate a superioara a chiuvetei ,
care trebuie să prezinte contact intim pe toata suprafața inelelor , iar capacul ei sa
fie situat la o depărtare de cel puțin 4-6mm de ghipsul din jumatatea inferioară a
chiuvetei.
32. Tiparul, noţiuni generale. Metodica de confecţionare.
Metoda indirectă de confecţionare a tiparului pentru
aplicarea acrilatului prin metoda clasică. Metodica.
După înlăturarea cerii și deschiderea chiuvetei în jumătatea ei inferioară rămîne
modelul , iar in cea superioara crosetele sau scheletul metalic și dinții artificiali
ai machetei protezei dentare.
In cazul realizării protezei mobilizare, dinții restanțe de pe model sunt secționați
despre cervical spre ocluzal, în asa mod ca ei sa devina neretentivi și să fie
realizat un spațiu de 2-3mm intre segmentele dentare ale crosetelor. Modelul cu
macheta este infundata în ghips pînă cînd limetele machetei protezei se vor
situa la un nivel cu marginea finalului, apoi se înlătură surprusurile de ghips și
se netezeste suprafața lui . Astfel suprafața ghipsului jumatații inferioare este
situata la un nivel cu marginile inelului și limetele machetei protezei. Ulterior
operațiunea de ambalare în jumătatea superioara a chiuvetei este efectuată
identic cu cea a ambalarii directe.

Avantaje: dinții artificiali isi păstrează poziția lor inițială: imprimările tiparului pot
fi ușor izolate, există posibilitatea controlului repartizați pestei acrilice în interiorul
tiparului.
Dezavantaje: la etapa finală prin suprainalțarea dvo a etajului inferior ca rezultat al
supradimensionarii grosimii bazei protezei, fie în urma presarii insuficiente a
acrilatului la etapa de introducere a lui în tipar, fie în urma utilizarii unei chiuvetă
necalitative.
33. Tiparul, noţiuni generale. Metodica de confecţionare.
Metoda mixtă de confecţionare a tiparului pentru
aplicarea acrilatului prin metoda clasică. Metodica.
Aceasta metoda nu posedă tehnici proprii de ambalare, ci rezultă din
combinarea celor 2 metode. Descrise. Într-o zonă, în dependență de necesitate,
macheta poate fi ambalată după tehnica directă, iar cealaltă după tehnica
indirectă.
34. Confecționarea tiparului pentru metoda de injectare.
Metodica de confecţionare. Materialele utilizate
1.Chiuveta curăţată de orice urmă de ceară, se aşează în dispozitivul ei având grijă
ca gaura dispozitivului să fe aceeaşi cu tija de pătrundere a materialului în tipar(de
8 mm.) . Se are grijă ca dispozitivul să fie bine închis cu şuruburile adecvate

$e setează presa hidraulică pe RISE

.Se unge tija de injectare şi pistonul în interior şi exterior cu grăsime alimentară

ȘuruBelniţa mică se introduce în gaura din faţa dispozitivului de încălzire până se
poate vedea în mijlocul acestuia, iar apoi se aşează tija de turnare în locul ei şi
pistonul alături pe dispozitiv

Se pune chiuveta montată pe măsuţa hidraulică peste care se aşează dispozitivul de

încălzire cu placa electrică şi senzorul de temperatură fixate în locaşurile lor

Se dă drumul la temperatură şi se fixează la 287 iar când ajunge la 287 se aşteaptă

8 minute, după care se pune cartuşul cu capul în jos în tija de injectare, apoi
pistonul peste cartuş

Se dă drumul la timerul setat pe 11 minute

După cele 11 minute se aude o muzică, se opreşte timerul, se scoate şurubelniţa,

tija se duce în jos cu cartuşul şi pistonul,după care se închide bara de presiune până
atinge pistonul şi încă 2 rotaţii, apoi cu bara hidraulică se ridică până arcul începe
să se preseze. Se stă 2-3 secunde şi se mai ridică până tot arcul se presează şi se
închide maşinăria (se scoate din priză).

Se stă 3 minute după care se lasă să cadă presa hidraulică iar chiuveta şi
dispozitivul de încălzire coboară. Dacă nu coboară se împinge puţin cu mâna

Se ridică bara de presiune şi se introduce şurubelniţa mare în gaura tijei de

injectare care va fi învârtită până se rupe materialul

Se scoate tija şi se pune în suportul ei, iar cu ajutorul unui ciocan şi al Barei de
curăţare vom scoate tot surplusul de material

Chiuveta se lasă să se răcească lent timp de 30-50 minute

Se deschide chiuveta şi se scoate proteza rezultată

35. Îndepărtarea cerii din tipar. Metodica. Importanţa

practică. Izolarea tiparului. Metodica. Materialele
utilizate. Pregătirea pastei din acrilat şi introducerea ei in
tipar, reacţia de polimerizare, metodica, importanţa
practică.
Pentru obținerea tiparului, după priza definitivă a chipului, chiuvetă este
introdusă într-un vas cu apa care fierbe si menținută în ea 10-15min. Acest timp
este necesar pentru plastificarea cerii în interiorul chiuvetei.Daca chiuvetă este
menținută mai mult timp în apă fierbinte , ceara se topeste si pereții tiparului se
impregnează cu acizi grași, greu de înlăturat.
 După plastificarea cerii chiuvetă este scoasă din apa si se deschide în cele 2
părți componente ale ei, care se așează pe un suport metalic.
Prin spălarea cu apa, la temp de fierbere, a acestor 2 jumătăți ale chiuvetei se
înlătură definitiv ceara din tipar. Pereții tiparului se izolează cu materiale de
izolare.
Cerințe:
1. Suprafață tiparului sa nu conțină resturi de apă
2. Substanta ozolatoare sa fie aplicata pe pereții tiparului într-un strat uniform
de subțire
3. Să fie izolate toate imprimările tiparului.
4. Nu se admite aplicarea substanței ozolatoare pe suprafață di ților artificiali și
pe elementele de menținere și fixare a protezei
După răcire a tiparului în interiorul lui este introdus prin predare acrilatul sub
forma de pasta.
36. Injectarea în tipar a materialelor pe bază nylon.
Metodica. Aparate și utilaje utilizate
37. Dezambalarea protezei parţiale mobilizabile finite.
Metodica, importanţa practică. Prelucrarea finală a
protezei parţiale mobilizabile cu placă. Metodica,
importanţa practică. Utilajul, instrumentarul şi
materialele necesare.
DEZAMBALAREA Definiţie – operaţia inversă ambalării, prin care proteza
finită este eliberată din tipar prin tăierea acestuia (după desfacerea celor 2
jumătăţi ale chiuvetei) dezambalarea trebuie facută cu atenţie pentru a nu
fractura proteza sau modelul Spălarea sub jet de apă cu o perie aspră – pentru
îndepărtarea urmelor de masă de ambalat Introducerea în soluţie de citrat de
sodiu 30% - pentru dizolvarea urmelor aderente de masă de ambalat
38.Inserţia şi adaptarea protezei parţiale mobilizabile cu
placă. Etapele de
Acomodare cu protezele mobilizabile. Importanţa
practică.
Inserția protezei pe cîmpul protetic se obține prin intervențiile de adaptare cu
ajutorul hîrtiei de articulația, care ne indică zonele ce urmează să fie șlefuire.
Uneori se fac mici intervenții la croșete pentru activarea sau dezactivarea brațelor
elastice, poziționarea lor în zona respectivă a dintelui cu ajutorul cleștelor-
crampoane.
După obținerea unui contact intim al protezei cu cîmpul protetic se
individualizează ocluzie, ca și la punțile dentare.Zonele care s-au retușat se
lustruiesc, iar cele de la nivelul suprafeței mucozale sînt netezite minuțios pentru a
nu produce eroziuni ale mucoasei.
După aplicarea protezei pe cîmpul protezei pacienții sînt instruiți în privința
inserției și dezinserției protezei, cît și la menținerea igienei cavității bucale.
Cînd pacienții acuză dureri mici la nivelul apofizele alveolare sau al palatului dur
fără o cauză evidentă, retușările nu sînt admise în această ședință, ci numai la
reexaminările ulterioare, cînd locul dureros se poate ușor depista.
39. Edentaţia totală, etiologia, tabloul clinic.
Etiologie: edent totală se manifesta prin absența tuturor dinților la unul sau ambele
maxilare. Cauzele sunt multiple: căruia dentară și complicații ei, afecțiunile
parodontului, traumatismele, suprasolicitarea funcțională a dinților, avitaminozele,
maladiile glandelor nedorind ( diabetul), maladiile sistemului cardiovascular,
nervos, intervenții chirurgicale.
Cu vîrstă se constată o creștere a frecvenței edentație totale.

Tabloul clinic: la pierderea totală a dinților are loc agravarea dereglarilor

funcțională, activarea procesului de reducție a scheletului cranio-faciale și a
țesuturilor noi care îl acoperă.Corpul mandibulă și ramurile ascendente devin mai
subțiri, unghiurile mandibulare mai obține.Se atrofieaza apofizele alveolare.
Prăbușirea obrajilor, buzelor, evidențierea mentonului mandibular . Reducție
scheletului faciale și în zona medie a feței.Clinic se manifestă prin deplasarea trei
mii inferioare a zonei medii a feței în jos și înăuntru.
Atrofiat apofizei alveolare la maxilă aduce la deformarea profilului aperturii
nazale, ca rezultat al căreia osul subnazal se deplasează în jos.
Evidențierea plicelor nazolabiale și mentoniere.Coborîrea comisurilor gurii.
40. Cîmpul protetic edentat total. Caracteristica generală.
Substratul osos:
Apofiza alveolară edentată este supusă atrofie și în secțiune capătă o formă variată:
formă de U, cînd arcadă dentară a fost compensată în zona laterală, triunghiulară,
cu traseu neregulat.
Atrofiat progresivă centripetă a apofizei alveolare la maxilă duce la o varietate de
forme: simetrică sau asimetrică, regulată sau neregulată, uniformă sau atipică.
Volumul apofizei alveolare variază de la una lată, favorabilă exercitării unor
presiuni la una ascuțită, îngustă, sensibilă la presiune.
Însăși clasifică apofizele alveolare în: retentive, neutre,neretentive.

Tuberozitățile maxilare la fel pot fi retentive sau neretentivă, iar după volum medii,
mici sau mari.
Bolta palatină, gradul , forma, suprafața variază de la individ la individ .Datorită
atrofiei apofizei alveolare are loc micșorarea înălțimii boltei palatine.
Lentă clasifică torusul
1. Torus posteriori de formă rotunjită
2. Torus posterior extins alungit
3. Torus anteromedian de formă elipsoidală , voluminos, proeminent
4. Torus anterior de formă alungită relativ îngust
5. Torus anteroposterior extins

Fibromucoasa după Lejoyeux

- Cu grosime și grad de reziliență medii , pe întrega suprafață a apofizei
alveolare , care ușor amortizează șocurile ce reies de la proteză în timpul
funcției și ca regulă reduc la minimum deplasările protezei
- Fibromucoasă subțire, cu un grad de reziliență mic, este mai puțin favorabilă
la fixarea protezei
- Fibromucoasă groasă cu un grad mare de reziliență ce permite înfundate bazei
protezei provocînd accelerarea procesului de resorbțue a apofizei alveolare.

41. Particularităţile pregătirii pre şi proprotetice a cavităţii

bucale către tratamentul
Pre: are scopul de compresare a unor maladii generale , care prin gravitatea lor
constituie un motiv de amînare a tratamentului protetic
Pro: include un șir de intervenții chirurgicale , indicațiile cărora reiese din tabloul
clinic individual.
Deosebim intervenții chirurgicale în vederea creării unei forme necesare a
apofizei alveolare , plastia apofizei alveolare, formarea alveolei artificiale ,
înlăturarea tuberozităților exprimate ce împiedică protezarea , înlăturarea torusului
palatinal, implantarea implanturilor, înlăturarea cicatricilor fibromucoasei cîmpului
protetic, adîncirea locului de inserție a țesuturilor moi din părțile vestibulară și
orală ale apofizei alveolare la mandibulă pentru a crea un cîmp protetic mai mare.
42. Proteza totală, elementele componente, caracteristica
generală.
Este alcătuită din bază și arcadă dentară cu dinții artificiali.
Baza protezei este alcătuită din șei unite cu o placă palatinală la maxilă, iar la
mandibulă placa se confruntă cu versantul lingual al șeii.
Baza protezei acoperă toată suprafața cîmpului protetic transmițînd presiunile
masticatoare substratului osos prin intermediul fibromucoasei cîmpului protetic.
Baza se confecționează din acrilate sau aliaje.
Baza metalică este ștanțată sau turnată grosimea 0,4-0,6mm , din aur platinat sau
crom ccobalt.Majorarea rezistenței bazei acrilice este posibilă și prin întroducerea
în grosimea bazei a unei rețelei metalice rigide sau a firelor de sticlă distribuite sub
formă de rețea , mărind astfel rezistență la facturare.
În caz de exostoze sau margini odioase ascuțite baza în această zonă se
confecționează din 2 straturi : dur și moale(bază cu căptușeală).

43. Fixarea, stabilizarea şi echilibrul protezei totale, noţiuni,

caracteristica generală.
Fixarea reprezintă menținerea protezei pe cîmpul protetic.
Stabilizarea protezei numim menținerea protezei pe cîmpul protetic în timpul
mișcărilor nemasticatorii.
Echilibrarea protezei - menținerea echilibrului protezei în timpul masticației.
Metodele de fixare a protezelor totale se împart în: mecanice,biomecanice, fizice,
biofizice.

Mentinerea
reprezinta totalitatea elementelor care participa la contracararea sau franarea
fortelor care tind sa desprinda proteza de pe campul protetic. Rezolvarea
problemelor de
mentinere se realizeaza prin adeziune, succiune, presiune atmosferica, deglutitie si
tonicitate
musculara.
Stabilitatea
reprezinta totalitatea elementelor care participa la impiedicarea sau franarea
tendintelor de deplasare orizontala a protezei in sagital (antero-posterior) si
transversal (lateral).
Rezolvarea problemelor de stabilitate este data de retentivitatile anatomice ale
campului
protetic, aplicarea protezelor totale in zona neutrala si realizarea coincidentei
dintre RC si IM.
Sprijinul
reprezinta modalitatea de transmitere a presiunilor ocluzale prin intermediul
protezei asupra elementelor campului protetic, care impiedeca sau diminua
efectele infundarii
protezei in mucoasa fixa.
Fortele care actioneaza asupra protezelor totale
sunt: fortele verticale, orizontale,
fortezle de basculare si fortele combinate
Mentinerea protezei totale

Franarea desprinderii protezelor totale de pe campul protetic se realizeaza prin

mijloace fizice(adeziune, succiune, presiune atmosferica) si
mijloace fiziologice ( tonicitate musculara,deglutitie

44. Metodele mecanice şi biomecanice de fixare şi

stabilizare a protezei totale.
Metodele mecanice:
Pierre Fochar a propus niște arcuri intermaxilare care reprezintă plăcuțe de aur,
capetele sefixau în zona dinților laterali apoi se utilizau spirale.
Îngrelarea protezei la mandibulă.
Modern: implanturi endoosoase
bredent: fast and fix

Metode biomecanice:
utilizarea unor formațiuni anatomice a cîmpului protetic ce asigură retenția
anatomică a protezei totale.
Aplicarea croșetelor gingivo-alveolare.
Utilizarea spațiului sublingual.
45. Metodele fizice şi biofizice de fixare şi stabilizare a
protezei totale.
Metode fizice:
Au la bază folosirea unor fenomene fizice care ameliorează menținerea protezelor.
● Spațiul radefiant ( diferența dintre presiunea atmosferică șicea de sub baza
protezei)
● Respingere magnetică
● Fenomenul de adeziune
Meode biofizice:
La baza acestor metode estepusă aplicarea legilor fizice de creare a unui vid pe
toată suprafața protezei . Acest vid se obține datorită unei închideri marginale
circulare ce împiedică pătrunderea aerului atmosferic sub baza protezei, închiderea
marginală este posibilă atunci cînd marginea protezei vine în contact intim nu
numai cu fibromucoasa pasiv mobilă dar și cu fibromucoasa activ mobilă din
vecinătatea plicii trecătoare
46. Etapele clinico - tehnice de confecţionare a protezei
totale, caracteristica generală.
C- amprentarea preliminară
L- realizarea modelului preliminar și confecționarea lingurii individuale
C- amprentarea funcțională
L- realizarea modelului delucru și confecționarea șabloanelor cu boedurile de
ocluzie
C- determinarea relațiilor intermaxilare
L- fixarea complexului model-șablon în ocluzor sau articulator și realizarea
arcadelor dentare
C- probamachetei protezei totale
L- transformarea machetei în proteză, prelucrarea , șlefuirea și lustruirea
C- aplicarea protezei pe cîmpul protetic
47. Amprentarea preliminară şi confecţionarea modelului
preliminar. Metodica.
Particularităţile de confecţionare a lingurilor
individuale în cazul edentatului total.
Amprenta preliminară- imaginea negativă a cîmpului protetic. Scopul amprent
prelim este obținerea unuimodel de lucru , pe care se va confecționa lingura
individuală.
Concomitentamprenta preliminară permite determinarea profunzimii plicelor
trecătoare ale mucoasei, starea generală a cîmpului protetic, poziția și direcția
inserțiilor musculare și ligamentare care ulterior urmează să fie eliberate.
Se folosesc linguri standart . Lingura este aleasă corect cuprinde tot cîmpul
protetic lamaxilarul corespunzător formînd un spațiu între versantul vestibular al
apofizei alveolare și marginea lingurii aprox 0,5cm.
Se utilizează materiale amprentare termoplastice care sînt indicate pe cîmpurile
proteticedure , iar pe cele moi- ghipsul sau alginatele.

Modelul se toarnă după tehnicile cunoscute.

48. Amprentarea funcţională şi realizarea modelului de
lucru la confecţionarea protezelor mobilizabile totale.
Metodica.
Amprenta funcțională trebuie să redea întocmai starea funcțională a mucoasei
mobile din zona cîmpului protetic.
La baza clasificării amprentelor funcționale au fost puse următoarele criterii:
înălțimea marginilor amprentei, modul de formare a marginilor amprentei și gradul
de compresie a mucoasei cîmpului protetic.

După înălțimea marginilor deosebim amprente cu marginea în zona mucoasei

neutre , numite funcționale propriu0zise și care marginea depășește zona neutră cu
1-2mm , numite amp funcț de succiune.
După gradul de compresie a mucoasei cîmpului protetic se împart în:
amprente cu compresia cîmpului protetic, decompresive, diferențiale.

