Microproteze

1. Caracteristici generale ale protezelor fixe unidentare (PFU)

Protezele fixe unitare (PFU) sunt realizate pentru tratamentul sau prevenirea apariţiei
unor leziuni dento-parodontale, cele mai frecvent folosite PFU sunt coroanele dentare;
PFU pot fi singulare (separate) sau solidarizate, pe mai mulţi dinţi vecini. PFU se pot
realiza pe dinți naturali sau implanturi dentare.

2. Coroane de acoperire: definite si clasificare

Coroanele de acoperire sunt proteze fixe cu agregare extracoronară ce acoperă suprafețele
dentare, total-coroane de acoperire totale sau parțial-coroane de acoperire parțială. O categorie
aparte o reprezintă coroanele ecuatoriale , care acoperă toate suprafețele coronare până la nivelul
ecuatorului clinic.

3. Materialele din care se confectioneaza coroanele de acoperire

Materialele de restaurare sunt variate: aliaje nobile de aur, aliaje inoxidabile (Cr-Ni), ceramică,
zirconia, rășini compozite, rășini acrilice, utilizate în restaurări monolitice sau obținute prin
stratificare: coroane metalo-ceramice, coroane din zirconia placate cu ceramică, coroane
metalo-compozit.

4. Coroana Monolitica. Exemple

Din puncte de vedere al tehnicii de realizare (al PFU), ne referim la proteze fixe:
Monolitice = realizate dintr-un singur material ( aliaje metalice, sisteme ceramice,
materiale compozite, acrilate sau alte tipuri de materiale )

5. Restaurari de tip inlay si onlay. Definitie si materiale de restaurare.

Incrustații- Inlay sunt restaurări intracoronare indicate pentru restaurarea leziunilor carioase
minim invazive sau cu pierdere moderată de țesut dur coronar ocluzal, proximo-ocluzal, sau
mezio-ocluzo-distal (MOD). Sunt descrise 5 clase de inlay în raport cu localizarea pe suprafețele
coronare. Se pot realiza din aliaje nobile de aur, ceramică metalo-ceramică, rășini compozite sau
materiale hibride.

Onlay/overlay sunt restaurări ce acoperă în totalitate fața ocluzală la dinți laterali cu distrucții
coronare extinse. .Inlay-onlay desemnează restaurările cu agregare intracoronară extinsă
extracoronar și descriu restaurări indirecte tip inlay, modificate prin acoperirea totală a feței
ocluzale.

6. Ce sunt restaurarile pinlay si fatetele dentare?

Pinlay sunt restaurări extracoronare care acoperă doar fața linguală a dinților frontali
maxilari, agregarea extracoronară find suplimentată prin crampoane intradentinare.
 Fațetele sunt restaurări extracoronare de acoperire parțială , utilizate pe dinții frontali
frecvent pentru acoperirea feței vestibulare, realizate din materiale ceramice și fixate prin
tehnici adezive.

7. Enumerati leziunile coronare cu pierdere de substanta dura dentara.

Leziuni coronare cu lipsă de substanță:
caria dentară, fractura/fisura coronară, displazia/distrofia coronară, uzura dentară ( atriția
patologică, abraziunea, abfracția, eroziunea).

8. Enumerati leziunile coronare fara pierdere de substanta dura dentara.

Leziuni coronare fără lipsă de substanță:
Modificări de culoare//de formă/ de poziție/de dimensiune/ de număr.

9. Ce sunt modelele diagnostice?

Sunt modele de arcadă maxilară și mandibulară rezultate în urma unor amprente cu
alginat. Prin montarea într-un articulator parțial adaptabil oferă posibilitatea unei analize
ocluzale suplimentare în vederea planificării procedurilor de tratament preprotetic și
protetic.

10. Care sunt obiectivele principiului biofunctional la prepararea dintilor pentru

proteze fixe unidentare?
Principiul biofuncțional promovează reguli și criterii care să refacă sau să mențină
sănătatea țesuturilor orale. Aplicarea acestui principiu în etapa de preparare a dinților
presupune:

● Reducerea minimă necesară de țesuturi dure dentare sănătoase (conservarea structurii

dure dentare)
● Menținerea vitalității pulpare
● Evitarea lezării țesuturilor moi adiacente: limbă, buze obraji
● Evitarea lezării dinților vecini sau antagoniști
● Protecția parodonțiului marginal superficial și profund

11. Cum protejam dintii vecini in timpul prepararii unui dinte?

Protectia dintilor vecini in timpul slefurii se realizeaza cel mai bine prin aplicarea corecta a
tehnicii slice-cut in etapa de desfiintare a contactului proximal. Se mai poate utiliza si o matrice
metalica de protectie, aplicata in jurul dintelui adiacent, insa aceasta banda subtire poate fi usor
perforata sau deteriorata. In cazul lezarii accidentale a suprafetei proximale a dintelui vecin,
suprafata respectiva trevuie perfect lustruita.
 12. Protectia dintilor vitali la prepararea cu turbina.

