1.

Pivotul dentar este un dispozitiv protetic care are ca si rol reconstruirea dintilor

fracturati sau cariati. Ulterior pivotul va fi acoperit de o coroana dentara.

Un pivot dentar este un element protetic conceput pentru a asigura stabilitatea

unui dinte natural atunci când a suferit un traumatism dentar, o infecție sau
dintele s-a deteriorat extrem de mult din cauza unei carii profunde. Pivotul dentar
înlocuiește un dinte a cărui rădăcină este suficient de bună pentru a suporta o
tijă, de obicei metalică sau din fibră de sticlă, pe care se susține apoi o coroană
dentară.
Ce rol are pivotul dentar?

Inlocuirea partii coronare a unui dinte fracturat sau distrus

Daca partea coronara a unui dinte lipseste din cavitatea orala, insa radacina acestuia
are inca suficienta rezistenta, se poate confectiona un pivot dentar care sa sustina
viitoarea coroana dentara.

Inlocuirea tesuturilor dentare distruse ale unui dinte cariat

Chiar daca coroana dentara nu este complet distrusa, exista situatii cand, datorita
cariilor avansate, dintele ramane cu pereti subtiri si putini rezistenti.

In aceste situatii, pivotul dentar are functia de inlocuire a tesuturilor dentare distruse si,
astfel, stabilitatea coroanei dentare care va fi realizata peste acesta va creste
considerabil.

2. Cand este indicata reconstrutia dintelui cu pivot dentar?

Un pivot dentar se montează atunci când dintele natural este atât de deteriorat încât
partea sa vizibilă, coroana, nu mai poate fi recompusă cu o simplă incrustație sau
obturație fizionomică. Prin urmare, este necesar să se foloseasă un pivot dentar pe care
să se sprijine noua coroană dentară.

Principalele indicații ale unui pivot dentar și ale unei coroane, în general, sunt:

•    Traumatism sau fractură dentară mult prea gravă pentru alt tratament de
reconstrucție;
•    Carii dentare în stadii avansate;
•    Uzură semnificativă a dintelui;
•    Discromie severă;
•    Malpoziție severă a dintelui;

 resturi radiculare prezente în cavitatea bucală;

  dinți pluriradiculari( cu mai multe rădăcini) la care este afectată furcația
radiculară;
 incisivi cu o grosime vestibulo- orală mică;
 pentru compensarea lipsei de paralelism a dinților stâlpi în cazul unor tratamente
protetice.
 angrenaje inverse la dinții frontali;

 In cazul fracturarii coroanei unui dinte

Cazul dintilor care au coroana dentara fracturata, dar radacina este suficient de
rezistenta pentru a sustine un pivot dentar.

 Deteriorarea avansata a coroanei dintelui

Aceasta poate aparea mai ales datorita progresiei unei carii netratate care va distruge
in timp tesuturile dentare, dintii ramanand astfel cu peretii subtiri si mai putin rezistenti.

Atentie! Inainte de realizarea reconstructiei corono-radiculare cu pivot dentar, dintele

trebuie intotdeauna supus unui tratatment endodontic si obturat pe canal.

3. Cand NU se poate utiliza/ elem. evaluate inainte

 Atunci cand dintele nu este tratat endodontic sau are tratamente de canal si

obturatii radiculare incorecte sau care au dezvoltat complicatii. In aceasta
situatie, pivotul dentar se poate realiza doar dupa un tratament sau retratament
endodontic corect.
 Atunci cand dintele a dezvoltat complicatii care nu mai pot fi tratate nicicum.
 Atunci cand dintele este deja mobil. Exceptie constituie situatia cu o usoara
mobilitate, daca in urma examenului radiologic se constata ca osul din jurul
dintelui nu este resorbit.
 Atunci cand dintele este fracturat sau rupt pana sub nivelul gingiei. In acesta
situatie, radacina dintelui ramasa ar fi prea slaba pentru a putea sustine pivotul
dentar.