TEHNICA DE CONFECŢIONARE A MODELULUI DEFINITIV

Dpdv tehnic apar unele particularităţi impuse de particularităţile materialelor de
amprentă.
Pregatitrea amprentei pentru turnarea modelului :
1. Toate amprentele sunt spălate sub un jet de apă. După îndepărtarea excesului de
apă pe suprafaţa amprentelor rămâne o peliculă de apă care favorizează curgerea
(alunecarea) pastei de ghips dur.
Numai amprenta din ghips trebuie izolată
- Pentru a reproduce exact zona de succiune, amprenta trebuie pregătită prin
indiguire şi cofrare
Indiguirea : adaptarea pe marginea amprentei a unui rulou de ceară care -
dirijează turnarea ghipsului dur
- constituie un indicator precis al limitelor până la care va fi redus
soclul modelului
Cofrarea : adaptarea şi fixarea la exteriorul ruloului de îndiguire a unei benzi de
ceară roz orientată vertical, de max. 15 mm înâlţime
Îndiguirea amprentei superioare
- Se ramoleşte o placă de ceară roz, se confecţ.unrulou cu o grosime de 3-4
mm
- Se usucă amprenta
- Ruloul, uşor încălzit se fixează cu un capăt la exteriorul amprentei la limita
D, în dreptul tuberozităţii
- Ruloul se pune paralel cu marginea amprentei la o distanţă de 3 – 4 mm
până la cealaltă tuberozitate
- Se lipeşte ruloul cu spatula fierbinte
- Distal, indiguirea se face cu o bandă de ceară roz care depăşeşte limita D a
amprentei cu aprox.3 – 4mm

Indiguirea amprentei inferioare:

- Ruloul înconjoară amprenta atât V, cât şi L
- Scobitura din dreptul planşeuluiu se completează cu o placă cu ceară roz
Cofrarea : adaptarea şi fixarea la exteriorul ruloului de îndiguire a unei benzi de
ceară de H max 15 mm
Roluri: permite vibrare energică
permite obţinerea unui
model fasonat
Amprentele cu paste ZOE : îndiguire şi cofrate
Amprentele cu elastomeri de sinteză: indicată folosirea unui conformator

2. Prepararea pastei de ghips dur prin amestecare manuală sau mecanică, în

proporţia indicată.
3. Turnarea, preferabil pe măsuţa vibratoare. Dacă se toarnă manual trebuie
efectuată o vibrare corespunzătoare pt.a se elimina bulele de aer şi pt. aglomera
correct particulele de ghips.
Max: aplicarea începe la niv.bolţii palatine
Mand: aplicarea începe la nivelul tuberculilor piriformi
v Grosimea corectă,optimă a stratului deghips dur trebuie să fie de 10mm. Dacă e
turnat mai subţire va fi fracturat ghipsul dur de către ghipsul obişnuit,deoarece
coeficientul de dilatare al gipsului obişnuit e de 2 ori mai mare comparativ cu cel al
ghipsului dur.
v Modelul funcţional confecţionat astfel va avea soclul de 10mm în dreptul bolţii
palatine; la periferia câmpului protetic va fi mai înalt cu 3-4mm şi lat de 5mm.
4. Demularea
n Se face după priza ghipsului dur (ghipsul alb face priză de 3 ori mai repede
comparativ cu ghipsul dur).
n Demularea se face în mod diferenţiat ,fiind dependentă de natura mat.de
amprentare
Demularea amprentelor luate cu paste ZOE:
- Se introduce complexul model-lingură în apă caldă 50º C, 5-10 min
- Se tracţionează uşor de mânerul lingurii
- Resturile de pastă ZOE se îndepărtează prin reîncălzire
Demularea amprentelor luate cu elastomeri de sinteză:
- Se scoate placa de cofrare şi ruloul de îndiguire
- Se tracţionează de mâner
Demularea amprentelor luate cu materiale bucoplastice:
- Se introduce complexul model-lingură în apă rece 5-10 minute(se izolează
modelul)
- Se introduce complexul model-lingură în apă caldă 40º, 5-6 min)se înmoaie
mat,bucoplastic)
- Se tracţioneazăş de mâner, iar eventualele resturi se îndep.prin reintroducere
în apă caldă
5. Fasonarea soclului cu cuţitul de ghips completat cu aparatul de soclare
- Dimensiunile soclului trebuie reduse şi trebuie conturată forma care trebuie
să fie asemănătoare cu a câmpului protetic

49. Realizarea şabloanelor cu bordura de ocluzie în cazul

edentatului total.
Cerinţele către ele, metodica de confecţionare.
ŞABLOANELE DE OCLUZIE
Sunt piese auxiliare indispensabile în tehnologia protezelor totale, necesare pentru determinarea
şi înregistrarea relaţiei intermaxilare. Ele reproduc aproximativ baza şi arcadele dentare
artificiale ale viitoarelor proteze.
Părţile componente:
- Baza şablonului
- Bordura de ocluzie (din ceară)
BAZA ŞABLONULUI
Seamănă cu lingura individuală dar e adaptată pe modelul definitiv.
E confecţionată cel mai frecvent din placă de bază (sau din polistiren sau RAA). Tehnologia de
obţinere seamănă cu cea de obţinere a lingurii individuale.
Dacă e nevoie să se confecţioneze baza din RAA medicul cere laboratorului, pe fişa de lucru
(condiţii de menţinere şi stabilitate deficitare; când sunt prevăzute înregistări grafice pentru
determinarea relaţiilor intermaxilare
BORDURA DE OCLUZIE (VAL DE OCLUZIE)
CARACTERISTICI:
Forma şi dimensiunea sunt asemănătoare cu ale arcadelor dentare;
Poziţia e fixată corespunzător mijlocului crestei alveolare;
Sunt realizate din ceară roz (ceară cu punctul termic mai ridicat);
Dimensiunile obişnuite ale bordurii sunt:
Înălţimea:
-10mm în zona frontală
-6mm în zona molarului de 6 ani
-descreşte progresiv spre distal (10mm frontal→6mm lateral, la molarul1)

Lăţimea:
-5mm în zona frontală
-8mm în zona laterală(molară)
Limita posterioară a bordurii e situată în dreptul feţei distale a primului molar;
Muchiile bordurii sunt rotunjite iar suprafaţa e plană;
Bordura de ocluzie trebuie foarte bine solidarizată la baza şablonului prin lipire cu ceară foarte
fierbinte.
În tratamentul edentaţiei totale bimaxilare sunt necesare două şabloane de ocluzie, unul
pt.maxilar şi altul pentru mandibulă.
Conformarea bordurilor de ocluzie se poate obţine:
- -manual cu o placă de ceară plastifiată şi rulată;
- -ceara topită e turnată într-un conformator rezultând bordura cu formele şi dimensiunile
carcsteristice;
- -industrial sunt produse şi comercializate batoane de ceară de formă paralelipipedică, cu
secţiunea pătrat, care trebuie doar plastifiate,modelate după forma crestei alveolare şi apoi lipite
de bază.
CARACTERISTICILE ŞABLOANELOR DE OCLUZIE

1. -Baza şabloanelor trebuie să fie rigidă, nedeformabilă, rezistentă la presiunile ocluzale.

Pentru aceasta e recomandat ca la baza şablonului inferior să se introducă o întăritură de sârmă
2. -Baza şablonului e confecţionată din placă de bază sau RAA
3. -Marginile şablonului sunt modelate cu dimensiuni şi formă corespunzătoare fundurilor
de sac: nu sunt ascuţite, tăioase, nu produc leziuni, nu sunt foarte groase.
4. -Baza e în contact intim cu suprafaţa zonei de sprijin a câmpului protetic
5. -Baza şablonului nu prezintă mişcări de basculare atunci când sunt exercitate presiuni
alternative la nivelul bordurilor de ocluzie
6. -Şablonul se poate îndepărta şi repune pe model fără dificultate.
7. -Bordurile prezintă forme şi dimensiuni asemănătoare arcadelor dentare.
8. -Bordurile de ocluzie sunt f.bine solidarizate de baza şabonului,corespunzător crestelor
alveolare cu excepţia bordurii superioare din zona frontală care e mai vestibularizată (similar
arcadei sup.naturale).
9. -Bordura de ocluzie e modelată neted şi simetric, de o parte şi de alta a liniei mediene.
10. -Şabloanele aşezate pe câmpul protetic al pacientului prezintă, mai mult sau mai puţin, un
grad de menţinere şi stabilitate, condiţie obligatorie scopului pt. care sunt realizate !

ANALIZA ŞABLOANELOR DE OCLUZIE

Şabloanele de ocluzie sunt utilizate:

-de medicul stomatolog în cabinet pt.determinarea şi înregistrarea poziţiei mandibulei faţă de

maxilar în relaţie centrică
-de tehnicianul dentar în laborator pt. a fixa modelele în ocluzor sau articulator

Medicul înregistreză pe şabloane mai multe date de la nivelul câmpului protetic,transferabile în

laborator pt.a fi utilizate de tehnician la alegerea şi montarea dinţilor în poziţie corectă.
Mandibula faţă de maxilar îşi menţine o singură poziţie nemodificată (în cele 3 planuri) şi
totodată reproductibilă: RC

După ce au fost determinate şi înregistrate relaţiile intermaxilare şabloanele de ocluzie sunt

prelucrate la nivelul bordurilor de ocluzie pentru a se obţine următoarele elemente:
- -Curbura vestibulară a arcadelor dentare în zona frontală
- -Direcţia şi nivelul planului de ocluzie în zona frontală şi laterală
- -Dimensiunea vericală a etejului inferior al feţei
- -Poziţia mandibulei în RC
- -Repere deosebit de utile pt. precizarea dimensiunilor dinţilor frontali şi pt. montarea lor
pe bordura şablonului sunt însemnate de către medic următoarele repere:linia mediană, linia
caninilor, linia surîsului.
50. Determinarea şi înregistrarea relaţiilor intermaxilare
centrice în cazul edentatului total, importanţa practică.
Determinarea relațiilor intermaxilare la edentatul total prevede aprecierea rapoartelor
intermaxilare individuale statice pentru a putea poziționa și fixa modelele în poziția centrică.
Există 2 metode de determinare a relațiilorintermaxilare
a) cu ajutorul șabloanelor cu boeduri de ocluzie
b) cu ajutorul facial sau a înregistrării pantomografice a poziției condililor mandibulari în
cavitatea articulară
Prin intermediul șabloanelor se determină poziția centrică a mandibulei față de maxilă în plan
vertical , sagital și transversal respectîndu0se relațiile optimale dintre elemenetele ATM.
Determinarea relațiilor intermaxilare la edentatul total necesită o anumită succesiune de etape
clinice:
1. Modelarea curburii vestibulare a șablonului cu bordura de ocluzie la maxilă
2. Stabilirea înîlțimii bordurii de ocluzie la maxilă
3. Stabilirea nivelului și a direcției planului de ocluzie
4. Determinarea dimensiunii verticale de ocluzie
5. Determinarea și înregistrarea relațiilor intermaxilare centrice
6. Determinarea liniei mediane
7. Determinarea liniei caninilor
8. Determinarea liniei surîsului
9. Determinarea culorii dinților artificiali
10. Determinarea formei dinților artificiali conform tipului facial

Modelarea curburii vestibuare: prin presiuni pe suprafața bordurilor, în zona premolarilor se

constattă absența basculării șabloanelor, timp de 1-2 min.Tehnicianul folosește curbura pentru
situarea suprafețelor vestibulare ale dinților frontali, ceea ce pe parcurs asigură restituirea
aspectului vestibular și a foneticii.

Determinarea și înregistrarea relațiilor intermaxilare centrice:

se utilizează testele funcționale.
1, oboseala musculară, mișcări repetate de propulsie maximă a mandibulei timp 45-50s. după ce
urmează retropulsia
2. împingerea înainte a maxilei apoi să închidă gura pe zonele posterioare ale bordurilor de
ocluzie, deoarece prin senzația de împingere a maxilei mandibula este deplasată automat distal.
3. folosirea actului de deglutiție
4. cu vîrful limbii să atingă mucoasa boltei palatine din zona A concomitent închinzînd gura

Fixarea relației se face prin 2 metode, a. fierbinte, b rece

În cazul metodei fierbinți dimensiunea verticală de ocluzie este aprecistă cu 1-2mm mai înaltă
decăt cea adevărată. Pe suprafața orizontală a bordurii de ocluzie de pe maxilă cu ajutorul
spatulei de modelat sau a bisturiului se fac adîncituri în formă de clin în zonele primilor molari
și a caninilor cu o adîncime de circa 2-3mm. 7
După cu spatula de modelat sau bisturiu încălzit la flacră se ramolează suprafața orizontală a
bordurii de la mandibulă.
Se introduc șabloanele în cav buc , și se folosește un test funcțional.
Ceara ramolită de pe suprafața bordurii de ocluzie a șablonului inferior pătrunde în crescăturile
de pe suprafața bordurii șabloanelor superioare, creînd un lacăt, care fixează poziția determinată
a mandibulei.
Dezavantajul: comiterea greșelilor , deformarea șabloanelor.

Metoda rece, pe suprafața orizontală a bordurii de ocluzie inferioare se aplică o bandoletă de

ceară încălzită, pe cînd bordura rămîne rece. În timpul închiderii gurii bandoleta de ceară
încălzită pătrunde în crescăturile de pe bordura șablonului superior ca și în cazul metodei
fierbinți .
51. Fixarea modelelor în ocluzator la confecţionarea
protezelor mobilizabile totale.
Metodica, importanţa practică.
FIXAREA MODELELOR ÎN OCLUZOR COMPORTĂ URMĂTOARELE
OPERAŢII:
-Alegerea şi verificarea ocluzorului (la nivelul axei balama)
-Pregătirea modelelor cu:
-reducerea dimensiunilor soclului la ambele modele a.î.să nu existe dificultăţi de
manevrare, volumul şi greutatea să fie corespunzătoare, modelele să poată fi
introduse între cele 2 braţe ale ocluzorului, să nu blocheze şurubul distanţator.
-se taie apoi mai multe şanţuri de retenţie pe suprafaţa bazală a fiecărui soclu
(adânci de~ 3mm). Rolul lor este de a mări suprafaţa de ghipsare a modelelor cu o
solidarizare mai rezistentă
-solidarizarea provizorie a modelelor între ele la nivelul soclurilor, ezultând un
bloc unic, un ansamblu de modele. Solidarizarea e obligatorie pt. că garantează
stabilitatea ansamblului modele-şabloane în timpul operaţiunii de ghipsare în
ocluzor.

Ghipsarea modelelor cuprinde operaţiunile:

-introducerea ansamblului modele-şabloane în apă 3-5 minute. Se umezesc
modelele deshidratate deoarece altfel pasta de ghips ar face priză instantaneu
datorită absorbţiei apei din ghipsul proaspăt preparat- de către modelul uscat.
-fixarea modelului inferior: o cantitate de ghips se prepară şi se depune pe faianţa
umezită. Se afundă imediat braţul inferior al ocluzorului, apoi se depune o nouă
cantitate de ghips
se aşează modelele solidarizate cu partea distală orientată către axa balama
se menţine spaţiul necesar pt.manevrarea şurubului distanţator care menţine DVO
SUNT 3 REGULI CONFORM CĂRORA ANSAMBLUL MODELE-
ŞABLOANE ESTE POZIŢIONAT CORECT PENTRU GHIPSARE ÎN
OCLUZOR:
1. Planul de orientare ocluzală materializat la locul de unire a celor două
suprafeţe ale bordurilor e plasat în plan orizontal reprezentat de planul mesei de
lucru
2. Planul medio-sagital al modelelor să se suprapună cu planul medio-sagital al
ocluzorului (perpendicular pe axa balama)
Distanţa dintre punctul interincisiv,marcat pe şabloane, faţă de axul de rotaţie al
ocluzorului să fie de 10,5mm

-Se fixează modelul superior în următorul timp,dar doar după priza ghipsului
folosit pt.fixarea modelului inferior, astfel: o cantitate de pastă de ghips se aplică
pe suprafaţa bazală a soclului modelului superior, peste care se aşează braţul
superior al ocluzorului şi apoi o altă cantitate de ghips pastă e depusă
pt.a completa ghipsarea.Se recomandă fixarea în 2 timpi,deoarece dilatarea de
priză a ghipsului produce modificarea relaţiei intermaxilare.
-Excesul de ghips, care depăşeşte soclul e îndepărtat cu un cuţit. La modelul sup.se
modelează o calotă simetrică,emisferică.
! Ca o regulă suplimentară:utilizarea unei cantităţi reduse de ghips pt. afixa
modelele în ocluzor,ca să nu se mărească volumul şi să nu se îngreuneze inutil
acest ansamblu
-După fixare şi fasonare se fixează şurubul distanţator cu o contrapiuliţă. Astfel,
ocluzorul menţine neschimbată poziţia de RC şi se menţine aceeşi DVO.
-Transferul reperelor de pe şabloane pe modele. Şabloanele au la nivelul bordurilor
de ocluzie mai multe repere însemnate prin linii verticale şi orizontale, iar altele
rezultate prin modelajul şi dimensionarea bordurii de ceară.
Aceste repere sunt importante pt.montarea dinţilor şi pt.precizarea dimensiunii
celor 6 frontali sup.
Se transferă următoarele repere:
-Linia mediană (însemnată pe bordura şablonului sup. corespunzător cu linia
mediană a figurii pacientului). Se prelungeşte la nivelul soclului la ambele modele.
! La acest nivel se vor întâlni feţele meziale ale celor 2 incisivi centrali sup.
-Liniile caninilor, însemnate pe bordura de ocluzie a şablonului superior, ce
marchează comisurile bucale-corespund vârfurilor caninilor-sunt prelungite pe
soclul modelului superior prin înscriere cu un creion.
! Între aceste 2 linii sunt montaţi cei 6 frontali superiori.
-Linia surâsului, trasată orizontal pe bordura şablonului superior. Distanţa dintre
această linie şi planul de orientare ocluzală e însemnată prin 2 linii orizontale
paralele cu planul de ocluzie pe soclul modelului superior.Sau această distanţă e
măsurată şi e scrisă pe fişa de laborator.
! Acest reper foloseşte pentru stabilirea înălţimii dinţilor frontali superiori.
-Planul de orientare ocluzală e reprezentat de întâlnirea celor 2 suprafeţe ale
bordurilor de ocluzie,se înscrie pe soclul modelului superior printr-o linie
orizontală paralelă cu acesta.
-Curbura vestibulară a bordurii de ocluzie de la şablonul superior reprezintă
limita feţelor vestibulare a dinţilor frontali superiori. Arcul de cerc al acestei
curburi va fi egal cu cel format de unirea feţelor vestibulare ale dinţilor frontali
sup.
Se poate face o amprenă cheie sau se poate folosi plăcuţa lui Pedro-Saizar de
către technician pt. a materializa această curbură.
Trasarea liniilor tangente la vârful crestei alveolare cu creionul chimic pe modele,
după îndepărtarea şabloanelor.
Pe modelul superior se trasează de la nivelul caninului până la tuberozitate, de
ambele părţi, dinspre mezial spre distal. Extremităţile sunt prelungite pe soclul
modelului.
Pe modelul inferior se trasează linia crestei alveolare în zona frontală până în
dreptul caninilor, apoi în zonele laterale corespunzător vârfului crestelor alveolare.
Acest reper e important pt. a monta dinţii pe mijlocul crestei alveolare.
Linia curburii crestei alveolare inferioare corespunzător molarilor se trasează de o
parte şi de alta a soclului printr-o linie paralelă cu profilul vârfului crestei .
! Feţele ocluzale ale dinţilor laterali vor fi paralele cu această linie, rezultând curba
ocluzală sagitală. Astfel se va realiza o proteză stabilă pe câmpul protetic
mandibular pt. că presiunile ocluzale vor fi orientate perpendicular pe direcţia
crestei alveolare.
ERORI POSIBILE ÎN GHIPSAREA MODELELOR

-Pregătirea necorespunzătoare a modelelor:

-nu sunt reduse sufficient soclurile
-nu se fac retenţii
-nu sunt umezite soclurile
În acest caz ghipsarea poate fi voluminoasă, puţin rezistentă, modelele se pot
desface instantaneu din ocluzor.
-Nu se respectă regulile de fixare : modele fixate prea aproape sau prea departe
faţă de şurubul distanţator sau plan de ocluzie care nu e situat orizontal
(ascendent sau descendent spre distal).