Păstrarea vitalităţii dinţilor implicaţi în tratamentul protetic este criteriul cel mai greu de
respectat, deoarece situaţiile clinice impun de cele mai multe ori devitalizări preprotetice, din
considerente mecanice dar mai ales estetice. Dacă se optează totuşi pentru restaurări protetice pe
dinţi vitali, trebuie îndeplinite anumite condiţii:
∙ Alegerea unei soluţii de tratament cât mai conservatoare în ceea ce priveşte cantitatea de
ţesuturi dure dentare indemne ce trebuie îndepărtate: restaurări parţiale, evitarea coroanelor total
fizionomice acolo unde estetica nu este un criteriu primordial.
∙ Prepararea dintelui sub anestezie locală/locoregională
∙ Utilizarea corectă a instrumentarului, adecvat ca formă, dimensiune, material, suprafeţelor pe
care se acţionează
∙ Combaterea supraîncălzirii dintelui prin adoptarea unui regim de preparare cu pauze, răcire
directă cu jet de apă , evitarea presunii excesive asupra dintelui.
∙ Exereza completă a dentinei cariate, chiar dacă această manoperă ar conduce la deschiderea
camerei pulpare. Nu se practică coafaje pulpare directe sau indirecte pe dinţii ce urmează să fie
restauraţi protetic.
∙ Precauţii maxime în timpul preparării zonelor de risc, parapulpare, grosimea minimă admisă
pentru dentina restantă fiind de 2mm.
∙ Evitarea agenţilor chimici de curăţire a dintelui preparat şi precauţii la utilizarea substanţelor
puternic caustice, toxice pulpare utilizate în terapia parodontală sau pentru evicţiunea gingivală.
∙ Asigurarea protecţiei preparaţiei printr-o protezare provizorie adecvată, până la finalizarea
tratamentului.
13. In ce situatii se indica coroane de acoperire cu margini subgingivale.

Marginile subgingivale sunt indicate in urmatoarele situatii:

- carii subgingivale, eroziuni cervicale, restaurari extinse subgingival, ori cand o procedura de
alungire coronara este contraindicata.
- contactele proximale se extind apical pana la nivelul marginii gingivale libere
- pentru imbunatatirea retentiei, a rezistentei sau a ambelor
- restaurari estetice ce necesita plasarea marginilor subgingival
- atunci cand exista sensibilitatea determinata de expunerea radacinii ce nu poate fi stopata prin
alte metode conservatoare (ex: aplicare de bonding dentinar)
- atunci cand este necesara modificarea conturului axial (ex: pentru a creste retentia pentru un
croset in cazul unei proteze mobilizabile)
 14. Ce este pragul chamfer si la ce tip de restaurari protetice este indicat.

Indicat pentru: coroana metalica si coroană parțial fizionomică –Weiser

15. Factorii care asigura mentinerea restaurarilor protetice fixe unitare.

Menţinerea unei restaurări protetice fixe este condiţionată de mai mulţi factori,dintre care
geometria preparaţiei este una importantă. Forma generală a preparaţiei finalizate este
tronconică, cu o convergenţă ocluzală a feţelor axiale ideal cât mai mică, dar mai mare de 6
grade, care să permită inserţia/desinserţia restaurării după un ax unic. Înălţimea dintelui şi
convergenţa ocluzală sunt factorii majori implicaţi în obţinerea formei de retenţie/mentinere.
Menţinerea protezelor fixe este dependentă și de calitatea și grosimea materialului de fixare,
precum şi de tehnica utilizată.