 să nu existe afecțiuni inflamatorii acute sau cronice periapicale;

 să fie realizat un tratament endodontic corect;
 absența rizalizei și a cementolizei;
 să fie posibil accesul endodontic pe lungimea de lucru;
 absența afecțiunilor parodontale, parodonțiu marginal indemn sau posibil de
tratat;
 să existe o implantare suficientă: raportul rădăcină/ coroană mai mare sau egal
cu 1;
 rădăcina să fie dreaptă pe lungimea de lucru;
 pereții coronari restanți să aibă cel puțin 1,5-2mm înălțime, în caz contrar se
practică gingivectomie sau extruzie ortodontică;
 să fie prezent antagonistul.

4. Raportul coroană/rădăcină ideal este 2/3, dar acesta nu se întâlnește frecvent

în practică. Se acceptă un raport minim de 1/1, care permite realizarea unei
coroane de acoperire cu șanse crescute de succes clinic în timp.

5. Efectul de ferula este o caracteristica a coroanei de invelis care trebuie sa

incercuiasca complet structura dentara. A fost demonstrat ca acest efect ofera
armare dintilor tratati endodontic si rezistenta la fortele date de efectul de parghie
functional, de efectul de pana al pivotilor conici si de fortele laterale dezvoltate in
timpul insertiei pivotilor. S-a demonstrat ca 1.5 mm de structura dentara
imbunatateste semnificativ succesul dintilor tratati endodontic si restaurati cu
pivoti turnati si coroane de invelis. Pentru dinti restaurati cu pivoti prefabricati,
reconstruiti cu rasina compozita si coroane de invelis, o inaltime minima de 2 mm
a peretilor axiali mareste considerabil rezistenta la fractura.

S-a demonstrat, de asemenea, ca o cantitate mare de tesut remanent intre linia

preparatiei si pivot este mai importanta in prevenirea fracturilor decat lungimea
sau tipul pivotului folosit

6. Dintii cu radacini aproape complet distruse prezinta risc crescut de fracturare

datorat grosimii mici a peretilor ramasi. Mai mult, cu acesti dinti este aproape
imposibil realizarea unui sistem cu efect ferrule. ln aceste cazuri, sunt valabile
doua optiuni: una folosita pana acum cativa ani, care consta in inlocuirea
structurii pierdute a peretelui radicular cu un pivot turnat, iar cealalta, care consta
intai in reconstructia intregii deficiente a structurii intraradiculare cu compozit si
apoi cu pivot cimentat. ln ambele cazuri este inlocuita aceeasi cantitate de
 material dentar, dar performantele globare nu vor fi aceleasi precum nici modulul
elasticitatii nu este la fel pentru pivotii turnati fata de cei pentru compozit.
Fractura dintilor aproape distrusi si reconstruiti doar prin cimentarea pivotilor
turnati apare sub o forta semnificativ scazuta fata de cei cu structura radiculara
pierduta si reconstruita mai intai cu compozit si pivoti turnati cimentati. Din aceste
motive alegerea pentru dintii distrusi aproape complet va fi folosirea pentru
reconstructia structurii radiculare a compozitului, care din punct de vedere
mecanic este similar cu tesutul dentar. Daca in loc de pivoti turnati cimentati se
folosesc pivoti de fibra cu compozit pentru reconstructie, peretele reconstruit va
avea performante similare cu dentina. De fapt, nu sunt diferente semnificative
cand se compara incarcatura suportata pana la fracturare de dintii cu structura
prezervata cu cea suportata de dintii aproape complet distrusi care au o pierdere
mare a tesutului intraradicular si apoi au fost reconstruiti cu compozit si pivoti de
fibra.

7. Extruzia ortodontică implică ajutorul medicului ortodont care prin anumite

mijloace speciale sub forma unor bracketsi sau dispozitive intraradiculare, vor
tracționa controlat din alveolă dintele restant până ce se obțin 2 mm deasupra
nivelului osului. Odata ce acești milimetri se obțin, atunci se poate trece la
următorul pas și anume reconstrucția pereților cu materiale compozite
(reconstrucție preendodontică).

