PROTEZA PARIALA SCHELETATA

PROTEZA PARIALA SCHELETATA

Edentaia pariala
Edentatia partiala este starea fiziopatologica a arcadelor dentare caracterizata prin pierderea a 1 pana la 13 dinti
de pe arcada.
Absenta dintilor de pe arcada produce un spatiu edentatiesau bresa dentara.
CAUZELE EDENTATIEI PARTI ALE
Cauzele care determina aparitia edentatiilor partiale pot fi impartite in;
1. cauze dobandite: - caria dentara si complicatiile ei
2. cauze congenitale: - anodontia partiala
- dinti inclusi
3. cauze generale: - tulburari gastro-intestinale
- tulburari psihice, indeosebi in edentatiile frontale dar si in cele intinse
COMPLI CATI I LE EDENTATI EI PARTI ALE
1.TULBURAREA FUNCTIEI MASTICATORIE
2. TULBURAREA FIZIONOMIEI
3. TULBURAREA FONATIEI
4. MANIFESTARI DENTARE
5. MANIFESTARI LA NIVELUL CRESTELOR ALVEOLARE
6. MODIFICARI ALE DINAMICII MANDIBULARE (laterodeviaii, coborarea ocluziei)
7. MANIFESTARI MUSCULARE
8. PARAFUNCTII - bruxism,presarea arcadelor, presiuni pe dini cu lmba sau cu buzele
9. MANIFESTARI N ARTICULATIA TEMPORO-MANDIBULARA- cracmente, frecaturi, deviaii la deschiderea
gurii, dureri la nivelul ATM, cu diferite iradieri
10. MANIFESTARI DE COMPORTAMENT
CLASIFICAREA EDENTATIEI DUPA COSTa
Aceasta clasificare foloseste urmatoarea terminologie:
- edentatie frontala, cand lipsesc unii sau toti incisivii si caninii
- edentatie laterala, cand lipsesc unii dinti din regiunea premolara si molara, bresa fiind delimitata la ambele extremitati
de dinti restanti; poate fi edentatie uni sau bilaterala
- edentatie terminala, cand lipsesc dinti din regiunea premolara si molara, bresa fiind delimitata numai mezial de dinti
restanti; poate fi uni sau biterminala
- edentatie mixta, cand pe arcada dentara coexista 2 sau 3 forme de brese: frontala, laterala si terminala
- edentatie extinsa cand bresa intersecteaza regiunea larerala si regiunea frontala
- edentatie intinsa sau subtotala cand pe o arcada mai sunt prezenti 1-2 dinti
CLASI FICAREA EDENTATI EI DUPA KENNEDY
- clasa I edentatie termino-terminala -plasata posterior dintilor restanti
- clasa a-II-a edentatie uniterminala limitata numai anterior
- clasa a-III-a edentatie laterala limitata anterior si posterior de dintii restanti
- clasa a-IV-a edentatie situata in zona frontala, de o parte si de alta a liniei mediane
Applegate a stabilit cateva reguli de utilizare a clasificarii Kennedy
clasificarea precede extractiile dentare, care ar putea sa modifice clasificarea initiala
lipsa molarului de minte nu se considera edentatie
prezenta molarului de minte poate modifica edentatia cand acesta este dinte stalp
lipsa molarului doi nu se considera edentatie daca nu trebuie inlocuit si nu are antagonist
edentatia se citeste dinspre posterior catre anterior
cea mai posterioara edentatie este clasa principala de edentatie, restul edentatiilor sunt modificari sau brese
suplimentare
fiecare clasa de edentatie poate avea 1-4 modificari, exceptie face clasa a-IV-a fiind cea mai anterioara clasa
PROTEZA SCHELETATA
Definitie. Proteza scheletata este un corp fizic, cu dimensiuni si forme variate, realizat sa restaureze morfo-
functional aparatul dento-maxilar.
I ndicatii:
A.Situatii clinice specifice tratamentului cu proteze mobilizabile
B.Situatii clinice care exclud tratamentul prin punte:
edentatii frontale asociate cu pierdere de substanta osoasa de diferite cauze
edentatii frontale unde sunt necesare artificii de montare a dintilor artificiali
edentatii care se asociaza cu comunicari buco-sinusale sau buco-nazale
edentatii care necesita o reevaluare a DVO
Elementele structurale ale unei proteze scheletate:
conectorii principali (majori)
mijloacele de meninere, sprijin si stabilizare
conectorii secundari (minori)
seile protezei
dinii artificiali
Caracteristicile clinico-tehnico-terapeutice
restaureaza morfologic integritatea arcadei dentare
restaureaza ocluzia functionala
restaureaza din punct de vedere estetic arcada dentara
restaureaza functia masticatorie
creeaza conditii favorabile pentru desfasurarea functiei fonetice
are rol profilactic si participa la mentinerea starii de troficitate a tesuturilor
volumul redus creeaza o stare de confort la nivelul cavitatii bucale
este rezistenta la actiunea presiunilor la care este supusa de catre dintii anatagonisti
sprijinul este, de cele mai multe ori, pe tesuturile muco-osoase si pe cele dento-parodontale. Sprijinul numai pe
tesutul muco-osos, sau numai pe tesuturile dento-parodontale este intalnit foarte rar
elementele de mentinere, sprijin si stabilizare sunt complexe, crosete foarte variate si sisteme speciale
realizata in cea mai mare parte din aliaje metalice, este lipsita de pericolul fracturarii
datorita prezentei aliajului metalic, este in general mentinuta intr-o stare de igiena foarte buna
realizarea in laborator este posibila daca exista aparatura specifica ei
este confectionata numai din aliaje speciale, foarte dure, ce se prelucreaza greu
Fazele clinico-tehnice pentru confectionarea protezei scheletate
Clinic. Examinarea pacientului, diagnosticul, planul de tratament
Clinic. Amprenta documentara sau preliminara.
Laborator. Modelul preliminar.
Laborator. Lingura individuala.
Clinic. Amprenta definitiva sau functionala
Laborator. Modelul definitiv sau de lucru.
Laborator. Analiza modelului de lucru la paralelograf si conceperea proiectului protezei scheletate.
Laborator. Modelul duplicat.
Laborator. Macheta scheletului metalic.
Laborator. Tiparul pentru componenta metalica.
Laborator. Topirea, turnarea.
Laborator. Dezambalarea si prelucrarea componentei metalice.
Clinic. Proba componentei metalice pe campul protetic si determinarea rapoartelor intermaxilare.
Laborator. Macheta componentei acrilice.
Clinic. Proba pe campul protetic.
Laborator. Tiparul componentei acrilice.
Laborator. Polimerizarea, dezambalarea si prelucrarea componentei acrilice.
Clinic. Aplicarea pe campul protetic.