16. Ce tipuri de proteze fixe unitare asigura functia estetica?

- coroane de acoperire partiale care mentin peretele vestibular intact

- restaurari metalo-ceramice care prezinta un schelet metalic, insa acesta este acoperit in
zonele vizibile de ceramica (semi fizionomice)
- restaurari integral ceramice: inlay, onlay/overlay, coroana de acoperire totala
(fizionomice)

17. Cand se indica coroane de acoperire totala metalice?

- pe molari si premolari cu distructii coronare importante, produse prin carie, uzura,
fractura
- pe dinti laterali cu inaltime coronara redusa, cu malpozitii usoare
- pentru refacerea contactului proximal la dintii laterali cu treme
- ca elemente de agregare in punti dentare si pe dinti pe care se aplica crosete, pinteni
ocluzali sau alte elemente specifice protezarii mobilizabile
18. Ce dezavantaje prezinta o coroana metalica totala?
- Deoarece toate suprafeţele coronare sunt implicate în preparaţia pentru coroana de
acoperire total metalica, deci îndepărtarea ţesutului dur este mai importanta decat pentru o
coroana partiala.
-Este inestetica - in cazul celor cu o linie a surasului normala se poate utiliza maxilar la
molari si mandibular la molari si premolari
-După cimentare nu se mai pot realiza teste de vitalitate electrice dintelui protezat,
conductivitatea metalului interferand cu acest test.
 19. Enumerati etapele parcurse in prepararea unui molar pentru coroana metalica.
Etapele de realizare a unei coroane metalice:
- amprenta dintelui integru sau refăcut provizoriu înainte de prepararea dintelui,
- prepararea dintelui
- amprenta arcadei cu preparația, arcada antagonistă și relația ocluzală
- protezarea provizorie
- realizarea coroanei metalice in laborator
- proba clinică și cimentarea coroanei metalice
- indicații pentru pacient după fixarea coroanei.
Criterii de preparare a dintelui: reducerea ocluzală minim 1,5mm pe cuspizii de
sprijin și minim 1mm pe cei de ghidaj, cu respectarea morfologiei ocluzale. Cuspizii de
sprijin se bizotează pe versantele externe, unde reducerea de substanță dură dentară este
de minim 1,5mm. Fețele axiale se deretentivizează în sens cervico-ocluzal și se prepară
cu o conicizare ocluzală de cca. 3-5 grade fiecare. Periferia preparației se plasează ideal
supragingival și geometria recomandată este prag chamfer( minim 0,5mm). Preparația
tangențială(fără prag ) impune plasarea marginii coroanei subgingival. Procedeul folosit
pentru a prepara un dinte în vederea aplicării unei coroane totale metalice constă în
următorii paşi: reducerea ocluzală, reducerea vestibulară și linguală, separația proximală
și reducerea fețelor proximale, finisare, verificare.

20. Cu ce instrumentar preparam dintii pentru o coroana metalica?

Instrumentar recomandat:
- piatra diamantata de turbină, cilindrică cu vârf rotunjit, granulaţie standard, de 0,8mm și
1,2mm
- piatra diamantata de turbină efilată, granulaţie standard
- pietre granulaţie fină, freze din tugsten-carbid pentru contraunghi, gume, filturi

21. Pragul chamfer

- Preparație marginală realizată supragingival
- Prag rotunjit de circa 0,6mm lățime care este continuu pe fețele axiale/laterale
- Are suprafață neteda

22. Criterii de preparare a fețelor ocluzale pentru o coroană metalică.

Reducerea ocluzală :
- să fie suficient spațiu pentru a asigura rezistența viitoarei coroane
- 1,5mm pentru cuspizii de sprijin
- 1mm pentru cuspizii de ghidaj
- Bizotarea cuspidului de sprijin pentru rezistență
 - Bizoul va fi angulat la 45 grade față de axul lung- reducerea minim 1,5mm
Reducerea axială:
- paralele cu axul lung al dintelui
- Cantitatea dura de substanta redusa este de cca 1mm la convexitate maxima
Periferia preparației
- pragul chamfer(supragingival 0,3-0,6mm latime)
Tehnica de preparare
1. Realizarea santurilor de ghidaj ocluzal
2. Reducere ocluzală si bizotarea cuspizilor de sprijin
3. Santuri de ghidaj axial
4. Separatie la punctul de contact
5. Reducere axială
6. Finisare
7. Evaluare şi verificare

23. Ce intelegeti prin convergenta ocluzala a bontului.

- Convergența ocluzală este necesară permiterea inserției si desinsertiei restaurării

- Ideal este să fie cât mai mică, dar mai mare de 6 grade
- Obținerea formei de retenție

24. Ce se intelege prin deretentivizarea fetelor axiale.

● Este in sens cervico-ocluzal
Finisarea supr axiale dupa slefuire, netezirea lor in vederea eliminarii eventualelor neomogentati
care ar periclita insertia si dezinsertia protezei
pt convexitate

25. Cum evitam slefuirea accidentala a dintelui vecin in timpul slefuirii.

● Matrice metalică.
 26. Ce se întelege prin bizotarea cuspizilor de sprijin.