52. Fixarea modelelor în articulatoare la confecţionarea

protezelor mobilizabile
totale. Metodica, importanţa practică.
ARTICULATOARELE
Elementele componente:
- Braţele sup. şi inf.
- Sistemul de articulare dintre cele 2 braţe;
- Tija verticală care menţine DVO;
- Plăcuţa incizală pe care glisează extremitatea inf. a tijei verticale;
- Plăcuţa are 2 versante, reglabile după un unghi;
- Placa metalică după care se poate materialize planul de orientare protetică;
- Piesele de montare temporară a modelelor la braţe.
Montarea in articulator se execută în laboratorul de tehnică dentară utilizând datele
înregistrate cu arcul facial .
Tipuri de articulatoare:
GYSI SIMPLEX
ARTICULATORUL INDIVIDUAL
ARCUL FACIAL etc
În cazul articulatoarelor se începe cu ghipsarea (sau fixarea) modelului superior.
Pregatirea modelelor : trasarea pe soclul modelului superior a liniei medio-
sagitale; trasarea pe aceeasi suprafata a doua linii paralele si simetrice ; umezirea
modelelor in apa.
Pregatirea sabloanelor : realizarea a trei chei de reper: una frontal si cate una
lateral, dreapta si stanga, ptr. Repozitionarea sabloanelor; separarea sabloanelor
Pregatirea articulatorului: izolarea cu ulei de vaselina a bratelor la locul de
ghipsare a modelelor
Ghipsarea modelului superior: se incepe cu montarea modelului superior: se
ridica bratul superior, se aseaza sablonul superior + modelul cu suprafata ocluzala
a borfurii de ocluzie pe planul de orientare protetice ; linia mediana trasata pe soclu
trebuie sa corespunda cu linia mediana a bratului superior; indicatorul incizal ce
culiseaza pe tija verticala se aduce la nivelul punctului interincisiv marcat pe
bordura de ocluzie si se fixeaza; bordura de ocluzie se fixeaza in pozitie, prin lipire
cu ceara pe planul de orientare protetica; ghipsarea propriu-zisa prin aplicarea
pastei de ghips pe soclul modelului superior
Ghipsarea modelului inferior

53. Pregătirea modelului de lucru pentru modelarea

preventivă a machetei din ceară a protezei totale.
Blocul model - șablon suprapus în relații intermaxilare centrice este transferat în
laborator unde are loc ghipsarea în ocluzor sau articulator. După aceasta
tehnicianul transferă liniile mediană și a caninilor de pe bordura de ocluzie
superioară pe soclul modelului superior.
Conform liniei mediane și a liniei caninilor de pe bordura superioară și conform
indicațiilor medicului ,tehnicianul dentar alege dinții artificiali.
Înălțimea incisivilor centrali centrali superiori va fi determinată cu ajutorul
distanței dintre planul protetic și linia surîsului
Trasarea liniilor de orientare:
1 . linia mediană
2. linniile ce împart în 2 jumătăți tuberozitățile maxilare și apofizele maxilare
laterale
3. linia transversală trasată pe centrul papilei incizivale și perpediculară liniei
mediane
4. liniile medii ale apofizei alveolare anterioare trasate de la linia anterioară a
papilei incizivale ce unește punctele de proiecție ale caninilor , situate pe linia
apofizei alveolare în zonele laterale la o distanță de 5mm față de extremitatea
mezială a primei rugi palatinale mari.
La mandibulă:
1. linia mediană trasată de la centrul apofizei alveolare din zona frontală prin
centrul liniei ce unește tuberculii piriformi
2. liniile ce împart în 2 jumătăți tuberculii piriformi și apofizele alveolare din
zonele laterale
3. linia transversală trasată pe centrul apofizei alveolare din zona frontală și
perpendicularăă liniei mediane, punctul de inserție a liniei frontale cu liniile
laterale determină locul de așezare a caninilor în arcada dentară inferioar
4. marcarea limitelor linguale , vestibulare, anterioare și posterioare ale
tuberculilor piriformi

Modelul superior poate fi gravat pentru a obține o închidere distală cît mai
bună favorizînd fenomenul de succciune al marginilor protezei.
Gravarea prevede crearea pe modelul final a unor șanțuri sau adîncituri în
zonele cu reziliență mărită a fibromucoasei.
54. Principiile de alegere a dinţilor artificiali la
confecţionarea protezelor totale.
Importanţa practică.
Înălțimea incisivilor centrali superiori va fi determinată cu ajuutorul distanței
dintre planul protetic și linia surîsului.
Dinții frontali inferiori se aleg în raport cu forma, dimensiunea , și relieful celor
superiori,
Lățimea dinților este determinată de distanța dintre liniile caninilor și cea mediană.
Alegerea dinților laterali reiese din următoarele dimensiuni:
. înălțimea suprafeței vestibulare
. diametrul meziodistal și vestibulolingual
. morfologia suprafeței ocluzale
Este necesar ca înălțimea suprafeței V a primului molar să prelungească în mod
armonios înălțimea grupului dinților frontali.
Înălțimea primului molar trebuie să corespundă cu jumătatea distanței dintre cele 2
apofize alveolare, ținîndu-se cont de grosimea bazeiprotezei.
55. Legile generale după Gysi de construire a arcadelor
dentare artificiale.
1. laterali supe se montează cu zona cervicală pe centrul apofizei alveolare
astfel încît cuspizii palatinali superiori coincid cu vîrful apofizei alveolare
inferioare, dinții inferiori la fel sunt montați cu zona cervicală pe centrul
apofizei inferioare astfel cuspizii vstibulari să pătrundă în șanțurile
 intercuspidiene centrale ale dinților superiori, realizînd contacte
corespunzătoare ocluziei dinamice
2. dinții frontali superiori se montează în afar centrului apofizei alveolare , iar
cei inferiori pe centrul apofizei alveolare, dinții frontali se montează în
corelație cu poziția buzei superioare determinată de forma versantului
vestibular și marginea bordurii de ocluzie superioară.
3. dinții laterali se montează formînd curbura de ocluzie sagitală Spee cu o
adîncime egală gradului de acoperire a dinților frontali inferiori de cei
superiori
4. în relație centrică se realizează contacte punctiforme maxime
5. montarea dinților în edentațiile totale bimaxilare întotdeauna începe cu
incisivii centrali superiori și se termină cu ultimii molari ; montarea se
efectuează concomitent prin montarea a cîte un dinte din ambele părți ale
liniei mediane; suprafețele incizivală și ocluzală sunt orientate după planul
de ocluzie , materializat de o placă orizontală mobilă din sticlă sau metalică,
care se poziționează pe planul median al articulatoruluisituat între pintenii de
pe ramurile posterioare și vîrful indicatorului liniei medii
6. Dinții inferiori se montează după cei superiori în următoarea ordine:
molarul 1, caninul, incisivul central, apoi cel lateral, premolarul 1 apoi 2,
ultimul molar.
56. Legile individuale după Gysi de construire a arcadelor
dentare artificiale.
Legile individuale prevăd poziționarea fiecărui dinte în arcada dentară
corespunzător poziției dinților naturali în cele trei planuri: frontal, sagital,
orizontal.
Aceste planuri este materializată de planul de ocluzie, iar linia mediană este
perpendiculară pe acest plan
In central superior- se montează cu marginea incizivală în contact cu planul de
ocluzie .Axul longitudinal al dintelui este înclinat cu 2 grade în sens MD și cu 6-8
grade în sens VO. Coletul situat pe linia surîsului ușor palatinizat.. Ambii incisivi
sunt situați pe de o parteși de alta a liniei mediane și prezintă o mică divergență
spre cervical și convergență spre incizal.
In lat sup= marginea incizivală distanțată cu 0,5-1mm de la planul de ocluzie.Axul
longitudinal înclinat cu 3 grade în sens MD și cu 8-10 în sens VO,coletul mai
palatinizat în comparație cu in centr sup.

Canin sup- se sprijiă cu vîrful în planul de ocluzie, coincide cu linia caninului.

Axul longitudinal înclinat cu 1-2 grade în sens MD și 3-5 grade VO, coletul așezat
mai vestibular în comparație cu lateralul.
Prim premolar- orientat cu axul longitudinal perpendicular planului de ocluzie
fiind realizat în spațiu de 0,75 mm între canin și primul premolar. Vîrful cuspidului
V prezintă contact cu planul de ocluzie, iar între cuspidul palatinalși palnul de
ocluize există spațiu de 0,5-1mm

Al 2 premol suo- se montează ca și primul cu excepția că suprafața mezială

contactează cu suprafața distală a primului molar, iar vîrfurile ambelor cuspizi
prezintă contactcu planul de ocluzie.

Prim molar sup- se montează în contact cu planul de ocluzie numai cu vîrful

cuspidului MP, iar ceilalți cuspizi n prezintă contact cu planul., astfel ca cuspidul
DV să fie cel mai distanțat de plan.

Al doilea molar sup- nu atinge planul de ocluzie cu nici un cuspid , dar cuspidul
MP este cel mai apropiat

Montarea inferiorilor începe cu molarul prim inf .Suprafața ocluzală să se lipească

cu ceară de suprafețele ocluzale ale dinților superiori cu care prezintă contact
Caninii situați pe apofiza alveolară cu planul longitudinal puțin înclinat spre ML
ca vîrful să fie între incisivii laterali și caninii sup.
Incisivii centr inferiori se montează în poziție verticală pe centrul apofizei
alveolare și paralel liniei mediane.Margineaincizală este în contact cu suprafața
palatinală a primului incisiv superior care se acoperă cu 1-2 mm
Incisivii laterali sunt montați în aceeași direcție ca și incisivii centrali situîndu-i
între incisivii centrali și caninii și se admite să fie mai înalți decît incisivii centrali
cu 0,5mm.
Primul și al doilea premolar inferiori sunt montați pe centrul apofizei alveolare
între spațiul oferit de canin și primul molar . La sfîrșit se montează ultimul molar
realizînd contacte dentodentare corespunzătoare.
57. Realizarea arcadei dentare artificiale după principiile
Gysi conform metodei Pedro Saizar.
Această metodă se bazează pe utilizarea unei plăcuțe de metal cu o grosime de
0,3-0,5mm , care are forma arcadei dentare, și redă planul protetic.
După fixarea modelelor în ocluzor, plăcuța se aplică pe bordura de ocluzie la
maxilă și se aranjează în așa fel încît marginea plăcuței să depășească cu 5mm
curbura vestibularăa bordurii de ocluzie , apoi se lipește cu ceară în cîteva locuri.
Pe plăcuță se trasează reperele de pe bordura de ocluzie a șablonului de pe maxilă
și perimetrul ei.
Pe parcur, cu o spatulă fierbinte se ramolește uniform suprafața bordurii de olcuzie
a șablonului inferior și se închide ocluzorul trecînd plăcuța pe modelul inferior.
Montarea dinților artificiali se face conform regulilor de montare propuse de Gysi.
58. Realizarea arcadei dentare artificiale după principiile
Gysi conform metodei
Vasiliev.
Propune montarea dinților în ocluzor , unde planul protetic este prezentat de o
placă de sticlă și asigură realizarea curbelor de ocluzie.
Montarea poate fi realizată și în articulatorul Gysi Simplex.
După gipsarea modelelor în ocluzor plăcuța de sticlă se aplică pe bordura de
ocluzie superioară și se încleie cu ceară. Pe parcurs plăcuța se transferă pe bordura
de ocluzie inferioară prin următoarele metode:
1. de pe suprafața ocluzală a bordurii inferioare se taie o bandoletă de ceară de
grosimea plăcuței de sticlă, apoi ocluzorul se închide și după necesitate se
răzuiește suprafața ocluzală pînă la un contact intim al plăcuței cu suprafața
bordurii inferioare.
2. după înlăturarea șablonului de ocluzie de pe modelul inferior pe el se
fixează trei stîlpi de ceară în poziție de triunghi și pe ei se transferă plăcuța
de sticlă prin închiderea ocluzorului.

După transferarea plăcuței de sticlă pe modelul inferior , pe ea se indică

reperele de pe bordura de ocluzie superioară , cît și perimetrul ei exterior.
Apoi de pe modelul maxilei se înlătură șablonul de ocluzie și se
confecționează o nouă bază din ceară, pe care se montează dinții artificiali,
conform regulilor de monatreGisy.
Terminînd montarea dinților pe maxilă, de pe modelul inferiro se înlătură
șablonul de ocluzie sau stîlpii de ceară cu plăcuța de sticlă, apoi se
confecționează un șablon nou pe care se efectuează montarea dinților arcadei
inferioare în dependență de cei superiori.
Datorită acestui mod de montare a dinților are loc creare curbelor în plan
sagital și transversal.
59. Montarea dinţilor artificiali în articulatoare moderne
după reperele anatomice trasate pe model la realizarea
protezelor totale.
Gnatomat. Permite de a fixa în aparat parametrii morfologici individuali privind
alunecarea ulterioară a arcadelor dentare conform înscrierii anterioare prin metoda
intraorală.
Pe modele sunt notate repere: pentru maxilă- papila incisivală, linia media a
modelului, partea mediană a apofizei alveolare, linia caninilor și plicele palatinale
transversale; pentru mandibulă- partea mediană a apofizei alveolare, linia medie,
limetele tuberculilor piriformi.
Mi întîi se fixeazî modelul mandibulei apoi a maxilei. Montarea se încpe de la
maxilă.Se înlătură șablonul cu bordură de ocluzie și se confecționează un șablon
noudin ceară cu o bordură mică, pe baza căreia se notează reperel: papila
incisivală, plicele palatinale transversale. Montareaîncepe cu incisiv centr sup,
poziția cărora este determinată de papila incisivală poziționîndu-i anterior.Canii se
montează conform reperelor cu o depărtare de 2mm de la margine laterală a primei
plice palatinale transversale. Incisivii laterali ocupă spațiul dintrecanini și incisivii
centrali.
Restabilirea aspectului estetic individula depinde de monatrea simetrică a dinților
, care se determină cu ajutorulunei plăcuțe speciale, matriță de monater.
După determinarea simetriei dinților frontali superiori, prin fixarea matriței de
monatre în partea de jos a articulatorului, se trece la montarea caninilor inferiori,
poziționîndu-i în raport cu dinții antagoniști.
Pe parcurs se montează dinții din zonele laterale la mandibulă. În acest scop
matrița de montare se fixează în partea superioară a articulatorului în locul
modelului superior, care este eliberat de articulator. Matrița de montare se fixează
în așa poziție , ca marginea ei să se atingă de panta distală a caninilor inferiroi, iar
cea distală de tuberculul piriform.
Dinții laterali se montează ca să nu împiedicemișcările limbii.Poziția lor se
determină după triunghoul Paund, care este imaginat de la punctul mezial, situat la
locul de contact dintre incisivul lateral inferior cu caninul inferior și cele 2puncte
distale, situate din partea bucală și linguală a tuberculului piriform.
Triunghiul Paund permite de a asigura poziția rațională a dinților laterali în
cazurile cînd apofiza laveolară în zona distală este supusă unei atrofii exprimate.
Dinții inferiori contactează cu suprafața inferioară a matriței într-un anumit mod:
primul premolar se atinge cu cuspidul bucal, al doilea - cu amii cuspizi, primul și
al doilea molari- cu 3 cuspizi.
După monatrea dinților laterali inferiori matrița se înlătură , în locul ei se
utilizează modelul superior cu dinții frontali montați. După dinții laterali inferiori
se montează dinții laterali la maxilă, iar ultimii se montează incisivii inferiori.
60. Metodele de montare atipică a dinţilor artificiali la
confecţionarea protezelor
totale.
Montarea asimetrică a dinților frontali: ideea constă în așezarea asimetrică a
centralilor, lateralilor sau caninilor față de planul median.Pentru a nu inflența
armonia buzei superioare, se recomandă ca gradul de înclinare spre oral sau V a
dinților montați să fie compensat cu următorul dinte montîndu-l cu o înclinație
opusă primului dinte. Totodată între dinții frontali se pot realiza unele spații fie
între unii dinți sau chiar toți dinții.
Montarea inversă- la o valoare mai mică de 80 grade a unghiului interalveolar,este
necesar ca dinții să fie montați invers. Acest tip de monatre a dinților asigură
situarea dinților pe centrul apofizei alveolare fvorizînd mișcările dinamice ale
mandibulei și o stabilizare satisfăcătoare a protezei totale. Montarea inversă
prevede o acoperire a dinților superiori de cei inferiori la nivelul unei hemiarcade
în zona laterală, bilaterală sau chiar la nivelul întregilor arcade dentare. Tehnica
constă în schimbarea locurilor dinților laterali superiori cu cei inferiori fiind
poziționați în arcadele dentare artificiale după regulile generale și individuale de
montare.
Lateralii sup din dreapta sunt montați în lateral inferior stîng, iar laterali inf din
stînga sunt montați în lateral sup dreapta.
61. Modelarea preventivă a machetei din ceară a protezei
totale. Obiectivele,
metodica. Importanţa practică.
Macheta bazei este confecționată din placă de ceară roz și este adaptată intim la
cîmpul protetic în limetele marcate. Pentru montarea dinților pe centrul apofizelor
alveolare se realizează un val de ceară cu o înălțime în dependență de atrofia
țesutului osos și dimensiunile verticale ale dinților artificiali aleși , iar baza se
solidarizează în 3-4 puncte de model. Dinții sunt montați în macheta bazei după
anumite reguli.
62. Modelarea definitivă a machetei din ceară a protezei
totale. Obiectivele,
Modelarea spațiilor interdentare și la nivelul de colet, modelarea versantelor
vestibulare a gingiei artificiale, modelarea vestibulară orală și aplicarea
întăriturilor, modelarea la nivelul limitelor viitoarei proteze.
Modelarea limitelor se efectuează prin îngroșarea marginilor mCHETEI
CONFORM LIMITELOR DE PE MODEL CU O GROSIME UNIFORMĂ DE 2-
2,5 mm și cu un profil rotunjit.Marginele în zona frenurilor și a bridelor se
adîncesc corespunzător limitei de extindere a acestor, IAR PE LINIA aH SE VOR
NIVELA SPRE PALATUL MOALE.
metodica.
63. Realizarea tiparului pentru metoda clasică de
confecţionare a protezelor totale.
Metodica, importanţa practică.
Tiparele sunt cavitati delimitate de pereți si reprezinta negativul machetei
protezei mobilizabile. Realizarea tiparului consta din 2 operațiuni: ambalarea
machetei in chiuvete speciale; indepartarea cerii machetei.
Conform tehnicii clasice , acrilatele se introduc în tipar prin predare, din care
cauza la realizarea lui sunt utilizate chiuvetă metalice care rezistă la presiuni înalte
și care sunt alcătuite din 2 părți inegale în sens vertical: cea superioara mai mică
decit cea inferioară. Fiecare jumatate este formată dintr-un inel și un capac. Toate
părțile componente se pot asambla într-o singură poziție cu ajutorul dispozitivelor
speciale.
Pentru asamblarea în chiuvetă, macheta protezei mobilizare se solidarizează prin
lipirea extremităților ei de model cu ceara, operațiune urmată de proba modelului
machetei protezei în jumătatea inferioară a chiuvetă. Dacă soclul prezintă
dimensiuni voluminoase, se reduce prin tăierea chipului pînă la pătrunderea în
interiorul chiuvetă fără dificultăți.

Ambalate directa: conform a feței metoda, după semnalarea și înlăturarea cărui

modelul și elementele componente ale machetei( dinții artificiali, crosetele,
scheletul metalic) rămîn într-o singură jumatate a chiuvetei - în jumătatea
inferioară.
Pentru ambalarea directă modelul cu macheta se introduce în apă pentru izolare,
menținîndu-l cîteva minute, apoi se prepara pasta de ghips care se toarna in
jumatatea inferioara a chiuvetei. In pasta de ghipsse înfundă soclul modelului pînă
cînd laturile bazele ale acestuia vor fi înglobate în pasta de ghips. Surprusurile de
ghips se modelează în asa fel ca acestea să acopere în întregime suprafețele
vestibulară și ocluzala, inclusiv marginile incizale ale dinților, formînd astfel un
val de ghips neretentiv cu o grosime a peretilor de 4-10 mm.
După priza definitivă a chipului se asamblează jumatate a superioara a chiuvetei ,
care trebuie să prezinte contact intim pe toata suprafața inelelor , iar capacul ei sa
fie situat la o depărtare de cel puțin 4-6mm de ghipsul din jumatatea inferioară a
chiuvetei.
Metoda indirectă:
După înlăturarea cerii și deschiderea chiuvetei în jumătatea ei inferioară rămîne
modelul , iar in cea superioara crosetele sau scheletul metalic și dinții artificiali
ai machetei protezei dentare.
In cazul realizării protezei mobilizare, dinții restanțe de pe model sunt secționați
despre cervical spre ocluzal, în asa mod ca ei sa devina neretentivi și să fie
realizat un spațiu de 2-3mm intre segmentele dentare ale crosetelor. Modelul cu
macheta este infundata în ghips pînă cînd limetele machetei protezei se vor
situa la un nivel cu marginea finalului, apoi se înlătură surprusurile de ghips și
se netezeste suprafața lui . Astfel suprafața ghipsului jumatații inferioare este
situata la un nivel cu marginile inelului și limetele machetei protezei. Ulterior
operațiunea de ambalare în jumătatea superioara a chiuvetei este efectuată
identic cu cea a ambalarii directe.
Avantaje: dinții artificiali isi păstrează poziția lor inițială: imprimările tiparului pot
fi ușor izolate, există posibilitatea controlului repartizați pestei acrilice în interiorul
tiparului.
Dezavantaje: la etapa finală prin suprainalțarea dvo a etajului inferior ca rezultat al
supradimensionarii grosimii bazei protezei, fie în urma presarii insuficiente a
acrilatului la etapa de introducere a lui în tipar, fie în urma utilizarii unei chiuvetă
necalitative.
Metoda mixtă:
Aceasta metoda nu posedă tehnici proprii de ambalare, ci rezultă din
combinarea celor 2 metode. Descrise. Într-o zonă, în dependență de necesitate,
macheta poate fi ambalată după tehnica directă, iar cealaltă după tehnica
indirectă.

64. Reparaţia şi recondiţionarea protezelor totale.

Reparațiile se pot executa prin aplicarea acrilatului termopolimerizabil direct pe
model sau prin ambalarea protezelor în chiuvetă și întroducerea acrilatului
termopolimerizabil în tipar prin presare.
Cu baze fracturate- sunt examinate prin suprapunerea lor pe linia de fractură .
Fragmentele se vor coapta inițial prin poziționare lor în contact perfect linia de
fisură și se vor solidariza prin lipirea lor cu ceară fierbinte lipicioasă.Se realizează
un model din gips după suprafața mucozală.Se șlefuiește din proteză 1-1,5mm de
acrilat pe linia de fractură Suprafața lustruită se reduce în grosime cu 0,- 1 mm pe o
zonă de 5-8mm de-a lungul liniei șlefuite.Marginea subțiată se face retentivă, în
formă de coadă de rîndunică sau trapezoidale.Se aplică acrilat.

