Sunteți pe pagina 1din 15

Conectori Principali Si Secundari

Conectorii principali
Conectorii principali sunt elemente transversale ale protezei
partiale scheletate, care fac legatura intre seile protetice sau
intre o sa si elementele de sprijin, mentinere si stabilizare.
Conectorii principali au o serie de caracteristici comune dar
si caracteristici speciale in functie de maxilarul la care se aplica,
tipul de edentatie si particularitatile anatomice ale campului
protetic.
Caracteristicile comune sunt:

- rigiditatea;
- profilaxia tesuturilor campului protetic;
- confortul pacientului.

Caracteristicile individuale ale conectorilor principali maxilari si mandibulari


folositi frecvent in tratamentul edentatiei partiale.
La mandibula, in functie de particularitatile campului protetic, se disting
urmatorii conectori principali:
1.- bara linguala ;
2.- placa dento-mucozala mandibulara (placa linguala).

Bara linguala
Bara linguala se utilizeaza cand inaltimea procesului alveolar este de cel
putin 9 mm intre fundul de sac lingual si parodontiul marginal.
Se plaseaza in dreptul versantului lingual al procesului alveolar
mandibular cu marginea superioara a barei la o distanta de 4-5 mm fata de
parodontiul marginal. Extremitatea inferioara se plaseaza in fundul de sac
lingual astfel incat sa nu impiedice mobilitatea fiziologica a seului bucal sau
a frenului limbii. Fata de mucoasa procesului alveolar bara linguala trebuie
sa fie plasata la o distanta de 0,3 - 2 mm.

Profilul barei are forma semipiriforma. Portiunea cea mai voluminoasa


se afla plasata catre fundul de sac oral iar extremitatea subtiata catre
parodontiul marginal. Daca bara linguala va fi mai lunga grosimea trebuie
sa fie mai mare pentru a se asigura rezistenta mecanica a acesteia.

In cazul in care procesul alveolar nu este suficient de inalt pentru


aplicarea unei bare linguale, care sa corespunda tuturor criteriilor mai
sus enuntate, este necesar ca proteza sa fie conceputa sub forma
placutelor dento-mucozale. Crosetul continuu este utilizat cand se
doreste realizarea unui efect contrabasculant optim si se intrunesc
toate conditiile de realizare ale barei linguale. El contribuie la marirea
rezistentei mecanice a protezei.
Rolurile crosetului continuu sunt urmatoarele:
- mareste rezistenta si asigura rigiditatea protezei;
- contribuie la sprijinul parodontal al protezei;
- asigura mentinerea indirecta (element anti- basculant);
- asigura stabilizarea protezei in sens disto-mezial;
- solidarizeaza uneori dintii restanti si reface punctele de contact
interdentare.

Placute dento-mucozale mandibulare


Placutele dento-mucozale aplicate la mandibula nu cer de regula preparatii
speciale, pentru ca nu modifica rapoartele ocluzale.
La maxilar, unde se poate modifica ghidajul anterior se recomanda realizarea
unor praguri externe orale pe care aceste placute sa se sprijine si sa nu derapeze pe
uri inclinate.
Si la mandibula, cand se solidarizeaza toti dintii restanti se poate face o astfel de
preparatie.
Acest conector principal este indicat cand seul bucal este inserat aproape de
parodontiul marginal, deci cand inaltimea procesului alveolar este sub 9 mm.
Extremitatea inferioara a placii linguale are forma barei linguale, fara a avea
dimensiunea ei, si ajunge pana in fundul de sac lingual, fara a jena mobilitatea
fiziologica a seului bucal sau a frenului limbii. Spre superior se continua cu o folie
metalica subtire (0,40-0,50mm), care se termina pierdut pe dintii frontali acoperind
toata zona supracingulara.
La nivelul parodontiului marginal si al papilei interdentare placa linguala trebuie
sa fie usor distantata (0,20 mm). La nivelul mucoasei procesului alveolar placa va fi
distantata asemanator barei linguale.