CONECTORII PRINCIPALI
Definitie. Sunt elementele transversale ale protezei scheletate care unesc componentele protezei de pe o parte a arcadei cu
cele de pe partea opusa. Astfel conectorul principal poate uni seile protezei intre ele sau o sa de elementele de mentinere,
sprijin si stabilizare.
Caracteristici comune conectorilor principali
a. Rigiditatea:
- Orice conector principal trebuie sa fie rigid.
- Datorita rigiditaii toate solicitarile functionale la care este supusa proteza vor fi distribuite intregii suprafete de
sprijin dento-parodontal si muco-osos.
- Numai prin rigiditatea conectorului principal celelalte componente ale protezei isi pot indeplini functiile, avand un
suport stabil.
- Conectorii principali care prezinta un grad de elasticitate nu mai sunt utilizai astazi fiind traumatizanti pentru
tesuturile cu care vin in contact, iar proteza este putin rezistenta din punct de vedere mecanic.
- Rigiditatea se obtine prin latimea conectorului principal (la maxilar) sau prin grosime si profil deosebit (bara
linguala la mandibula).
b. Profilaxia esuturilor campului protetic
- Conectorii principali nu trebuie sa produca leziuni tesuturilor parodontale marginale sau mucoasei in timpul
functiunilor, static sau la insertia si dezinsertia protezei.
- La maxilar sunt zone care trebuie despovarate de presiuni (papila incisiva, rugile palatine, rafeul median, torusul
palatin) sau zone fata de care conectorul trebuie sa treaca la distanta (parodontiul marginal, torusul maxilar exagerat).
- -La mandibula conectorul principal trebuie sa fie la distanta atat de mucoasa procesului alveolar, cat si de
parodontiul marginal.
- Despovararea se obtine prin folierea modelului functional si nu trebuie sa fie exagerata pentru a nu crea un spatiu
intre campul protetic si conectorul principal, spatiu in care se vor acumula resturi alimentare.
- Despovararea va fi suficienta cand conectorul principal nu exercita presiuni exagerate, care sa fie urmate de
leziuni ale mucoasei sau durere.
- Despovararea depinde de tipul de sprijin al protezei scheletate si de rezistenta tesuturilor pe care se sprijina
conectorul principal
b. Confortul pacientului. Se realizeaza prin:
- Simetria conectorului principal fata de linia mediana.
- Aplicarea conectorului principal perpendicular pe planul medio-sagital.
- Plasarea conectorului principal astfel incat sa nu schimbe substantial conturul esuturilor cu care vine in contact (la
maxilar conectorii principali vor fi cat mai plati).
- Reproducerea cat mai fidela a conturului anatomic pe care il acopera (ceea ce se obtine prin modelare
corespunzatoare).
- Acoperirea tesuturilor sa nu fie mai mare decat este cea minima necesara.
- ntalnirea conectorilor principali cu celelalte elemente ale protezei sa se faca in unghiuri rotunjite, iar suprafata
externa a conectorului sa fie perfect lustruita pentru a se evita retentiile alimentare sau iritatiile limbii.
CLASI FICAREA CONECTORI LOR PRI NCI PALI
MANDI BULARI
bara linguala
bara sublinguala
bara linguala cu croet continuu (bara linguala dubla)
placa dento-mucozala mandibulara
bara vestibular
conectorul principal dentar
B. MAXI LARI
placuta mucozala cu latime redusa
placuta mucozala cu latime mare
placuta fenestrata (mucozala anterioara si posterioara)
placuta mucozala in forma de U
placa palatinala completa
conectorul principal sub forma de bara
CONECTORI PRI NCI PALI MANDI BULARI
BARA LI NGUALA
Indicaii: inalime de cel puin 9mm. a procesului alveolar intre fundul de sac lingual i parodoniul marginal
Poziie:
este plasata in dreptul versantului lingual al procesului alveolar mandibular, intre parodoniul marginal i fundul de
sac lingual
faa de parodoniul marginal, marginea superioara a barei linguale se afla la o distana de 4-5mm.
extremitatea inferioara este plasata in fundul de sac lingual, astfel incat sa nu impiedice mobilitatea fiziologica a
planeului bucal sau a frenului limbii
plasarea cat mai aproape de planeul bucal evita interferena cu limba in timpul diferitelor funcii i evita reteniile
alimentare sub bara
Distantarea barei linguale:
faa de mucoasa procesului alveolar distanarea este cuprinsa intre 0,30 i 2 mm., in funcie de sprijinul protezei,
forma anatomica a procesului alveolar i reziliena mucoasei crestelor alveolare.
Distantarea se realizeaza prin foliere cu ceara speciala, pe modelul functional. Grosimea foliei trebuie stabilita de
medic si respectata de tehnician.
Cand proteza scheletata are sprijin dento-parodontal folierea va fi minima = 0,30 mm.
Daca procesul alveolar este vertical si rezilienta este minima folierea va fi de 1 mm. Daca procesul
alveolar esteoblic, folia va fi de 1,5 mm., iar daca se adauga o rezilienta mare a mucoasei crestelor, grosimea va trebui
sa ajunga la 2 mm.
Cand procesul alveolar este retentiv (concav) sau dintii sunt usor lingualizati folierea va fi cuprinsa intre 1,5 2
mm.
Cand exista un torus mandibular va fi necesara o foliere in functie de marimea torusului, grosimea fiind cuprinsa
intre 0,5 1 mm.
Profilul barei. Se considera ca forma cea mai adecvata a barei linguale pe seciune este cea semipiriforma. Poriunea
voluminoasa este plasata catre fundul de sac, iar extremitatea subiata catre parodoniul marginal.
Dimensiuni: inalimea barei linguale este de 4-5mm., iar grosimea este de 1mm. la extremitatea superioara i de 3mm. la
cea inferioara.
Zonele de minima rezistena sunt reprezentate de jonciunea cu conectorii secundari, la unirea cu eile i la mijlocul
barei.
BARA SUBLI NGUALA
Se folosete cand inalimea planeului bucal nu permite plasarea marginii superioare a barei linguale la cel puin 4
mm. de marginea gingivala.
Pe seciune forma conectorului este de picatura, la fel cu bara linguala.
Se plaseaza posterior faa de dispunerea normala a barei linguale, paralel cu poriunea anterioara a planeului bucal.
Indicaii:
in locul placuei dento-mucozale, doar daca nu interfera cu micarile frenului limbii
in locul barei linguale daca anatomia campului protetic presupune o deretentivizare masiva, pentru plasarea barei
linguala
Contraindicaii:
prezena torusului mandibular masiv
inseria inalta a frenului lingual
interferena cu micarile planeului bucal
CROSETUL CONTI NUU
Se mai numete i bara linguala dubla sau bara lui Kennedy.
nsumeaza proprietaile barei linguale i placuei dento-mucozale mandibulare.
Marginile superioara i inferioara au aceeiai dispoziie ca i in cazul placuei dento-mucozale mandibulare, doar ca
cele doua componente nu mai sunt unite de o suprafaa metalica, lasand libere supafeele linguale ale dinilor inferiori i
papilele gingivale.
Este utilizat mai ales la protezele terminale bilaterale.
Prelungete braele opozante ale croetelor.
Este plasat pe faa linguala a dinilor frontali, supracingular, cand dinii au o inalime suficienta.
Este obligatoriu sa se sprijine la extremitai pe pinteni ocluzali sau incizali.
Pe seciune este semioval.
Dimensiuni: laime = 2-3mm., grosime maxima = 1mm
Rolul crosetului continuu:
rigidizarea barei linguale si marirea rezistenei mecanice a protezei
contribuie la sprijinul parodontal al protezei
asigura meninerea indirecta a protezelor terminale (element antibasculant)
stabilizeaza proteza in sens disto-mezial
solidarizeaza dinii restani
reface punctele de contact pierdute prin migrarea orizontala a dinilor restani
Avantaje:
- meninerea indirecta a protez
- tabilizarea suplimentara a protezei prin transferarea stresului masticator asupra dinilor restani
- faciliteaza autocuraarea deoarece lasa libere papilele gingi
- pe termen lung conserva mai bine dinilor restani
Dezavantaje:
- are tendina de a reteniona resturi alimentare, mai ales atunci cand dinii anteriori prezinta inghesuiri sau cand
conectorul nu este realizat in contact intim cu suprafeele linguale acoperite
-nu este confortabil pentru pacieni datorita multiplelor margini prezente
PLACA DENTO-MUCOZALA MANDI BULARA
se plaseaza intre fundul de sac lingual i zona supracingulara a dinilor frontali
extremitatea inferioara are pe seciune forma barei linguale i nu trebuie sa jeneze mobilitatea fiziologica a planeului
bucal sau a frenului limbii
spre superior se continua cu o placua metalica subire de 0,4-0,5mm., care se termina pierdut pe dinii frontali
supracingular. n regiunea laterala placaajunge pana in apropierea feelor ocluzale ale dinilor restani
interdentar ajunge pana la nivelul punctelor de contact dintre dini
la nivelul parodoniului marginal i al papilei interdentare placa trebuie sa fie uor distanata, prin foliere de 0,2mm
indicaii: -in cazuri de atrofie marcata a crestelor in edentaiile terminale
-in edentaii terminale insoite de bree suplimentare frontale, pe placa fiind fixai dini artificiali frontali
roluri: aceleai ca i croetul continuu
BARA VESTI BULARA
indicatii:
- in situatiile de insertie inalt a planseului bucal
- in cazuri clinice ce prezinta o lingualizare mare a dintilor frontali
- torus exagerat
forma, dimensiunile, plasarea fata de mucoasa procesului alveolar si parodontiu sunt asemanatoare ca pentru bara
linguala
lungimea este mai mare decat la bara linguala
dezavantaje:
- confortul pacientului
- produce modificari ale reliefului bucal
- produce iritatii ale mucoasei
CONECTORUL PRI NCI PA L DENTAR
-Este un croet continuu, mai lat si mai gros, ale carei extremitai se termina in seile protezelor.
Indicaii: in cazurile de insertie inalta a planseului bucal asociate cu dinti restanti frontali, inalti si verticali.