Recondiționarea- rebazarea.direct cu acrilat auto în cav buc și indirect din acrilat

termo după amprenta funcțională.
După tehnica indirectă de pe toată suprafața mucozală a protezei sau numai din
zona ce necesită intervenții se șlefuiește un strat de acrilat de 0,5-1mm și cu
proteza se obține amprentafuncțională a cîmpului protetic în poziția de
intercuspidare maximă , fiind transferată în laborator pentru înlocuirea materialului
amprentarcu acrilat.
65. Prelucrarea protezei totale finite. Metodica. Materiale şi
utilajul necesar.
Înlăturarea plusurilor din acrilat și lustruirea., la nivelul suprafețelor externe ce nu
prezintă contact perfect cu cîmpul protetic.
Freze, paste de lustruit, polipant, perii, pufuri.

67. Confecţionarea protezei totale cu bază metalică.

Metodica.
Bază metalică este indicată în cazurile cînd rășinile acrilice produc reacții alergice
locale sau generale, fracturarea frecventă a protezelor din acrilat, ca o metodă de
îngrelare a protezelor de pe mandibulă pentru a asigura o fixare mai efectivă, la
pacienții care suferă de bruxism.
Baza metalică poate fi confecționată din aliajele aurului și platină, crom cobalt,
crom nichel
Avantaje:
1. Rezistență mecanică mărită la rupere și deformare
2. Grosimea de 0,3-0,4mm asigură un spațiu funcțional mai favorabil limbii și
creează un confort mai bun în cav buc decît cele acrilice
3. Este bine conducătoare de temperatură, ceea ce face ca sensibilitatea termică
să fie mai puțin dereglată
4. Structură omogenă a aliajelor face protezele mai igienice deoarece nu se
îmbină cu resturi alimentare și lichidul bucal
Ppoate fi confecționată prin ștanțare din plăci de oțel inoxidabil 0,3-0,4mm sau
turnate din crom cobal sau aut platinat.
Metoda de turnare constă în dublarea modelului cu masă refractată de tipul
Silamin, modelarea bazei din ceară creînd pe centrul apofizei alveolare puncte de
retenție în formă de T, anse, butoane.
Concomitent la mijlocul versantelor orale a apofizele alveolare se creează un șanț
care ne va da posibilitatea să asigurăm o trecere lentă a acrilatului din zona dinților
artificiali spre baza metalică. După modelare se efectuează turnarea și realizarea
protezelor conform proceselor clinico-tehnice cunoscute.
68. Confecţionarea protezei totale cu bază căptuşită cu
material elastic. Metodica.
Baza cu căptușeală din material elastic este indicată în situații clinice cînd suportul
osos este acoperit cu un strat subțire de mucoasă incapabil să amortizeze
presiunile masticatoare, fibromucoasă cu reziliența scăzută, atrofie exprimată a
apofizelor alveolare, în temei la mandibulă sau la o formă atipică a lor ( piriformă,
ascuțită), prezența exostozelor, proeminențelor sau a formațiunilor anatomice
exprimate(totusi o palatină, tuberozități exagerate), la o intoleranță a fibromucoasei
cîmpului protetic la acrilatului obișnuit, la o sensibilitate mărită a fibromucoasei la
presiunea masticatoare, în maladii cronice ale fibromucoasei.
Prin urmare , materialul elastic este utilizat cu scopul reluării funcției mucoasei,
privind echilibrarea presiunilor masticatoare asupra suportului osos. Căptușeală
elastică poate fi aplicată pe o zonă limitată a cîmpului protetic ( totusi o palatină,
exostoze) sau pe întreagă suprafață. Căptușeală trebuie să aibă o grosime de cel
puțin 0,5mm pentru a posedă elasticitate satisfăcătoare , iar stratul de acrilat rigid-
cel puțin 1mm- pentru a ogeru rezistența protezei scheletate la acțiunea
masticatoare
69. Confecţionarea protezei totale cu bază combinată.
Metodica.
Bază armată este indicată pentru a mări rezistența la rupere a rășini acrilice. La
confecționarea lor se pot aplica plase, bare metalice sau fibre de sticlă , care
înglobează în profunzimea acrilatului bazei. În practică mai frecvent sunt utilizate
plase metalice cu grosimea fibrelor de 0,4-0,5mm confecționate prin turnare după
relieful cîmpului protetic.
70. Adaptarea faţă de protezele totale. Etapele de adaptare.
Termenii de adaptare vor varia de la 2-3 săptămîni pînă la 6luni.
Pacienții care se tratează a doua oară se adaptează mai ușor decît cei care se
protezează primar.
Protezele sînt sesizate de țesuturilor cîmpului protetic ca un corp străin, apare:
aplicație abundentă, actul de vomă, mișcări necoordonate ale mandibulei,
schimbări în actul de deglutiție.
Kurleandski deosebește 3 faze de adaptare:
1. Faza de excitată, apare în primele 3 zile după aplicarea protezelor și este
caracterizată printr-o aplicație abundentă, reflexul exprimat de vomă,
modificări de fonație, o micșorarea a eficacității masticatoare și o dinamică
necoordonată a mandibulei.
2. Faza ne inhibiție parțială, apare a doua zi și continuă pînă la a 5 zi după
aplicarea protezelor. Are loc restabilirea parțială a funcției, se micșorează
aplicația, dispare reflexul de vomă, mișcările mandibulei devin mai
coordonate.
3. Faza de inhibiție totală , se stabilește pe parcursul primei luni.Dispar
senzațiile negative și proteze nu mai este acceptată ca un corp străin, dar
dimpotrivă lipsa duce la un disconfort în cav buc

În perioada de adaptare medicul efectuează cercetările necesare

recomandîndu pacientului să se adreseze medicului periodic În aceste
ședințe se examinează cîmpul protetic și în cazul prezenței unor leziuni
proteze este supusă colectării prin șlefuire și se recomandă pacientului o
respectare riguroasă a igienei cavității bucale.
71. Ortopedia maxilofacială. Conţinuturi, scopul, sarcinile.
Aparatele ortopedice şi protezele maxilofaciale date
generale, clasificarea
Ortopedia maxilo-facială este un compartiment al stomatologiei ce se ocupă cu:
1) Tratamentul ortopedic al fracturilor oaselor maxilare ale sistemului
stomatognat
2) Protezarea defectelor congenitale și dobîndite ale sistemului stomatognat
 3) Eliminarea deformațiilor sistemului stomatognat prin metode ortopedice
4) Măsuri ortopedice în chirurgia oromaxilofacială de restabilire a țesuturilor
feței și a maxilarelor
5) Tratamentul afecțiunilor mușchilor masticatori și a articulației ATM

Scopul ortopediei maxilofaciale este reabilitarea persoanelor cu defecte a

sistemului stomatognat.
Clasificarea aparatelor ortopedice utilizate în ortopedia maxilo-facială:

După metoda de fixare:

1) Aparate mobile - care se mențin datorită adeziunii, retenției anatomice,
fixatoarelor mecanice (croșete, arcuri)
2) Aparate fixe- fixate de dinții stîlp cu ciment sau materiale compozite.
După modul de amplasare:
1) Intrabucale - unimaxilare, bimaxilare, se fixează de dinți și apofize alveolare
2) Extrabucale- se fixează de țesuturile feței și capului
3) Intra-Extrabucale- o porțiune se fixează intra iar cealaltă extra.

După modul de acțiune:

1) Aparate mecanice (active)- active datorită unor elemente din construcția sa (
elasticitatea arcurilor, contracția mușchilor nu acționează)
2) Aparate funcționale(pasive)- acțiunea aparatului depinde de contracția
mușchiului
3) Combinate- implică elemente mecanice și funcționale

După indicație:
1) Aparate de repunere - cu ajutorul cărora dinții, apofizele alveolare sau
fragmente de oase fracturate sînt așezate în poziție corectă
2) Aparate de fixare (menținere)- sunt aparate ortopedice care mențin
fragmentele maxilarelor în poziție corectă, ce asigură fixarea lor bună.
3) Aparate de direcționare- sunt aparate cu plan înclinat care asigură
fragmentelor osoase o direcție determinată.
4) Aparate de restituire- sunt proteze dentare, maxilare, faciale care restituiesc
defectele maxilare și faciale
5) Aparate formative- servesc ca suport pentru țesuturile moi în cazul rezecției
maxilarelor
6) Ap. obturatoare ( de separare)-separă cavitatea bucală de cavitatea nazală
7) Ap. combinate - impun fragmentele de oase , le imobilizează, mențin
fragmentele de os a mandibulei

După metoda de confecționare aparatele pot fi:

 1) standarte
2) individuale

72. Anatomia aparatului dentomaxilar. Clasificarea

fracturilor oaselor maxilarului superior
Aparatul dento-maxilar este compus din: oasele maxilare, arcadele dentare,ATM,
mușchii mobilizatori ai mandibulei, mușchii mimici, limba, glande salivare,
mucosa cavității bucale, tegumentele regiunii cervico-faciale.

Clasificarea fracturilor maxilarului superior după Lefort:

I - Fractură care separă osul maxilar de celelalte oase a craniului ( lovituri
puternice, de obicei în menton , la cei care cad de la înălțime , sau în barbă cu dinții
în ocluzie
II - Complexul dintre oasele maxilei și oasele nazale (semnul ochelarilor)
III - Complexul dintre oasele maxilei, oasele nazale, oasele zigomatice ( semnul
ochelarilor)

73. Anatomia aparatului dentomaxilar. Clasificarea

fracturilor oaselor maxilarului inferior
Aparatul dento-maxilar este compus din: oasele maxilare, arcadele dentare,ATM,
mușchii mobilizatori ai mandibulei, mușchii mimici, limba, glande salivare,
mucosa cavității bucale, tegumentele regiunii cervico-faciale.

Fracturile la nivelul maxilarului inferior:

- simple- cu o linie de fractură
- duble- cu 2 linii de fractură
- multiple- mai multe linii de fractură
După localizare:
1) la nivelul apofizei alveolare ( cauze eatrogene , extracții, lovituri)
2) la nivelul mentonului
3) laterale( dela premolar pînă la ultimul molar)
4) angulare ( la nivelul unghiului mandibulei)
5) fracturi ale ramurilor mandibulei

Fracturile la nivelul dinților și apofizelor alveolare ( luxația dinților)

74. Aparate şi dispozitive ortopedice utilizate la tratamentul
fracturilor oaselor maxilare. Şina Tigherstedt, varietăţi
indicaţii, metoda de confecţionare, materiale şi utilaj necesar
Șinele tip Tigherstet prin metoda de îndoire:
- șina netedă- se confecționează din sîrmă de Al de 0,8mm, capetele
libere se îndoaie după ultimii dinți existenți în ambele părți, sîrma se
situează pe V la ecuatorul dinților, se transmite la medic unde cu
sîrma de 0,4 mm trece interdentar.
- șina netedă cu cîrlige- se confecționează cîte 2-3 cîrlige la distanța
de 1-1,5cm unul față de altul atît pe o parte cît și pe alta, cîrligele se
îndoaie la maxila în sus iar la mandibulă în jos, neatingînd gingia,
fixarea pe dinți se face cu ajutorul sîrmei de bronz sau inox cu
diametrul 0,4-0,6 mm, lungime 6 cm- pentru tracțiune intermaxilară
- șina netedă cu buclă- se confecționează ca și cea netedă, dar în
locul defectului se realizează o buclă prin îndoire spre cavitatea
orală , bucla cuprinde tot defectul. Începe de la ultimul dinte unde
sunt dinți restanți, trece pe lîngă breșă făcînd o buclă.

Șina Tigherștet prin turnare: reprezintă o bară modelată din ceară după
arcada dentară pe partea V a dinților și fixată pe dinți. Pentru tracțiunea
intermaxilară este nevoie de fixarea șinelor pe ambele maxilare, șinele
trebuie să fie cu cîrlige, tracțiunea se realizează prin aplicarea inelelor de
cauciuc de pecîrligele de pe arcada superioară pe cea inferioară. Șina
tigherștet face parte din dispozitivele de fixare a fragmentelor osoase
fracturate în poziție corectă atunci cînd sunt prezenți dinții pe ambele
arcade dentare.

75. Aparate şi dispozitive ortopedice utilizate la tratamentul

fracturilor oaselor maxilare. ŞinaMamloc-Grundberg,
indicaţii, metoda de confecţionare. materiale şi utilaj necesar
Atela lui mamloc-gunberg- se confecționează din sîrmă de wiplă de 0,8 mm care
este aplicat pe partea V a dinților și 2 inele aplicate pe dinții stîlp de care este lipit
sau sudat arcul. Costă mai mult, ea mai mult timp pentru confecționare, este mai
estetică, binevenită la fracturile și lucsațiile dinților.

76. Aparate şi dispozitive ortopedice utilizate la tratamentul

fracturilor oaselor maxilare. Şina Porta, indicaţii, metoda de
confecţionare. materiale şi utilaj necesar
Șina Porta - șină asemănătoare cu șablonul cu bordură de ocluzie pentru maxilă și
mandibulă sub forma de monoblok, folosite la fracturile maxilare totale.

77. Aparate şi dispozitive ortopedice utilizate la tratamentul

fracturilor oaselor maxilare. Şina Elbreht, indicaţii, metoda
de confecţionare. materiale şi utilaj necesar
Atela lui Elbrecht- este alcătuită din 2 arcuri: 1- vestibular, 2-oral, turnate din
aliaje care sunt unite prin intermediul unor bare transversale care trec prin nișele
masticatoare dintre canini și premolari, la nivelul dinților frontali arcul V se
interpune și este înlocuit cu cîteva gheruțe incizale, este utilizat mai des pentru
dinții arcadei inferioare.

78. Consecinţele fracturilor oaselor maxilare.

Pseudoarticulaţia, cauze , tabloul clinic. Proteze dentare
utilizate în pseudoarticulaţie
Pseudoarticulațiile apar atunci cînd tratamentul fracturilor oaselor maxilare nu se
încheie cu secces, la unii pacienți fracturile nu se consolidează și rămîn mobile, în
acest caz se constată o deplasare anormală a fragmentelor osoase a maxilarului
inferiorși lipsa calosului osos, care apare peste 3-4 săptămîni după fractură.
Mandibula efectuează mișcări în afara de ATM.
Dereglează planul de ocluzie, masticația, deglutiția, funcția mușchilor masticatori.
Nu are durere.
Cauze: generale- scăderea reactivității organismului și dereglarea procesului
reparativ în os, ele por apărea în cadrul tuberculozei, avitaminozei,dereglări de
circulație,dereglări ale organismului.
locale- repunerea nu la timp a fragmentelor osoase, imobilizarea insuficientă și
scoaterea timpurie a sîrmei de imobilizare, zdrobirea țesuturilor moi și nimerirea
lor între țesuturile osoase, fracturi ale oaselor cu pierderea țesutului osos mai mult
de 2 cm

Tratamentul cu proteze mobile cu șarniere după Gavrilov și Oxman.

Gavrilov propune confecționarea unor lanțuri din sîrmă, cu elemente de fixare în
baza protezei. Proteza e tăiată pe linia de fractură. În timpul mișcărilor fiecare
element al protezei execută mișcări după elementul pe care se ține în același timp
pacientul poate să efectueze masticația. Proteza limitează mișcările în
pseudoarticulație.

După Oxman- suprafața protezei la 1-2mm de lalinia de taiere cu ajutorul frezei se

formează o adîncitură și în adîncitură, pe suprafața linguală se aplică o capă
metalicî care se umple cu amalgamin care se aplică șarniera, după proteza se aplică
în cavitatea bucală și pacientul se folosește 15-20 minute pînă se întărește
amalgamul, astfel formînd articulația.

79. Consecinţele fracturilor oaselor maxilare. Contractura

mandibulei, cauze, gradele, tabloul clinic. Aparatele pentru
mecanoterapie utilizate în contractura mandibulei.
cauze:
1) acordarea tîrzie de asistență medicală
2) repoziționarea incorectă a fragmentelor fracturate
3) tracțiune intermaxilară de lungă durată
4) formarea cicatricelor masive

Tabloul clinic: limitarea mobilității mișcării mandibulei

dereglări de funcție- deschiderea gurii
- actul de masticație
- fonația
Clinic se clasifică după gradul de deschidere a cavității bucale:
- grave, cu deschiderea pînă la 1
- mediu, pînă la 2 cm
- ușoare de la 3 cm

Profilaxie: masaj, fizioproceduri

Tratament: mecanoterapie,constă în utilizarea diferitor remedii, aparate pentru
întinderea cicatricelor și a țesuturilor care împiedică deschiderea gurii. Aceste
aparate se împart în 2 grupe:
1) care acționează pe întreaga arcadă dentară
2) care acționează numai pe un segment

Cele care acționează pe întreagaarcadă dentară se confecționează sub forma unor

pîrghii care au forme de potcoavă

Aparate care acționează pe un segment de ex bilede cauciuc, 2 furculițe, clește de

rufe

80. Consecinţele fracturilor oaselor maxilare. Microstomia,

cauze, tabloul clinic. Aparatele pentru mecanoterapie
folosite. Tipurile de lucrări protetice folosite, metodele de
amprentare
Microstomia reprezintă o deformație anatomică gravă a cavității bucale cu
tulburări funcționale severe de alimentație, fonație, fizionomie.

Cauze:
1. dobîndită după traume, procese ulceronecrotice, lupus tuberculos, ca rezultat
al cicatrizării după combustii și operații plastice
Dacă apare la o vîrstă fragedă duce la deformări a aparatului dento-maxilar
2. congenitală-rar

Metode de tratament: chirurgical , mecanoterapia

Protezele mobilizabile în microstomie pot fi pleante sau demontabile

Pleante- 2 elemente laterale unite cu balama și 1 frontal.
Demontabile- 3 segmente care se asamblează cu ajutorul tijelor fără balama
Punți dentarese fac prin metoda clasică cu excepția că vor fi separate în
bucăți cît mai mici posibil

Protezare: utilizarea lingurilor demontabile standart tăiată în jumătate.

Tehnica de amprentare cu gips:
se introduce lingura pentru o hemiarcadă cu ghips în ea , se așteaptă priza
după care se scoate lingura fără a detașa amprenta de pe hemiarcadă. Se
introduce lingura pentru hemiarcada opusă ce acoperă o bucățică din 1
amprentă. După priză se
înlătură lingura. Amprenta prin fracturare se scoate din cavitatea bucală.
Se realizează modelul. Determinăm relațiile intermaxilare centrice, se face
cu borduri din ghips care din nou se fracturează.

- Amprentarea cu materiale elastice

- se amprentează cîte o hemiarcadă , se confecționează modelul
hemiarcadei , pe care se confecționează baza protezei pe fiecare
jumătate aparte. Fiecare se pune în cavitatea bucală și se ea din nou
amprenta regiunii frontale , ce cuprinde locul de unire a celor 2
jumătăți.
- Se înlătură ți se încleie cu ceară de amprentă. Se obține model pe care
se modelează din ceară partea intermediară între cele 2 jumătăți de
bază. Se schimbă ceara în acrilat.
- Primim baza protezei întreagă pe ea confecționăm borduri de ocluzie.
- Se montează dinții. Dacă permite situația se face proba machetei în
cavitatea bucală.
- Dacă este dificil de introdus se micșorează din bază și înălțimea
dinților.
81. Defectele congenitale ale palatului dur şi moale.
Etiologia, tabloul clinic. Obturatorul Kieza, tehnica de
confecţionare, aparate şi materiale necesare.
Cel mai des defectele congenitale sunt reprezentate de despicătura buxei a palatului
dur și moale
Cauze. factori ereditari, alcoolis, fumatul, boli cronice și infecțioaase, preparate
medicamentoase, traume psihice, mecanice în timpul sarcinii

Defectele pot fi: despicătura ovulei și a palatului moale, depic palat moale și palat
dur, despic palat dur și buza , despic buzei care poate fi uni și bilaterală.

Tratament: obturatorul tip Kieza

Obturatorul tip Kieza. Metodica de confecționare.

Se ea spatula în formă de S . Pe un capăt a spatulei respective se folosește material
amprentar siliconic, se pune pe spatulă, se alică în cav buc pe palatul dur în zona
despicăturii.
Materialul amprentar să cuprindă toată despicătura. Ținem așa pînă materialul
amprentar se întărește. Se înlătură amprenta și se taie marginile cu un bisturiu.
Se ghipsează în chiuvetă cu amprenta în jos în prima parte achiuv.
Se înlătură materialul amprentar și depresiunea formată se acoperă cu o plăcuță de
ceară, și turnăm a 2 parte.
Se deschide chiuveta, se înlătură plăcuța din ceară și introducem acrilat,
polimerizăm, prelucrăm marginile.
Marginile obturatorului care contactează cu țesuturile mobile în timpul funcției se
fac mai groase ca să nu traumeze

82. Defectele dobîndite ale palatului dur şi moale. Etiologia,

tabloul clinic. Aparate, dispozitive şi proteze dentare
utilizate la tratamentul defectelor dobîndite ale palatului dur
şi moale clasa I şi a II după Kurleandskii.Tehnica de
confecţionare, aparate şi materiale necesare.