- Bizotarea cuspidului de sprijin este necesară pentru a asigura grosimea suficientă a

metalului la acest nivel din considerente de rezistenţă a viitoarei coroane.
- Bizoul va fi angulat cu 45 grade faţă de axul lung al dintelui în majoritatea cazurilor, iar
reducerea va asigura şi la acest nivel un spațiu de minim 1,5 mm

27. Finisarea preparațiilor dentare.

- Viteză redusă
- Verificare cu sonda
- Folosirea aerului comprimat pentru finisarea pragului
- Din cand in cand sprayul cu apa pentru a nu se deshidrata

28. Controlul preparației dentare.

- Ghidul siliconic
- Palpare cu sonda
- Protezarea provizorie

29. Ce este coroana Weiser?

Este o coroana partial fizionomica confectionata din metal si ceramica, fata vestibulara
este fizionomica(din ceramica)

30. Ce avantaje ofera restaurarile fixe metalo-ceramice?

Avantajele oferite de coroana metalo-ceramică: estetica buna si stabila in timp; retentie

buna; mai rezistenta decat restaurarea integral ceramic; poate fi aplicată pe dinți stâlpi
care limitează spații edentate lungi (2,3,4 dinți); adaptare marginală superioară la metale
nobile).

31. Cat slefuim pentru o coroana metalo ceramica total fizionomica?

Pentru coroana metalo-ceramică total fizionomică se va reduce:
● 1,5-2mm incizal/ocluzal
● 1,5mm vestibular și lingual
● 1,2mm-pragul cervical
 32. Ce contraindicatii sunt pentru coroane integral ceramice?
Coroana integral ceramică nu este recomandată la pacienții cu forțe ocluzale mari și parafuncții,
pe dinți cu leziuni ce pot fi tratate mai conservator, incisivi subțiri (cu grosime mică
vestibulo-orală) sau indice meziodistal mare (incisivi de formă triunghiulară), dinți cu cu coroane
clinice scurte.

33. Indicatiile fatetelor ceramice.

Indicații de elecție: discromie coronară, carii mici vestibulare, obturații inestetice, diastema,
treme, defecte de mineralizare, pete de fluoroză, malpoziții ușoare, fracturi limitate și uzură
moderată la nivelul dinților frontali.

34. Ce sunt coroanele ¾ si ⅘?

Coroane partial fizionomice (metalo-ceramice?)
-¾ la frontali-3 fete din metal si una fizionomica
-⅘ la laterali- 4 fete din metal si una fizionomica

35. Pivotii prefabricati.

Pivoții prefabricați sunt de diferite tipuri: conici/cu secțiuni paralele
netezi/striați/înfiletați și diferite materiale(metalici, sticlă, ceramici) . materiale pentru
pivoți: aliaje nobile, Cr-Ni, Cr-Co, sârmă din oțel inoxidabil , aliaje de titan, materiale
compozite, rășină armată cu fibră de carbon, zirconiu
36. Unde se recomanda utilizarea pietrei diamantate de forma ovalara sau roata?
-reducerea planului biconcav lingual la coroana metalo-ceramică

37. Tehnica slice-cut (taiere in felie).

Desființarea contactului proximal se realizează prin tehnica slice-cut, cu piatra efilată prin care se
taie o felie din fața proximală. Instrumentul se ține paralel cu axul de inserție al viitoarei
restaurări și se deplasează pe directie vestibulo-orală. Este necesar un clearance proximal de
1,5-2mm.
OCLUZOLOGIE

1. Descrieti morfologia unui cuspid dentar.

Cuspidul dentar, principala formă de relief pozitiv, este alcătuit din vârf, și 2 versante. Unul
intern ce se află pe fața ocluzală de la vârf până la șanțul principal meziodistal și unul extern ce
se continuă de la vârf pe fața vestibulară sau linguală a dintelui. Versantele cuspidiene sunt
delimitate de o creastă de smalț sagitală numită și mezio-distală. Fiecare versant este delimitat de
o creastă transversală (vestibulo-linguală) în două pante orientate una mezial cealaltă distal.
Această structură conferă cuspidului forma de piramidă patrulateră.

2. Cuspizii de sprijin si cuspizii de ghidaj.

Din punct de vedere funcțional, se disting 2 tipuri de cuspizi: cuspizi de sprijin/ activi/primari,
reprezentați de cuspizii vestibulari la dinții mandibulari și de cei linguali la dinții maxilari.Rolul
lor principal este de a realiza RMM de ocluzie numită intercuspidare maximă (IM). Secundar,
participă la trituararea alimentelor în masticație. Împreună cu fosele antagoniste cu care
articulează în IM(fose ocluzale nișa masticatorie) determină stopurile ocluzale în regiunea
laterală , adică contacte dento-dentare ce opresc ridicarea mandibulei spre maxilar până la poziția
de IM. Cuspizi de ghidaj, linguali mandibulari și vestibulari maxilari, sunt cuspizi secundari, ce
intervin în masticație, în triturarea alimentelor și în menținerea la distanță a structurilor moi de
vecinătate (limbă, obraji).