CONECTORII PRINCIPALI MAXILARI

Caracteristicile conectorilor principali maxilari
sunt lati si de grosime mica
sunt confortabili pentru pacient
se prezinta sub forma de placute mai inguste sau mai late, in functie de marimea spatiului edentat
latimea minima trebuie sa fie egala cu marimea spatiului edentat, iar grosimea cuprinsa intre 0,4 si 0,6 mm;cu cat
placutele sunt mai inguste grosimea trebuie sa fie mai mare
conectorii principali care au contact numai cu mucoasa se numesc placute mucozale, iar cei care au contact si cu
dintii restanti se numesc placute dento-mucozale
conectorii principali sub forma de bare sunt foarte rar utilizati (sunt greu de suportat mai ales in edentatiile terminale)
in edentatiile de clasa I si a II-a conectorii principali au si rolul de a transmite o parte din presiunile masticatorii
si boltii palatine
fata de parodontiul marginal al dintilor restanti trebuie sa se opreasca la o distanta de 5mm.
limita posterioara a conectorilor principali se afla intotdeauna inaintea liniei Ah
marginea anterioara si posterioara trebuie usor ingrosata pentru a evita leziunile mucoasei in timpul infundarii
protezei, dar si de a evita retentiile alimentare sub conector
CLASIFICAREA CONECTORILOR PRI NCIPALI MAXI LARI
placuta mucozala cu latime redu
placuta mucozala cu latime mare
placuta fenestrata (mucozala anterioara si posterioara)
placuta mucozala in forma de U
placa palatinala completa
conectorul principal sub forma de bara
PLACUTA MUCOZALA CU LATI ME REDUSA
I ndicatii: edentatii laterale (clasa a III-a) in care proteza scheletata are sprijin dento-parodontal.
Dimensiuni: latimea placutei este egala cu marimea spaiului edentat, iar grosimea va fi de 0,60mm.
Desi este in contact cu mucoasa bolii palatine, nu transmite presiuni suportului muco-osos deoarece proteza are
sprijin dento-parodontal.
Daca exista torus palatin sau rafeu median proeminent este necesara despovararea acestor zone.Grosimea folierii este
in functie de marimea torusului(0,5-1 mm) sau rafeului median(0,3-0,4 mm).
PLACUTA MUCOZALA CU LATI ME MARE
I ndicatii: -edentatii terminale (clasa I i a II-a) cand crestele sunt bine reprezentate, exista mai mult de 6 dinti restanti,
iar torusul este absent sau de mici dimensi
-edentatii latero-terminale
Acopera aproximativ 2/3 din suprafata boltii palatine.
Limita anterioara ajunge in zona rugilor palatine si este reprezentata de o linie imaginara ce uneste cei mai anteriori
pinteni. Aceasta margine trebuie sa se termine in depresiunea dintre 2 rugi palatine si nu pe proeminenta unei
rugi, deoarece marginea prea reliefata este usor sesizata de limba si deci inconfortabila pentru pacient
Limita posterioara este ceva mai anterioara de linia Ah.
Latimea trebuie sa fie cel putin egala cu lungimea seilor.
n zona de unire cu seile metalice este mai groasa si prezinta un prag extern si unul mucozal, la care se va termina
acrilatul seilor.
jonctiunea cu conectorii secundari se face in unghiuri rotunjite.
Sunt necesare despovararea torusului si a rafeului median, precum si folierea rugilor palatine (0,20-0,30 mm).
mbunatateste mentinerea prin fenomenul de adeziune.
n dreptul dintilor laterali este necesara decoletarea, placuta trecand obligatoriu la 5 mm. de parodontiul marginal
PLACUTA FENESTRATA
(MUCOZALA ANTERIOARA SI POSTERI OARA
I ndicatii: -torus palatin mare situat in mijlocul bolii palatine
-pacienii tolereaza cu dificultate o placa palatinala completa
-in toate tipurile de edentaii
Are forma de paralelogram cu unghiurile rotunjite.
Lasa libera zona centrala a boltii palatine.
Este cel mai rigid conector principal si cel mai putin utilizat.
Placuta anterioara este mai lata, avand cam 6-9 mm; se plaseaza cu marginea anterioara la cel putin 5 mm de
parodontiul dintilor restanti, paralel cu acesta intre doua rugi palatine, fara sa depaseasca pintenii cei mai anteriori.Fata
externa a placutei anterioare trebuie sa redea forma anatomica a zonei pe care se aplica.
Placuta posterioara este mai ingusta, avand 4-5 mm latime si ajunge pana in apropierea liniei AH;pe sectiune
trebuie sa fie semiovala, aspectul fiind asemanator cu al unei bare.
Placuta anterioara si posterioara vor fi unite de doua benzi laterale de 5-6 mm latime , plasate paralel cu parodontiul
marginal al dintilor laterali si la o ditanta de 5 mm de acesta.
PLACUTA N FORMA DE U
Este indicata numai in cazurile in care exista un torus palatin mare, plasat posterior pana aproape de limita distala a
palatului dur
Marginea anterioara se plaseaza la cel putin 5 mm de parodontiul marginal al dintilor frontali si laterali, iar
marginea posterioara ajunge pana in apropierea bazei torusului.
Pentru a fi suficient de rigid, se recomanda ca acest conector sa aiba grosimea de 0,6 mm.
PLACUTA DENTO-MUCOZALA
I ndicatii:
o cand exista mai putini dinti restanti (numai grupul frontal)
o cand exista creste bine reprezentate
o cand exista torus palatin situat posterior
o in edentaii care se asociaza cu bree frontale, dinii artificiali fiind fixai in conectorul principal
Placuta dento-mucozala ajunge pe dintii frontali pana in regiunea supracingulara, la acest nivel marginea conectorului
fiind subtiata, se pierde lin
PLACA PALATI NALA COMPLETA
I ndicatii:
cazuri clinice cu puini dini restani (frontali sau laterali) si creste atrofiate
Marginea anterioara ajunge pe dinii frontali, supracingular.
Sprijinul dento-parodontal se asigura prin crearea de trepte supracingulare pe C. si I.C. sau prin realizarea unor
gherue incizale, nefizionomice.
Interdentar placa ajunge pana la nivelul punctelor de contact dintre dini.
Limita posterioara este reprezentata de linia Ah.
Grosimea placii este de 0,40 mm.
CONECTORUL PRINCIPAL MAXILAR SUB FORMA DE BARA
Este un conector cu o laime mai mica de 8mm. = bara palatinala
Dezavantaje:
flexibil, datorita laimii reduse
prea voluminos
nu ofera rezistena i suport decat printr-o ingroare importanta
inconfortabil pentru pacient
Indicaii:
- edentaiile de clasa a III-a Kennedy, cu unul sau doi dini abseni pe fiecare hemiarcada
BARA PALATI NALA DUBLA
Este alcatuita dintr-o bara anterioara i una posterioara.
Are aceleai dezavantaje ca i bara palatinala simpla.
Pentru a fi un conector rigid este necesara ingroarea celor 2 bare.
Este foarte voluminos i interfera cu funciile limbii.
Indicaii:
in cazul unui torus palatinal voluminos i inoperabil
cand nu este necesar un sprijin important
cand dinii stalpi anteriori i posteriori sunt dispui la distana
Indicaiile conectorilor principali maxilari
A. Daca suportul parodontal al dinilor restani este afectat atunci sprijinul trebuie sa fie muco-osos,de aceea se indica
placua palatinala cu laime mare sau placua palatinala completa .
B. Daca suportul parodontal al dinilor restani este normal atunci se indica placua palatinala cu laime redusa sau bara
palatinala.
C. Pentru edentaiile intinse de clasa I sau a II-a Kennedy, unde rigiditatea este foarte importanta se indica placua
fenestrata sau placua palatinala complet
D. n cazul restaurarilor edentaiilor frontale se pot folosi placua fenestrata, placua palatinala completa sau placua in
U.
E. Daca exista torus palatinal inoperabil se indica folosirea placuei fenestrate, a conectorului tip bara dubla sau a
placuei in U.
F. Bara palatinala simpla sau dubla este foarte rar indicata.
G. Conectorul in U se folosete cu mult discernamant, deoarece flexibilitatea sa determina efecte secundare importante.
CONECTORII SECUNDAri
Conform The Glossary of Prosthodontics Terms reprezinta elementele de legatura dintre conectorul principal i
celelalte componente ale P.P.s
Sunt cunoscui si sub numele de bare secundare
Conectorii secundari sunt utilizati pe fetele proximale ale dintilor ce delimiteaza spatiul edentat sau interdentar pentru
a nu fi perceputi usor de limba.
n 2003, conectorii secundari au fost clasificai in 4 categorii:
- conectori secundari care unesc croetele cu conectorul principal
- conectori secundari care unesc elementele de meninere indirecta sau pinteni auxiliari cu conectorul principal
- conectori secundari care unesc eile protetice cu conectorul principal
- conectori sec. care indeplinesc funcia de bra retentiv pentru anumite tipuri de croete
Conectorul secundar care unete croetul cu conectorul principal
Roluri: - susine braele croetului
- susine pintenul ocluzal
Se modeleaza cat mai extins in sens vestibulo-oral, dar cat mai subire in sens mezio-distal.
Nu se plaseaza pe suprafee convexe i mai ales pe suprafeele orale.
Conectorii secundari care susin pintenii auxiliari
Pintenii = componente lae PPM, plasai pe dinii stalpi, cu rolul de a transmite forele de-a lungul axului lung al
acestora.
Se intalnesc cu conectorul principal in unghi drept i se plaseaza in ambrazurile orale, pentru a oferi cat mai mult
confort pacientului.
Forma lor este uor curbata pentru a evita fracturarea scheletului.
Conectorii secundari care formeaza braul retentiv al croetelor divizate
Sunt singurii conectori secundari care nu trebuie sa fie rigiji, deoarece fac parte din tr-un sistem elastic ( croetul
dentar)
EILE PROTETICE
Acopera crestele edentate, oferind suport dinilor artificiali.
Participa la transmiterea forelor masticatorii catre esuturile campului protetic.
Funcii: - refac funcia masticatorie
- refac funcia estetica, in cazul protezarii edentaiilor de clasa a IV-a Kennedy
Caracteristicile eilor protetice
- adaptarea intima i precisa la esuturile cu care vin in contact
- rezistena mecanica i rigiditate
- greutate redusa
- suprafee externe bine lustruite i fara retentivita
- conductivitate termica buna
- refacerea i meninerea fizionomiei
- sa permita efectuarea captuirii, rebazarilor i reparaiilor
Clasificarea eilor
Dupa clasa de edentaie protezata:
ei cu suport dentar
ei extinse distal
Dupa materialul din care sunt confecionate:
ei acrilice
ei metalice
eile cu suport dentar
eile cu suport dentar sunt indicate in protezarea edentaiilor clasa a III-a i a IV-a Kennedy.
Reprezinta o punte de legatura intre dinii stalpi, care previne migrarea orizontala a dinilor limitrofi breei i
migrarea verticala a dinilor antagoniti.
Nu necesita captuiri
eile extinse distal
eile extinse distal sunt indicate in protezarea edentaiilor de clasa I i a II-a Kennedy.
Au rol i in retenia i stabilitatea PPS.
Poriunea meziala a eii este susinuta de pintenul ocluzal, iar poriunea distala este susinuta de esuturile
subiacente.
Se extinde distal cat mai mult, pentru ca presiunile masticatorii sa fie aplicate pe o arie cat mai larga.
eile protetice
Cele mai folosite sunt eile acrilice, datorita avantajelor clinice i tehnice.
eile metalice sunt mai puin folosite datorita dificultailor tehnice, deoarece sunt foarte greu sau imposibil de
captuit i/sau reparat.
eile metalice sunt indicate in edentaiile de clasa a III-a.
Avantajele eilor protetice:
o Reproduc cu fidelitate detalii anatomice i lipsa deformarilor.
o Raspuns tisular mai bun.
o Conductivitate termica.
o Greutate i grosime redusa
Arcadele dentare artificial
o nlocuiesc dinii naturali pierdui.
o Reprezinta componenta care se vede, care asigura o masticaie eficienta i o fonetica corespunzatoare
Alegerea dinilor artificiali
o Dintii restanti si dintii antagonisti constituie repere importante, la care se adauga inaltimea spatiului protetic si morfologia crestei
alveolare (lata, inalta, ascutita, atrofiata)
o n zona frontala, sunt alesi sa corespunda culoarea, marimea si forma cu a dintilor vecini. n edentatii frontale sunt
alesi dupa testele corelatiei dento-faciale.
o Relieful fetei ocluzale al dintilor laterali este dependent de relieful ocluzal al dintilor antagonisti
Reguli pentru montarea dintilor
n spatiile edentate din zona frontala,dinii sunt montati de o parte si de alta a liniei mediene, astfel incat sa restaureze
curbura arcadei, fiecare dinte fiind inclinat mai mult sau mai putin in cele doua sensuri, mezio-distal si vestibulo-palatinal
(inclinare intalnita la dintii naturali).
Redarea aspectului facial avut inainte de edentatie este uneori obtinut prin:
-crearea spatiilor interdentare (diastema, treme), pozitii particulare ale unor dinti (suprapuneri, rotiri in ax)
- artificii cromatice care sa imite obturatii sau dinti devitali
n spatiile din zonele laterale si terminale dintii sunt montati pe creasta alveolara, pentru ca proteza sa nu prezinte
miscari de basculare, sa se poata efectua masticatia
Tipuri de dini artificiali
1. Dini prefabricai din ceramica (rar folosii)
2. Faete din ceramica (caracter istoric)
3. Dini ceramici ari pe scheletul PPS (in cazul inchiderii unei bree frontale reduse, concomitent cu protezarea unei
bree intinse)
4. Dini prefabricai din raini acrilice
5. Dini acrilici confecionai in laborator
6. Dini metalici (rar folosii


ELEMENTELE DE MENTINERE, SPRIJIN SI STABILIZARE

Elementele de mentinere au rolul sa impiedice desprinderea protezei de pe campul protetic.
Elementele de sprijin se opun tendintelor de infundare a protezei pe campul protetic.
Elementele de stabilizare se opun tendintei de deplasare a protezei in plan orizontal.
Se impart in doua categorii:
Elemente principale (mecanice):
elementele cu actiune directa: crosetele si mijloacele speciale elementele cu actiune indirecta: mijloace antibasculante
Elemente auxiliare: adeziunea, retentivitatile anatomice ale campului protetic, tonicitatea musculara, frictiunea dintre
elementele protezei si dintii restanti.
ELEMENTE CU ACTIUNE DI RECTA
Sunt constructii mecanice obtinute prin diferite procedee tehnologice, care isi exercita actiunea datorita contactului
cu fetele dintilor restanti.
Sunt cunoscute sub numele de crosetesi sisteme de stabilizare