Necesitatea acestei reconstrucții survine atât din punct de vedere al restaurării

dintelui dar și pentru eficiența tratamentului de canal. Menționăm tratamentul de
canal, deoarece majoritatea dinților care necesită aceste reconstrucții au nevoie
de un tratament de canal, procesul carios distrugând țesutul dentar până la
camera pulpară. Iriganții folosiți în tratamentele endodontice au și mai mare efect
dacă stau cât mai mult în contact cu camera pulpară și canalele radiculare iar
pentru aceasta este nevoie ca toți pereții dintelui să fie construiți dinaintea
începerii tratamentului de canal.

8. Gingivoplastia sau plastia gingivală constituie intervenţia chirurgicală de

remodelare a gingiei sănătoase care înconjoară dintele. De cele mai multe ori,
operaţia de gingivoplastie este precedată de cea de gingivectomie. Practic, întâi
se realizează rezecţia ţesutului gigingivoplastiengival îmbolnăvit sau hiperplaziat,
iar apoi se remodelează marginile gingivale restante pentru a obţine un rezultat
cât mai apropiat de aspectul natural. Aceste intervenţii sunt efectuate de medici
specializaţi în diagnosticarea şi tratarea afecţiunilor structurilor ce oferă suport
dinţilor, medici parodontologi.
Înaintea intervenţiei de plastie gingivală se efectuează de către medicul stomatolog
igienizarea cavităţii bucale a pacientului, adică periajul profesional şi detartrajul dentar.
Acest protocol de igienizare este foartegingivectomie 1 important întrucât asigură
îndepărtarea resturilor alimentare, a plăcii bacteriene şi a microorganismelor care ar
putea vicia rezultatul final( infecţii postoperatorii). Operaţia propriu-zisă de gingivoplastie
dureaza de la câteva minute până la o oră, în funcţie de suprafaţa gingiei remodelate,
apariţia unor complicaţii şi experienţa medicului stomatolog. Anterior se realizează
anestezie locală, apoi se alege instrumentul cu care se va efectua intervenţia, bisturiul
sau electrocauterul. Este preferat electrocauterul deoarece favorizează coagularea şi
hemostaza( oprirea sângerării) şi se obţine un disconfort postoperatoriu minim.
Gingivoplastia nu este o intervenţie dureroasă, însă medicul poate prescrie calmante,
antibiotice, analgezice sau alte medicamente pe care le consideră potrivite pentru a
diminua uşoarele dureri şi disconfortul, normale de altfel, experimentate de pacienţi
postoperatoriu. După operaţie se aplică un pansament chirurgical pentru a proteja zona
sensibilizată şi care va fi îndepărtat în 7 până la 10 zile. Indicaţiile de îngrijire
postoperatorie sunt aceleaşi ca şi în cazul gingivectomiei.

Vindecarea se produce cam în 14 zile, în funcţie de numeroşi factori, ce ţin de

corectitudinea cu care este realizată intervenţia, capacitatea de refacere a organismului
precum şi respectarea măsurilor de îngrijire postoperatorie.

9. 10 zile?

10. Instrumentar

11. Etapele de preparare a dintelui pentru reconstituirea corono-radiculara:

 Asigurarea accesului pe canal cu instrumentar manual și rotativ și pregătirea

acestuia.
 Exereza completă a dentinei cariate.
 Pregătirea pereților interni și externi coronari restanți.
  Crearea unui sistem antirotațional sub formă de șanț la intrarea în canal.
 Limita cervicală supragingivală pe toată circumferința preparației.
 Rădăcina nu se prelucrează în 1/3 apicală şi este obligatorie păstrarea indemnă
a obturaţiei de canal la acest nivel.
 Se amprentează preparația, arcada antagonistă și relația de ocluzie.
 Se realizează pivotul cu lungimea și diametrul potrivite: lungimea recomandată
este între 1/2 și 2/3 iar diametrul 1/3 din diametrul maxim.
 Se cimentează pivotul și se modelează bontul coronar.
 Se reface partea coronară a dintelui cu ajutorul unei coroane totale de
înveliș.edentatie
 Pivoții dentari pot fi prefabricați, de formă cilindrică sau conică, netezi sau striați,
din metal, oxid de zirconiu sau fibre de carbon. Stomatologia modernă are
tendința de a limita folosirea pivoților metalici deoarece pot produce fenomenul
de coroziune intracanalară, sunt responsabili de numeroase fracturi dentare și
pot să transpară prin coroanele fizionomice integral ceramice.