1. Breșe ale palatului dur cu prezența dinților pe ambele hemiarcade ale

maxilei
a. breșa mediană a palatului dur
b. breșa lateralăa palatului dur
 c. breșa frontală a palatului dur
2. Breșe ale palatului dur cu prezența dinților numai pe o hemiarcadă a maxilei
a. breșa mediană a palatului dur
b. absența totală a unei jumătăți a maxilei
c. absența unei părți mari a maxilei cu prezența pe cea restantă a 2-3 dinți

83. Defectele dobîndite ale palatului dur şi moale. Etiologia,

tabloul clinic. Aparate, dispozitive şi proteze dentare
utilizate la tratamentul defectelor dobîndite ale palatului dur
şi moale clasa III şi a IVdupă Kurleandskii.Tehnica de
confecţionare, aparate şi materiale necesare.
3.Breșe ale palatului dur cu lipsa totală a dinților pe maxilă
a. breșa mediană
b. absența totală a maxilei cu lezarea marginii orbitale inferioare

4. Breșe ale palatului moale ori dur și moale

a. scurtarea cicatricică și deplasarea palatului
b. breșă a palatului dur și moale cu prezența dinților din hemiarcadă
c. breșă a palatului dur și moale cu edentație totală
84. Defectele dobîndite ale palatului dur şi moale. Etiologia,
tabloul clinic.Clasificarea defectelor dobîndite ale palatului
dur şi moale după Kurleandskii
1. Breșe ale palatului dur cu prezența dinților pe ambele hemiarcade ale
maxilei
a. breșa mediană a palatului dur
b. breșa lateralăa palatului dur
c. breșa frontală a palatului dur
2. Breșe ale palatului dur cu prezența dinților numai pe o hemiarcadă a maxilei
a. breșa mediană a palatului dur
b. absența totală a unei jumătăți a maxilei
c. absența unei părți mari a maxilei cu prezența pe cea restantă a 2-3 dinți

3.Breșe ale palatului dur cu lipsa totală a dinților pe maxilă

a. breșa mediană
b. absența totală a maxilei cu lezarea marginii orbitale inferioare

4. Breșe ale palatului moale ori dur și moale

a. scurtarea cicatricică și deplasarea palatului
b. breșă a palatului dur și moale cu prezența dinților din hemiarcadă
 c. breșă a palatului dur și moale cu edentație totală
85. Leziunile şi deformaţiile maxilarelor fără lezarea altor
organe, etiologia, tabloul clinic, metode de tratament.
Etiologia defectelor:
- congenitale ( traumele, extracțiile complicate; infecții odontogene; infecții
neodontogene specifice ( sifilis, tuberculoză); nespecifice ( provine din alte
regiuni), inlamații aseptice ( alergii, infecții greșite, complicații ale
anesteziei ( adrenalina)
- defomațiile de vîrstă ( protezări maxilo-faciale)
- combinarea a cîtorva factori etiologici

Localizarea:
- în țesuturi moi
- țesut moi și osos
- țesut moi a cavității bucale și maxilarelor
- țesut moi a feței , cartilajele nasului
- țesut moi a feței , cartilajele nasului, fibromucoasa cav. bucale, oasele feței
După caracterul dereglării cauzate:
1. Deregl, normei estetice și cosmetice a feței
2. d. deschiderii gurii și a ocluziei
3. masticației și formării bolului alimentar
4. imposibilitatea sau îngreunarea deglutiției
5. deregl și imposibilitatea articulării și fonației
6. geregl sau imposibilitatea respiraț1iei
7. toate dereglările

După caracterul leziunii:

1.mecanice ( armă de foc, fără armă)
2.termice
3.chimice
iradieri
combinate
Interveniri:
1.Protezarea imediată
scop:
-formarea viitoarei loje protetice
- preîntîmpinarea formării cicatricelor
- fixarea fragmentelor maxil inferior
- preîntîmpinarea deformațiilor grave ale feței și schimbarea aspectului fizionomic
86. Leziunile şi deformaţiile maxilarelor cu lezarea altor
organe, etiologia, tabloul clinic, metode de tratament.
Metodele de fixare a exoprotezelor.
Particularitatile tratamentului proteti defectelor partial sau total cu lezarea maxilo
faciala: Pozitia orizontala a pacientului,sprincenele barbia se ung cu vazilina,in
cavitatea nazala se pun doua tuburi de cauciuc p\u respiratie, se amprenteaza fata
cu 1strat de alginat si se fac retenti p\u depuneara a 2strat si earasi se amprenteza
dupa care se toarna modelul din gips.
87. Anatomia pavilionului urechii, Leziunile pavilionului
urechii, etiologia. Metodele de confecţionara a protezei
pavilionului urechii. Metodele de fixare a protezei
pavilionului urechii
Plagile pavilionului pot fi taiate, rupte, escoriate, muscate.

88. Anatomia regiunii nasului, Leziunile regiunii nasului,

etiologia. Metodele de confecţionara a protezei nasului.
Metodele de fixare
89. Anatomia regiunii ochiului. Leziunile regiunii ochiului şi
a globului ocular. Etiologia. Metode d confecţionare a
protezei globului ocular. Metodele de fixare

90. Masca feţei. Metodele de obţinere a măştii feţei, Tehnica

de executare, materiale şi utilajul necesar.

100. Ortodonţia ca obiect de studiu. Ortodonţia

contemporană. Scopuri, probleme, noţiuni. Terminologia în
ortodonţie.
Ortodontia se ocupa cu studierea etiologiei, patogeniei, merodelor de diagnostic,
studierea metodelor de tratament, si profilaxia anomaliilor dentomaxilare.
Scopul ortodontiei este de a trata utilizind diverse metode i variante ale
tratamentului cu scop de a atinge rezultate dorite .Ex. tratamentul obisnuit cu
aparate ortodontice fixe sau sisteme brachet includ 6 etape , la nivel de fiecare
atapa e necesar de atins un scop anumit:
1. Alinierea danturii
2. Redresarea danturii, se redreseaza sau se indreapta in dependenta de planul
vertical
3. Corectarea amplasarii molarilor
4. Inchiderea tremelor si diastemelor la pacienti unde sau efectuat extractii
5. Alinierea finala si anume alinierea radacinilor in dependenta de osul
maxilarului miscarea de tor a incisivilor ( de a dezvolta miscarea incisivilor
in afara) de a alinia linia mediana a maxilei cu cea a mandibulei
6. Idealizarea aranjarii danturii

Ectopie dentara - anomalie in care dintele parțial sau complet erupt este situat în
afara liniei arcadei dentare.

Heteroctopia- situarea unui dinte în cu totul alt loc decît locul său pe arcadă.

Transpoziția- este o anomalie de poziție a dinťilor care e materializează prin

inversarea poziției a doi muguri dentari vecini.

Diasteme- spațiu apărut în urma distanțării incisivilor centrali

Incluzia- rămînerea unui dinte intraosos sau submucos după perioada sa normală
de erupție.

Reincluzia- procesul de reîntoarcere în os a unui dinte care a fost inițial erupt pe

arcada dentară.

Protruzie- vestibularizarea dinților frontalu superiori şi inferiori.

Retruzie- palatinizarea dinților frontali.

101. Anatomia şi fiziologia sistemului dento-maxilar.

Dentiţia temporară, schimb şi permanentă.

Sistemul dentomaxilar este format din:

1 scheletul alcătuit din oase maxilare, nazale, zigomatice
2 dinții
3 organele care apuca hrana şi închid fanta orală: buzele şi muşchii
4 Organele care participă la formarea bolului alimentar şi împinge în
faringe( limba, palatul dur, palatul moale, obrajii, 3 perechi de glande salivare,
ATM)

Ordinea de erupție a dinților temporari:

Ordinea si cronologia erupției:

6l- Incisiv Central
12l- Incisiv lateral
18l- molar 1
24l- canini
30l- molar 2

Dentiția permanenta
Caracteristici:
. dinții inferiori erup înaintea celor superiori
.erup pe grupe de dinți
.intervalul de timp între grupe este în medie de 1 an
.erupția lor începe în jurul vîrstei de 6 ani *molarul1 permanent și se încheie în
jurul vîrstei de 18-25 ani (prin erupția molarului de minte)
.dinții succesionali păstrează de la linia mediana către distal, cu excepția caninului
superior, care erupe ultimul, uneori chiar după molarul de 12 ani.

6ani: molarul 1 inf , mol 1superior

7ani: incisivul cenral inf, incisivul central superior
8ani: incisivul lateral inferior, incisivul lateral superior
9 ani:caninul inferior, premolarul 1 superior
10ani: premolarul 1 infer, premol2 sup
11ani: prem2inf, canin superior
12 ani: molarul2 inf, molar 2 sup
17-25ani: molar 3 inf, molar 3 sup

Odată cu apariția molarilor de 6 ani se schimbă și forma arcadei dentare, formele

normale fiind considerate cea de parabolă pentru arcada superioară și semieliptică
pentru arcada inferioară.

102. Etiologia, patogeneza anomaliilor dento-maxilare.

Anomaliile dento-maxilare sunt tulburări de dezvoltare cantitativă de ritm, de
poziție, de direcție a celor 3 elemente ale aparatului dento-maxilar (maxilare,
alveole, dinți), asociate cu tulburări neuromusculare ocluzale și biopsihosociale.
Factorii etiologici se împart în 2 grupe: factori generali, factori locoregionali.
 1.Factorii generali:
-ereditatea, se transmie în mod dominant, prognația mandibulară, macroglosia,
anodonția incisivilor laterali,retrognația superioară, ocluzia adîncă, ocluzia
deschisă, tiparul de creștere a bazei craniului, tipul de rotație facială și vîrsta de
erupție dentară.
- Maladiile și malformațiile ereditare
a. boala down- micrognație mandibulară, față rotundă, plată, anomalii dentare
de număr și formă, însoțite de malocluzii de grave, ocluzie inversă
b. trisomia X- micrognație mandibulară cu ocluzie distalizată și inocluzie
sagitală, prezintă micrognație, iar cariile și gingivitele sunt în forme grave.
c. sindromul turner- bolta palatină este ovală, creșterea dinților este
neregulată, microdentiții, rotații dentare, anodonții de incisivi laterali sau
premolari , întîrzieri de erupție a caninilor.
d. sindromul pierr roben - se manif prin hipoplazie mandibulară, despicături de
palat, profil facial de pasăre.
e. despicăturile labio-palatine- apar ca rezultat a absenței centrului de creștere
osoasă , însoțite de anomalii dentare de număr și de formă a dinților.

-factori de mediu:
1.prenatali- tulburările hormonale a mamei, infecții virale și bacteriene, modul
nesănătos de viață
2.postnatali:
a. traumatismele- în timpul nașterii, căderi, accidente
b. bolile infecțioase
- embriopatia rubeolică, duce la malformații multiple a sistemului
cardiovascular din partea ORL și a sistemului dentar ( hipoplazii de smalț și
dentină, anomalii de formă)
c.tulburările endocrine :
.hiperfucția hipofizară- gigantizm, prognația mandibulară și ocluzie inversă
frontală sau a mentonului , se produce erupție dentară precoce, dezvoltare
exagerată a arcadelor dentare, apariția spațiilor dentare,și a macroglosiei
. hipofuncția hipofizară-nanism, maxilarele sunt mici cu microretrognație, erupție
dentară întîrziată, aspectul facial de păpușă
.hipertiroidism- dinții erup cu 2-3 ani mai repede decît normal
.hipotiroidism- mixidemul, față cu aspect rotund, macroglosie, erupția dentară este
întîrziată.
d.factorii dismetabolici- lipsa de proteine , glucide, lipide, vitamine, minerale
2.Factorii locoregionali:
a. Tulburările funcționale:
1.deglutiția atipică
2.respitația orală
3.tulburări de fonație
4.tulburări de masticație
b.Obiceiurile vicioase
Atitudini de postură a capului și corpului în timpul somnului sau în starea de veghe
perne mari deplasează planul corpului copilului față de planul corpului
dormitul cu capul sprijinit de perne tari,determină o dezvolatre asimetrică a
masivului facial și apariția ocluziei inverse laterale
sprijinirea capului pe una din mîini cu cotul fiind sprijinit de masă, unde zonele de
sprijin este mentonul și zonele laterale ale porțiunii inferioare ale feței duc la
pariția asimetriei faciale prin inhibarea dezvoltării sau prin laterodeviații.
purtatul copilului în spate , determinăîn timp trtire regiunii frontale și aplatizarea
masivului facial
.Obiceiul vicios de sugerea degetului
Dacă s-a produs pînă la 3ani apar dereglări numai în sectorul anterior și pot
despărea după normalizarea ocluziei. Dacă se continuă după vîrsta de 3 ani apare
oretrognație mandibulară accentuată, inocluzia sagitală, spațierea interdentară
superioară.

3.Fcatori locali
a. traumatismele maxilofaciale
b. cicatricile după diferite intervenții chirurgicale
c. leziunile inflamatorii suporative ale regiunii dento-maxilare
d. tumori maxilofaciale, chisturi, tumori beninge
e. caria dentară și complicațiile ei
f. pierderea precoce a dinților
g. anomaliile dentare (de număr, formă, mărime, poziție)
h. modificări la nivelul părților moi , macroglosie, achiloglosia-fren lingual
scurt, modificarea frenului labial superior.

103. Clasificarea anomaliilor dento-maxilare.

Cheia de ocluzie- cuspidul M-V al I molar sup articulează cu șanțul intercuspidian
V al I mol inferior
În baza raporturilor primilor molari Angle a împărțit anomaliile în 3 clase:
1. toate anomaliile ce prezintă rapoarte neutrale la nivelul cheii ocluzale
2. toate anomaliile ce prezintă rapoarte distalizate la nivelul cheii ocluzale. Se
împarte în subclase:
S1. rapoarte distalizate asociate cu vestibulo înclinația incisivilor superiori
S2. rapoarte distalizate asociate cu palato înclinația incisivilor superiori
3. toate anomaliile ce prezintă rapoarte mezializate la nivelul cheii ocluzale
 Avantajul clasificării: simplă
Dezavantajul:
1. la unii pacienți în legătură cu pierderea unor dinți, Mol de 6 ani poate migra
și nu putem pune diagnoza fix
2. Această clasificare poate fi folosită în dentiția permanentă și nu poate
reflecta anomaliile din dentiția de lapte sau cea de schimb
3. Această clasificare descrie patologiile numai în sens sagital
4. Clasificarea nu descrie dereglările funcției sistemului dento-maxilar

104. Organizarea lucrului laboratorului de tehnică dentara

ortodontică.
Laboratorul medico dentar este amplasat în vecinătatea cabinetului stomatolog
pentru o mai bună colaborare înte medic și tehnicianul dentar. Pentru fiecare
lucrător este necesar de 8m2.Instalațiile electri de apă, gaz , vapori, trebuie izolate
corespunzător.Iluminarea laboratorului trebuie să dispună de o sursă centrală de
lumină 800-1000 lucș , iluminareala locul de muncă trebuie să fie de 4000-8000
lucș .
Laboratorul este împărțit în mai multe încăperi:
laboratorul de bază, gipsarea, polimerizarea, camera pentru prelucrare și lustruire,
camera pentru prelucrarea laijelor la cald.
mese cu înălţimea de 1m , adaptate lucrului în picioare;
• plăci rezistente la şocuri, uşor de curăţat şi dezinfectat (de preferinţă, suprafeţe de
oţel, nichel, crom );
• amplasarea meselor trebuie să asigure libertatea lucrului în jurul lor; între
aparatele de pe mese vor fi spaţii
corespunzătoare pentru a lucra liber;
. în laboratoarele didactice vor fi afişate instrucţiile de bază pentru folosirea
utilajelor;
• aparatele care generează vibraţii să fie montate pe console în perete;
• încăperile vor fi dotate cu lăzi pentru deşeuri.

105. Indicaţii la tratamentul ortodontic. Tratamentul

ortodontic cu aparate ortodontice. Clasificarea aparatelor
ortodontice.
Dantura imperfectă cu îghesuiri , cu diverse dereglări poate duce la pacientul la 3
probleme:
1.psihoemoționale-legate de înrăutățirea esteticului feței
2.funcționale-afectarea mișcărilor maxilare, necoordonarea musculaturii, dereglări
ale ATM, probleme de masticație, deglutiție, vorbire
3.Mărirea acțiunii traumatice, maladii parodontale, apariția defectelor dentare în
rezultatul anomaliilor de ocluzie.

După modul de ancorare:

a) aparate mobilizabile-aparate care sunt fixate la arcadele dentare cu elemente
de ancorare, fixate, și repuse chiar și de pacient
b) mobile-nu posedă elemente de ancorare, menținerea lor făcînduse doar prin
contracția musculară
c) fixe-sunt acelea aparate care sunt fixate la arcadele dentare prin cimentare
sau lipire, fiind realizate direct în cabinet

După principiul de acțiune:

a) active mecanic
b) funcțional direcționate
c) funcțional active
d) cu acțiune mixtă

După tipul de localizare:

intraorale-orale(palatinale, linguale, vestibulare)
extraorale-dispozitive cefalice (fronto occipitale, temporo occipitale, mixte)

106. Aparate ortodontice mobilizabile. Descriere.

Baza din acrilat reprezintă zona de sprijin mucozal a aparatului , la ea se fixează
toate elementele constructive ale aparatului: croșete, arcuri,șurub.
La maxilă placa palatină acoperă palatul dur pînă la linia de unire a ultimilor
molari erupți pe arcadă.
La mandibulă placa linguală, ea este limitată lingual de jocul planșeului.
Grosimea plăcii 2-3 mm. Se prelucrează suprafața orală.
Baza aparatului poate fi unică sau din mai multe fragmente rezultate din secțiunea
ei.
La maxilar poate fi separată pe linia mediană, în forma lit Y , L, forma de trapez.
La mandibulă pe linia mediană, paramedian unilateral sau bilateral.
Avantajele:
1) Sunt concepute ca aparate active dar în componența lor pot fi întroduse și
elemente funcționale cea ce le măresc eficacitatea lor ca aparate ortodontice.
2) Aceste aparate se sprijină atît pe dinții cît și pe parodonțiu astfel pericolul
suprasolicitării unor dinți este redus
3) Unele elemente active ca exemplu șurubul ortodontic pot fiactivate de către
pacienți
4) Confecționarea tehnică și reparațiile sunt ușor de efectuat
5) permit respectarea unei igiene riguroare
Dezavantaje:
1) Riscul de a nu fi purtate de către pacient
2) apariția reacțiilor gingivo parodontale la pacienții cu alergii la acrilate
3) riscul deformării unor elemente în cazu pacienților neglijenți.

107. Aparate ortodontice mobile. Activatorul, aparatul

Bimler.
Activatoarele sunt dispozitive care stimulează activitatea musculară, mecanismul
de acțiune se realizează prin:
1. contacția mușchilor ridicători
2. anularea condițiilor de desfășurare a obiceiurilor vicioase
3. distribuția rezultatelor forțelor musculare cu realizarea echilibrului și
stimularea zonelor de creștere osoasă pentru ambele maxilare
4. modificări la nivelul ATM
5. șlefuirile selective la nivelul masei acrilice interocluzale, produc modificări
verticale la nivelul dinților laterali.
Indicații:
1. În perioada dentiției mixte
2. În anomaliile de clasa I pentru corectarea anomaliilor în sens vertical și al
proalveolodentițiilor superioare.
3. în anomalii de clasa II subclasa I și a laterodiviațiilor
4. în anomaliile de clasa III pentru corectarea prognațiilor mandibulare
funcționale în asociere cu tracțiunile extraorale
5. . corectarea obiceiurilor vicioase
Aparatul este alcătuir dintr-o placă palatinală și una linguală și masă acrilică
interocluzală.
Placa superioară acoperă bolta palatină și fața O a arcadei maxilare, avînd: arcul
coffin, arc vestibular.grosime 2-3mm, răscroită pe linia mediană mai mult decît o
placă obișnuită.
Placa linguală vine în contact cu fața linguală a arcadei dentoalveolare inferioare
și are: plan înclinat, aripioare paralinguale.Adîncime 5-10mm grosime 2-3mm
Masa interocluzală care face legătura între cele 2 plăcuțe, dar evitînd ca în dreptul
lor să se producă o adîncitură. Mărimea masei interocluzale se află în limetele
spațiului de inocluzie fiziologică.În zona laterală se întinde pînă la nivelul vîrfului
cuspizilor V ai arcadei superioare, iar în zona frontală îmbracă ușor muchiile
incizale superioare și inferioare.
Pe lîngă arc vestibular poate avea și arc palatinal ciupercă responsabil de
acțiunea de vestibularizare a tuturor incisivilor sau doar a celor laterali, cînd
aceștea sunt în palatoînclinare sau palatopoziție.
 Avantajele:
1. Împiedică respirația bucală, sugerea degetlui și interpunerea limbii
2. Poate fi aplicat în perioada schimbării molarilor temporari
3. Stimulează dezvoltarea armonioasă a tuturor elementelor constructive ale
aparatului dentomaxilar
Dezavantaje:
1. Datorită volumului mare este greu de suportat
2. se poartă numai noaptea, tratament îndelungat
3. lipsește anomalia dentomaxilară de stimulul funcțional, masticația

Bimler
Este de 3 tipuri:
A. incisivii în protruzie, anomalie cl II subclI, și unghi interincisiv 120 grade.
Este prevăzut cu arc V pentru maxilar, arc V-L mandibular, 2 aripioare
palatinale, 2 arcuri frontale superioare, 1 arc palatal, 1 buclă frontală
inferioară.
B. incisivii în retruzie, anomalie Cl 2 subcl 2 și unghi 155.Elemente
componente: arc V-L pentru maxilarul inferior, pilote palatinale în regiunea
dinților laterali, erc lingual pentru protruzia dinților front superiori, șurub ce
unește pelotele din acrilat.
C. ocluzie inversă frontală, anomalii cl II , unghi interincisiv 125. Compus din
arcul V, aripioarele superioare, resorturi frontale superioare.
108. Aparate ortodontice mobile: bionatorul, aparatul
Frankel, gutiera ocluzală.