La maxilar conectorii principali cei mai frecventi utilizati sunt:


a).- placuta mucozala cu latime redusa;
b).- placuta mucozala cu latime medie;
c).- placuta mucozala anterioara si posterioara (fenestrata)
d).- placuta mucozala in forma de U;
e).- placuta dento-mucozala;
f).- placa palatinala completa.

a).Placuta mucozala cu latime redusa


Placuta mucozala cu latime redusa este utilizata in edentatiile
laterale in care proteza partiala are sprijin dento-parodontal.
Latimea placutei este egala cu marimea spatiului edentat.
Grosimea va fi mai mare decat la alte placute. Folierea se face in
functie de marimea torus-ului ( 0,50-l mm), sau a rafeului
intermaxilar ( 0,30-0,40 mm). Placuta nu ajunge in zona rugilor
palatine.

b).Placuta mucozala cu latime medie


Placuta mucozala cu latime medie este utilizata in edentatiile
terminale (clasa I, a II-a ) cand crestele sunt bine reprezentate, exista
mai mult de 6 dinti restanti si cand torus-ul este absent sau de
dimensiuni mici. Acest conector principal acopera 2/3 din suprafata
boltii palatine. Limita anterioara ajunge in apropierea rugilor palatine.
Limita posterioara este ceva mai anterioara de linia Ah. Grosimea
placutei este de 0,40-0,50 mm cand aliajul utilizat pentru
confectionarea ei este Co-Cr.
Placutele mucozale de mare intindere se distribuie practic pe toata
bolta palatina, similar celor de la proteza totala. Aici grosimea
acestora va fi redusa la 0,40 mm.

c). Placuta mucozala anterioara si posterioara (fenestrata)


Acest tip de conector principal este indicat atunci cind exista un
torus palatin mare situat in mijlocul boltii. Se poate utiliza in toate
tipurile de edentatie, dar este destul de greu acceptat de pacient,
datorita segmentului orizontal posterior apropiat de zona Ah. Este
necesara despovararea rugilor palatine si a rafeului median prin foliere.
Placuta anterioara este mai lata, avand cam 6-9 mm latime, se
plaseaza cu marginea anterioara la cel putin 5 mm de parodontiul
marginal al dintilor frontali, paralel cu aceasta si situata intre doua rugi
palatine, fara sa depaseasca pintenii cei mai anteriori.
Placuta posterioara este mai ingusta, avand 4-5 mm latime. Pe
sectiune trebuie sa fie semiovala, aspectul fiind asemanator cu al unei
bare. Placuta anterioara si cea posterioara
se vor uni prin doua benzi laterale de 5-6 mm
latime, plasate la baza
procesului alveolar la o distanta de cel putin
5 mm de parodontiul marginal.
Este cel mai rigid dintre conectorii principali.

d).Placuta mucozala in forma de U


Acest conector principal are forma de potcoava deschisa
distal si este indicat in cazurile in care exista un torus palatin
plasat in 1/3 sau 2/3 posterioare. Marginea anterioara se
plaseaza la cel putin 5-6 mm de parodontiul marginal al
dintilor frontali si laterali, iar marginea posterioara ajunge
pana in apropierea bazei torusului.

e).Placuta dento-mucozala
Aceasta este indicata cand exista putini dinti restanti, creste
bine reprezentate sau torus palatin situat posterior. Placuta dentomucozala ajunge pe dintii frontali pana in regiunea supracingulara,
la acest nivel marginea conectorului fiind subtiata, se pierde lin pe
dinti.
In regiunea laterala este necesara decoletarea, eliberand
parodontiul pe o distanta de 5 mm. Placuta dento-mucozala
maxilara are aceleasi roluri ca si placuta dento-mucozala
mandibulara, dar numai in conditiile in care i se asigura un sprijin
parodontal corect prin realizarea unei
trepte supracingulare pe canini si incisivi
prin care se pastreaza ghidajul anterior.
Zonele de despovarare sunt: parodontiul
marginal (0,20 mm); papila incisiva
(0,20-0,30 mm); rugile palatine si
rafeul median

f).Placa palatinala completa


Placa palatinala completa este indicata in cazurile clinice cu
putini dinti restanti si creste atrofiate. Sprijinul dento-parodontal se
asigura prin crearea de trepte supracingulare pe canini sau gherute
incizale pe incisivi. Limita posterioara este reprezentata de linia Ah.

4.Conectorii secundari
Conectorii secundari sunt asezati pe fetele proximale ale
dintilor, ce delimiteaza bresa edentata sau in spatiul interdentar
oral.
Acestia pot fi rigizi, cand proteza are un sprijin dentoparodontal sau mixt, sau pot fi mai rar elastici, cand proteza are
un sprijin mixt. Conectorii secundari se toarna odata cu scheletul
metalic.
Legatura dintre elementele dentare ale protezei scheletate si
cele distribuite pe suportul muco-osos se poate asigura si prin
mecanisme speciale. Cand realizeaza legaturi elastice, conectorii
secundari sunt mai lungi si au un traiect sinuos, iar legatura se
numeste si conexiune elastica.

Bibliografie
-http://www.scribd.com/doc/181705568/Edentatiepartiala-intinsa
-http://www.esanatos.com/ghidmedical/stomatologie/Proteza-scheletataindicatiile85499.php