CROSETELE
Sunt realizate in scopul stabilizarii pe campul protetic.
Clasificare :
o modelate din sarma- crosete din sarma
o din aliaje turnate- crosete turnate
o modelate ca produse fabricate - crosete prefabricate
o combinand cele trei procedee - crosete mixte
Functiile crosetelor
o Mentinerea
o Stabilizarea
o Sprijinul
o ncercuirea
o Reciprocitatea
o Pasivitatea
Mentinerea - bratul elastic aplicat in zona retentiva a dintelui stalp actioneaza prin agatare sau prin oprire sa impiedice
desprinderea involuntara a protezei de pe campul protetic.
Stabilizarea - elementele rigide aplicate supraecuatorial care se opun tendintei de mobilizare in plan orizontal al protezei.
Sprijinul este asigurat de pintenul ocluzal si de toate partile crosetului asezate supraecuatorial care se opun infundarii
protezei pe campul protetic.
ncercuirea - crosetul prin bratele sale, cuprinde mai mult de 180 din circumferinta dintelui pe care este asezat, astfel
proteza este stabilizata orizontal
Reciprocitatea : actiunea bratului elastic sa fie neutralizata de rigiditatea bratului rigid sau, actiunea a doua brate active sa
fie egala. Deci o concordanta intre actiunea celor doua brate.
Pasivitatea - crosetul asezat pe dinte, nu exercita nici o presiune, exista numai un contact lejer intre cele doua suprafete
(dentare si metalice) ale crosetului
Crosetele turnate
Sunt obtinute prin turnare, modelate din ceara sub forma de macheta odata cu celelalte parti componente ale protezei
si turnate deodata.
Prezinta un contact in suprafata cu dintele respectiv, spre deosebire de crosetele din sarma, care au contact linear.
Din acest punct de vedere, crosetele turnate sunt mai neigienice decat cele din sarma
Clasificarea croetelor turnate
1. crosete circulare
2. crosete divizate descrise de Roach
3. crosete Ney
4. crosete cu forme particulare
Crosetele circulare
Prezinta bratele (retentiv si opozant) in contact cu dintele stalp pe o suprafata mare, aproape il incercuieste.
Clasificare:
dupa numarul dintilor pe care se aplica
dupa numarul total al bratelor din care se compun crosetele
dupa numarul bratelor active elastice
dupa numarul conectorilor secundari si dupa pozitia lor topografica
Dupa numarul dintilor pe care se aplica:
- monodentare
- bidentare
- tridentare
Dupa numarul total al bratelor din care se compun crosetele:
- crosete cu doua brate
- crosete cu trei brate
- crosete cu patru brate
- crosete cu sase brate
Dupa numarul bratelor active elastice:
- crosete cu un singur brat elastic (monoactive)
- crosete cu doua brate active (biactive)
- crosete cu trei brate elastice (triactive)
- crosete cu patru brate elastice (tetractive)
Dupa numarul conectorilor secundari si dupa pozitia lor topografica:
- crosete cu un singur conector secundar
- crosete cu doi conectori secundari
- crosete cu trei conectori secundari
Crosetul Ackers (circular cu 3 brate)
Este caracteristic crosetelor circulare.
Este alcatuit din 5 elemente componente:
-1 este elastic (retentiv)
-4 sunt rigide (corpul, conectorul secundar, bratul reciproc si pintenul)
Corpul crosetului este portiunea rigida, asezata pe fata proximala a dintelui stalp, in vecinatatea crestei marginale. Din el
pornesc cele trei brate (retentiv, opozant si pintenul).
Bratul retentiv (elastic sau activ) porneste din corp, traverseaza ecuatorul si se termina in zona retentiva, subecuatoriala
dupa ce a incercuit 2/3 din fata vestibulara sau orala a dintelui in sens mezio-distal. Dimensiunea acestui brat se
micsoreaza spre varf, unde este efilat. Bratul retentiv are doua portiuni, una supraecuatoriala rigida si alta subecuatoriala
flexibila.
Pintenul ocluzal porneste din corpul crosetului spre fata ocluzala.
Este un element rigid, fata de corp are directie orizontala perpendicular pe acesta, intre cele doua elemente se formeaza
un unghi drept.
Pintenul este asezat intr-un lacas special creat in foseta meziala sau distala de pe fata ocluzala a dintelui stalp.
Bratul reciproc (contracroset, brat opozant sau brat rigid) este rigid si plasat pe fata opusa celei pe care este asezat
bratul activ.
Acest brat are contact cu zona supraecuatoriala. Dimensiunea este uniforma pe tot traiectul
Conectorul secundar, este elementul care face legatura intre corpul crosetului si saua protezei.
Este rigid, asezat pe fata proximala a dintelui si la nivelul parodontiului marginal trece la distanta de cel putin 1,5 mm.
Funciile croetului Ackers
bratul retentiv prin portiunea elastica subecuatoriala se opune tendintei de desprindere a protezei de pe campul
protetic
pintenul ocluzal, bratul reciproc si portiunea supraecuatoriala rigida a bratului retentiv, impiedica infundarea si
deplasarile laterale ale protezelor
bratul reciproc neutralizeaza forta bratului retentiv cand traverseaza ecuatorul dintelui, pentru ca dintele pe care este
aplicat sa nu fie mobilizat in momentul insertiei si dezinsertiei protezei de pe campul protetic
Crosetul Bonwill
(crosetul circular cu 6 brate)
Caracteristici morfo-functionale:
este alcatuit din 6 brate (doua retentive, doua reciproce si doi pinteni)
este biactiv
este bidentar
poate fi considerat un dublu croset Ackers
este recomandat pe molari sau premolari, intre care exista trema
Crosetele divizate Roach
Caracteristici:
bratul retentiv poseda conector secundar propriu ce pleaca direct din saua protezei
bratul retentiv este mai elastic decat cel al crosetelor circulare
bratul retentiv ramane situat in zona cervicala a dintelui stalp i este mai putin vizibil decat bratul retentiv al
crosetelor circulare
prezinta contact cu dintele stalp, pe o suprafata mai mica decat cele circulare
toate crosetele divizate sunt compuse din 6 elemente
bratul opozant, corpul, pintenul ocluzal si conectorul secundar rigid, sunt identice cu ale crosetelor circulare primele
crosete divizate descrise de Roach prezinta bratele elastice in forma de litere si au fost notate cu ajutorul unui sistem
memotehnic, cu numele de CLUSTIR
Crosetul divizat cu bratul in T
Este tipul reprezentativ al crosetelor divizate
Elemente comune cu crosetul circular cu trei brate:
corpul situat pe o fata proximala
pintenul asezat in lacasul ocluzal
bratul opozant (reciproc) situat in zona supraecuatoriala de pe fata orala a dintelui stalp
bratul activ are forma literei T cu un segment transversal asezat pe dinte si un segment vertical plasat in dreptul
procesului alveolar
Este format din sase elemente componente: patru rigide si doua elastice
Segmentul transversal sau dentar incercuieste 2/3 din fata vestibulara a coroanei, este in contact cu zona subecuatoriala.

Segmentul vertical sau alveolar uneste segmentul dentar cu saua protetica.
n traiectul sau se afla la oarecare distanta de coletul dintelui si de mucoasa gingivala a procesului alveolar.
Functii:
de mentinere prin bratul elastic
participa la franarea sau limitarea tendintei de basculare a protezelor terminale
franeaza infundarea protezei pe campul protetic
participa la stabilizarea orizontala
Crosetele Ney
Sunt 6 tipuri.
Primele patru crosete Ney rezulta dintr-o combinatie intre crosetele circulare si divizate, sunt biactive, utilizate mai
mult.
Ultimele doua sunt circulare monoact
Crosetul Ney nr.1
Deriva din crosetul circular cu trei brate Ackers.
Este compus din: conector secundar, corp, pinten si doua brate circulare, ambele sunt retentive (extremitatile lor
traverseaza ecuatorul, ajung in zona subecuatoriala cu forme efilate).
Aceste brate asigura o mentinere dubla si reciproca, fiind asezate pe fetele vestibulare si orale ale dintelui stalp.
Este indicat pe dintii cu ecuatorul aproape de zona cervicala.
Crosetul Ney nr.2
Deriva din crosetul divizat cu bratul elastic in T.
Crosetul prezinta urmatoarele elemente: - trei conectori secundari dintre care doi sunt elastici si altul rigid
- un pinten ocluzal
- doua brate elastice in forma de T
Fiecare brat este elastic, plasat in zonele subecuatoriale, vestibular si oral.
Este indicat pe dintii cu retentivitate vestibulo-distala si oro-distala
Crosetul Ney nr.3
Rezulta din combinarea dintre crosetul nr.1 cu nr.2.
Elemente componente:
- doi conectori secundari, unul rigid si altul elastic
- un pinten ocluzal
- doua brate retentive, unul in forma bratului de la crosetul nr.1 si altul in forma bratului de la crosetul nr.2
Conectorul secundar elastic uneste bratul in T la saua protezei.
Crosetul Ney nr.4
Corpul si pintenul ocluzal sunt obtinute prin turnare.
Bratele active sunt elastice, realizate din sarma, lipite la corpul crosetului.
Din punct de vedere tehnic este un croset mixt, obtinut cu dificultate.
Este indicat pe dintii cu retentivitate situata aproape de marginea ocluzala a fetelor vestibulare si orale.
Crosete prefabricate
Sunt realizate din elemente prefabricate obtinute industrial prin ambutisare, in diferite forme.
Elementele prefabricate sunt confectionate din aliaje de crom-nichel.
Elementele fabricate sub forma literei T, Y sau cruce sunt comercializate impreuna cu setul de clesti necesari pentru
efectuarea modelarii.
Din elementul prefabricat in forma literei T se pot realiza crosete divizate cu bratul elastic in forma de T sau in semi
T sau un croset cu doua brate.
Elementul prefabricat in forma de cruce permite confectionarea crosetului circular cu trei brate monoactive.
Elementele prefabricate sunt modelate dupa proiectul facut pe model, respectandu-se regulile enumerate la crosetele
din sarma.
Crosetele mixte
Aceste crosete sunt obtinute prin tehnologii diferite: bratele retentive sunt modelate din sarma, iar celelalte elemente
sunt confectionate prin turnare (pinteni, brat reciproc, corp, conector secundar).
Sunt apreciate mai mult decat alte tipuri, deoarece nu prezinta dezavantajele bratelor retentive turnate, ci avantajele
bratelor elastice din sarma.
Avantajele bratelor retentive din sarma :
- contactul cu fata dintelui este liniar
- vizibilitatea redusa
- modelajul sarmei este usor
- activarea este posibila pe par
Dezavantajele bratului retentiv turnat :
- flexibilitatea redusa
- contactul in suprafata cu fata dintelui, ceea ce favorizeaza formarea placii microbiene
- contactul intim, determina eroziunea smaltului
- sunt vizibile
- nu se pot activa
- nu se pot repara