3. Crestele marginale dentare.

Perimetrul suprafeței ocluzale, alcătuit din cele 2 creste sagitale( vestibulară +linguală) este
completat prin 2 creste marginale/proximale, una mezială și una distală. Fiecare creastă
marginală este alcătuită din 2 mici versante, unul extern, orientat spre dintele vecin și unul intern
orientat spre interiorul feței ocluzale, unite printr-o muchie transversală numită coama crestei
marginale. Cuspizii dentari și crestele marginale sunt principalele elemente de relief pozitiv, cu
semnificație în funcționalitatea ocluzală.

4. Fosele ocluzale.
La nivelul dinților laterali sunt descrise următoarele forme de relief negativ: fose
ocluzale, fosete , șanțuri principale și secundare, șanțuri și creste accesorii. Fosele
ocluzale sunt centrală, mezială, distală. Ele reprezintă locul de contact ocluzal cu
cuspidul antagonist, în schema de articulare cuspizi-fose, 1 dinte-1 dinte.

5. Nisa masticatorie.
Crestele marginale participă la funcționalitatea ocluzală prin delimitarea împreună cu zona de
contact proximal dentar a unei fose virtuale numită ambrazură ocluzală sau nișa masticatorie.
Acest spațiu reprezintă locul de contact cu versantele cuspidului antagonist atunci când se
realizează intercuspidarea maximă (IM), în schema de articulare 1dinte-2 dinți.

6. Semnificatia contactelor ocluzale functionale si nefunctionale.

Contacte ocluzale funcționale sunt acele contacte stabile geometric și în timp, eficiente
masticator. Stabilitatea contactelor ocluzale se obține de obicei prin producerea simultană a
contactelor. Contactele ocluzale nefuncționale sunt fie contacte instabile care produc migrări
dentare fie sunt contacte ineficiente masticator.

7. Exemple de contacte ocluzale functionale si nefunctionale.

● Contactele ocluzale tripodice (cel puțin 3 puncte de contact) nu există decât excepțional
de rar în mod real, ele sunt o schemă terapeutică în filozofia ocluzală gnatologică
fundamentată care se bazează pe conceptul unei poziții centrice unice (RC identic cu IM)
și care are aplicabilitate la protezele totale mobilizabile.
● Contactele ocluzale vârf cuspid-fund fosă există de asemenea excepțional de rar în
realitate, ele sunt o schemă terapeutică în filozofia funcționalistă, care susține ideea
libertății de mișcare a condililor mandibulari în zona de centric ”freedom in centric ”,
evidențiată prin long centric și wide centric.
● Contactul în suprafață este stabil și relativ eficient în trituturarea alimentelor. El apare
în mod natural prin uzură ocluzală avansată, uzură care trebuie analizată în raport cu
vârsta subiectului, dieta și numărul de dinți restanți. Modelarea ocluzală a unei restaurări
fixe astfel încât să realizeze contact în suprafață cu dintele antagonist nu este o opțiune
deoarece produce dificultăți la adaptarea clinică.
 ● Contactele cap la cap în regiunea laterală realizate doar la nivel de vârfuri cuspidiene
oferă o zonă extrem de redusă pentru triturare și sunt foarte instabile. În plus, se creează
condiții de lezare a mucoasei jugale, în timpul masticației, prin prinderea mucoasei între
dinți la închiderea gurii.
● Contactele ocluzale de tip versant/versant și vârf cuspid/versant sunt contacte instabile în
sine, dar afectează stabilitatea ocluzală doar dacă sunt în număr redus. Acest tip de
contacte trebuie evitate și corectate la nivelul restaurărilor directe sau indirecte.

8. Elemente de morfologie ocluzala la nivelul caninului.

Caninul este un dinte frontal situat la graniția dintre incisivi și dinții laterali. Acest dinte prezintă
elemente de morfologie caracteristice atât incisivilor (margine liberă, cingulum, forma concavă a
feței linguale) cât și elemente de relief caracteristice molarilor și premolarilor (formă de cuspid
cu vîrf, versante și pante). Caninul este practic un cuspid cu 2 versante, unul vestibular și unul
lingual, separate printr-o creastă sagitală care este chiar marginea în formă de V a dintelui. Fața
linguală prezintă o zonă concavă delimitată în sens axial între marginea liberă și cingulum. Pe
fața vestibulară se evidențiază o creastă longitudinală care pornește din vîrful caninului și
împarte suprafața în 2 pante cu orientare mezială, respectiv distală.