Prepararea canalului radicular constă în dezobturarea lui parţială, manoperă mult

uşurată, când în materialul de obturaţie radiculară s-a aplicat conul de gutapercă, mai
ales când acesta este de culoare contrastantă cu materialul de obturaţie. Se poate
începe cu o sondă bine încălzită, apoi cu ace Kerr sau Hädström, pentru a ne preciza
direcţia de dezobturare. Se continuă (sau se poate chiar începe) cu freze globulare
mari, apoi mijlocii şi mici, controlând mereu prin inspecţie (proiectând lumina în canal cu
oglinda), dacă suntem pe direcţia corectă. Culoarea materialului frezat, care se elimină
din canal, poate fi un indiciu (endometazonă, conul de gutapercă). Canalele obturate
numai cu ciment, se dezobturează dificil, cu riscul de a crea căi false. Dacă ne dăm
seama la timp, obturăm canalul fals şi continuăm prepararea în direcţie corectă. Este
important ca intrarea în canal să fie realizată de la început mai largă, pentru acces
comod în continuare şi pentru a evita ruperea frezei în canal, fiind uşurată în acest fel şi
inspecţia manoperelor efectuate (direcţia). Se intră apoi obligatoriu cu freze pentru
canal tip “Beutelrock”, cu care se execută mişcări circulare ale bazei (vârful rămâne fix),
dacă diametrul frezei este mai mic decât diametrul dorit al lojei radiculare. Se elimină în
acest fel eventualele retenţii create de frezele globulare, retenţii care ar impieta
machetarea sau amprentarea. Există şi freze de canal speciale, mai groase, cu care se
poate executa de la început (active şi pe vârful conic alungit) forma dorită a canalului
(freze Paesso, Ottolengui, Tinker, Amber, Lindemann, etc.). Ele se acţionează cu viteză
mijlocie (10-15.000 turaţii pe minut). Viteza mai mare reprezintă un risc de lărgire
exagerată şi de încălzire, iar viteza mai mică creează un risc de blocare a frezei.

12. Perete axial

13. Prepararea canalului.

14. Pentru fiecare dimensiune, firma livrează sau indică fie printr-un număr, fie prin
codul de culoare, freza corespunzătoare pentru prepararea canalului.

Aceste freze sunt de construcţie specială:

- au un vârf de ghidare
- trei lame active:
 pentru gutapercă  pentru ciment  pentru dentină
- un perete de protecţie contra lărgirii accidentale
- trei canale de evacuare a produsului de frezare
- repere pentru adâncime
- inel colorat (cod) pentru tipul pivotului.
Alezajul final, pentru cele ce se vor înfileta, se va face manual cu “cheia” trusei
respective. Acest tarodaj (prefiletarea) se face în canalul umezit. La fiecare 2/3
de rotaţie înainte (în sensul acelor de ceasornic), se face 1/3 de rotaţie înapoi.
Nu se forţează. Când se blochează, se scoate, se curăţă şi se spală. Dacă
pivotul este mai lung, se va scurta după lungimea lojei. Pentru cimentare se
aplică un strat fin de ciment fluid numai pe pivot. Mulţi practicieni renunţă la
înfiletare, utilizând filetul ca retenţie pentru cimentare, sau se practică o înfiletare
de 1/3–2/3 de tură, deci până se simte blocarea în canal. Înfiletarea se utilizează
mai ales pe rădăcini scurte (dinţi apectomizaţi), având în vedere retenţia
superioară a pivoturilor înfiletate.