SISTEME SPECIALE

Sistemele speciale sunt dispozitive mecanice complexe care fac legatura protezei scheletate cu dintii restanti.
Caracteristici clinico-tehnico-terapeutice
au dimensiuni foarte reduse
sunt compuse din minim doua parti - una ramane fixata la dintele stalp, iar alta la proteza
partile componente au dimensiuni si forme foarte precise una fata de cealalta, sa se poata asambla
intre cele doua parti componente apar forte de frecare, factori determinanti ai functionalitatii acestor sisteme speciale
sunt confectionate industrial
aliajele din care sunt confectionate sunt extra-dure si dure
elementul care se fixeaza pe dintele stalp este dintr-un aliaj mai dur decat cel montat pe proteza
functionalitatea insotita de forte de frecare determina uzura lor
elementul mai putin dur atasat la proteza se uzeaza fiind inlocuit de un altul
utilizarea lor impune realizarea unui tratament protetic atent: coroane de acoperire, dispozitive radiculare, coroane de
substitutie sau punti dentare
sunt folosite minimum doua sisteme cu repartizare topografica diferita pe campul protetic
pozitia lor este determinata la nivelul microprotezelor numai cu ajutorul paralelografului
sistemele sunt asezate in axul de insertie al protezei pe campul protetic
axele celor doua sisteme sunt paralele sau usor convergente spre ocluzal
toate sistemele datorita dimensiunilor foarte reduse si a asezarii lor, restaureaza functia fizionomica
toate sistemele imbunatatesc functionalitatea protezei scheletate
impun o supraveghere atenta, calificata, efectuata periodic, pentru a nu fi suprasolitati dintii stalpi
pretul de cost al sistemelor speciale este specific pentru fiecare tip, simplu sau complex
Clasificarea sistemelor speciale
1. culise
2. capse
3. telescoape
4. bare cu calareti
5. sisteme magnetice sisteme
CULISELE
Cele doua componente ale acestora sunt reprezentate de matrice si de patrice.
Matricea are aspect tubular, forma sectiunii trasnversale este diferita.
Patricea patrunde in interiorul matricei, fiind cu aceeasi forma in sectiune transversala.
Clasificarea culiselor: -dupa forma sectiunii trasnversale sunt: circulare, trapezoidale, ovale, in forma literei T sau
- dupa pozitie, sunt : extracoronare si intracoronare
-dupa functionalitate: activabile si neactivabile
Dupa un timp de utilizare, eficienta lor diminua datorita scaderii fortei de frictiune dintre matrice si patrice, ceea ce
atrage dupa sine schimbarea lor sau confectionarea altei proteze.
Actiunea culiselor:
mentin proteza pe campul protetic, datorita preciziei celor doua componente
eprezinta elementele de sprijin dento-parodontal, pentru protezele terminale
se creeaza sprijin mixt si sprijin dento-parodontal pentru protezele intercalate
Pentru a fi utilizate in stabilizarea protezelor scheletate, este obligatoriu ca dintii vecini spatiului edentat sa fie
acoperiti cu microproteze, pe care se lipeste o parte componenta a acesteia(matricea sau patrice).
Locul unde va fi fixata este precizat cu paralelograful.
Dezavantajele culiselor:
uzura in timp, dupa care devin ineficiente
ancorajul rigid la dintii stalpi are consecinte nefavorabile pentru troficitatea tesuturilor parodontale, dupa o perioada
de timp acestia devin mobili.
n scop profilactic, se procedeaza astfel: sunt solidarizati cu ajutorul microprotezelor 2-3 dinti stalpi si saua protezei
este periodic rebazata
CAPSELE
Sunt mecanisme minuscule, formate din doua parti componente reprezentate de matrice si patrice.
Patricea se lipeste pe capacul unui dispozitiv radicular care se cimenteaza la o radacina dentara.
Matricea este fixata in saua protezei
Toate capsele sunt activabile, fie prin indepartarea cu o lama de bisturiu a jumatatilor patricei, sectionata partial in
sens axial, fie prin strangerea celor 2, 4 sau 8 folii ale matricei, sectionate partial.
Tubul este eliminat dupa polimerizarea acrilatului seii, in locul lui ramane spatiul liber.
Indicatia capselor este in special in edentatia subtotala.
Clasificarea capselor este facuta dupa forma patricei, care poate fi:cilindrica si sferica
Capsele Biaggi 648 si 650
Diferenta dintre acestea consta in aspectul matricelor si a modului de actiune.
Una asigura mentinerea protezei prin frictiune, matricea fiind tubulara, cealalta asigura mentinerea asemanator unui
croset, matricea trecand de circumferinta maxima a patricei sferice, asa cum crosetul trece peste ecuatorul protetic
Amandoua matricele pot fi activate si sunt prevazute cu un sant ce serveste la ancorarea in acrilatul seilor.
Patricele sferice se continua cu o tije care ajuta la fixarea pe un dispozitiv radicular prin lipire sau prin supraturnare.
n acest ultim caz tija patricei va fi introdusa in macheta din ceara a dispozitivului radicular, turnarea fiind facuta peste
patrice.
Aceste capse sunt confectionate din aur 18 karate, platinat 10% sau din Palliag.
Pentru o buna si echilibrata mentinere a protezei, sunt necesare doua capse plasate la nivelul caninilor sau
premolarilor.
Sistemul fiind acoperit de seile acrilice, realizeaza o mentinere cu bun efect fizionomic.
Capsele Rothermann
Patricea este rotunda si prezinta un sant circular.
Se realizeaza din aur-platinat extra dur si se fixeaza prin lipire la un dispozitiv radicular.
Matricea este realizata din aur-platinat, seamana cu un croset circular si prezinta retentii pentru acrilatul seilor.
Exista capse Rothermann prevazute cu discuri de distantare intre matrice si patrice, pentru ca dispozitivul sa actioneze
ca un ruptor de forte.
Capsele Dalbo
Sunt realizate in doua variante: cu patrice cilindro-sferica din aur platinat si cu matrice din aur-platinat extra dur si
tipul cu patrice sferica din aur platinat ca si matricea.
Se livreaza si cu disc de distantare intre matrice si patrice
TELESCOAPELE
o Sunt constituite din cape cilindrice sau cilindroconice, cimentate pe dintii restanti si coroane turnate cu grosime totala,
fixate la saua protezei.
o Telescoparea este caracterizata de o suprafata de frictiune mare, ceea ce reprezinta o conditie favorabila pentru
mentinerea si stabilitatea protezei pe campul protetic.
o Functionalitatea telescoapelor este diminuata in timp prin scaderea fortei de frictiune dintre cele doua suprafete,
posibilitati de activare nu exista.
o Telescoparea se caracterizeaza prin:
-mentinerea protezei pe campul protetic
-transmiterea presiunilor ocluzale dintilor restanti
- stabilizare
o Sprijinul obtinut cu ajutorul sistemului de telescopare este mixt rigid pentru protezele terminale si dento-parodontal
pentru cea intercalata.
o Capele dintii stalpi in cadrul tratamentului protetic sunt preparati prin slefuire, amprentati, iar capele confectionate
in laborator prin turnare si apoi cimentate pe dinti. Capele sunt turnate din aliaje foarte dure, aur platinat 120-200.
o Coroanele turnate- capele sunt amprentate in cabinet dupa cimentarea lor pe dinti. n laborator sunt confectionate
coroanele dupa procedeele cunoscute si fixate la saua protezei.
o Coroanele sunt confectionate din aliaje mai putin dure, aur platinat 120.
o Industrial sunt produse cape de forma cilindrica ce se fixeaza la un dispozitiv radicular, la saua protezei este fixat un
alt cilindru echivalentul coroanei turnate in care culiseaza
BARELE CU CALARETI
Se compun dintr-o parte fixa sub forma unei bare cu diferite profile(rotunda, ovalara, patrata, dreptunghiular-
lamelara), solidarizata la coroanele care acopera dintii ce marginesc edentatia sau la dispozitive radiculare cimentate pe
radacinile unor dinti restanti de o parte si o parte mobila sub forma de jgheab metalic fixat la saua protezei
Caracteristici clinico-tehnico-terapeutice
indicate in edentatii frontale, laterale si subtotale
au eficienta optima din punct de vedere al mentinerii, sprijinului si stabilizarii protezei pe campul protetic
sunt invizibile - pronuntat aspect estetic
functionalitatea se mentine timp indelungat deoarece sunt activabile
indicatia este conditionata de inaltimea spatiului protetic
pentru cele solidarizate radicular, apare necesitatea amputarii coroanelor dentare, fata de care pacientii au retineri
Sistemul Dolder
Sistemul Dolder frictional este indicat in edentatiile intercalate unde nu se produc infundari, proteza are sprijin
dento-parodontal.
Bara urmeaza profilul crestei alveolare la aproximativ 1-2 mm distanta.
Bara are in sectiune forma literei U sau patrat, jgheabul metalic activabil este intim aplicat pe acesta, se produce
frictiunea si se adauga sprijinul rigid.
Sistemul Dolder rezilient este indicat in edentatiile cu brese terminale, unde se produc infundari datorita rezilientei
mucoasei; proteza are sprijin dento-mucozal.
Bara are in sectiune forma ovoidala, sunt folosite in special in edentatiile subtotale mandibulare cand mai exista
numai cei doi canini.
Proteza mandibulara dobandeste sprijin, mentinere si stabilizare foarte bune. n edentatii se previne infundarea
protezei cu sprijin mixt dento-mucozal.
Sistemul Ackermann si sistemul Gilmore
Sunt asemanatoare cu cel descris de Dolder, micile deosebiri pe care le prezinta sunt realizate cu intentia de a mari forta
de frictiune intre cele doua componente
Sistemele articulate
Sistemele speciale articulate sunt utilizate in edentatiile terminate, ele permitand seilor protetice un grad mai mare sau
mai mic de mobilitate.
Clasificare:
- ruptorii de fore
- amortizorii de presiune (de fore
Ruptorii de forte
Numiti si intrerupatori, sau distribuitori de forte sau presiune sunt dispozitive prefabricate, care fac legatura intre
dintii stalpi si seile terminate.
Au rolul distribuirii presiunilor din timpul masticatiei, fie pe creste, fie si pe creste si pe dintii stalpi, in functie de
numarul si amplitudinea miscarilor seilor pe care le permite dispozitivul.
Dintre ruptorii care permit o singura miscare a seilor, amintim balamalele
Balamalele
Sunt dispozitive de legatura intre componenta dentara si saua protezei terminale, care permit infundarea limitata a seii
(bascularea prin infundare a extremitatii distale) fara sa se tractioneze de dintii stalpi.
Balamalele sunt compuse din doua parti: o parte este lipita la crosetele dentare cu ajutorul unui ax transversal,
vestibulo-oral.
Amortizorii de forte
Amortizorii de forte sunt de fapt tot ruptori de forte care insa, datorita unor resorturi elastice, readuc seile in pozitia
initiala, dupa incetarea efortului masticator. Resorturile elastice au o rezistenta mult inferioara fortelor de masticatie.
Pentru a actiona ca un adevarat amortizor, resortul ar trebui sa aiba o rezistenta de cateva kilograme. Sub 2 kilograme
resorturile au numai rolul de a readuce seile la pozitia de plecare, dupa incetarea presiunii de masticatie. Desi destul de
slabe, resorturile contribuie totusi la decompresiunea tesuturilor mucozale ale crestei alveolare. Daca resortul este mai
puternic, la nivelul crestelor ajung mai putine presiuni. Un resort mai putin puternic se recomanda cand dintii stalpi au o
valoare parodontala redusa, la nivelul crestelor ajungand mai multe presiuni.
Sistemele magnetice
Pentru a fi eficiente, sistemele magnetice trebuie sa indeplineasca cateva cerinte importante si anume: intensitate si
permanenta magnetica cat mai ridicate, la dimensiuni cat mai mici.
Din 1978 au aparut aliaje magnetice din cobalt-samariu, care au o intensitate magnetica de 10 ori mai mare si o
permanenta magnetica de 40 de ori mai mare decat a oricarui aliaj magnetic cunoscut.
Un astfel de sistem magnetic de mentinere a protezelor a fost brevetat de prof. Gillings din Sidney. Forta de atractie
magnetica a unui astfel de magnet de uz protetic este de 100-400 g, iar permanenta magnetica de 10 ani.
O unitate magnetica utilizata pentru mentinerea protezelor este alcatuita dintr-un dublu magnet de mici dimensiuni,
cu polii inversati, ceea ce dubleaza forta magnetica.
Acest mini-magnet este acoperit cu o capsula de otel inoxidabil, in grosime de 0,20-0,25 mm, care protejeaza
magnetul de mediul bucal si limiteaza si campul magnetic exterior.
Magnetul se fixeaza in baza protezei, in dreptul unei radacini dentare acoperite de un dispozitiv radicular, turnat
dintr-un aliaj magnetizabil (Keeper) ce contine cobalt-platina.