9. Elemente de morfologie ocluzala la nivelul incisivilor.

Incisivii prezintă elemente de morfologie ocluzală, cu care participă în actul masticației la incizia
alimentelor. Acești dinți prezintă o margine liberă cu 2 muchii, una vestibulară și una linguală.
Pentru funcționalitatea ocluzală este importantă panta incisivă a dinților maxilari, delimitată între
cingulum și marginea liberă, pantă pe care glisează marginea liberă a incisivilor mandibulari în
mișcarea de propulsie a mandibulei, realizând ghidajul anterior/incisiv (ghidarea mișcării de
propulsie a mandibulei cu contacte dento-dentare). Dinții frontali participă și ei la realizarea
stopurilor ocluzale , prin contactele stabilite în IM de marginile libere ale frontalilor inferiori cu
zona infracingulară linguală a omologilor superiori.

10. Din ce este compus ATM?

ATM este o articulație ginglimo-artroidală!!! ((rotație) si (translație))

Elementele anatomice care compun ATM sunt: condilul mandibular, fosa mandibulară și discul
articular. Din acest punct de vedere ATM este o articulație compusă , deoarece discul joacă rolul
celui de al treilea os. ATM este o articulație sinovială. Lichidul sinovial se constituie în mediu
metabolic deoarece articulația propriuzisă nu are vase și este agent lubrefiant în perioadele
funcționale, împiedicând frecarea suprafețelor netede articulare. El se deplasează dintr-o cavitate
în alta și umectează suprafețele articulare care pot absorbi o parte din lichid.

Ligamentele articulare sunt alcătuite din fibre de colagen, în mod normal inextensibile. Rolul
principal al ligamentelor este de a determina amplitudinea maximă a mișcărilor mandibulare. Se
descriu 3 ligamente funcționale: colateral, capsular și temporomandibular și 2 accesorii:
sfenomandibular și stilomandibular.

11. Ce tipuri de miscari efectueaza condilii mandibulari la deschiderea gurii?

La deschiderea gurii, condilii mandibulari efectueaza o miscare de rotatie pura. Pot efectua
miscari de translatie pentru a limita deschiderea peste 20-25mm.
12. Ce este spatiul neutral?
În timpul erupției dentare dinții sunt dirijați să ocupe o poziție finală unde forțele antagonice sunt
în echilibru, respectiv spațiul neutral. Cele mai importante forțe antagoniste sunt cele exercitate
de musculatura de vecinătate. Dinspre vestibular acționează forțe labiale și bucale, dinspre
lingual forțe linguale. Deși de intensitate redusă, aceste forțe sunt constante. Spațiul neutral este
deci locul pe arcada dentară unde forțele vestibulare și linguale sunt egale.
(mai simplu spus, SN este locul final unde se pozitioneaza dintii pe arcada la finalul eruptiei)

13. Factori care impiedica alinierea corecta a dintilor pe arcada.

Alinierea corecta a dintilor pe arcada poate fi perturbata de macroglosie, de spatiu insuficient pe
arcada pentru marimea dintilor permanenti, deglutitie infantila, obiceiuri vicioase.

14. Extruzia si egresiunea dentara.

Extruzia este fenomenul ce desemneaza migrarea verticala a dintelui fara proces alveolar. In
schimb, egresiunea dentara este fenomenul prin care migrarea verticala se face impreuna cu
procesul alveolar.

15. Consecintele pierderii contactului proximal.

Contactul proximal dintre dintii vecini are un rol bine definit in mentinerea alinierii dintilor. Pe
masura ce acesta se pierde prin frecarea suprafetelor vecine, dintii migreaza spre mezial pentru a
restabili contactul pierdut care se transforma treptat din punct intr-o suprafata de contact
proximal. Pierderea unui dinte poate determina migrarea orizontala a vecinilor, cel mai adesea
prin inclinare.
16. Cheia lui Angle. Normal si patologic.
Cheia lui Angle neutrala (normala) reprezinta pozitia in care santul intercuspidian vestibular al
molarului 1 mandibular se afla in dreptul varfului cuspidului mezio-vestibular al molarului 1
maxilar. Acest tip de raport se incadreaza in clasa I. Rapoartele patologice se refera la clasa a
II-a, cand santul intercuspidian vestibular este distalizat, deci orientat spre distal fata de varful
cuspidului MV; si la clasa a III-a cand santul intercuspidian vestibular este mezializat, deci
orientat spre mezial fata de varful cuspidului MV.
17. Rapoarte sagitale de ocluzie la nivelul reperului canin.
In plan sagital, reperul canin poate avea raport neutral sau patologic. Neutral, varful caninului
mandibular este situat in dreptul nisei masticatorii dintre incisivul lateral si caninul maxilar
antagonist. Patologic, raportul poate fi mezializat, atunci cand varful caninului se afla mezial de
nisa masticatorie, sau distalizat, atunci cand varful cuspidului se afla distal de nisa masticatorie.

