Utilizarea pivoilor de sticl n restaurarea dinilor tratai

endodontic

Pivotii intraradiculari sunt folositi pentru ancorarea restaurarilor dentare de peste 250 ani.
In ultimele decenii, cererea tot mai mare pentru estetica a condus la dezvoltarea sistemelor de
pivoti nemetalici, in special din materiale armate cu fibre de sticla. Pentru a asigura un rezultat
optim din punct de vedere estetic, sistemele de pivoti trebuie sa aiba culoarea dintelui si sa
reflecte si transmita lumina in mod similar cu un dinte natural. Pivotii din fibre de sticla au fost
dezvoltati pentru a imbunatati efectele optice ale restaurarilor estetice si sunt utilizati pe scara
larga pentru refacerea dintilor tratati endodontic cu structura coronara restanta insuficienta.
Utilizarea pivotilor in cazurile in care structura dintelui a fost distrusa din cauza cariilor,
traumelor, sau procedurilor endodontice excesive este tot mai raspandita in randul clinicienilor.

Motivele utilizarii pivotilor in stomatologie

Folosirea pivotilor de sticla in majoritatea cazurilor clinice se datoreaza conceptiei

eronate ca ar consolida structura dintelui. De fapt, acestia pot genera o distributie mai omogena a
fortelor masticatorii si traumatice decat cei metalici sau de zirconiu, reducand riscul de fracturi
radiculare, in acest sens contribuind si legatura chimica dintre pivot si ciment. Mai mult, acestia
pot transmite lumina, permitand activarea materialelor adezive fotopolimerizabile in interiorul
canalelor radiculare. [1]

Pivotii endodontici se clasifica in doua mari grupe: individualizati, pregatiti de tehnician

in laborator, si prefabricati. Cei preparati in laborator au, de regula, atasata portiunea coronara si
sunt confectionati din metale nobile sau nenobile, sau din materiale ceramice. Cei prefabricati
pot fi din metale, ceramica, sau rasini armate cu fibre de sticla, si se impart in doua alte categorii,
in functie de design:

activi: se ancoreaza in dentina radiculara prin prepararea canalului cu o freza speciala

usor subdimensionata; retentia primara in acest caz este frictiunea data de contactul strans
cu peretii canalului;
pasivi: necesita o preparare a canalului mai larga decat a diametrului pivotului; retentia
este obtinuta prin cimentarea pivotului cu materiale de cimentare, precum: ciment fosfat
de zinc, policarboxilat, ionomeri de sticla si rasini compozite.

Decizia de a utiliza un pivot in restaurarea unui dinte tratat endodontic trebuie sa se

bazeze pe cantitatea de structura dentara ramasa dupa indepartarea cariilor si a materialelor de
restaurare. In cazul in care coroana dintelui este intacta, preparatia primara este crearea accesului
pentru tratamentul endodontic si ocluzia este favorabila (ex. un dinte anterior cu traumatism, dar
fara fractura, care nu mai este vital), restaurarea simpla, fara pivot, este indicata. Cand lipseste o
portiune importanta din coroana din cauza cariilor, fracturilor sau a unei obturatii voluminoase,
poate exista necesitatea de a utiliza un pivot pentru a asigura retentia suficienta a restaurarii
coronare.

Indicatiile pivotilor de sticla

Criteriul principal in alegerea unui sistem cu pivot este daca este in masura sa disipeze
sau sa absoarba fortele generate de actele fiziologice in care este implicat dintele si chiar sa
reziste unei traume ocluzale moderate. S-a demonstrat ca pivotii de sticla au capacitatea de a se
fractura in portiunea coronara a dintelui implicat in forte excesive, fara, insa, a produce o fractura
radiculara, iar rasinile, alaturi de obturatia radiculara, consolideaza dintii tratati endodontic. Insa,
pentru a asigura succesul, cel putin un sfert din structura coronara trebuie sa fie intacta pentru
preparatia dintelui; lipsa structurii dure contribuie la flexiunea coroanei si o potentiala fractura a
pivotului. De asemenea, avand cel putin din coroana ramas, se asigura si cei 1,5-2 mm
necesari pentru efectul de ferula, alt factor care protejeaza de fractura.

Alte studii demonstreaza ca pivotii de sticla trebuie utilizati in cazurile in care lipseste
mai mult de 1 perete dentinar. Concluziile acestora sunt ca un pivot in combinatie cu un material
de restaurare permite premolarilor tratati endodontic sa obtina proprietatile biomecanice ale
premolarilor intacti, numarul de pereti restanti influenteaza rezistenta mecanica, [4]

Proprietatile pivotilor de sticla

In alegerea unui sistem cu pivot de sticla, trebuie sa avem in vedere anumite criterii
pentru a obtine o restaurare de succes:

pivotul asigura o transmisie a luminii suficienta pentru a elimina efectul de umbra si a

obtine un efect estetic maxim.
se poate obtine o adeziune buna intre pivot si peretii canalului radicular.
are o conicitate ce respecta forma anatomica a canalului, pentru a evita indepartarea in
exces a dentinei.
suprafata pivotului prezinta striuri sau alte elemente ce cresc retentia.
poate absorbi si disipa fortele de impact daca coroana dintelui este implicata in
traumatism.
poate fi indepartat cu usurinta printr-o tehnica atraumatica daca pivotul se fractureaza sau
este necesar retratamentul endodontic.
multiple dimensiuni, pentru a fi ales in functie de diametrul canalului.
radioopacitate.

Limitele utilizarii pivotilor de sticla

Desi utilizarea pivotilor a devenit un standard in restaurarea dintilor tratati endodontic,

exista si dezavantaje si riscuri, precum:
 canalul necesita o preparare aditionala si indepartarea unei cantitati mai mari de dentina,
in special in portiunea apicala a radacinii;
plasarea pivotului este o manevra suplimentara in tratamentul de restaurare a dintelui;
pivotul poate interfera cu retratamentul endodontic al canalului, daca acesta este necesar;
pivotul poate exercita o forta excesiva asupra radacinii, ce ar putea creste riscul de
fractura in viitor.

In concluzie, cantitatea de structura dura dentara ramasa dupa tratamentul

endodontic sau indepartarea cariilor este un factor important in stabilirea necesitatii
restaurarii prin pivot de sticla. Utilizarea pivotilor de sticla se recomanda pentru
imbunatatirea retentiei restaurarilor si coroanelor in cazul pierderilor mari de substanta
dentara. Insa, pentru a obtine un rezultat optim in fixarea lor, clinicienii trebuie sa fie
constienti de dificultatea obtinerii unei bune adeziuni in interiorul canalului radicular. O
mare importanta o au si alegerea materialului si respectarea protocoalelor si
recomandarilor producatorilor.

[1]

https://appliedadhesionscience.springeropen.com/articles/10.1186/2196-4351-1-4#Sec9

http://www.dentistrytoday.com/endodontics/1024--sp-835130998

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3942529/

http://www.jendodon.com/article/S0099-2399(05)60104-5/abstract

http://endoexperience.com/documents/Fibrepostreview.PDF
http://www.vdw-dental.com/fileadmin/redaktion/downloads/produkte/en/en-scientific-
publications_fibre-posts.pdf [4]

https://www.dentalaegis.com/id/2007/03/endodontics-fiber-posts-a-clinical-update