PROTEZA PARIALA SCHELETATA
MI J LOACE ANTI BASCULANTE
ELEMENTE AUXI LI ARE
DESIGNUL UNEI PROTEZE SCHELET
MI J LOACE ANTI BASCULANTE
o Se numesc i elemente indirecte de meninere, sprijin i stabilizare.
o Protezele termino-terminale prezinta o miscare de rotatie, de balans, in jurul axului reprezentat de dintii stalpi pe care
se afla crosetele.
o Dupa sensul deplasarii extremitatii seii bascularea este de 2 feluri: prin desprindere si prin infundare.
o Bascularea prin desprindere - desprindere incompleta a extremitatii distale a seii terminale de pe campul protetic.
o Desprinderea este produsa de urmatorii factori:
-alimentele aderente
- forta de gravitatie
-mobilizarea partilor moi periprotetice
Elementele folosite pentru oprirea acestei basculari depasesc linia crosetelor, fiind reprezentate de toate componentele
protezei care se sprijina pe dintii meziali.
Eficienta elementului antibasculant este mai mare daca este asezat la distanta, mezial de axul in jurul caruia se produce
bascularea.
Elementele care se opun bascularii prin desprindere sunt:
pintenul ocluzal asezat in foseta meziala a primului premolar sau pintenul supracingular pe canin, in functie de tipul
de edentatie
crosetul dentar continuu se intinde pe toti dintii frontali restanti, in zona supracingulara, ceea ce favorizeaza
dispersarea presiunilor. Este eficient daca la extremitatile lui exista pinteni ocluzali sau meziali, care sa se sprijine pe
dinti pentru a transmite presiunile dento-parodontal
gherutele incizale aplicate in lacasurile preparate la nivelul unghiurilor proximale ale marginilor incizale
placuta dento-mucozala cu sprijin dento-parodontal are actiune eficienta, dar este utilizata foarte rar si in special la
mandibula
culisele, coroanele telescopate participa la franarea tendintei de basculare a seii terminale
Bascularea prin infundare apare datorita infundarii extremitatii distale a seii terminale.
Este favorizata de rezilienta mucoasei.
Are o amplitudine redusa, nu se poate anula in totalitate.
Reprezinta cauza principala care determina modificari in troficitatea tesuturilor parodontale de la nivelul dintilor
stalpi.
Elementele care se opun bascularii prin infundare sunt:
seile protetice extinse la maxim
sistemele speciale de mentinere, sprijin si stabilizare aplicate pe microproteze care solidarizeaza mai multi dinti intre
ei
tuberozitatea maxilara si tuberculul piriform acoperite de saua terminala
crosetele cu brate elastice aplicate pe dintii stalpi
pintenii ocluzali sa fie aplicati numai in foseta meziala a dintilor stalpi
sistemele speciale de tipul ruptorilor de forte (disjunctorilor) sau a amortizorilor de forte, daca rezilienta mucoasei
este foarte mare
seile sa fie realizate dupa amprente functionale de compresiune
rebazarea periodica a seilor distale in urma unei supravegheri atente
ELEMENTELE AUXILIARe
retentivitatea campului protetic
musculatura periprotetica
adeziunea
prafurile adezive
vointa pacientului
Retentivitatea campului protetic edentat partial intervine in franarea miscarilor in plan orizontal, astfel:
crestele alveolare proeminente franeaza tendinta de deplasare orizontala a protezelor
tuberozitatile retentive franeaza tendinta de mezializare si participa la oprirea tendintei de desprindere
tuberculul piriform franeaza distalizarea si tendinta de infundare prin basculare a seilor in edentatia terminala
bolta palatina ogivala franeaza tendinta de deplasare laterala
Musculatura oro-faciala influenteaza pozitiv stabilizarea protezei scheletate asemanatoare cu actiunea pe care o
exercita asupra protezelor partiale acrilice.
Forma usor concava a versantului vestibular al seilor dirijeaza fortele de contractie musculara spre campul protetic.
Versantul lingual realizat concav si subtire, nu impiedica miscarile limbii, si nu apare tendinta de mobilizare a
protezei de pe campul protetic.
Adeziunea, are valoare redusa la protezele scheletate.
Apare la seile terminale la maxilar si la mandibula.
Prafurile si pastele adezive, pentru perioada de adaptare, favorizeaza stabilizarea, fiind depuse pe suprafata mucozala
a seilor terminale.
n contact cu saliva se formeaza un gel adeziv care lipeste pentru un timp limitat (4-8 ore) seile pe campul protetic
Vointa pacientului este un factor important pentru mentinerea protezei pe campul protetic.
Pacientii care-si doresc restaurarea protetica, gasesc modalitati de contractie a musculaturii oro-faciale intr-un anumit
sens si gest mimic, prin care-si franeaza tendinta de deplasare a protezei in momentul cand simt ca aceasta s-ar putea
deplasa de pe campul protetic fara nici un element de stabilizare, mai ales in fazele de trecere de la edentatii reduse la
edentatii intinse sau totale.
DESINGUL UNEI PROTEZE SCHELETATE
Conceperea unei proteze scheletate depinde de urmatorii factori:
clasa de edentatie partiala
numarul, forma si pozitia dintilor restanti
valoarea parodontala a acestor dinti
aspectul crestelor edentate si al mucoasei acoperitoare
axele de rotatie potentiala a protezei
tipul de ocluzie a dintilor restanti
solicitarea ocluzala a dintilor protetici
trecutul protetic al pacientului
Conceperea unei proteze scheletate respecta o ordine in configurarea partilor componente:
1.se vor desena mai intai seile viitoarei proteze
2.se va configura conectorul principal (forma, intindere, plasament, rezistenta, confort, relatia cu parodontiul si mucoasa
mobila)
3.se stabilesc apoi elementele de mentinere, sprijin si stabilitate
4.se stabilesc elementele de mentinere indirecta-antibasculante
5.se contureaza arcadele dentare (forma, culoare, montare, relatii ocluzale)
Desenarea bazei protezei
o Foloseste o axa de simetrie care pleaca din regiunea anterioara dintre cei doi incisivi si ajunge posterior intre foveele
palatine.
o Se traseaza mai intai intinderea seilor care trebuie sa cuprinda creasta edentata in intregime si tuberozitatea maxilara.
o Limita posterioara este o linie curba cu concavitatea posterioara, situata anterior de linia Ah aproximativ in regiunea
meziala a dintelui stalp mezial.
o Cand exista o edentatie latero-laterala, latimea conectorului nu trebuie sa depaseasca 10 mm si este situat pe aceeasi
axa transversala
o n cazul existentei unui torus palatinal situat posterior, conectorul principal va fi placuta in forma de U indiferent de
edentatie.
o Daca torusul este plasat in regiunea mijlocie a boltii, conectorul va fi o placuta fenestrata.
Elementele de mentinere sprijin si stabilitate
o Crosetele sunt plasate astfel incat axul care uneste bratele active sa treaca pe cat posibil prin mijlocul protezei.
o Pe dintii limotrofi bresei terminale se plaseaza un croset in T, pe dintii izolati un croset circular cu 4 brate, iar pe
dintii frontali un croset mai putin vizibil-mixt.
o ntr-o edentatie terminala unilaterala fara modificari, ancorarea protezei se face cu croset Bonwill pe hemiarcada
integra.
o ntr-o edentatie latero-laterala, clasa a-III-a cu o modificare, ancorarea se face cu crosete turnate sau mixte plasate pe
toti cei 4 dinti restanti.
o n edentatii frontale proteza scheletata va fi mentinuta tot cu 4 crosete plasate pe dintii limitanti anteriori si pe molarii
1si 2 de pe hemiarcadele restante.
o Pe primii premolari se vor plasa crosete Ackers, iar pe molarii 1 si 2 crosete Bonwill (vor avea si actiune
antibasculanta).
o nfundarea protezei este impiedicata prin plasarea pintenilor pe dintii ce limiteaza bresele edentate.
o n edentatiile intercalate pintenii se plaseaza pe dintii stalpi din imediata vecinatate a breselor edentate.
o n edentatiile terminale in scopul realizarii unui sprijin mixt echilibrat pintenii se plaseaza in fosetele meziale.
o Deplasarea transversala a protezei este impiedicata prin bratul opozant in intregime si prin pintenii ocluzali
o Mezializarea este franata prin portiunea distala a bratului opozant.
o Distalizarea este franata prin portiunea meziala a bratului opozant si prin pintenul ocluzal
o Bascularea prin desprindere se produce in jurul unui ax ce uneste bratele active ale crosetelor plasate pe dintii
limitrofi breselor edentate - LINIA FULCRUM SECUNDARA.
o Pentru a impiedica aceasta basculare se plaseaza elemente contrabasculante sub forma de pinteni ocluzali sau
supracingulari pe dintii situati mezial de axa de basculare.
o n edentatia termino-terminala redusa, elementele antibasculante sunt pintenii plasati in foseta meziala a primului
premolar.
o ntr-o edentatie intinsa elementele se vor plasa supracingular pe canini
o Absenta tuturor dintilor laterali obliga alegerea conectorului dentar ca elementului antibasculant
o n edentatiile de clasa a-II-a elementul antibasculant va fi plasat pe partea opusa edentatiei terminale.
o n edentatiile frontale intinse, bascularea prin desprindere poate aparea in timpul vorbirii, masticatiei sub actiunea
alimentelor lipicioase.
o Bascularea se poate impiedica prin aplicarea crosetului Bonwill pe molari.
Conturarea arcadelor dentare artificiale
o La protezele frontale se vor utiliza dinti de forma, marime, culoare corespunzatoare arcadelor restante si
aspectului dintilor pierdui.
o n zonele laterale, pentru a evita supraincarcarea dintilor stalpi si a crestelor se recomanda utilizarea regulii celor
3 H a lui Ackermann
-heteromorfi
-heteronumar
- -heterotopie
HETEROMORFIE - se monteaza molarii cu diametrul vestibulo-oral mai redus decat a dintilor naturali.
HETERONUMAR - nu se aplica pe seile terminale molarul de minte.
HETEROTOPIE - plasarea unui premolar in locul ultimului dinte distal de pe sa ar reduce presiunea in regiunea
posterioara si actiunea de desprindere protezei datorate alimentelor lipicioase.
Desenarea bazei protezei
o La mandibula desenarea bazei foloseste axa de simetrie, iar seile cuprind crestele edentate in intregime (2/3 din
tuberculul piriform).
o Conectorul principal cel mai utilizat este bara linguala, cind distanta dintre coletul dintilor frontali si insertia frenului
limbii este mai mica de 8 mm.
o Desenarea bazei linguale tine seama de aceeasi simetrie a liniei mediene.
o Se traseaza doua linii curbe paralele intre ele si cu coletul dintilor frontali pana la nivelul seilor care trebuie sa
cuprinda crestele edentate in intregime.
o Placuta dento-mucozala se deseneaza cu marginea superioara pana la nivelul supracingular pe frontali, iar inferior
aproape de insertia frenului si planseului.
o La nivelul dintilor laterali se decoleteaza.
Elementele de mentinere sprijin si stabilitate
o Plasarea elementelor de mentinere, sprijin si stabilitatea se poate face ca la maxilar.
o Deschiderea crosetelor pe dintii laterali se face cu predilectie vestibulo-mezial pe premolari si linguo-mezial pe
molari.