18. Rapoarte sagitale de ocluzie la nivelul incisivilor.

In plan sagital, reperul incisiv poate avea raport neutral sau patologic. Neutral, fata vestibulara a
incisivilor mandibulari se afla in contact cu fata linguala a incisivilor maxilari, situatie in care
ocluzia este fie psalidodonta, acoperirea dintilor mandibulari fiind de 1/3, fie labiodonta – pozitie
cap la cap a incisivilor. Patologic, ocluzia poate fi inversa (atunci cand fata linguala a incisivilor
mandibulari este in contact cu fata vestibulara a incisivilor maxilari); supraacoperire (atunci cand
incisivii maxilari acopera peste 1/3 din incisivii mandibulari); inocluzie sagitala/ overjet (atunci
cand nu exista contact intre fata vestibulara a incisivilor mandibulari si fata linguala a incisivilor
maxilari).

19. Explicati notiunile: overbite, overjet, deep-bite.

Overbite= acoperire 1/3 a incisivilor mandibulari in plan frontal
Overjet= acoperirea incisivilor in plan sagital
Deep-bite= supraacoperire a incisivilor mandibulari mai mare de 1/3 in plan frontal

20. Definiti relatia centrica.

Relatia centrica (RC) este relatia mandibulo-maxilara (RMM) care defineste o pozitie superioara
si anterioara a condililor in fosa articulara, cu contactul complexului disc-condil realizat la
nivelul eminentei articulare. Pozitia este independenta de contactele dento-dentare si poate fi
determinata clinic atunci cand li se imprima condililor mandibulari o directie anterioara si
superioara. In aceasta pozitie mandibula poate realiza miscari de rotatie pura in jurul unei axe
orizontale pe care o vom numi axa balama terminala (ABT).

21. Definiti axa balama terminala.

A fost definită drept axa imaginară care trece prin cei 2 condili mandibulari atunci când aceştia
efectuează o mişcare de rotaţie pură, situaţie întâlnită la deschiderea şi închiderea gurii în RC, pe
o distanţă limitată la 20-25 mm

22. Explicati notiunile: point centric, long centric.

Point centric este cand pozitia RC coincide cu IM astfel pacientul are o singura pozitie de ocluzie
centrică.
Long centric este când OC nu coincide cu IM și există o glisare funcțională anteroposterioară
între cele 2 poziții de valoare 0,2-1,2mm (max 2,5mm).
 23. Ocluzia de obisnuință.
Va determina reacții complexe de adaptare a ADM(aparat dentomaxilar), manifestate prin: uzura
dinților, modificarea engramei masticatorii, traumă ocluzală parodontală, remodelarea
suprafețelor articulare temporo-mandibulară

24. Postura mandibulei: definitie si caracteristici.

Definitie: o RMM(relatie mandibulomaxilara) care se realizează fără contacte dento-dentare
Caracteristici:
- se realizează prin contracția tonică a mușchilor ridicători, care astfel se opun forțelor
gravitației .
- La nivelul arcadelor dentare se creează un spațiu, numit spațiu de inocluzie fiziologică
(SIF), care are valori individuale diferite : 2-4 mm la nivelul premolarilor, 1,8-2,7mm la
nivelul molarului 1 cuspidul meziovestibular.

25. DVR si DVO.

DVR- dimensiunea etajului inferior al feței din relația de postură a mandibulei, dimensiune care
nu se pierde prin pierderea contactelor ocluzale
DVO=DVR-SIF
SIF- spatiul interarcadic postural
DVO- este dimensiunea etajului inferior al feței cînd se realizează ICP (dinții sunt în contact).
- Valoarea DVO este importantă de asemeni pentru estetică și fonație
O creștere a DVO determină anularea spațiului fonetic la pronunția sunetelor menționate
(s,z) ceea ce determină apariția efectului fonetic dezagreabil de ”zgomot de castaniete”
produs prin ciocnirea dinților.