15. 16. 17. Sunt două tehnici de realizare a pivoților:

 tehnica directă presupune realizarea machetei în cavitatea bucală a

pacientului
 tehnica indirectă presupune realizarea pivoților în laboratorul de tehnică
dentară.

Conținutul metodei:

 tehnica directă folosește rășini autopolimerizabile (sau termoplastice) sau

fotopolimerizabile
 indicația majoră este în canale monoradiculare cu un acces ușor

Descrierea tehnicii directe:

 Alegem un pivot de plastic din trusă, potrivit cu lungimea și forma
canalului radicular.
 Realizăm un șanț (o crestătură) de-a lungul pivotului.
 Vaselinizăm ușor canalul radicular
 Aplicarea rășinei în canal: sunt mai multe tehnici:
 folosirea tehnicii perlei (o perie mică specială este înmuiată întâi în
monomer apoi în polimer și se formează o mică perlă care este depusă pe
suprafața pivotului de plastic, selectat anterior), adăugăm pe acest pivot
din plastic rășina și se adaptează în canalul preparat.
 altă variantă se adaugă rășina în orificiul de la intrarea în canal și cu
ajutorul pivotului umezit în monomer este împinsă pe pereții canalului.
 sau rășina pregătită se introduce în canal cu un ac lentullo și cu pivotul
umezit se împinge spre pereții radiculari.
 Așteptăm priza completă de polimerizare dar între timp mai mișcăm
pivotul în canal, ridicându-l și reașezându-l, de câteva ori în timpul cât
rășina este încă elastică (cauciucată).
 Îndepărtarea machetei după polimerizare
 Urmează formarea părții apicale a pivotului prin adăugare de rășină și
aplicându-l în canal și îndepărtându-l de câteva ori pentru a nu retenționa
în canal.
 Îndepărtarea retențiilor și fasonarea machetei pivotului cu un bisturiu.
 După prelucrarea pivotului, verificăm dacă pivotul se inseră și se poate
îndepărta ușor fără a fi reținut în canal. După terminarea machetei
pivotului urmează realizarea machetei bontului coronar, prin adaugare de
rășină acrilică sau fotopolimerizabilă la nivelul construcției bontului.

Realizarea machetei pivotului din rășini termoplastice

 Se alege o tijă din plastic pe care o adaptăm în canalul radicular. Această

tija trebuie să fie mai mare cu 2 mm pentru retenția viitorului bont coronar.
 Cu vaselină și sondă parodontală lubrefiem canalul radicular.
 Ramolim rășina termoplastică trecând-o ușor peste o flacară
 Se aplică o cantitate mică din rășina ramolită pe capătul apical al tijei și se
acoperă două treimi, cam cât este lungimea pivotului.
 Aplicăm tija cu rășină în canal; lăsăm 5-10 secunde, îndepărtăm iar
reașezăm pentru a nu se retenționa în canalul radicular și repetăm
operațiunea până la priza completă.

 Se verifică exactitatea pivotului și dacă mai sunt necesare retușuri și

fasonări.
  Urmează realizarea bontului coronar prin metoda directă cu rășini acrilice
clasice autopolimerizabile folosind tehnica perlei sau folosirea unei seringi
cu rășină fotopolimerizabilă.
 Realizarea bontului coronar prin tehnica indirectă presupune amprentarea
cu un elastomer, turnarea clasică a modelului, cufundarea modelului în
apă caldă pentru a elibera macheta pivotului, reașezarea pivotului în canal
și modelarea machetei bontului coronar.
 Urmează ambalarea cu mase de ambalat pe bază de fosfați, (au o
rezistență mai mare), realizarea tiparului și turnarea bontului coronar.

Realizarea pivoților prin tehnica indirectă

Tehnica de lucru presupune: amprentarea canalului radicular cu un material de

amprentă elastomeric și o sârmă care va ranforsa amprenta și va împiedica
distorsiunea acesteia.