Proteza pariala scheletata
PARALELOGRAFUL I ANALIZA MODELELOR LA PARALELOGRAF
Paralelograful
Este un instrument utilizat pentru determinarea paralelismului relativ dintre doua sau mai multe suprafee de
pe un model.
Este un aparat modern, cu ajutorul lui se efectueaza analiza stiintifica a modelului in scopul proiectarii
protezei scheletate.
Funcionarea acestui instrument se bazeaza pe doua principii:
Axioma lui PITAGORA = doua drepte paralele in acelai plan, nu se intalnesc niciodata
Teorema lui SOYER = daca mai multe drepte sunt perpendiculare pe plan, sunt paralele intre ele.
Utilizari:
determinarea paralelismului suprafeelor proximale ale dinilor stalpi, care servesc ca planuri de ghidaj la
inseria i dezinseria protezei
determinarea axei de inserie a p.p.s.
tripodarea = repozitionarea modelului in aceeasi pozitie ori de cate ori este nevoie
masurarea i localizarea zonelor de interferena dentara sau muco-osoasa de pe modelul de studiu ceea ce
permite formularea unui diagnostic corect i fundamentarea unui plan de tratament. Are valoare de model documentar
intermediar.
marcarea certa a zonelor campului protetic ce trebuiesc pregatite inaintea protezarii
marcarea convexitaii maxime a dinilor implicai in protezare determinarea ecuatorului protetic i reperarea
zonelor optime pentru aplicarea braelor active ale croetelor
alegerea i poziionarea croetelor dentare i a sistemelor speciale
ajustarea machetelor unor proteze fixe in concordana cu axa de inserie a pps
Dupa modul de funcionare se disting 3 categorii de paralelografe clasice:
-cu bra orizontal fix tip Ney
-cu bra orizontal articulat Ney modernizat
-cu bra vertical articulat
Elementele componente ale paralelografului Ney
Soclu stabilizator ( platforma, baza) este o placa metalica rotunda pe care sunt fixate celelalte elmente
componente.
Bra vertical fix situat excentric, sudat de soclu, care susine o parte din elementele mobile ale aparatului.
Bra orizontal rigid sau articulat angrenat la braul vertical, care culiseaza vertical. Este format din 2-3 segmente
articulate in baalma.
Tija verticala de fixare a accesoriilor este angrenata pe extremitatea libera a braului orizontal rigid i paralela cu
braul vertical. Are o mandrina culisabila necesara fixarii accesoriilor.
Masua port-model care la extremitatea libera deine un platou pe care se poziioneaza modelul de analizat, iar la
celalalt capat se fixeaza pe soclu.
Unele paralelografe au un dispozitiv de fixare la soclu stabilizator care poate fi un magnet sau un dispozitiv
mecanic de retenie.
ntre platoul de poziionare a modelului i zona de fixare la soclu a masuei exista o articulaie reglabila
multidirecionala NUCA- utilizata pentru micarea in orice direcie a modelului fixat pe masua
Pe masua sunt fixate dispozitive de fixare sau blocare pentru model, denumite piedica sau opritorul
platoului. Sunt folosite pentru fixarea temporara a masuei intr-o anumita poziie.
Accesoriile sunt:
-tija de analiza (detectoare, de reglaj)
-tija de carbon (port mina de grafit)
-retentivometrele (jojele, reteniometrele)
-tijele razua (spatulele de ceara
Tija detectoare
se numete i degeel de palpare
este utilizata in scop diagnostic pentru aprecierea paralelismului zonelor proximale ale dinilor stalpi
este fixata la tija verticala de fixare a accesoriilor
culiseaza tangenial pe convexitaile campului protetic, fiind poziionata perpendicular pe planul de ocluzie
este folosita la materializarea axului de inserie, la evidenierea zonelor retentive subecuatoriale, a interferenelor
dentare, dar i in tripodare
Tija port-mina de grafit
este folosita pentru trasarea liniilor ecuatorului protetic pe model i pentru evidenierea zonelor de interferena
Are o componenta metalica sub forma de jgheab = mandrina, in care se insera i se fixeaza mina de grafit
Tija razua
Este o lama de cuit de ceara care are o parte activa i o alta de fixare
Se folosete in etapa de deretentivizare paralela a modelului, la indepartarea i paralelizarea cerii plasate proximal
Retentivometrele
au dublu rol: determina localizarea zonei de maxima retentivitate subecuatoriala ( locul de amplasare a parii active a
croetului) i contribuie i la determinarea axului de inserie
Sunt tije cilindrice, care au la capatul activ discuri perpendiculare pe direcia tijei
Discurile au 3 diametre variabile: 0,25; 0,50; 0,75 mm sau in inch 0,010; 0,020; 0,030 inch.
Obiectivele analizei la paralelograf
Analiza modelului de studiu, cu scop diagnostic i cu rol esenial in tratamentul de pregatire a campului
protetic edentat parial pentru protezare.
Analiza modelului de lucru cu scopul de a realiza design-ul PPS, de a marca zona de amplasare a croetelor i
a elementelor de meninere indirecte.
Alte utilizari : pentru amplasarea i prelucrarea componentelor speciale ale PPS.
Etapele analizei la paralelograf
Modelul de studiu
Se amplaseaza modelul pe masua paralelografului, cu planul de ocluzie paralel cu planul mesei. Accesoriile trebuie sa fie
perpendiculare pe acest plan.
Se identifica i se palpeaza suprafeele proximale ale dinilor stalpi pe care se ghideaza inseria i dezinseria protezei
scheletate.
Se apreciaza retentivitatea dinilor stalpi.
Se evalueaza i se masoara interferenele dentare, se marcheaza i se decid soluiile practice de corecie.
Se realizeaza tripodarea.
Dupa aceasta etapa urmeaza corecturile efectuate in cabinet.
Modelul de lucru
Se amplaseaza modelul pe masua paralelografului, cu planul de ocluzie paralel cu planul mesei. Accesoriile trebuie
sa fie perpendiculare pe acest plan.
Stabilirea axului final de inserie i dezinserie al protezei.
Trasarea ecuatorului protetic, determinarea retentivitaii optime a dinilor stalpi i marcarea zonelor de amplasare a
croetelor turnate.
Marcarea locului de unde pornete varful braului activ al croetului.
Amplasarea pe arcada a sistemelor speciale dupa principii estetice.
Tripodarea.
Izoparalelografele
Sunt instrumente complexe necesare pentru prelucrari de maxima precizie.
Dein sisteme de frezaj, cu posibilitai de inclinare sau rotaie a modelelor in diverse poziii.
Elemente componente:- soclu
-masua pe care se situeaza modelul
- bra vertical excentric, de care se ataeaza un micromotor
Micromotorul situeaza freza de prelucrat in axul de inserie al viitoarei proteze.
Viteza de rotaie = 0-30.000 rotaii pe minut.
Instrumentarul rotativ este format din:-freze pentru ceara
- freze diferite pentru frezajul structura metalica
-freze de finisare
- gume pentru lustruire
Tipuri de izoparalelografe
PARASKOP M firma BEGO
- are 5 instrumente de frezaj de la 1,3 la 2 mm.
- face preparaii la inclinaii de 2 la 6 grade
IZOPARALELOGRAFE FERRARO DENTAL
- deriva din sistemele Ney
- realizeaza frezaje in ceara, frezaje de precizie i prelucrari de PPS
TEHNICI DE CONFECTIONARE A SCHELETULUI METALIC
Protezele scheletate sunt realizate prin urmatoarele procedee tehnice:
din elemente fabricate ce reprezinta diferite parti ale protezei, care sunt modelate, asamblate si unite. Procedeul este
simplu dar mai putin precis.
prin turnarea intregului schelet metalic
Fazele clinice pentru ambele procedee sunt identice, fazele de laborator sunt diferite.
TEHNI CA DE OBTI NERE CU ELEMENTE FABRI CATE
Protezele acrilice cu baze reduse, in urma cu patru decenii, au fost inlocuite in unele edentatii, de proteze scheletate
metalice realizate din elemente fabricate.
n prezent ele sunt confectionate si indicate in mod exceptional.
Pentru obtinerea acestor proteze scheletate sunt necesare urmatoarele materiale si instrumente:
modelul de lucru din ghips dur pe care s-a desenat planul protezei
elementele fabricate metalice, pentru conectorii principali si crosete
rasini acrilice
dintii artificiali
clesti cu profile diferite, puternici, pentru realizarea modelarii componentelor metalice
sursa de caldura pentru lipit componenta metalica
Fazele tehnice :
schita in creion a viitoarei proteze pe modelul de lucru
modelarea si adaptarea conectorului principal, cu ajutorul clestilor puternici care au 3 falci.
modelarea si adaptarea elementelor de stabilizare(crosetelor) metalice cu ajutorul clestilor
solidarizarea intre ele a tuturor elementelor componente (sei, conectori principali, secundari si crosete) modelate,
adaptate si asamblate pe model
modelarea machetei componentei acrilice, insotita de montarea dintilor artificiali
transformarea machetei in piesa acrilica prin ambalare si polimerizarea acrilatului
Caracteristicile clinico-tehnico-terapeutice ale protezei scheletate din elemente fabricate:
o confortul pacientului, comparativ cu proteza partiala acrilica, datorita volumului redus
o rezistenta crescuta la presiunile ocluzale
o tehnica de executie este simpla
o timpul necesar pentru confectionare este mic
o elementele fabricate, modelate, nu sunt adaptate foarte precis la elementele campului protetic.
o proteza este instabila si mai putin echilibrata
TEHNICA DE OBTINERE PRIN TURNARE
TEHNI CA TRADI TI ONALA (EMPI RI CA)
Proteza scheletata, obtinuta dupa acest procedeu tehnologic, nu prezinta o adaptare foarte precisa pe campul protetic.
Tehnica de lucru pentru confectionarea componentei metalice:
- schita pe modelul de lucru a viitoarei proteze scheletate
- izolarea suprafetei modelului de lucru cu ulei de vaselina sau cu lacuri speciale
- modelarea machetei viitoarei componente metalice din ceara strict in limitele desenului
- prepararea machetei pentru ambalare. Pe macheta sunt aplicate tijele, in numar de 3-5, fixate de macheta, se
intalnesc la o distanta de circa 30 mm unde sunt solidarizate cu ceara fierbinte
- ambalarea machetei: ambalarea libera sau pe model
TEHNI CA MODERNA
Protezele scheletate realizate dupa aceasta tehnica se remarca prin sprijinul dento-parodontal sau dento-
mucozal in edentatia partiala, cu stabilizare optima in toate sensurile.
Planul protezei scheletate este conceput numai dupa analiza modelului la paralelograf, iar macheta este
modelata pe modelul duplicat din masa de ambalat.
Caracteristicile clinico-tehnico-terapeutice:
precizia remarcata prin adaptarea la structurile campului protetic
sprijinul imbunatatit este mai mult pe dintii restanti decat muco-osos, ceea ce permite transmiterea mai fiziologica a
presiunilor ocluzale
confort evident, prin eliberarea zonelor functionale ale campului protetic avand dimensiuni reduse(aliaje rezistente)
igienic sunt intretinute mai bine, datorita prelucrarii fizico-chimice in laborator
rezistenta mecanica imbunatatita ( nu se fractureaza si nu se deformeaza)