Bionatorl

derivă din activatorul Andersen -Haupl, are un volum mai mic. Autorul a introdus
3 tipuri de aparate.
Rolul bionatorului este că prin forma și poziția mandibulei și a limbii activatorul
creează un echilibru pozitiv între limbă și musculatura obrazului, limbă și buze,
favorabil unei dezvoltări adecvate a elementelor aparatului dentomaxilar.
Bionator tip 1
are drept scop reorientarea poziției mandibulei față de maxilar, fixînd-o în poziția
ocluziei funcționale urmînd ca rezultat final stabilizarea eiîn această poziție.
Elemente componente:
1. placa palatină reprezintată de 2 pelote palatine în care retenționează arcl
palatal și arcul V
2. placa linguală
3. masa acrilică interocluzală
 4. arcul palatal mare
5. arcul V care prezintă 2 bucle cu rol de a îndepărta musculatura obrazului din
contactul cu procesele dentoalveolare.
Indicații: anomalii cl 2

tip 2: aredrept scop schimbarea comportamentuluilingual. Corpul aparatului

devine un ecran de protecție a regiunii incisive unde limba pătrunde pentru a
suplini insuficiența arcadelor dentoalveolare.
Indicații: ocluzia deschisă

tip 3: are scop reorientarea poziției limbii care urmează să stimuleze dezvoltarea
predominantă a maxilarului superior. Este indicat în anomalia de cl 3. Se poartă
ziua și noaptea. Este asociat cu exerciții fizice generale.
.Reglatorul fucțional Frankel tip1.Avantajele dezavantajele.Elementele
componente.
Indicație malocluzie de Cl 2/1 , maxilar îngust cu protruzia grupului frontal
superior.
2 pelote acrilice subțiri , situate în vestibul la nivelul obrajilor, se întind din fundul
de sac V superior la fundul de sac V inferior, la distanță de arcadele dento
alveolare în sens transversal. Din pelote pornesc celelalte elemente.
-arc V superior cu bucle în dreptul caninilor
-arc V inferior, la distanță de grupul frontal,2 bucle la nivell caninilor, 1 înaltă la
nivelul frenului buzei inferioare
-2 anse de sîrmă care înconjoară coroana caninilor superiori, servește la
poziționare.
-arc lingual,traversează arcada între 2 premolari ,cu bucle în dreptul primului
premolar, care se continue pe fața linguală a incisivilor inferiori fără ai atinge.
-stopuri ocluzale la nivelul molarilor prim superiori
-arc palatinal care iese din pelote la nivelul feței meziale a molarilor de 6 ani și are
o buclă mediană.
Avantaje.
Asigură o dezvoltare în sens transversal a bazei maxilare
decondiționează parafuncțiile buzei inferioare
asigură repoziționarea mandibulei
arcul V contribuie la retrudarea grupuli frontal
Dezavantaje.
Acționează în sens V-O
 35.Reglatorul funcțional Frankel tip2.Avantaje dezavantaje
indicat in malocluziile de Cl2/1 și 2/2,ocluzie adîncă acoperită.
Elementele componente:
1. 2pelote acrilice jugale care se întind de la fața distală a caninilor pînă la fața
distală a ultimilor molari și din fundul de sac vestibular superior în cel inferior
2. 2 anse de poziționare în jurul caninilor superiori
3.un arc transpalatinal prelungit cu pinteni ocluzali la nivelul molarilor de 6 ani
4.un arc vestibular superior care poate palatiniza incisivii superiori
5.2 pelote acrilice labiale inferioare , unite între ele printr-un segment de sîrmă ce
ocolește frenul buzei inferioare și unite de cele 2 pelote jugale prin alte 2 segmente
de sîrmă, ce pot prezenta cîte o buclă de activare.
6.arc lingual inferior, ce prezintă fie 2 bucle laterale fie un scut lingual.Aceste
bucle nu sunt în contact cu fața linguală a frontalilor inferiori pentru a nu îi
vestibulariza, ci ating doar fibromucoasa pentru poziționarea mandibulei.
7.arcul palatal din sîrmă 0,8mm în contact cu fețele palatinale ale incisivilor
maxilari.Ansele canine înconjoară caninii pe fețele vestibulare.
Din pelotele laterale pornesc prelungiri orizontale interocluzale la nivelul molarilor
temporari. Arc superior care porneste din pelotele laterale , traversează arcada între
canin și primul premolar, 2 bucle la fața palatină a caninilor, ajunge în contact cu
fața palatină a incisivilor superiori.ArculV superior este la distanță de grupul
frontal.

36.Reglatorul funcțional Frankel tip 3.Avantaje dezavantaje. Elemente

componente
Este indicat în tulburările de creștere și dezvoltare ale maxilarului seperior și ale
mandibulei cuprinse în clasa 3.
Elem componente:
scuturile laterale
scuturile labiale
masa acrilică interocluzală
arcul palatal
arcul retroincizal
arcul retroincisiv inferior
arcul V
Gutiera ocluzală sunt elemente de ancorare în terapia ortodontică mobilizabilă.
 Este vorba de o construcție proteticăcare acoperă un grup de dinți vecini de la cel
puțin 2 la toată arcada, pe fețele lor V , ocl,orale. Ea se aplică pe dinții neșlefuiți,
nu pătrunde subgingival, înalță provizoriu oclzia realizînd blocuri de sprijin.
Caracteristicele gutierelor:
1.pereții gutierei trebuie să aibă grosimi uniforme îcît Vestibular să redea
morfologia arcadei
2. Să fie elastică pentru a putea depăși ecuatorul anatomic a dinților
3.Marginile gingivale ale gutierei trebuie prelucrate efilat îcît retenția alimentară să
fie mai redusă
4. Suprafața ocluzală se realizeazăîn plan și în contact cu 2 dinți antagoniști.
Indicație:
1. Datorită înălțîrii provizorii a ocluziei sunt suprasolocitați în sens vertical atît
dinții pe care se sprijină cît și dinții antagoniști ducînd la ingresia dentară și
la rotația de tip anterior a mandibulei.
2. În supraalveolodonțiile laterale ancorarea pe gutieră determinăingresia
dinților de sprijin cît și a natagoniștilor ,prezentînd avantajul că prin
înălțarea ocluziei se obține în cavitatea bucală un spațiu suprimentar pentru
limbă
3. permite angajarea în stabilizarea aparatului superior și a dinților antagoniști
prin realizarea de microplanuri ocluzale, prin căptușire ocluzală
4. cînd se urmărește transmiterea unor forțe importante pe un sector limitat,
fără a urmări efecte secundare în alte zone este posibilă utilizarea unei
gutiere totale ca aparat ortodontic mobilizabil.
Părțile componente:
pereții verticali
un perete ocluzal
o margine gingivală
o față interioară și o față exterioară
Tehnici de confecționare a gutierelor
în cabinet cu acrilat autopolimerizabil și în laborator di acrilat baro sau
termopolimerizabil
1.metoda directă, se realizează prin 2 metode
-cu grosime dirijată
-în bloc acrilic

109. Aparatele cu sprijin extraoral: masca facială, bărbiţa

cu capelină
Masca facială tip Delaire-tracțiunea mezială oferă posibilitatea mezializării dinților
superiori , dar în special a stimulării dezvoltării sagitale a maxilarului superior,
soldată cu avansarea acestia față de baza craniului.Principiul de bază este
reprezentat de sprijinul frontal și mentonier, avînd ca loc de acțiune maxilarul
superior, pe care îl tracționează sagital.
Efectul principal al dispozitivului este de stimulare a dezvoltării maxilarului
superior și de inhibare a dezvoltării sagitale a mandibulei, urmată de rotația de tip
anterior a acesteia.
Este alcătuit din 2 pelote ,una frontală și alta mentonieră, unite lateral prin 2 bare
care le asigură stabilitatea

Bărbița cu capelină: este alcătuir dintr-o zonă de sprijin și o zonă de acțiune

mentonieră- bărbița. Forța pecare o dezvoltă este oblică de jos în sus și dinainte
înapoi și este dezvoltată de benzi elastice. Sensul acțiunii poate fi predominant
vertical sau sagital.

110. Aparatele ortodontice fixe.Componentele.

Aparatele ortodontice fixe se fixează pe arcadele dentare se activează numai de
către medic.
Elemente active:
inelele de cauciuc
benzile perforate
ligaturile elastice
arcurile
Elementele de agregare cu care se fizează de dinți:
. ligaturi dentare
.inele ortodontice
.coroane și gutiere ortodontice
.rășini speciale, în tehnicile adezive
Elementele acesorii:
bracketuri
tubușoare
cîrlige
bare

111. Ocluzia fiziologică, patologică.

5.Ocluzia fiziologică. Tipurile
ocluzia ortognată- ocluzie centrică caracteristică pentru toți dinții; pentru
dinții frontali linia mediană a feței corespunde cu linia interincizivală a
dinților superiori și inferiori; la examenul dinților din zonele laterale în
sens sagital observăm o manifestre de angrenare dintre cuspizii V ai
dinților superiori și cuspizii V ai dinților inferiori în așa mod îcît fiecare
cuspid al dinților superiori se încadrează între 2 cuspizi inferiori ; dinții
superiori îi acoperăce pe cei inferiori cu ⅓ ; pentru toți dinții laterali în
plan transversal este caracteristic raport cînd cuspizii V ai dinților
superiori îi acoperă pe cuspizii omologilor de pe mandibulă.
ocluzia cap la cap
ocluzia biprognată- la mandibulă
ocluzia opistagnată- retruzie, înclinare spre oral

Ocluzia patologică. Tipurile

prognația- sau ocluzia distalizată.Semnele anatomice la nivelul arcadelor
dentarepentru acest tip de ocluzie se caracterizează printr-o discordanță
de raportdintrearcadele dentare în plan sagital. Datorită poziției
distalizate aprimului molar inferior cuspisul M-V al primului molar
superior nu este situat între cuspizii mezio și centro V al primului molar
inferior , dar este deplasat anterior.
progenia- ocluzia mezializată. Este caracteristică deplasarea anterioară
amandibulei și ca rezultat instalarea unui raport ocluzal inversat cu
absența unui spațiu de inocluzie în plan sagital.
ocluzia deschisă- se caracterizează prin prezența unui spațiu mai mare
sau mai mic de inocluzie dentară de la 9-10mm.
ocluzia adîncă- la examenul clinic se observă o supraocluzie frontală
accentuată, care după gradul de pronunțare poate fi considerat ca o
supraocluzie adîncă sau totală.
ocluzia încrucișată- este caracteristic o dereglare a raportuluidintre
arcadele den
112. Dereglări de ocluzie în direcţie sagitală.

113. Confecţionarea aparatelor pentru înlăturarea viciilor.

Disjunctoarele de forţe.
Aparate pentru înlăturarea viciilor. Scutul labial.
Plăcuța vestibulară este unul din aparatele funcționale ce își au sediul
în vestibulul bucal. Ea constă dintr-o pelotă acrilică sau din masă
plastică, ce se întinde pe orizontală între fețele distale ale caninilor și pe
verticală între fundul de sacvestibular superior și cel inferior.Această
placă este prevăzută cu inel din sîrmă, fixat în dreptul mijlocului fantei
labiale. Inelul servește la fixarea aparatului la un punct extraoral în
cursul nopții. Este util și pentru exercițiile de miogimnastică.
Ele sunt utilizate pentru a decondiționa obiceiul vicios de sugere a
degetului, sau pentru a efectua un antrenament muscular pentru
mușchiul orbicular al buzelor.
Ale indicații: reducerea inocluziei sagitale moderate prin obligarea
mandibulei de a se poziționa în propulsie, cît și prin palatinizarea
incisivilor superiori datorită presiunii exercitate prin intermediul plăcuței
vestibulare de către mandibulă , care , fiind forțată într-o poziție
anterioară , tinde să-și ocupe poziția inițială
Disjuncția. Tipurile de disjuncție.
Disjuncția intermaxilară reprezintă desfacerea suturii mediopalatine,
avînd drept urmare mărirea transversală a maxilarului superior.
Disjuncția se obține cu un dispozitiv( disjunctor) care trebuie să asigure
o ancorare fermă și fliabilă a arcadelor laterale și să folosească un șurub
puternic care să nu cedeze în timpul disjuncției.
Disjuncției propriu zise i se descriu 2 tipuri
1. expansiunea cu blocarea spațiului periodontal
2. expansiunea propriu-zisă a suturii mediane
Luînd în considerare timpul în care se face desfacerea suturii mediane ,
disjuncția a fost împărțită în: rapidă , ulrarapidă și lentă
Disjuncția rapidă prezintă următoarele etape:
1. cimentarea dispozpozitivului de disjuncție
2. la 24 ore de la primul timp se începe activarea șurubului
Se acționează șurul median cu 2-3 ture în prima zi. În următoarele
zile activarea se continuă cu 1-3 rotații/ zi.
Disjuncția ultrarapidă: în care sub anestezie, în una sau 2 etape se
activează complet șurubul de disjuncție.
114. Proteza scheletată, noţiuni generale.
Proteza scheletata
, este reprezentata de un corp fizic variat dimensionat şi format, realizat să
restaureze morfofiziologic aparatul dento-maxilar. Proteza parţială a cunoscut o
evoluţie istorică
strâns legată de evoluţia materialelor şi de progresele tehnicii de executare a
protezelor.
Proteza parţială scheletată prezintă următoarele caracteristice clinico-tehnico-
terapeutice :
- Restaurează morfologic integritatea arcadei dentare,
- Restaurează din punct de vedere estetic arcada dentară,
- Restaurează ocluzia funcţională,
- Restaurează funcţia masticatorie,
- Crează condiţii favorabile desfăşurării funcţiei fonetice,
- Are rol profilactic şi participă la menţinerea stării de
troficitate a ţesuturilor,
- Volumul redus crează o stare de confort la nivelul cavitaţii
bucale,
- Sprijinul este , de cele mai multe ori , pe tesuturile muco-
osoase şi pe cele dento-paradontale. Sprijinul numai
pe ţesutul muco-osos sau numai pe cele dento-
paradontale sunt foarte rar întâlnite,
- Elementele de menţinere , sprijin şi stabilizare sunt
Complexe , croşete foarte variate şi sisteme speciale,
- Realizate in cea mai mare parte din aliaje metalice,
sunt lipsite de pericolul fracturării,
- Datorita prezenţei aliajului metalic , sunt în general
menţinute intr-o stare igienică foarte bună,
- Conceperea este efectuată dupa un plan şi in urma
tratamentului preprotetic,
- Sunt confecţionate numai din aliaje speciale , foarte
dure ce se prelucreaza foarte greu,
- Confecţionarea în laborator este posibilă dacă există
aparatura specifică

115. Elementele componente ale unei proteze scheletate.

Proteza scheletată estecompusă din carcasul metalic și partea acrilică. Scheletul
metalic este confecționat din aliaje nobile sau inobile și are următoarele părți
componente.
1. Șeile protezei: sînt plasate în spațiile edentate pe care se montează dinții
artificiali
2. Conectorii principali- elemenete de legătură dintre șei
3. Elementele de menținere, sprijin, stabilizare croșete, sisteme speciale
4. Conectori secundari- elementele de legătură dintre elementele de menținere,
sprijin, stabilizare ( croșete și sisteme speciale) și carcasul metalic.
Bază protezei reprezentată de un schelet metalic , unde șeile sînt unite cu un
conector în formă de bară sau plăcuță metalică
Șefie protezei plasate în spațiile edentate pe care se montează dinții artificiali,
elementele de legătură dintre șei- conectori principali, elementele de ancorate,
menținere, sprijin,stabilizare , elementele de legătură dintre părțile mucozale și cele
dentare ale scheletului - conectori secundari.
116. Proteza scheletată – elementele de ancorare, fixare şi
stabilizare.
Aceste componente asigură ancorarea, stabilitatea statică și dinamică a protezei pe
cîmpul protetic.
a. Elemente cu acțiune directă:croșetelor și sistemele speciale
b. Elementele cu acțiune indirectă:mijloace antibasculante
Croșetele turnate- mai frecvent utilizate în cazul protezelor scheletate și au rolul
de a menține protezul în cavitatea bucală, cu aspect și funcții variate sînt croșetele
turnate.
După Rîndașu sunt clasificate în:
a) După numărul de dinți pe care se aplică: monodentari, bidentari, tridentari
b) După nr total al brațelor care se aplică pe dinți: cu 2, 3, 4,6 brațe
c) După nr brațelor active elastice: 1 braț elastic- monoactive, 2- biactive, 3-
triactive, 4 - tetractive
d) Nr conectorilor secundari : 1, 2 ,3
117. Croşetele tip Ackers, Bonwill, continuu -caracteristica.
Ackers este indicat pentru premolari și molari cînd ecuatorul protetic trece
vestibulară sau orală pe mijlocul coroanei dintelui ancoră, avînd în zona
subecuatorială o retenție de 0,25-0,5mm.
Este alcătuit dintr-un corp de la care pornesc 3 brațe: etentiv, opozant, pintenul
ocluzal.
Corpul este așezat pe suprafață proximală limitrofă spațiului edentat în zona
neretentivă, trecînd în conectorul secundar și întind croșetul cu șaua. Conectorul
secundar în zona proximală subecuatorială a dintelui stîlp este distanțat cu 0,5-1mn
în dependență de retentivitate a acestei zone și gradul de implantată a dintelui stîlp.

Bonwill - este alcătuir din 2 brațe retentive, 2 brațe opozante, 2 pinteni ocluzalicare
pornesc dintr0un corp și este considerat croșet bidentar cu aceleași caracteristici ale
elementelor componente ca și croșetul Ackers.
Corpul croșetului se aplică în spațiile interdentare unindu-se cu conectorul
principal printr-un conector secundar rigid. Brațele croșetului pot fi prelungite și pe
dinții vecini pentru o mai bună stabilitate. Indicat pentru edentațiile uniterminale,
avînd un rol antibasculant de menținere a protezei și este plasat în zona opusă
breșei.

Croșetul continuu- echilibrează presiunile masticatoare pe dinții stîlp în axul lor de

implantată.
Prezintă o șină metalică care are o lățime de 2-3mm și o grosime de 0,5-1mm , iar
lungimea variază în dependenă de numărul dinților pe care se aplică.Se aplică
intim supracingular pe suprafața orală a dinților frontali și supraecuatorial pe cai
laterali. Uneori este realizat cu gheruțe incizale sau pinteni ocluzali, care reprezintă
o prelungire a croșetului la nivelul suprafețelor interdentare proximale sau ocluze
și se termină în abrazurike vestibulare ale incisivilor sau în fosetele meziale și
distale ale dinților laterali.
118. Croşetele tip Roach.
Este divizat în 2 grupe : croșetelor din grupa 1 se caracterizează printr-un contact
redus cu dintele-ancoră în zona retentivă subecuatorială care este mai puțin sau
deloc vizibilă din punct de vedere fizionomice.
Brațul retentivă al acestui croșet posedă calități elastice datorită faptului că are
conector secundar propriu.
În funcție de lungimea și grosimea acestui conector, este posibilă alegerea gradului
de elasticitate. Croșetelor divizate Roach din grupa I sunt în număr de 7 și au brațe
elastice , formă cărora imită literele C, L, U, S, T,I,R.
Acest tip de croșete sunt aplicate pe dinții posteriori cu un grad de retentivitate
mărită și cu implantată dificilă.
Sunt compuse din: corp, pinteni ocluzal, brațul opozant, brațul retentive și 2
conectori secundari ( unul al brațului retentivă și altul ce unește brațul opozant și
pîntecele ocluzal de scheletul metalic)
Corpul croșetelor prezintă porțiunea așezată pe suprafață proximală a dinților
stîlpi limitrofă spațiului edentat în zona supraecuatorială neretentivă este unit rigid
prin conectorul secundar cu șaua scheletului metalic , la nivelul parodontului
marginal , la o distanță dependență de gradul de retentivitate a dintelui-stîlp, de cel
puțin 1,5mm. Din corpul croșetelor pornesc pintenul ocluzal și brațul opozant, care
au aceleași direcție, formă și indicații indentice cu ale elementelor similare ale
croșetului Ackers.
Brațele retentive se unesc șaua scheletului metalic prin conectoru secundari
propriu, care au 2 extremități, una dentară șu alta mucozală.