26. Mușchii mobilizatori ai mandibulei: enumerare.

Temporali, maseteri, pterigoidieni laterali și mediali, digastrici , suprahioidieni(milo- și
geniohioidian), m.limbii, m.gâtului și ai cefei

27. Ghidajul dentar in propulsia mandibulei.

GHIDAJUL INCISIV:
- Contactul dinamic al marginii libere a incisivilor mandibulari cu panta incisivă maxilară
pe traseul IM-CCP ideal
 - toți 8 incisivii ghidează propusia mandibulei; funcțional, sunt suficienți 2 incisivi
maxilari cu antagoniștii; patologic: 1 singur incisiv maxilar ghidează mișcarea: ILP și
contact prematur lucrător

28. Ghidajul dentar in miscarea de lateralitate.

GHIDAJUL CANIN –ideal- dar se admit și ghidaje de grup (mai multi dinti succesivi)
- ghidaj de grup lateral –premolarii și molarii (PM1+PM2+M1+M2)
- ghidaj de grup care include caninul și incisivii sau caninul și dinți laterali succesivi.
C+IL+IC sau C+IL; C+PM1, C+PM1+PM2
- Ghidajul canin+ incisiv lateral sau canin +premolar 1 trebuie apreciat ca și ghidaj
funcțional doar dacă nu sunt prezente semne clinice de traumă ocluzală la nivelul
incisivului sau premolarului ( mobilitate patologică, fremitus, retracție gingivală izolată,
fisuri/fracturi coronare, uzură dentară, fisura Stilman)

29. Masticația unilaterală și bilaterală.

Unilaterala: - consecința unor factori patologici: afecțiuni algogene dentare, parodontale,
musculare, articulare, edentații neprotezate sau protezate incorect.
Bilaterală: - Majoritatea indivizilor efectuează masticația bilaterală alternativ. Un procent redus
de persoane (10-12%) realizează masticația simultan bilateral sau unilateral fără conotații
patologice.

30. Bruxismul dentar.

- este cea mai comună formă de parafunctie, ce poate apare la orice vârsta, inclusiv la
dentiția temporara și mixtă
- se manifesta prin strângerea/clănțănitul dinților sau frecarea lor inconstienta atât ziua cât
și noaptea
-sunt doua tipuri : centric și excentric, diurn și nocturn
- manifestare a stării de stres emoțional
- bruxismul nocturn este cel mai adesea un factor declanșator, de întreținere și de
agravare a simptomatologiei disfuncției ATM

31. Atritia si abfractia dentara.

Atritia - pierdere de substanța provocată de bruxism sau alte parafunctii ocluzale, prin
suprasolicitare( in urma reducerii nr de dinți)

Abfractia - pierderea de substanța dura de cauZa mecanica, la distanta de locul

exercitării forțelor traumatice, nocive
- exclusiv pe fata vestibulara la colet
- debut in smalțul cervical
- evoluție asimptomatică
 32. Palparea ATM.
- bilateral simultan
- in mod normal mișcarea condililor trebuie sa fie simetrică și sincronă
- absenta/ prezenta durerii in dinamică/statică

33. Deschiderea maxima a gurii: valori normale, determinare clinica.

Valori normale :50mm in medie(40-60mm)
Determinare clinica:
-suma dintre distanta interincisiva( DI) și oberbite ( OB)
-măsurată cu rigla
Di- distanta dintre marginea incizala a incisivilor Maxilari și a incisivilor mandib la
deschiderea maxima a gurii
OB- acoperirea in plan vertical a incisivilor mandibulare

34. Zgomotele patologice la nivelul ATM.

Zgomotele patologice ce pot apare în timpul mișcărilor mandibulare pot fi clicuri ,cracmente și
crepitații.

35. Cum se descrie DVR si DVO.

DVR este dimensiunea etajului inferior al feței ce corespunde relației de postură mandibulară.

DVO este dimensiunea etajului inferior al feței ce corespunde poziței de IM.

36. Curbele planului de ocluzie.

Planul de ocluzie poate fi descompus în două curbe: una sagitală, numită Curba Spee și o curbă
transversală, numită curba Wilson. Curbura planului de ocluzie este rezultatul poziției înclinate a
dinților.

37. Materiale utilizate pentru inregistrarea contactelor ocluzale.

Materiale utilizate doar pentru înregistrare, fără transfer sunt hârtia de articulație, spray-ul de
ocluzie ceara verde calibrată. Pentru înregistrare și transfer se utilizează diverse forme și culori
de ceară , pasta ZOE pe suport textil, siliconi de adiție speciali, șabloane de ocluzie, sau metoda
de amprentare în ocluzie cu materiale elastice.