 Alegem o sârmă ortodontică, tăiem câteva bucăți (câte canale avem) la

lungimea canalelor radiculare și le dăm forma literei ”J” sau mâner de
umbrelă;
 Se adaptează sârma în fiecare canal, verificăm adaptarea care trebuie să
fie cât lungimea canalului radicular. Adaptarea să fie lejeră, altfel în
momentul retragerii amprentei se va detașa de pe sârmă și va rămâne în
canal fie în totalitate, fie numai în anumite zone.
 Pe sârma pregătită în forma literei J sau mâner de umbrelă se aplică un
adeziv folosit la lingurile de amprentă. Dacă preparația are margini
subgingivale recurgem la retracția gingivală temporară. Urmează
vaselinarea canalelor și a bontului coronar (lubrefierea) pentru a putea
îndepărta ușor amprenta din canal.
 Aplicarea materialului siliconat în canalul radicular. În acest scop folosim
piesa de mână la viteză mică la care s-a montat un ac lentullo cu spire
mai largi, acționat în direcția acelor de ceasornic. Se ia o cantitate mică
din materialul siliconat și se aplică în zona apicală a canalului radicular
apoi se mărește ușor viteza, în timp ce acul lentulo se retrage din canal. În
felul acesta materialul de amprenta nu se adună afara din canal. Repetăm
operațiunea până la umplerarea canalului.
 Introducerea sârmele (tijele din sârma pregătite anterior) în canalul
radicular (canale), aplicăm materialul de amprentă în jurul părții
extracoronare a dintelui/dinților preparați (mai bine folosim o seringă cu
material de amprentă) și peste care aplicăm lingura de amprentă.
 Așteptăm priza materialului de amprentă, apoi se îndepărtează, se
evaluează, se toarnă modelul definitiv.
 Realizarea machetei
  Altă metodă este folosirea pivoților prefabricați din plastic în locul tijelor din
sârmă; aceștia sunt rugoși pentru a adera materialul de amprentă
 Metoda de lucru în acest caz presupune lubrefierea modelului, aplicrea
unui strat subțire de ceară pe pivotul din plastic, se adaugă ceară specială
de inlay începând din zona cea mai apicală se verifică ca pivotul de plastic
să fie corect orientat și ceara adaptată bine pe el. După terminarea
machetei pivotului urmează realizarea machetei bontului coronar.
 Verificăm adaptarea machetei pivotului.

18. Ampretarea într-un singur timp sau în doi timpi.

Amprenta într-un singur timp (muşcătură sau cu linguri Katenbach) va înregistra:
- bontul radicular
- camera pulpară
- canalul radicular
- festonul gingival
- dinţii vecini şi antagonişti şi IM în RC.

Amprenta în doi timpi va înregistra:

a.primul timp:
- bontul radicular
- camera pulpară
- canalul radicular
- festonul gingival
- dinţii vecini
b. al doile timp
- dinţii antagonişti şi IM în RC.

19.
 Cimenturile conventionale trebuie folosite doar pentru cimentarea pivotilor din
metal, in timp ce cimenturile rasina pot fi folosite pentru pivoti din metal, fibre
 sau zirconiu. Cimenturile RRGl trebuie evitate.
 Cimenturile rasina sunt cele mai bune cimenturi pentru cimentarea pivotilor in
dintii frontali. ln plus, ele trebuie folosite cand pivotii sunt mai scurti decat se
doreste, la stalpii puntilor extinse sau protezelor terminale partiale mobilizabile.
 Cimenturile conventionale pot fi folosite in restul cazurilor.
 Sablati toate tipurile de pivoti (metal, fibre sau zirconiu) si pensulati-i cu adeziv
inainte de cimentare. Abtineti-va de la folosirea silanilor, si nu va fi necesar sa
folositi primer-ii de metal.
 Cimenturile cu MDP sunt in special recomandate pentru cimentarea pivotilor de
zirconiu.
 Daca sunt folosite cimenturi conventionale, plasati cimentul in canal folosind
lentulo. Oricum, daca sunt folosite cimenturi rasina, aplicati-le doar pe suprafata
pivotului.