Din grupa 2 fac parte croșetelor aplicate cu brațele supraecuatorială asigurînd

sprijinul protezei scheletate pe cîmpul protetic
Pot fi simple, cu un braț ce are contact parțial sau total cu dintele și compuse,
aplicate uni sau bidentar.
Brațele croșetului bidentar înconjoară înșelat suprafețele dintelui, fiind cunoscut ca
croșet înșelat continuu. Sunt indicate pe dinții frontali cît și pe cei laterali cu zone
retentive neînsemnate și înălțime mică, precum și pe dinții conici.
119. Sistemul croşetar Ney, caracteristica.
Nr1: este asemănător cu croșetul circular Ackers însă brațul opozant ca și brațul
retentive, este elastic și situat în zona industrială retentivă. Ambele brațe asigură o
menținere dublă și reciprocă, fiind aplicate pe suprafețele vestibulară și orală ale
dintelui ancoră. Este indicat și realizat la fel ca și croșetul Ackers.

Nr2: derivă din croșetul divizat Roade cu brațul elastic în formă de T , ambele
brațe sunt elastice divizate în T , au cîte un conector secundar propriu. Este indicat
pe premolari și dolari cu extracție principală și cu retentivități măsuță, precum și
pe dinții la care ecuatorul protetic trece în apropierea suprafeței ocluzale.
Elementele elastice divizate sunt aplicate în zona gingivakă.Mai rațional se
consideră aplicarea lui în edentații terminale.
Nr3: este o combinare între croșetul nr 1 și 2 avînd 2 brațe retentive . Unul din
aceste brațe este mai puțin elastic unit rigid cu corpul croșetului avînd forma
brațului de la croșetul nr 1, iar alt braț are un grad de elasticitate mărită, fiind unit
prin conectoeul secundar cu șaua protezei și avînd formă de T. Brațele sunt
aplicate în dependență de retentivitatea dintelui ancoră astfel: brațul mai puțin
elastic nr 1 este aplicat pe suprafețele vestibulară sau orală ale dintelui cu
retentivitate mai mică , iar brațul elastic nr 2- pe suprafețele vestibulară sau orală
cu retentivitate mărită. Acest croșet este indicat în edentațiile terminale cînd dinții
stîlpi au înclinație orală sau vestibulară, iar ecuatorul protetic are direcții diferite pe
suprafețele orală și vestibulară.

Nr 4- este un croșet tehnic realizat prin metoda de turnare și lipire: corpul si

pintenele ocluzal sunt turnate , iar brațele sunt confecționate prin sîrmă prin îndoire
, fiind aplicate pe suprafețe vestibulară și orală și lipite de corp. Este indicat pe
dinții cu retentivitate în regiunea marginii ocluzale a suprafețelor vestibulară și
orală. Nu este utilizat în practică datorită proprietăților mecanice
necorespunzătoare , care nu permit menținerea satisfăcătoare a protezeu pe cîmpul
protetic.

Nr5: este cunoscut sub numele de croșet inelar cu acțiune inversă misterioasă și
derivă din croșetelor circulare. Este alcătuit dintr-un conector secundar excentric
unit rigid cu bara sau plăcuța protezei , poziționat des mezio-oral pe dintele-ancoră.
Brațul croșetului iese din corpb, avînd o porțiune rigidă, aplicată supraecuatorial
din care poernește pintenul ocluzal așezat în foseta distală sau mezială. Porțiunea
rigidă a brațului înconjoară suprafețele dintelui în zona supraecuatorială și
transversînd ecuatorul protetic al suprafeței vestibulare sau orale, se termină cu
extremitatea liberă în zona subecuatorială retentivă mezială sau distală. Este indicat
în edentațiile terminale, cînd dinții stîlpi au înclinație vestibulară sau orală, precum
și pe dinții cu coroane clinice mici sau cu formă conică.

Nr 6: are aceleași caracteristici ca și nr 5, deosebindu-se prin prezența a 2 pinteni

ocluzal situați distal sau mezial. Este unit rigid cu șaua protezei prin intermediul
conectorului secundar, care este întărit cu un dublu segment pornit de la șaua sau
bara protezei. Este indicat pe molari înclinați mezio-distal sau vestibulo-oral cu
ecuator protetic atipic situat ocluzal în partea înclinăruu dintelui și cervical în
partea opusă. Are cel mai lung braț din toate croșetele Ney și din acest motiv mai
este numit și croșet unibar circular.
120. Elementele auxiliare de fixare şi stabilizare,
caracteristica. Elementele antibasculante de desprindere şi
de înfundare, caracteristica.
Mijloacele antibasculante se opun basculării protezei scheletate în cav bucală.
Protezele terminale prezintă o mișcare de rotație de balans în jurul axului
reprezentat de dinții stîlpi, pe care se aplică croșetele.După sensul deplasării
extremității șeilor, a fost numită basculare prin desprindere și basculare prin
înfundare.
Bascularea prin desprindere:
se manifestă sub formă de desprindere incopletă a extremității distale a șeii
terminale pe cîmpul protetic.
Desprinderea este produsă de următorii factori:
alimente aderente, forța de gravitație, mobilizarea părților moi
periprotetice( mușchi bucali), deplasarea extremității distale a șeilor pe un segment
de cerc, raza cercului este reprezentat de însăți șaua terminală unde mărimea razei
este egală cu distanța dintre dintele stîlp pe care se află elementul de stabilizare și
marginea distală a șeilor terminale.
Elementele indirecte sînt reperezentate de părțile componente ale protezei parțiale
care se opun tendințelor de basculare.
Elementele folosite pentru oprirea acestei basculări depășește linia croșetelor,
fiindreprezentate de toate componentele protezei care se sprijină pe dinții mediali.
Eficiența elementului antibasculant este mai mare dacă e așezat la distanță
mezial de axul în jurul căruia se produce bascularea.
Elementele care se opun basculării prin desprindere sînt:
1) Pintenul ocluzal, așezat în foseta M a 1 premolar sau pintenul supracingular
pe canin în funcție de tipul de edentație.
2) Croșetul dentar continuu, se întinde pe toți dinții frontali restanți în zona
supracingulară ccea ce favorizează dispersarea presiunilor . Este eficient
dacă la extremitățile lui există pinteni ocluzali sau M , care să se sprijine pe
dinți, pentru a transmite presiunile dento-parodontale.
3) gheruțele incizale , aplicate în lăcașuri preparate la nivelul unghiurilor
proximale ale marginilor incizale.
4) plăcuța dento-mucozală cu sprijin dento-parodontal are acțiune eficientă dar
poate fi utilizată foarte rar și în special la mandibulă.
5) culisele , coroanele telescopate participă la frînarea tendinței de basculare a
șeii terminale

Bascularea prin înfundare apare datorită înfundării extremității distale a șeii

terminale și este favorizată de reziliența mucoasei. În general bascularea prin
înfundare are o amplitudine redusă, nu se poate anula în totalitate și
 reprezintă cauza principală care determină modificări în troficitatea
țesuturilor parodontale de la nivelul dinților stîlpi.
Amplitudinea acestei mișcări de basculare este dependentă de gradul de
reziliență a mucoasei ceacoperă creasta alveolară.
Elementele care se opun basculării prin înfundare , pentru a diminua efectul
asupra dinților stîlp sînt:
1) șeile protetice extinse la maxim, în limita perimetrului de mucoasă
fixă
2) Sisteme speciale de menținere, sprijin și stabilizare aplicate pe
microproteze care solidarizează mai mulți dinți între ei.
3) tuberozitatea maxilară și tuberculul piriform , acoperită de șaua
terminală
4) croșetele cu brațe elastice aplicate pe dinții stîlpi
5) pintenii ocluzali să fie aplicați numai în foseta M a dinților stîlpi
6) Sisteme specialede menținere , sprijin, stabilizare de tipul receptorilor
de forță ( dizjunctori) sau amortizatorilor de forță dacă reziliența
mucoasei este foarte mare
7) șeile să fie realizare după amprentele funcționale de compresiune
8) rebazarea periodică a șeilor distale în urma supravegherei atente

Elementele auxiliare:
1. retentivitatea cîmpului protetic- frînează mișcările în plan
orizontal
2. tuberozitățile retentive- frîn mezializarea, desprinderea
3. tuberculul piriform- frîn distalizarea , înfundarea prn basculare
4. bolta palatină ogivală , frîn deplasarealaterală
5. musculatura orofacială
6. adeziunea
7. prafurile adezive
8. voința pacientului
121. Biomecanica protezelor scheletate, noţiuni, generalităţi.
Sub acțiunea forțelor masticatorii, protezele acheletate ca și protezele mobilizabile
cu placă se deplaseazăîn diferite direcții, gradul de deplasare depinde de factorul
care îl provoacă și de cu care se opun deplasării.
Comparînd deplasarea protezei scheletate cu cele pațial mobilizabile acrilice
ajungem la punctul că ele se deplasează în aceleași direcții dar gradul deplasării
este variat datorită faptului că volumul bazei este mai mic și că în componența lor
sunt folosite dispozitive moderne de menținere și stabilizare care permit divizarea
forțelor masticatorii pe cîmpul protetic prin conectori secundari.
Cinectorii secundari pot fi:
a) rigizi
 b) semilabili
c) labili
În general scopul acestor legături este reducerea mișcărilor negative asupra
sistemului stomatognat
Roompel în edentațiile uniterminale campară șaua protezei cu o bară care este
unită rigid cu dintele stîlp și elastică spre distal, închipuită ca o punte cu entorzie.
La aplicarea partea D se înfundă pe cîmpul protetic , iar partea din apropierea
dintelui stîlp torsionează dintele către posterior.
Kantorowicz compară proteza scheletată cu o bară unită bilateral rigid în formă
de arc , cu extremitățile libere sprijinite pe baza elastică. Studiile statice au
demonstrat că plasarea protezei pe cîmpul protetic este variată și depinde de zona
aplicării presiunilor.

Șvartz reeșind din concepția lui Hantorovici face următoarele concluzii:

1) Aplicarea forței p pe șaua protezei la depărtările de ⅓ de la dintele stîlp va

duce la recepția presiunii de către dintele stîlp și fibromucoasă cu ½ p
pentru ambele suporturi.
2) La aplicarea forței p la mijlocul șeii , presiunea pe dintele stîlp va fi ¼ p, iar
fibromucoasă 3/4p la aplicarea forței în centrul și treimea distală a luitoată
presiunea va reveni fibromucoasei.
Aplicarea forței în ⅓ distale a șeii determină tracționarea și hocționarea
dintelui stîlp accentuînd înfundarea șeilor în porțiunea distală din cauza că
presiunea dezvoltată este egală cu forța p

Cercetările lui Baier au arătat că în edentațiile terminale o arcadă artificială

mai lungă mărește posibilitatea înfundării șeii în porțiunea sa distală și scade
tendința de torsionare a dintelui stîlp.

Elbrecht menționează că biomecanica șeilor terminale depinde de orientarea

apofizelor alveolare .
122. Etapele clinico – tehnice de confecţionare a protezei
parţiale mobilizabile scheletate – caracteristica generală.
C- amprentarea cîmpului protetic pentru realizarea protezei scheletate, și anume a
carcasului metalic
L:Realizarea modelului de lucru din ghips dur. Analiza modelului în paralelometru
cu aflarea axului de inserție și dezinserție a protezelui pe cîmpil protetic. Pregătirea
pentru dublare și diblarea propriu-zisă a modelului de lucru. Realizarea machetei
din ceară a viitorului carcas metalic. Turnarea scheletuluimetalic din aliaj solicitat.
Prelucrarea și finisarea carcasului metalic cu proba pe model.
C:proba în cavitatea bucală și înregisrarea relațiilor intermaxilare
L: fixarea în erticulator. Montarea dinților artificiali. Schimbul cerii în acrilat.
Prelucrarea și finisarea .Proba pe model.
123. Paralelometrul şi metodele de studiere a modelului în
paralelometru.
Paralelometrul este compus din: soclul stabilizator, suportul pentru model, stîlpul
vertical, brațul orizontal, piesele anexe: tijă detectoare,pierderi in, retentivometre
0,25mm, 0,50mm, 0,75mm.

Analiza modelului prevede următoarele operațiuni:

1. Determinarea axului de inserție și de inserție al protezei
2. Fixarea protezei alese a axului de inserție și de inserție al protezei , pentru
reproducerea ei
3. Determinarea și trasarea ecuatorului protetic
4. Stabilirea punctelor retentive unde vor fi așezate extremitățile brațelor
elastice ale croșetelor
5. Alegerea construcției protezei și trasarea proiectului pe model

Determ ax de inserție:
Axul de inserție este apreciat drept direcție de aplicare și înlăturate a protezei care
prevede mișcarea protezei de la primul contact al elementelor de ancorate cu dinții-
stîlpi pînă la fibromucoasa cîmpului protetic,, cînd pinteni ocluzal sunt așezați, în
lăcașurile lor, iar șefie sunt amplasate cu precizie pe suprafață cîmpului protetic .
Axul de in. poate fi 1. Vertical cînd proteza este aplicată concomitent pe toți dinții
stîlp
Vertical spre dreapta
Vertical spre stînga
Vertical posterioare
Vertical anterior
Poate fi realizată prin una din 3 metode:
1. Liberă
2. Aprecierea înființării medii a acelor dinților-stîlp
3. De alegere

Metoda liberă- modelul se fixează pe măsuță reglabilă și se poziționează în așa fel

ca planul suprafețelor ocluzale ale tuturor dinților stîlpi să fie perpendicular cu tijă
detectoare a paralelografului. După blocarea măsuță reglabilă, se vor executa
operațiunile de studiere a modelului.

Metoda aprecierii înființării medii a acelor d-s:

Soclul să aibă laturile paralele între ele și perpendiculare bazei.
Modelul se fixează pe măsuță reglabilă a suportului, înclinînd-o în diferite direcții
pînă ce axul vertical de implantată al unuia din dinții stîlpi va coincide cu tijă
detectoare în toate planurile.
Măsuță se blochează și prin depunerea tijei detectoare pe suprafață
corespunzătoare a soclului, unde este implantat dintele cu creionul, se trasează o
linie în plan vertical după direcția tijei detectoare.
După acestă metodă se găsește axul vertical al următorului dinte de pe aceeași
hemiarcadă trasînd-o pe soclul modelului.
Liniile trasate vertical sunt unite cu 2 linii orizontale paralele între ele una dintre
care, la întretăierea cu liniile verticale, formează unghiuri egale între ele.
Aceste linii orizontale se trasează la o depărtare cît mai mare una de alta și se
unesc cu o linie verticală , care le împarte în 2 jumătăți egale, aceasta va fi axul
mediu al acestor 2 dinți stîlpi.
Conform principiilor expuse se determină cazurile medii ale dinților stîlpi de pe
hemiarcade opusă.
Ulterior cazurile medii determinate sunt trasate pe latura misterioasă a soclului
modelului cu ajutorul tijei detectoare și între ele iarăși se apreciază linia verticală
medie care va prezenta axul mediu comun al tuturor dinților stîlpi

Metoda de alegere: poziția modelului pe măsuță reglabilă se stabilește în așa fel ca

dinții stîlpi să prezinte retentivități favorabile pentru plasarea brațelor elastice ale
croșetelor. Se folosește tijă detectoare, care se aduce la fiecare dinte stîlp, înclinînd
măsuță reglabilă cu modelul pînă cînd latura ei va prezenta contact Punctiform cu
porțiunea cea mai convexă a dintelui, iar spre colet va apărea un spațiu triunghiular
care reprezintă zona de retenție a acestui dinte stîlp. Se poate întîpla ca unul sau
mai mulți dinți stîlp să aibă zone retentive bune pentru plasarea brațelor elastice,
iar alți dinți stîlp nesatisfăcătoare, pentru o înclinarea ușoară în jos a modelului cu
partea unde sunt dinți stîlp cu zone retentive nefavorabile , se obține zone cu
retentivitate satisfăcătoare.
Determinarea poziției modelului unde toți dinții stîlp prezintă retentivități
favorabile se realizează în urma mai multor mișcări.O dată cu determinarea acestei
poziții se determină axul de inserție și dezinserție iar măsuța reglabilă se blochează
pentru ca toate următoarele operațiuni să se execute în poziția determinată.

2) Fixarea axului de inserție și dezinserție

Se realizează pentru repoziționarea modelului de lucru din material termorezistent
înapoi în paralelograf pentru următoarele manipulări:
pentru repoziționare sunt 2 metode:
a)După aflarea axului de inserție și dezinserție cu tija răzușă se realizează pe soclul
modelului cel puțin 3 șanțuri care ulterior vor apărea pe modelul dublat. După care
modelul dublat se repoziționează în paralelograf aducînd tija răzușă în dreptul
fiecărui șanț.
b) După aflarea axuluide inserție și dezinserție cu ajutorul bormașinii se forează
modelul în zona planșeului ( mandibulă)și palatul moale (maxilă). Bucșa din
componenta paralelografului se îmbracă pe modelul dublat, care ulterior ajunge în
modelul dublat. Se fixează modelul dublat în paralelometru.

3(Determinarea și trasarea ecuatorului protetic

Determinînd poziția modelului apreciată după una din cele 3 metode descrise mai
sus , înlocuind tija detectoare cu tija portcreion, care aducîndu-se în dreptul
fiecărui dinte stîlp plasată pînă la nivelul ecuatorului marchează ecuatorul
protetical acestui dinte stîlp în poziția aleasă.Acest ecuator protetic de obicei nu
coincide cu ecuatorul anatomic . Acest ecuator protetic împarte dintele în 2 zone:
supraecuatorial situat între ecuatorul protetic și marginea ocluzală , subecuatorial
cuprinsă între ecuatorul protetic și colet.
În dependență de înclinarea modelului și însăși a dinților stîlpi avem diferite
deplasări și forme a ecuatorului protetic.

4) Stabilirea zonelor retentive

Pentru această operațiune tija de grafit se înlocuiește cu tije retentivometre care de
obicei sunt de 3 mărimi 0,25 0,5 0,75mm., și reprezintă distanța de la tijă pînăla
muchia discului. Această tijă se aduce în dreptul fiecărui dinte stîlp deja marcat cu
ecuator protetic și se lipește de ecuator iar discul trebuie să facă contact în zona
subecuatorială , unde arată zona de plasare a brațelor retentive, care se înseamnă cu
creionul chimic. Dacă discul sau stîlpil tijei nu se atinge de dintele stîlp se schimbă
altă tijă retentivometrică.
5) Alegerea construcției protezei și trasarea proiectului pe model.
Elaborarea construcției viitorului carcas metalic se efectuează după gradul de
implantare a dinților stîlpi , plasarealor pe cîmpul protetic , topografia edentației
etc. Autorii recomandă trasarea proiectului protezei pe model în următoarea ordine:
a) conturarea formelor șeilor pentru toate spațiile edentate, indiferent de
sprijinul care se poate realiza
b) conturarea formelor elementelor de legătură între șei ( conectori principali)
c) conturarea elementelor de menținere, sprijin, stabilizare
d) conturarea conectorilor secundari

După trasarea proiectului protezei scheletate pe modelul dublat se efectuează

modelarea machetei din ceară a viitorului carcas metalic cu lipirea intimă pe
model și în aceeași ordine: șeile, conectorii principali, elementele de
menținere, sprijin, stabilizare, conectori secundari
124. Planificarea construcţiei carcasului metalic al protezei
scheletate.

125. Pregătirea modelului pentru dublare şi importanţa

practică. Modelarea machetei din ceară a carcasului metalic
al protezei scheletate –caracteristica, metodica, tehnica de
realizare, materialele şi utilajul folosit.
Pe modelul funcțional se execută 3 operațiuni înainte ca ecesta să fie dublat:
folierea, gravarea , deretentivizarea.