PROTEZA PARIALA SCHELETATA
MODELUL DUPLICAT I MACHETA COMPONENTEI METALICE A PPS
MODELUL DUPLI CAT
Duplicarea modelului de lucru se refera la amprentarea modelului de lucru pregatit i turnarea unui nou model din
masa de ambalat.
Amprentarea se realizeaza cu hidrocoloizi reversibili sau cu elastomeri de sinteza.
Scopul duplicarii este cel de confecionare a unui model refractar, pe care sa se poata realiza macheta componentei
metalice a PPS, care nu se mai scoate de pe model. Se obine astfel un schelet metalic intim adaptat la campul protetic,
fara deformarea componentelor sale.
Pregatirea modelului in vederea duplicarii
Consta in:
folierea modelului
gravarea modelului
deretentivizarea dinilor restani sau a altor zone de interferena
Folierea modelului
Este operaiunea prin care se distaneaza componente ale campului protetic de unele zone ale machetei.
Este necesara pentru echilibrarea presiunilor aplicate de proteza pe campul protetic.
Se realizeaza diferit pentru maxilar i pentru mandibula.
Consta in marcarea pe model a zonei de foliat, peste care se muleaza i se lipete una sau mai multe folii de staniu sau
plumb.
Grosimea foliei variaza intre 0,2 1 mm.
La maxilar se foliaza: crestele alveolare, torusul maxilar, exostozele, zonele cu creasta balanta neoperabile, rafeul
median, papila incisiva, rugile palatine i parodoniul marginal.
Se va folia parial modelul doar pe trasee care se intersecteaza cu conectorul principal.
La mandibula se foliaza urmatoarele zone: crestele alveolare i torusul mandibular.
Sfecificul folierii la mandibula se refera la necesitatea distanarii de campul protetic a intregului traseu al conectorului
principal.
Gravarea modelului
Este procedeul de gratare a modelului la o adancime i laime de 1mm, pe liniile de contur ale conectorului principal.
Prin gravare se obine o mai buna etaneizare a conectorului principal maxilar.
Se practica doar la maxilar.
Sporete rezistena mecanica a placuelor mucozale, pentru ca aici apare o ingroare a aliajului din care se toarna
componenta metalica a PPS.
Deretentivizarea dinilor restani sau a altor zone
Prin deretentivizare se faciliteaza glisarea la inseria i dezinseria protezei scheletate.
Este de 3 feluri: paralela, modelata i arbitrara.
Deretentivizarea paralela se obine cu ajutorul paralelografului.
Se adreseaza dinilor stalpi i dinilor restani.
Se realizeaza pe feele proximale ale dinilor stalpi, dinspre edentaie.
Se utilizeaza ceara calibrata sau folie de plumb.
Deretentivizarea modelata nu necesita paralelograf.
Se adreseaza zonelor subecuatoriale vestibulare i orale de pe dinii stalpi i conectorilor secundari.
Se utilizeaza ceara dura roz.
Deretentivizarea arbitrara se adreseaza zonelor retentive de pe model, situate in afara proiectului scheletului.
Favorizeaza duplicarea i realizarea modelului refractar, astfel incat sa nu se produca fracturi sau deformari de
material i demularea sa fie facila.
Se realizeaza la nivelul parodoniului marginal al dinilor restani de pe model, pe zonele retentive muco-osoase.
I zolarea modelului
Modelul este introdus intr-un vas cu apa calda timp de 15-20 minute, in scopul imbibarii porilor superficiali pentru ca
materialul duplicator sa nu se lipeasca de suprafata lui.
Duplicarea modelului
Timpii obtinerii modelului duplicat sunt:
modelul de lucru este introdus in conformator dupa ce a fost deretentivizat, gravat si izolat
se aplica capacul conformatorului
se toarna materialul duplicator pana se umple conformatorul
se indeparteaza modelul de lucru din conformator obtinandu-se astfel un tipar
se prepara masa de ambalat care se introduce prin vibrare pentru a elimina bulele de aer
modelul este degajat din amprenta prin sectionarea acesteia, apoi soclul este prelucrat si se obtine astfel un model
duplicat
Caracteristicile tehnice ale modelului duplicat
este realizat din masa de ambalat
morfologic este mult modificat fata de cel de lucru (datorita pregatirilor facute)
prezinta un tunel si palnia de turnare in centrul boltii palatine sau a planseului
este confectionat prin turnare in amprenta duplicatoare
foloseste pentru modelarea machetei si confectionarea tiparului
Modelul duplicat dupa ce a fost obtinut este umed si cu suprafata poroasa, ceea ce-l face impropriu pentru modelajul
machetei.
Uscarea modelului
Scopuri:
sa se elimine apa din structura materialului
sa se obtina partial dilatarea termica
sa se creeze conditiile favorabile pentru desfasurarea urmatoarei faze (impregnarea)
Tehnic de lucru: modelul este introdus intr-un cuptor special, cu reglare termostatica. Timpul de lucru este de 45 minute,
interval in care temperatura creste lent de la 20C pe scara de control pana la 200-250C.
I mpregnarea modelului
Se realizeaza pentru a mari aderenta, proprietate favorabila pentru asezarea si fixarea profilelor utilizate la confectionarea
machetei.
Tehnica de lucru: modelul este scos din cuptor prin prinderea cu ajutorul unui cleste special, asezat pe un suport metalic
(instrument intalnit in laborator) si cufundat de 2-3 ori intr-un vas in care exista un amestec de ceara topita, parafina si
colofoniu
MACHETA COMPONENTEI METALI CE
Este realizata din elemente preformate sau modelate din ceara.
Elementele preformate sunt obtinute din ceara sau mase plastice.
Au forme diferite: placute, bare, benzi, brate de crosete, grile pentru sei, retentii pentru dintii prote
Avantajele elementelor preformate:
-grabesc executia machetei
-partile componente ale machetei sunt obtinute cu dimensiuni (grosimi) corespunzatoare (uniforme)
-prezinta suprafata neteda
-decupajul este bine finisat
Ceara din care se modeleaza macheta prezinta urmatoarele proprietati fizico-chimice:
starea de plasticitate modelabila se obtine in jurul temperaturii de 30-40C
nu are flexibilitate remanenta
coeficient de contractie la racire aproape nul
rezistenta la rupere
se modelaza prin taiere si radiere
arde fara sa lase reziduri
aspect cromatic reprezentat de culori intense
un grad de transparenta in strat subtire
Tehnica de obinere a machetei: elementele preformate din ceara sunt aplicate pe model in limitele desenului, cu
ajutorul unui adaptor de guma sau cu o radiera obisnuita.
Partile machetei sunt realizate in ordinea in care a fost efectuat proiectul.
Se incepe cu seile, dupa care se modeleaza conectorul principal, ultimile sunt realizate elementele de mentinere, sprijin
si stabilizare
Elementele pentru crosete sunt aplicate pe traiectul desenului si adaptate.
Pintenii ocluzali se obtin prin picurarea cerii in lacasul ocluzal si la locul de unire cu celelalte elemente ale crosetului.
La fel sunt obtinute si gherutele incizale.
Trecerea de la grila retentiva a seii la conectorul principal se face printr-o treapta de circa 1,5 mm. La acest nivel,
rasina acrilica ce constituie suprafata orala a seii va fi intr-un strat gros.
Asamblarea si fixarea diverselor segmente componente ale machetei se realizeaza cu ceara fierbinte picurata cu
spatula.
Unghiurile rezultate, la locurile de intalnire a diferitelor segmente, sunt rotunjite, pentru a nu se crea locuri retentive.
Macheta realizata din elemente preformate din mase acrilice termoplastice, este fixata la suprafata modelului cu un
adeziv special. Elementele sunt unite intre ele cu ceara fierbinte, depusa prin picurare.
Macheta realizata din placa de ceara.
Este folosita sub forma de folie care este usor transparenta.
Folia este asezata si adaptata pe suprafata modelului.
Cu spatula este decupata dupa conturul desenului care apare vizibil datorita transparentei cerii.
Conectorii secundari, benzile dentare si crosetele sunt obtinute prin picurare.
Dezavantajele machetei obinute din placa de ceara:
consumul mare de timp
ceara picurata are grosime inegala
modelajul solicita manualitate si experienta
CONFECTI ONAREA TI PARULUI
Tiparul este o piesa intermediara, format din mai multi pereti, ce delimiteaza o cavitate.
Peretii sunt constituiti din material refractar.
Cavitatea comunica cu exteriorul printr-un canal (tunel).
Tiparul rezulta in urma ambalarii machetei
Alegerea conformatorului si solidarizarea modelului duplicat la capacului acestuia.
Realizarea machetei canalelor de patrundere a aliajului fluid.
Realizarea machetei canalelor de evacuare a gazelor.
Detensionarea suprafetei machetei.
Cuplarea cilindrului conformator la capac.
Prepararea pastei de masa de ambalat si turnarea ei.
Topirea si arderea machetei.
Canalele de turnare sunt realizate pentru a se crea posibilitatea aliajului sa curga in cavitatea tiparului.

Locul de implantare a machetei canalelor secundare - sunt preferate zonele groase ale machetei, pentru a favoriza
curgerea aliajului fluid in locurile mai subtiri.
Locurile de unire dintre machetele canalelor secundare cu macheta scheletului si cu tija palniei sunt realizate in
unghiuri larg deschise (mai mari de 90).
Machetele canalelor secundare sunt orientate in directia de curgere a aliajului, sa formeze o cale rectilinie si scurta.
Sunt realizate aproximativ 3-6 machete pentru aceste canale, cu repartizarea topografica bine gandita, astfel incat prin
fiecare canal sa se distribuie in mod echilibrat aliajul.
Evacuarea totala a gazelor din cavitatea tiparului se obtine prin crearea celei de a doua comunicari intre acestea cu
exteriorul. Sunt realizate canale pentru evacuarea gazelor astfel: 2-3 fire de nylon, de par de cal sau de ceara sunt fixate
cu o extremitate pe partea cea mai indepartata a machetei, iar cealalta extremitate pe palnia conformatorului, aproape de
partea cea mai evazata.
Aceste fire, dupa ardere, lasa un tunel ingust = canalele pentru evacuarea gazelor.
Detensionarea - macheta se depune intr-un aparat de detensionare care este format dintr-o baie de apa cu reglare
termostatica, unde se mentine cateva minute la temperatura de 25-35C.
Se recomanda ca in timpul modelarii macheta sa nu fie racita, iar lichidul cu care se prepara masa de ambalat sa
posede aceeasi temperatura cu apa din baia de detensionare.
Degresarea machetei - pentru a favoriza aderenta pastei de masa de ambalat sa se obtina o piesa turnata cu
suprafetele netede, foarte precise, asupra carora sa se intervina cat mai putin in fazele ulterioare de prelucrare.
Operatia de degresare se efectueaza cu alcool sau cu solutie concentrata de detergenti casnici.
Industria producatoare de materiale dentare comercializeaza solutii in flacoane (Waxit) care insotesc masa de
ambalat.
Preancalzire
Ambalajul dupa degajarea din conformator se introduce, cu palnia orientata in jos, intr-un cuptor destinat sa efectueze
preancalzirea.
Tehnic se desfasoara astfel: cuptorul este conectat la curentul electric dupa ce s-a introdus ambalajul in interior.
Temperatura se ridica progresiv timp de 60-90 minute pana la 200C.
Preancalzirea, ca operatie tehnica, este realizata cu o viteza de incalzire specifica, de regula, 120-150C/ora.