Folierea este o operațiune prin care se obține un spațiu între suprafețele mucozale
ale scheletului metalic al protezei și fibromucoasa cîmpului protetic , și izolarea
zonelor sensibile nefavorabile pentru recepția presiunilor masticatorii: torusul
palatin, proeminențe osoase acoperite de fibromucoasă subțire, rugile palatinale
exprimate . Folierea se efectuează cu folii de ceară calibrată cu grosime 0,5-1mm ,
care se ramolește la sursa de căldură și se aplică pe suprafața modelului adaptîndu-
se intim la el.Surprusurile de ceară sunt înlăturate prin tăiere conform limetelor
desenului , iar marginile sunt fixate la suprafața modelului prin lipire cu ceară.

Gravarea modelului este indicată numai la maxilar, pe traiectul marginilor

anterioare și posterioare ale desenului conectorilor principali

Deretentivizarea este procesul prin care se elimină anumite zone retentive ale
modelului funcțional. Se efectuează prin picurare de ceară în zonele retentive în
așa mod ca startul de ceară depus să se situeze între festonul gingival al dinților
restanți și ecuatorul protetic sau între suprafața mucozală și polul inferior al culisei
sau barei. Supraecuatorial , pe suprafețele culisei sau barei nu se va picura ceară. În
contunuare cu tija răzușă a paralelografului se vor înlătura surplusurile de ceară
prin răzuire sau frezare.

126. Proteza parţial mobilizabilă combinată.

127. Sisteme speciale de menţinere,sprigin şi stabilizare

clasificarea, caracteristica generală a protezei parţial
mobilizabilă combinată.
Sistemele speciale de menținere, sprijin, stabilizare, sunt dispozitive mecanice de
mare precizie care fac legătura între dinții stîlpi și proteză.
 Asigură o menținere fizionomică a protezelor parțiale care nu mai sunt prevăzute
cu croșete.
Atele sisteme speciale precum sistemele articulate , se utilizează la protezele
terminale cu scopul de a permite realizarea anumitor mișcări ale șeilor fără a
solicita în masticație dinții stîlp.
Sistemele speciale pot fi confecționate în uzine speciale , numite sisteme speciale
de precizie; sau realizate în laborator numite sisteme de semiprecizie.
Pentru a realiza sistemele speciale și protezele cu sisteme speciale este necesară o
pregătire deosebită a doctorului și tehnicianului dentar.Realizarea lor este
complicată, dificilă, și costisitoare. Este necesar de a cunoaște perfect cazul clinic
și caracteristicele sistemelor.
Multe sisteme speciale sunt fragile, defecțiunile fac aproape imposibile reparațiile
sau înlocuirile , de acea protezele cu sisteme speciale necesită controale periodice
obligatorii , rebazări sau căptușiri pentru a le mări longetivitatea.
Clasificarea elementelor de menținere , sprijin și stabilizare se face în dependență
de tipul edentației. dimensiunii vertiale de ocluzie, poziționării morfofuncționale.
cLASIFICARE:
- Culise
- Capse0
- Bare cu călăreți
- Telescoape
- Sisteme articulate
- Sisteme magnetice

128. Etapele clinico – tehnice de confecţionare a protezei parţiale mobilizabile scheletate cu

sisteme speciale de menţinere,sprigin şi stabilizare, caracteristica generală.
129. Realizarea modelelor din ghips dur,studierea modelului
în paralelometru Planificarea construcţiei carcasului metalic
al protezei scheletate.

Studierea modelului în paralelometru:

1.stabilirea axului de inserție și dezinserție a protezei .
Ea depinde de alegerea poziției modelului în paralelograf, și se poate realiza prin
una din 3 metode:
- liberă
- prin aprecierea înclinării medii a axelor dințilo-stîlpi
- de aleger
2. Fixarea poziției alese a axuui de inserție și dezinserție al protezei,
pentrureproducerea eu
3. Determinarea și Trasarea ecuatorului protetic
modelul este blocat pe măsuță și se trasează cu tija portcreion ecuatorul protetic pe
dinții stîlpi principali, dar și pe dinții pe care se aplică elemente rigide,
supraecuatoriale ale protezei. Vor fi trasate și zonele de țesut muco-osos care
interferează cu tija pentru a executa deretentivizarea.

3.stabilirea zonelor retentive

4. alegerea construcției protezei și trasarea proiectului pe model

130. Pregătirea modelului pentru duplicare şi dublarea lui.

Etapele clinico-tehnice de confecţionare a sistemelor de
culise.
Pe modelul funcțional se execută 3 operațiuni înainte ca ecesta să fie dublat:
folierea, gravarea , deretentivizarea.

Folierea este o operațiune prin care se obține un spațiu între suprafețele mucozale
ale scheletului metalic al protezei și fibromucoasa cîmpului protetic , și izolarea
zonelor sensibile nefavorabile pentru recepția presiunilor masticatorii: torusul
palatin, proeminențe osoase acoperite de fibromucoasă subțire, rugile palatinale
exprimate . Folierea se efectuează cu folii de ceară calibrată cu grosime 0,5-1mm ,
care se ramolește la sursa de căldură și se aplică pe suprafața modelului adaptîndu-
se intim la el.Surprusurile de ceară sunt înlăturate prin tăiere conform limetelor
desenului , iar marginile sunt fixate la suprafața modelului prin lipire cu ceară.

Gravarea modelului este indicată numai la maxilar, pe traiectul marginilor

anterioare și posterioare ale desenului conectorilor principali

Deretentivizarea este procesul prin care se elimină anumite zone retentive ale
modelului funcțional. Se efectuează prin picurare de ceară în zonele retentive în
așa mod ca startul de ceară depus să se situeze între festonul gingival al dinților
restanți și ecuatorul protetic sau între suprafața mucozală și polul inferior al culisei
sau barei. Supraecuatorial , pe suprafețele culisei sau barei nu se va picura ceară. În
contunuare cu tija răzușă a paralelografului se vor înlătura surplusurile de ceară
prin răzuire sau frezare.

Dublarea modelului de lucru

Modelul duplicat se execută după amprenta obținută de pe modelul de lucru
pregătit în conformatoare speciale de duplicare.
 Modelul de lucru deretentivizat se fixează în centrul capacului conformatorului
cu plastilină sau silicon chit, sau prin picurare cu ceară lipicioasă. Capacul cu
modelul fixat se introduce într-un vas cu apă la temperatura camerei , pentru
izolarea modelului. După 10-15 minute la capac se atașează corpul
conformatorului și prin unul din orificiile de pe partea superioară a lui se toarnă
materialul amprentar duplicator preventiv pregătit, pînă la umplerea
comformatorului.
După umplere se lasă 30-45 min pentru răcire la temperatura camerei, apoi se
introduce într-un vas cu apă rece 15-20 min. Ulterior se înlătură capacul
conformatorului și se îndepărtează modelul din amprentă fiind prins cu o pensă ,
prin manevre de tracțiune.
În amprentă se fixează tija metalică cu piesa anexă utilizată pentru pîlnie. Vîrful
pîlniei în formă de cilindru se aduce în contact cu materialul amprentar din centrul
amprentei , ce corespunde planșeului bucal pentru modelul inferior sau bolții
palatine pentru modelul superior.
În vacum-malaxor se prepară pasta pentru turnarea modelului. Pasta pregătită se
toarnă progresiv în interiorul amprentei.
După priza definitivă 30-45min , se îndepărtează pîlnia din soclul modelului și se
scoate amprenta împreună cu modelul din conformator .
Modelul se îndepărtează prin tăiere a materialului amprentar .
Modelul se prelucrează termic printr-o uscare timp de 40-45 min în cuptorul de
preîncălzire ridicînd temperatura lent de la 20-40 pînă la 160-200/
Apoi se scufundă în ceară topită 30-45s.
Modelul duplicat se fixează în paralelometru și se reproduce axul de inserție și
dezinserție al protezei, după reperele notate pe model, apoi se trasează ecuatorul
protetic . Se reproduce cu creionul desenul proiectului scheletului protezei.

Etapele clinico-tehnice a sistemelor speciale tip Culise

1.Clinic
-prepararea și amprentarea bonturilor protetice care pot fi unități
odontocoronare și implanturi endoosoase
2.L
-realizarea modelului de lucru pentru confecționarea părții fixe a protezei
mobilizabile combinate
-realizarea părții fixe cu elementul component a culiselor , parte componentă
a protezului parțial mobilizabil scheletat
3C
-proba și fixarea în cav buc
- amprentarea cîmpului protetic pentru realizarea părții mobilizabile a
protezului parțial mobi combinat cu sisteme speciale tip culise
4L
 - realizarea modelului din ghips
- dublarea modelului de lucru
- realizarea machetei carcasului metalic din ceară
- schimbul cerii în aliaj metalic
- prelucrarea și finisarea carcasului metalic
- proba lui pe modelul de lucru
- realizarea bordurilor de ocluzie
5C
-proba carcasului în cav buc și înregistarea relațiilor intermaxilare
6L
-fixarea modelelor în articulator
- montarea dinților artificiali în ceară
schimbarea cerii în acrilat
prelucrarea și finisarea protezului scheletat combinat
proba pe model
7C
-proba și fixarea în cav buc

131. Etapele clinico-tehnice de confecţionare a sistemelor de

capse.
1.Clinic
- realizarea tratamentului preprotetic
- fixarea dispozitivului radicular
- fixarea patricei de sistemul radicular
2.L
-realizarea modelului de lucru pentru confecționarea părții fixe a protezei
mobilizabile combinate
-realizarea părții fixe cu elementul component a capselor , parte componentă
a protezului parțial mobilizabil scheletat
3C
-proba și fixarea în cav buc
- amprentarea cîmpului protetic pentru realizarea părții mobilizabile a
protezului parțial mobi combinat cu sisteme speciale tip capse
4L
- realizarea modelului din ghips
- dublarea modelului de lucru
- realizarea machetei carcasului metalic din ceară
- schimbul cerii în aliaj metalic
- prelucrarea și finisarea carcasului metalic
- proba lui pe modelul de lucru
 - realizarea bordurilor de ocluzie
5C
-proba carcasului în cav buc și înregistarea relațiilor intermaxilare
6L
-fixarea modelelor în articulator
- montarea dinților artificiali în ceară
schimbarea cerii în acrilat
prelucrarea și finisarea protezului scheletat combinat
proba pe model
7C
-proba și fixarea în cav buc

132. Etapele clinico-tehnice de confecţionare a sistemelor de

bare cu călăreţi.
1C
- prepararea și amprentarea cîmpului protetic pentru realizarea părții fixe
(bară fixată de capse dentocoronare)
2L
- turnarea modelului și realizarea capelor din ceară pe care se fixează bara
prefabricată
- schimbul machetei în aliaj metalic
- prelucrarea
- proba pe model
3C
- proba și fixarea în cav buc
- amprentarea cîmpului protetic pentru realizarea părții mobilizabile
4L
- realizarea modelului de lucru
- dublarea modelului
- realizarea machetei din ceară a carcasului metalic
- schimbul cerii în aliaj metalic
- prelucrarea și finisarea carcasului metalic
- proba lui pe modelul de lucru
- realizarea bordurilor de ocluzie
5C
-proba carcasului în cav buc și înregistarea relațiilor intermaxilare
6L
-fixarea modelelor în articulator
- montarea dinților artificiali în ceară
schimbarea cerii în acrilat
prelucrarea și finisarea protezului scheletat combinat
proba pe model
7C
-proba și fixarea în cav buc

133. Etapele clinico-tehnice de confecţionare a sistemelor de

telescoape.
1C
- prepararea pentru realizarea părții fixe
- amprentarea cîmpului protetic
2L
- realizarea modelului de lucru
- macheta din ceară a patricei telescoape
- schimbul în aliaj metalic
- prelucrarea în paralelometru a patricilor metalice
- redarea paralelismului patricilor
3C
- fixarea în cav buc
- amprentarea cîmpului protetic
4L
- realizarea modelului de lucru
- dublarea modelului
- realizarea machetei din ceară a carcasului metalic
- schimbul cerii în aliaj metalic
- prelucrarea și finisarea carcasului metalic
- proba lui pe modelul de lucru
- realizarea bordurilor de ocluzie
5C
-proba carcasului în cav buc și înregistarea relațiilor intermaxilare
6L
-fixarea modelelor în articulator
- montarea dinților artificiali în ceară
schimbarea cerii în acrilat
prelucrarea și finisarea protezului scheletat combinat
proba pe model
7C
-proba și fixarea în cav buc
134. Etapele clinico-tehnice de confecţionare a sistemelor
articulate şi magnetice.
articulate
1C
- prepararea și amprentarea cîmpului protetic pentru realizarea părții fixe a
sistemelor articulate
2L
- realizarea modelului de lucru pe care se confecționează partea fixă a
elementelor articulate
3C
- fixarea în cav buc a părții fixe
- amprentraea pentru realizarea părții mobilizabile
3L
- realizarea modelului de lucru
- dublarea modelului
- realizarea machetei din ceară a carcasului metalic
- schimbul cerii în aliaj metalic
- prelucrarea și finisarea carcasului metalic
- proba lui pe modelul de lucru
- realizarea bordurilor de ocluzie
5C
-proba carcasului în cav buc și înregistarea relațiilor intermaxilare
6L
-fixareamodelelor în articulator
- montarea dinților artificiali în ceară
schimbarea cerii în acrilat
prelucrarea și finisarea protezului scheletat combinat
proba pe model
7C
-proba și fixarea în cav buc

magnetice
1C
- implantarea subperiostal sau pe periost partea componentă a sistemului
magnetic
- amprentarea cîmpului protetic pe care s-a fixat celălalt component sau un
analog
2L
- realizarea modelului de lucru
- dublarea modelului
 - realizarea machetei din ceară a carcasului metalic
- schimbul cerii în aliaj metalic
- prelucrarea și finisarea carcasului metalic
- proba lui pe modelul de lucru
- realizarea bordurilor de ocluzie
5C
-proba carcasului în cav buc și înregistarea relațiilor intermaxilare
6L
-fixarea modelelor în articulator
- montarea dinților artificiali în ceară
schimbarea cerii în acrilat
prelucrarea și finisarea protezului scheletat combinat
proba pe model
7C
-proba și fixarea în cav buc

135. Modelarea machetei din ceară a carcasului metalic al

protezei scheletate, metodica, tehnica de realizare.
Modelarea machetei scheletului se efectuează din elemente din ceară
performanțe prin adaptarea și lipirea lor la modelul duplicat după configurația
traiectul desenului schematic al scheletului protezei de pe model.
Elementele performante sunt realizate din ceară specială, utilizînd matricea din
silicon comercializate împreună cu ceară pentru modelarea pachetelor protezelor
scheletate.
Matricea sunt realizate cu imprimări de diverse forme :bare, benzi, plăcuțe , brațe
de croșete, retenții pentru și în formă de orificiu sau plase.
Pentru realizarea elementelor performante ceară în stare fluidă se toarnă prin
procurare continuă în imprimările respective ale matricei, apoi după solidificare se
detașează obținînd astfel componentele necesare ale scheletului cu suprafețe nete
de și dimensiuni uniforme.
În acest scop pot fi utilizate și elemente performante cu diverse forme și
dimensiuni produse i dustrial, din ceară sau materiale termoplastic speciale
comercializate în truse.
Modelarea machetei se realizează prin aplicarea componentelor performante pe
model, în raport cu desenul scheletului , în următoarea ordine: conectorii
principali, șefie, elementele de menținere, sprijin și stabilizare și conectorii
secundari.
Pentru aceasta componentele performante sunt plastificarea în apă caldă 50-60
grade sau la sursa de căldură adaptîndu-se intim la model, solidarizîndu-le între ele
cu ceară, iar marginile lor se lipesc de suprafață modelului duplicat.
La utilizarea conectorilor principali reprezentați de plăcuțe , acestea se modelează
prin adaptarea folie de ceară calibrată, cu grosimea de 0,4-0,6mm, în zona de
extindere a conectorilor.
La mandibulă, în zona planșeului bucal , marginea plăcuțe se îngroașă pînă la 2
mm prin procurare cu ceară sau prin aplicarea unei benzi cu grosime și formă
corespunzătoare.
Șefie se modelează în dependență de raportul dintre suprafețele mucozală cu
apofiza alveolară. Dacă este indicată o suprafață mucozală metalică, se adaptează
în spațiul edentat o folie de ceară celebrată după limetele desenului, lipsind
marginile goluri la model și la conectorul principal.
Pe suprafață externă , pentru aderența acrilatului se realizează retenții în formă de
șanse, ciupercuțe, butoni.
La folosirea unei suprafețe mucozale acrilice , șaua se va model cu orificii sau în
formă de placă prin care ulterior acrilatului înclinînd șaua în întregime , creînd
astfel contact între acrilat și apofiza alveolară.
La nivelul de solidarizare a șefilor cu conectorii principali se modelează trepte de
aproxim. 1-2 mm în dependență de cantitatea țesuturilor pe care le va restabili
șaua protezei. Aceste trepte permit ca acrilatului șefilor să se situeze la același
nivel cu segmentul metalic coborîndu-se cu conectorul principal.

Elementele de menținere, sprijin și stabilizare se modelează în dependență de

tipul lor.
La utilizarea croșetelor, modelarea se realizează din segmente de ceară
performanțe fiind aplicate și adaptate la traiectul desenului schematic al
elementelor componente ale croșetului, solidarizîndu-le apoi la ni rolul corpului
croșetului, spațiilor interdentar, sau la și în dependență de tipul de croșete folosite
și de plasarea elementelor componente ale croșetelor pe suprafețele dinților-stîlp.
Modelarea sistemelor speciale depinde de tipul utilizat. La aplicarea sistemelor
speciale produse industrial din aliaje , piesele pot fi solidarizare la scheletul
metalic prin înșurubare sau prin retenția lor în acrilatul protezei.
Indiferent de varietatea sistemului special utilizat, inițial se confecționează partea
culisei ce va fi solidarizată la dintele-stîlp, apoi acea parte ce va fi solidarizată la
scheletul protezei mobilizabile.
Dacă sunt folosite sisteme speciale precise produse industrial din aliaje, acestea
sunt solidarizare prin lipirea sau sudate la elementele corespunzătoare ale
protezelor deja turnate, conform axului de inserție și de inserție al protezei
scheletate.
Conectorii secundari se modelează din elemente performante de formă și mărime
corespunzătoare după proiectul desenului schematic,apoi se solidarizează cu ceară
la părțile dentare și mucozale ale scheletului.
După modelarea tuturor elementelor comp ale scheletului se realizează machetele
canalelor de turnare.
136. Turnarea scheletului din aliajul
solicitat,prelucrarea,proba pe model şi lustruirea scheletului
metalic.
După dezambalarea și prelucrarea scheletului metalic la aparatul de sablat ,
tijele metalice ale canalelor de turnare se secționează din locul lor de solidarizare
cu scheletul protezei.
Zonele sancționate sunt prelucrate cu abrazive rotative pentru obținerea suprafeței
plane și netedă.
Prin șlefuire sunt înlăturate și surprusurile de metal de la marginile elementelor
componente ale scheletului și se rotunjesc unghiurile ascuțite.
Se efectuează proba scheletului metalic pe modelul de lucru, de pe care este
înlăturată ceară depusă pentru deretentivizare și foliere în timpul pregătirii pentru
dublare, prin spălarea cu un jet de apă fierbinte.
Scheletul se aplică pe model în axul de inserție cu atenție, fără forță și pentru a nu
produce modificări de formă a dinților stîlpi sau chiar pentru a nu-i fractura.
Scheletul se consideră aplicat definitiv , dacă toți pinteni ocluzal sau gheruțele
incisivale au intrat în lăcașurile lor , iar brațele croșetelor sunt aplicate în zonele
respective după traiectul desenului.
Sunt controlate toate elementele componente ale scheletului și raportul acestora cu
suprafață cîmpului protetic.
Netezirea cu gume sau în aparatul de sablat cu particule de vorbind fine 50micr,
apoi se lustruiește.
137. Modelarea machetei din ceară a părţii acrilice a
protezei scheletate.
Se fixează modelele în simulator.
Dacă suprafață mucozală va fi acrilică, inițial, conform limetelor de extindere a
șefilor în spațiile edentate, se aplică o folie de ceară cu grosime de 0,4-0,6mm,
peste care se va aplica scheletul metalic așezîndu-l în poziție corectă pe model. În
spațiile edentate deasupra șeilir metalice , după limetele primei folii de ceară, se va
aplica placa de ceară roz ( de bază), bine ramolită solidarizînd-o de prima folie de
ceară și de șaua metalică prin lipire cu ceară.
În spațiile edentate se vor monta dinții artificiali după principiile cunoscute.
După se modelează variantele vestibulare și orale ale șeilor în corelație cu aspectul
morfologic al zonei edentate după ce urmează proba machetei protezei în cavitatea
bucală.
După se ambalează în chiuvetă în vederea realizării componentei acrilice.
Polimerizarea .
Dezambalarea.
Prelucrarea componentei acrilice. Îndepărtarea surlprusurilor de acrilat, netezirea,
lustruirea.

Examinator___________________